ICCJ. Decizia nr. 2094/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2094/2013
Dosar nr. 8135/1/2012
Şedinţa publică din 14 iunie 2013
Asupra cererii de contestaţie în anulare de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Brașov prin sentinţa penală nr. 86F din 20 iunie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 349/64/2012, l-a condamnat pe inculpatul B.C., la 2 ani închisoare pentru infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., la 2 ani şi 6 luni închisoare pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (3) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., precum şi la 1 an şi 6 luni închisoare pentru complicitate la infracţiunea de fals intelectual prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
În temeiul art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, 2 ani şi 6 luni închisoare.
În temeiul art. 71 alin. (1), (2) C. pen., inculpatului i s-a interzis ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 5 ani, stabilit potrivit art. 862 C. pen.
În temeiul art. 863 C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, condamnatul să se supună măsurilor de supraveghere individualizate la pagina 7 a sentinţei.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.
În temeiul art. 359 C. proc. pen., inculpatului i s-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării pedepsei sub supraveghere.
Împotriva sentinţei, în termenul legal, au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi inculpatul B.C., pentru acesta din urmă cererea declarativă fiind introdusă de avocatul A.I.T., apărător ales care i-a asigurat asistenţă juridică în faza judecării fondului.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin decizia penală nr. 4142 din 13 decembrie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 349/64/2012, a admis recursul declarat de parchet, a casat sentinţa şi rejudecând, a înlăturat aplicarea art. 861-864 şi 71 alin. (5) C. pen., a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului B.C., aceea de 2 ani şi 6 luni închisoare în pedepsele componente, 2 ani închisoare, 2 ani şi 6 luni închisoare şi 1 an şi 6 luni închisoare, a majorat pedeapsa pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., de la 2 ani şi 6 luni închisoare, la 4 ani închisoare, a majorat pedeapsa pentru infracţiunea de asociere în vedere săvârşirii de infracţiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., de la 2 ani închisoare la 3 ani închisoare, aceeaşi majorare fiind decisă şi pentru complicitate la infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., respectiv de la 1 an şi 6 luni închisoare, la 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, 4 ani închisoare.
Ca pedeapsă accesorie, în baza art. 71 C. pen., inculpatului i s-a interzis exercitarea drepturilor preăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Recursul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat.
Împotriva deciziei pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, condamnatul B.C. a formulat contestaţie în anulare, solicitând admiterea acesteia şi rejudecarea recursurilor în condiţiile şi după procedura prevăzută de art. 392 C. proc. pen.
Cererea de contestaţie în anulare a fost redactată şi semnată „prin avocat”, ea fiind însoţită de împuternicirea avocaţială din 2012 Cabinet avocat A.I.T. (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Dosar nr. 8135/1/2012) şi având anexate, în copie xerox, exemplare carte de identitate A1 cu valabilitate 17 februarie 2012-16 februarie 2022 şi carte de identitate A2 cu valabilitate 8 iulie 2009-16 februarie 2019, ambele privindu-l pe B.C.
Cererea de contestaţie în anulare a fost motivată pe cazul de contestaţie prevăzut de art. 386 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în dezvoltarea acestuia susţinându-se că pentru termenul de judecată stabilit pentru soluţionarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi de inculpat (la acea dată) procedura de citare nu a fost îndeplinită în conformitate cu dispoziţiile art. 177 C. proc. pen., citarea lui fiind dispusă numai la adresa unde a locuit fără forme legale în faza urmăririi penale, respectiv str. D., Braşov, în condiţiile în care, cu prilejul audierii în faza cercetării fondului, la termenul de judecată 13 iunie 2012, a prezentat instanţei noul act de identitate, respectiv, cartea de identitate A1, arătând, totodată, schimbarea de domiciliu intervenită. Ca atare, neprimind citaţia emisă, nu a cunoscut termenul, deci nu şi-a putut formula apărări în cauză şi susţine propriile motive de recurs, astfel fiindu-i încălcat dreptul la proces echitabil, aşa cum acesta este consacrat prin prevederile art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului.
În ce priveşte urmărirea penală, contestatorul a iterat că reşedinţa de pe str. D., Braşov, deşi domiciliul său era Braşov, str. J., au adus-o la cunoştinţa procurorului, apărătorii săi aleşi. Cu referire la cartea de identitate A1, domiciliu Braşov, str. M., a prezentat-o judecătorului fondului la termenul de judecată 13 iunie 2012, la acest moment aducând la cunoştinţă schimbarea de domiciliu intervenită, dar, în pofida acestor împrejurări, atât în partea introductivă a declaraţiei de inculpat, cât şi în dispozitivul sentinţei au fost înscrise, eronat, cartea de identitate A3, act de identitate nevalabil încă din 8 iulie 2009, moment anterior urmăririi penale, şi un domiciliu eronat, el neavând vreodată domiciliul pe str. D., Braşov, aici locuind doar temporar şi sporadic, fără forme legale.
Explicaţia contestatorului cu privire la aceste erori este plasată, de către sine, în probabilitatea preluării, de către grefierul de şedinţă, a datelor anterior introduse în sistemul Ecris, rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, act care, la rândul său, cuprinde o eroare privind seria actului de identitate şi domiciliul, în această fază deşi nu a primit citaţie, la fel în faza fondului, apărătorii aleşi aducându-i la cunoştinţă termenele stabilite, mandatul acestora încetând după pronunţarea sentinţei.
Cererea de contestaţie în anulare cuprinde şi solicitarea suspendării executării deciziei contestate.
Dosarul ce are ca obiect cererea de contestaţie în anulare a fost repartizat aleatoriu, primul termen de judecată fixat fiind 9 aprilie 2013.
Completul investit cu soluţionarea cererii de contestaţie în anulare, având în vedere şi cererea de suspendare a executării deciziei contestate a fixat, prin rezoluţie, termen de judecată la 12 martie 2013, anterior acestuia, respectiv la 16 ianuarie 2013, contestatorul, prin avocat, cerând, în scris, preschimbarea pentru un termen mai scut. Cererea, prin rezoluţie, a primit ca termen de judecată 26 februarie 2013.
La 21 februarie 2013, contestatorul, prin avocat, a depus în dosar un înscris în care se menţionează că întreprinde demersuri la Curtea de Apel Braşov în vederea îndreptării erorilor materiale strecurate în cuprinsul declaraţiei dată în Dosarul nr. 349/64/2012 la 13 iunie 2012, precum şi în cuprinsul sentinţei penale nr. 86F din 20 iunie 2012, la acesta anexând „cererea de îndreptare eroare materială” înregistrată la Curtea de Apel Braşov la 8 februarie 2013.
La 27 februarie 2013, la dosar s-a înregistrat adresa din 25 februarie 2013 emisă de Curtea de Apel Braşov, prin aceasta solicitându-se instanţei supreme, restituirea Dosarului nr. 349/64/2012 „în vederea soluţionării cererii de îndreptare a erorilor materiale”, cerere formulată de inculpat prin avocat ales.
La 4 martie 2013, Curţii de Apel Braşov i s-a trimis dosarul cerut.
La termenul de judecată 26 februarie 2013, examinând contestaţia în anulare sub aspectul admisibilităţii în principiu, potrivit art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat că, formal, sunt îndeplinite cerinţele impuse de dispoziţiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., cererea fiind introdusă în termenul prevăzut de art. 388 alin. (1) C. proc. pen., este întemeiată pe dispoziţiile art. 386 lit. a) C. proc. pen., în analiza cazului invocat urmând a se verifică înscrisurile existente în dosar.
În ce priveşte suspendarea executării deciziei contestate, faţă de dispoziţiile art. 390 C. proc. pen., având în vedere şi susţinerile apărătorilor aleşi ai contestatorului, aceştia indicând că decizia nu a fost pusă în executare, condamnatul contestator fiind liber, cererea a fost respinsă.
Prin încheierea pronunţată s-a reiterat că termenul pentru soluţionarea pe fond a contestaţiei în anulare, fixat aleatoriu, era 9 aprilie 2013, dispunându-se citarea contestatorului B.C. în Braşov, str. M.
La 22 martie 2013, Curtea de Apel Braşov a restituit Dosarul penal nr. 349/64/2012, incluzându-se minuta încheierii din 19 martie 2013 şi încheierea pronunţată la acea dată, de admitere a cererii de îndreptare a erorilor materiale formulată de inculpatul B.C., prin aceasta dispunându-se în sensul că: în cuprinsul declaraţiei inculpatului B.C. din data de 13 iunie 2012, al minutei şi dispozitivului sentinţei penale nr. 86F din 20 iunie 2012 se va menţiona corect domiciliul inculpatului ca fiind în Braşov, str. M., în loc de Braşov, localitatea Stupini, str. D.; în cuprinsul declaraţiei inculpatului din data de 13 iunie 2012, al minutei şi dispozitivului sentinţei penale nr. 86F din 20 iunie 2012 numărul actului de identitate al inculpatului se va menţiona corect ca fiind cartea de identitate A1 în loc de cartea de identitate A3.
La termenul de judecată 9 aprilie 2013, analizându-se toate actele existente în Dosarul nr. 349/64/2012, precum şi înscrisurile şi apărările contestatorului, inclusiv „încheierea de îndreptare eroare materială”, Înalta Curte, în deliberare, constatând necesitatea examinării notelor grefierului care a participat la termenul de judecată 13 iunie 2012 cu ocazia dezbaterii fondului cauzei la Curtea de Apel Braşov, dar şi înregistrarea audio-video a şedinţei de judecată de la acelaşi termen, a dispus repunerea pe rol a cauzei, a acordat termen 21 mai 2013, cu citarea contestatorului, în Braşov str. M.
La 18 aprilie 2013, instanţa supremă a solicitat Curţii de Apel Braşov, înaintarea notelor grefierului V.P. de la termenul de judecată 13 iunie 2012 şi înregistrarea şedinţei de judecată de la acelaşi termen, privind Dosarul nr. 349/64/2012.
La 25 aprilie 2013, Curtea de Apel Braşov a înaintat notele grefierului şi un CD cuprinzând înregistrarea audio-video a şedinţei de judecată din 13 iunie 2012 privind Dosarul nr. 349/64/2012.
La 24 aprilie 2013, în Dosarul nr. 8135/1/2012 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a înregistrat restituirea citaţiei emise la 18 aprilie 2013 cu procesul-verbal încheiat de agentul procedural R., acesta menţionând că destinatarul (contestatorul B.C., citat în Braşov str. M.) s-a mutat de la adresă, şi noul locatar nu permite afişarea.
Astfel, analizând contestaţia în anulare pe fond, se reţin următoarele:
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac şi se poate utiliza numai în acele situaţii în care, pentru restabilirea legalităţii şi pentru asigurarea drepturilor esenţiale ale părţilor în procesul penal, puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti trebuie sacrificată.
Principiul stabilităţii hotărârii judecătoreşti definitivă nu trebuie să suporte, sufere, atingere decât în cazurile în care garanţiile acordate de lege părţilor au fost încălcate şi, deci, judecata nu reprezintă o justă stabilire a adevărului judiciar.
Ca atare, determinarea precisă şi limitativă a ipotezelor şi condiţiilor în care poate fi utilizată contestaţia în anulare constituie garanţie că această cale extraordinară de atac nu va face, din exercitarea ei, parcurgerea unei noi faze a judecăţii cu consecinţa transformării într-o posibilitate, de către oricine şi oricând, de anihilare a autorităţii de lucru judecat şi a stabilităţii hotărârii definitive.
Potrivit disp.art. 386 lit. a) C. proc. pen., caz de contestaţie în anulare invocat în cauză, împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare „când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii”.
Prin modul de reglementare a dispoziţiilor art. 386 lit. a) C. proc. pen., legiuitorul dă posibilitatea verificării modului în care au fost respectate anumite garanţii procesuale pe care le au părţile în procesul penal, şi anume, dreptul de a fi prezente la judecata recursului, precum şi exercitarea dreptului la apărare, în condiţiile şedinţei publice, orale şi contradictorii.
În sensul celor relevate, prezenţa părţii este asigurată prin procedura citării în faţa instanţei de recurs, în condiţiile art. 38511 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.
Potrivit art. 38511 alin. (1) C. proc. pen., judecarea recursului se face cu citarea părţii (ne limităm numai la acest aliniat pentru că la data judecării recursului, B.C. era în stare de libertate).
Textele procedural penale ce reglementează recursul în ansamblul său sunt prevăzute în Secţiunea a II-a din Capitolul III „Căi de atac ordinare” şi în Titlul II „Judecata”, normele speciale privind recursul completându-se cu cele generale ce guvernează judecata.
Titlul V, Acte procesuale şi procedurale comune, Capitolul II, Citarea, comunicarea actelor procedurale art. 175-177 C. proc. pen., prevăd: chemarea unei persoane în faţa (…) instanţei de judecată se face prin citaţie scrisă (…) inculpatul se citează la adresa unde locuieşte; (2) Dacă printr-o declaraţie dată în cursul procesului penal (…) inculpatul a indicat un alt loc pentru a fi citat, el este citat la locul indicat; (3) În caz de schimbare a adresei arătată în declaraţie (…) inculpatului, acesta este citat la noua sa adresă, numai dacă a încunoştinţat (…) instanţa de judecată de schimbarea intervenită (…) Art.179 C. proc. pen. prevede, în legătură cu înmânarea citaţiei, că agentul procesul afişează citaţia pe uşa locuinţei persoanei citate.
În cauză, citarea inculpatului B.C. de către instanţa de recurs s-a făcut la adresa indicată în dosarul de urmărire penală şi în faza judecării fondului, respectiv, Braşov, str. D. (Dosarul nr. 349/64/2012 al Curţii de Apel Braşov). Citarea inculpatului pentru termenul de recurs, 13 decembrie 2012, s-a făcut la 30 august 2012, deci cu aproximativ 103 zile înaintea judecăţii. În plus, având în vedere că recursul a fost formulat pentru inculpat, de avocatul său ales, cererea fiind înregistrată la Curtea de Apel Brașov în 28 iunie 2012, acesta, potrivit art. 366 alin. (1) C. proc. pen. în redactarea dată prin art. XVIII pct. 45 din Legea nr. 202/2010, în vigoare din 25 noiembrie 2010, trebuia să cuprindă (…) şi domiciliul, reşedinţa sau locuinţa declarantului, menţiuni care însă nu au fost arătate.
Ca atare, citarea inculpatului în recurs a respectat întru-totul dispoziţiile procedural penale.
În altă ordine de idei, alin. (2) al art. 391 prevede că trebuie să existe, în sprijinul contestaţiei în anulare sau să se invoce, dovezi care sunt la dosar. Sub acest aspect, cu referire la încheierea din 19 martie 2013 „de îndreptare a erorilor materiale evidente” sunt de evidenţiat următoarele: pentru a fi supuse procedurii de îndreptare prevăzută în art. 195 C. proc. pen. erorile trebuie să fie materiale şi evidente. Constituie erori materiale evidente, numai acele greşeli scriptice, făcute în cazul scrierii numelui sau prenumelui unei persoane, a unei sume, a unor date calendaristice la care se referă actul procedural sau a datei întocmirii actului, evidenţa erorii traducându-se în lipsa oricărui dubiu cu privire la aceasta, certitudinea ei fiind manifestă, neimpunându-se deliberarea, reaprecierea sau exprimarea unei convingeri.
Instanţa investită cu judecarea contestației în anulare, la termenul de deliberare 14 iunie 2013, a verificat notele grefierului şi a vizionat şi audiat CD-ul înaintat de instanţa de fond, niciuna dintre acestea nerăsturnând constatarea că inculpatul nu a indicat o altă adresă decât cea menţionată în actele Dosarului nr. 349/64/2012 (proces-verbal din Dosar nr. 8135/1/2012).
În cauză, contestaţia în anulare s-a formulat împotriva unei hotărâri definitive la 13 decembrie 2012, până la această dată şi inclusiv data termenului de judecată, citarea inculpatului recurent făcându-se la adresa indicată în actele Dosarului nr. 349/64/2012.
Sentinţa instanţei de fond a fost redactată la 10 iulie 2012, după data de 12 iulie 2012 aflându-se la dispoziţia inculpatului şi a apărătorilor săi aleşi, dosar Curtea de Apel Braşov, la fond, B.C. fiind apărat de doi avocaţi aleşi (B.R.C. şi A.I.T.).
Inculpatul şi apărătorii săi, dacă ar fi constatat că grefierul care a participat la şedinţa de dezbateri fond, 13 iunie 2012, a consemnat greşit domiciliul, în baza art. 304 C. proc. pen. aveau dreptul să conteste, dar numai până la termenul următor, în cauză pronunţarea sentinţei fiind amânată pentru 20 iunie 2012. La termenul de dezbateri, 13 iunie 2012, inculpatul personal şi cei doi avocaţi aleşi au fost prezenţi, inculpatul semnând fără rezerve, declaraţia a aceluiaşi dosar, în aceasta figurând aceeaşi adresă la care a fost citat şi de către instanţa de recurs.
În ce priveşte susţinerea contestatorului că judecarea recursurilor declarate împotriva sentinţei penale nr. 86F din 20 iunie 2012 i-a încălcat dreptul la un proces echitabil garantat de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în concret, art. 6 alin. (3) lit. c), aceasta nu subzistă, asigurarea deplinei exercitări a drepturilor procesuale s-a făcut în condiţiile prevăzute de lege, art. 6 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul (la datele declarării recursurilor) şi apărătorii săi calificaţi alegând modalitatea abordării comportamentului aşa cum apare din actele Dosarului nr. 349/64/2012, art. 391 alin. (2) C. proc. pen., impunând „dovezi care sunt la dosar”.
Pentru considerentele expuse, contestaţia în anulare, în baza dispoziţiilor art. 392 C. proc. pen., va fi respinsă.
Potrivit art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) acelaşi cod, contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Cu majoritate:
Respinge, ca nefondată, cererea de contestaţie în anulare formulată de contestatorul B.C. împotriva deciziei penale nr. 4142 din 13 decembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 349/64/2012.
Obligă contestatorul la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 14 iunie 2013.
Cu opinia separată a doamnei judecător S.C.N. în sensul admiterii contestaţiei în anulare, desfiinţării deciziei penale şi rejudecării recursului inculpatului B.C.
Opinie separată, în sensul admiterii contestaţiei în anulare formulată de contestatorul B.C., desfiinţării deciziei penale nr. 4142 din 13 decembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi rejudecării recursului inculpatului declarat împotriva sentinţei penale nr. 86/F din 20 iunie 2012, pronunţară de Curtea de Apel Braşov.
În conformitate cu dispoziţiile art. 386 lit. a) C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii.
Cazul de contestaţie în anulare prevăzut în art. 386 lit. a) C. proc. pen., priveşte atât omisiunea de citare, cât şi nerespectarea dispoziţiilor legale în procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs, spre exemplu prin citarea acesteia la o adresă greşită sau numai la una dintre adresele de reşedinţă.
Potrivit disp. art. 177 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., inculpatul se citează la adresa unde locuieşte, iar dacă printr-o declaraţie dată în cursul procesului penal a indicat un alt loc pentru a fi citat, el este citat la locul indicat.
În declaraţia dată la judecata în primă instanţă, Curtea de Apel Braşov, la termenul din 13 iunie 2012, inculpatul B.C. a indicat adresa unde locuieşte ca fiind în Braşov, str. M., conform cărţii de identitate A1 emisă la 17 februarie 2012.
În recurs, inclusiv la termenul din 13 decembrie 2012 când s-a judecat cauza de către instanţa de recurs, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inculpatul B.C. a fost citat la o adresă greşită, Braşov, Str. D., în loc de Braşov, str. M., adresa pe care o indicase instanţei de fond şi unde domicilia din 17 februarie 2012, conform cărţii de identitate emisă. Nefiind legal citat, a lipsit în recurs, apărarea fiindu-i asigurată de un avocat din oficiu.
Ulterior pronunţării sentinţei penale nr. 86/F din 20 iunie 2012 de Curtea de Apel Braşov, prin încheierea din 19 martie 2013, instanţa de fond a dispus îndreptarea erorilor materiale strecurate în cuprinsul declaraţiei inculpatului B.C. din data de 13 iunie 2012, inclusiv în minuta şi dispozitivul sentinţei penale nr. 86/F din 20 iunie 2012 în sensul de a se menţiona corect domiciliul inculpatului B.C. ca fiind în Braşov, str. M., în loc de Braşov, Str. D. şi numărul actului de identitate al inculpatului cartea de identitate A1, în loc de cartea de identitate A3.
Aşadar, la judecata în primă instanţă, la termenul din 13 iunie 2012, când inculpatul B.C. a fost audiat, acesta a indicat corect adresa unde locuieşte, menţionată şi în actul de identitate, respectiv Braşov, str. M., însă din eroare a fost menţionată greşit în cuprinsul declaraţiei sale, ca fiind în Braşov, Str. D.
Din acest motiv, instanţa de fond, ulterior a procedat la îndreptarea erorii materiale în sensul arătat mai sus.
Consemnarea greşită a adresei inculpatului în depoziţia dată a avut ca urmare citarea contestatorului B.C. în recurs, inclusiv la termenul din 13 decembrie 2012 când s-a judecat cauza de instanţa de recurs, la o adresă greşită, Braşov, Str. D. şi din acest motiv, constatând incidente dispoziţiile art. 386 lit. a) C. proc. pen. se impune admiterea contestaţiei în anulare, cu consecinţa desfiinţării deciziei penale a instanţei de recurs şi rejudecării recursului inculpatului B.C.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2075/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2124/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
