ICCJ. Decizia nr. 2159/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2159/2013
Dosar nr. 1386/3/2010
Şedinţa publică din 19 iunie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 461 din 26 septembrie 2012 a Tribunalului Galaţi, în baza dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în referire la art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen./art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul J.R. la pedeapsa închisorii în cuantum de 2 ani şi 8 luni, precum şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată.
În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în referire la art. 74 alin. (1) lit. a)/art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnată inculpata J.V. la pedeapsa închisorii în cuantum de 2 ani şi 4 luni, precum şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpaţilor J.R. şi J.V. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În conformitate cu dispoziţiile art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului J.R. iar în temeiul dispoziţiilor art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată acestuia perioada executată în stare de reţinere şi arest preventiv începând cu 3 februarie 2012 la zi.
În conformitate cu dispoziţiile art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei închisorii aplicate inculpatei J.V. (2 ani şi 4 luni închisoare) pe durata unui termen de încercare de 5 ani, calculat conform dispoziţiilor art. 862 C. pen.
În conformitate cu dispoziţiilor art. 863 alin. (1) C. pen., s-au stabilit în sarcina inculpatei J.V., pe durata termenului de încercare, următoarele măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la datele fixate la judecătorul desemnat cu supravegherea sau la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor;
- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existentă.
În conformitate cu dispoziţiile art. 864 C. pen., s-a atras atenţia inculpatei J.V. asupra consecinţelor neîndeplinirii, cu rea-credinţă, a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege, care pot conduce la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În temeiul dispoziţiilor art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatei J.V. asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor legale relative la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
În temeiul dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii aplicate inculpatei J.V. pe durata termenului de încercare mai sus stabilit.
În temeiul art. 14 C. proc. pen. şi art. 346 C. proc. pen., au fost obligaţi în solidar inculpaţii J.R. şi J.V. la plata sumei de 839.898 RON cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă Direcţia Generală a Finanţelor publice Galaţi.
În motivarea hotărârii s-a arătat că prin Rechizitoriul nr. 187/P/2011, întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului J.R. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Prin acelaşi act de sesizare a instanţei s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată şi a inculpatei J.V. pentru săvârşirea aceleiaşi infracţiuni în forma complicităţii, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b), alin. (2) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În esenţă, în rechizitoriu s-a reţinut că inculpatul J.R., în calitate de asociat şi administrator al SC "U.T." SRL Galaţi, în perioada august 2008 - octombrie 2009, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a desfăşurat relaţii comerciale cu SC "S.K." SRL, SC "A." SRL, SC "N." SRL şi SC "D.", pe care nu le-a înregistrat în contabilitate, prejudiciind bugetul general consolidat cu suma de 839.898 RON, prin neplata impozitului pe profit şi a taxei pe valoarea adăugată.
În sarcina inculpatei J.V. s-a reţinut că, fără a deţine vreo calitate în cadrul SC "U.T." SRL Galaţi, în perioada august 2008 - octombrie 2009, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, l-a ajutat pe inculpatul J.R. să desfăşoare activitate comercială în modalitatea anterior descrisă, prin completarea facturilor fiscale, prin semnarea contractelor de prestări servicii şi prin încasarea sumelor de bani plătite în numerar.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 22 august 2007, a fost înfiinţată SC U.T. SRL Galaţi de către inculpatul J.R. şi învinuitul T.B., cei doi deţinând calităţile de asociat şi administrator. Societatea a avut ca obiect principal de activitate "întreţinerea şi curăţarea clădirilor".
În luna februarie 2010, societatea a fost cesionată martorului C.M., iar în prezent, SC U.T. SRL Galaţi se află sub incidenţa Legii nr. 85/2006.
Folosindu-se de calitatea de asociat unic şi administrator, inculpatul J.R., în perioada august 2008 - octombrie 2009, a desfăşurat relaţii comerciale cu SC S.K. SRL, SC A. SRL, SC N. SRL şi SC D. SRL fără a le înregistra în contabilitate, neplătind către bugetul de stat impozitul pe veniturile realizate şi TVA.
În desfăşurarea activităţii infracţionale, inculpatul J.R. a fost ajutat de inculpata J.V. (mama sa), care a completat facturi fiscale, a semnat contracte de prestări servicii şi a încasat sume de bani de la societăţile comerciale partenere.
Prin neplata impozitului pe profit şi a taxei pe valoarea adăugată a fost prejudiciat bugetul de stat cu suma de 839.898 RON (bază şi majorări).
În perioada august 2008 - noiembrie 2008, SC U.T. SRL Galaţi a livrat către SC S.K. SRL Galaţi diverse materiale de construcţii pentru care au fost întocmite un număr de 33 facturi în valoare totală de 1.667.369 RON (1.401.150 RON - valoare fără TVA, 266.219 RON - TVA).
Facturile menţionate mai sus sunt înregistrate în evidenţa contabilă a SC S.K. SRL Galaţi.
În perioada decembrie 2008 - martie 2009, SC U.T. SRL Galaţi a prestat diverse lucrări de construcţii şi a livrat către SC A. SRL Galaţi materiale de construcţii (plasă sudată, oţel beton, profile, etc.) pentru care au fost întocmite un număr de 6 facturi în valoare totală de 219.902 RON (184.792 RON - valoare fără TVA, 35.110 RON. TVA).
Facturile menţionate mai sus sunt înregistrate în evidenţa contabilă a SC A. SRL Galaţi.
În perioada decembrie 2008 - octombrie 2009, SC U.T. SRL a livrat către SC N. SRL tablă groasă şi electrozi pentru care au fost întocmite un număr de 5 facturi în valoare totală de 63.894 RON (53.655 RON - valoare fără TVA, 10.194 RON - TVA).
Facturile menţionate mai sus sunt înregistrate în evidenţa contabilă a SC N. SRL Galaţi.
În perioada mai 2009 - septembrie 2009, SC U.T. SRL Galaţi a prestat diverse lucrări de construcţii şi a livrat către SC D. SRL diverse mărfuri (popi metalici, containere şi cabina pază) pentru care au fost întocmite un număr de 5 facturi în valoare totală de 191.665 (161.063 RON - valoare fără TVA, 30.602 RON TVA).
Facturile menţionate mai sus sunt înregistrare în evidenţa contabilă a SC D. SRL Galaţi.
Inculpatul J.R. s-a ocupat de activitatea SC "U.T." SRL Galaţi începând cu luna august 2008.
S-a arătat că situaţia faptică reţinută mai sus este dovedită cu următoarele mijloace de probă: sesizările I.P.J. Galaţi - Serviciul de investigare a fraudelor -, actul de control nr. 608898/GL din 8 decembrie 2009 întocmit de Garda Financiară Galaţi, nota de constatare încheiată la aceeaşi dată, procesul-verbal de inspecţie fiscală parţială încheiat de A.N.A.F. - D.G.F.P. Galaţi la 20 ianuarie 2010, înscrisuri (facturi fiscale, extrase de cont, chitanţe de plată, bonuri de consum, documente justificative privind utilizarea mărfurilor, note de constatare încheiate la societăţile cu care s-au desfăşurat relaţiile comerciale), declaraţiile martorilor U.V., G.D., S.A., T.B., T.T. şi C.M., cu excepţia ultimilor doi, audiaţi şi pe parcursul cercetării judecătoreşti, toate acestea coroborate cu declaraţiile celor doi inculpaţi.
S-a menţionat că, în cadrul dezbaterilor pe fondul cauzei, inculpaţii au solicitat achitarea în temeiul disp. art. 10 lit. a) C. proc. pen. (inculpatul J.R.), respectiv în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. (inculpata J.V.).
S-a precizat că inculpatul J.R. a susţinut că a făcut dovada înregistrării în contabilitate a operaţiunilor comerciale, însă verificările financiare au fost demarate în decembrie 2009, iar depunerea formularelor la organele fiscale s-a realizat în primele două luni ale anului 2010, înainte de efectuarea cesiunii; că valoarea totală a tranzacţiilor efectuate cu cele patru societăţi comerciale nu se regăseşte în conţinutul acelor formulare întrucât aceste sume au venit parţial şi au fost utilizate pentru plata propriilor furnizori.
Raportat la inculpata J.V. s-a arătat că, într-adevăr, aceasta l-a ajutat pe inculpatul J.R. în derularea tranzacţiilor comerciale, dar că s-a ocupat doar de întocmirea facturilor sau a chitanţelor, fără a avea atribuţii în privinţa ţinerii evidenţelor contabile.
A apreciat instanţa de fond ca sunt nejustificate cererile celor doi inculpaţi privind achitarea. Astfel, inculpata J.V. a arătat prin declaraţia dată că, în perioadele în care fiul său (inculpatul J.R.) lipsea, a întocmit acte şi a încheiat contracte cu cele 4 firme indicate în rechizitoriu, a eliberat chitanţe pentru sumele încasate, însă toate acestea au fost înregistrate în contabilitate.
În acelaşi timp, inculpata recunoaşte că nu a văzut nici o persoană care să se ocupe de contabilitatea firmei deşi fiul său a asigurat-o că actele vor fi predate unei contabile; elocventă este şi susţinerea inculpatei în sensul că, anterior cesionării firmei de către inculpat, acesta din urmă i-ar fi spus că "la organele fiscale sunt unele documente lipsă".
S-a arătat că situaţia relatată de inculpata J.V. se corelează, în parte, cu declaraţia inculpatului J.R. care recunoaşte că, deşi din vara anului 2008 el a fost cel care a asigurat administrarea firmei, a mandatat-o pe mama sa "să scrie contracte, să întocmească facturi"; totodată, recunoaşte inculpatul că nu a existat o persoană angajată în firmă pentru a ţine contabilitatea şi că împreună cu asociatul său (martorul T.) au stabilit să administreze firma şi să se ocupe de contabilitate doar ei, pentru a nu fi plătită o altă persoană.
S-a reţinut ca fiind relevantă declaraţia martorului T.B. care a arătat că: "înţelegerea dintre noi a fost ca mama lui R., respectiv J.V. să ţină evidenţa contabilă a societăţii şi de aceea toate actele societăţii au rămas la J.V. În perioada 2007 - 2008 (august), SC "U.T." SRL a avut 2 angajaţi, cu carte de muncă din ce mi-a spus J.R. care a efectuat în numele societăţii lucrări de izolaţie la diverse persoane fizice.
În cursul anului 2008, au apărut diverse neînţelegeri între mine şi asociatul J.R. cu privire la sumele de bani din societate pe care le cheltuia acesta, fapt pentru care în luna august 2008, m-am hotărât să mă retrag din SC "U.T." SRL, urmând ca de activitatea acestei societăţi să se ocupe numai J.R.
În luna noiembrie 2008, m-am deplasat la un salon de manichiură care aparţinea mamei lui J.R. şi am semnat mai multe hârtii prin care cesionam părţile mele sociale din cadrul SC "U.T." SRL în favoarea lui J.R. Înţelegerea cu acesta a fost ca ulterior, J.R. să înregistreze hârtiile pe care le-am semnat, la Oficiul Registrului Comerţului.
Am ţinut legătura telefonic cu J.R. care îmi spunea de fiecare dată că a înregistrat cesiunea acţiunilor mele din cadrul societăţii la Oficiul Registrului Comerţului. În data de 30 noiembrie 2009 am fost invitat la sediul Gărzii Financiare Galaţi pentru a lămuri în legătură cu activităţile desfăşurate de către SC "U.T." SRL. Cu această ocazie am aflat că J.R. nu înregistrase hârtiile pe care le-am semnat la O.R.C. şi că eu figuram în continuare ca asociat şi administrator la această societate.
Tot atunci, am aflat că SC "U.T." SRL desfăşurase relaţii comerciale cu mai multe societăţi din Galaţi fără a înregistra în contabilitate operaţiunile efectuate.
Ulterior, am luat din nou legătura cu J.R. şi i-am cerut explicaţii în legătură cu activităţile desfăşurate de către SC "U.T." SRL şi în legătură cu faptul că încă figuram asociat şi administrator la această societate. La întrebările mele J.R. a refuzat să răspundă sau să dea vreo explicaţie".
S-a arătat că potrivit art. 10 din Legea nr. 82/1991, răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia gestionării unităţii.
S-a precizat că, administratorul contribuabilului persoană juridică are obligaţia de a organiza şi conduce contabilitatea acesteia iar dacă această obligaţie este exercitată de administratorul persoanei juridice, subiect activ al infracţiunii de evaziune prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) poate fi atât administratorul, cât şi contribuabilul persoană juridică având în vedere că infracţiunea este întotdeauna săvârşită în realizarea obiectului de activitate al persoanei juridice.
S-a menţionat că, în situaţia în care administratorul contribuabilului persoană juridică ascunde anumite operaţiuni sau venituri faţă de persoana căreia i-a fost delegată atribuţia de a organiza şi conduce contabilitatea, răspunderea penală pentru infracţiunea în discuţie revine administratorului; totodată, participaţia penală este posibilă în forma complicităţii intelectuale.
În raport de considerentele mai sus reţinute, instanţa de fond a apreciat ca fiind pe deplin dovedită vinovăţia inculpaţilor în comiterea infracţiunilor reţinute în actul de sesizare.
În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului J.R. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar fapta inculpatei J.V., pe cele ale aceleiaşi infracţiuni, comisă în forma complicităţii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 24/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
La individualizarea, conform art. 72 C. pen., a sancţiunilor aplicate inculpaţilor au fost avute în vedere natura şi gradul de pericol social al infracţiunilor, corelativ cu elementele care circumstanţiază persoana inculpaţilor, dar şi cu comportamentul procesual al acestora; astfel, infracţiunile de evaziune fiscală care au luat amploare pe fondul crizei economice actuale se constituie într-un fenomen cu profunde conotaţii economice care afectează capacitatea de finanţare a statului şi, pe cale de consecinţă, poate da naştere la importante perturbări de ordin economic.
S-a precizat că ambii inculpaţi au avut un comportament bun anterior activităţii infracţionale obiect al cauzei de faţă, urmând a le fi aplicate acestora pedepse cu închisoarea într-un cuantum situat sub limita minimă specială prevăzută de textul legal incriminator, consecinţă a reţinerii în favoarea lor a circumstanţei atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.
S-a menţionat că, având în vedere dispoziţiile legale ale art. 65 C. pen. precum şi conţinutul juridic al infracţiunii în discuţie, vor fi aplicate inculpaţilor pedepsele complementare ale interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (iar în privinţa inculpatului J.R., în considerarea calităţii avute în cadrul societăţii, şi interzicerea dreptului prev. de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen.), iar în temeiul dispoziţiilor art. 71 alin. (2) C. pen. şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepselor principale aplicate.
Întrucât inculpatul J.R. a fost cercetat în stare de arest preventiv începând cu 3 februarie 2012, măsura fiind ulterior menţinută şi pe parcursul cercetării judecătoreşti s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 350 C. proc. pen. şi ale art. 88 C. pen. relative la menţinerea stării de arest a inculpatului şi la deducerea din pedeapsa închisorii aplicate acestuia a perioadei executate începând cu data de 3 februarie 2012 la zi.
În ce o priveşte pe inculpata J.V., s-a apreciat, raportat la persoana şi la contribuţia acesteia în cadrul activităţii infracţionale, că pronunţarea condamnării constituie un avertisment chiar fără executarea efectivă a pedepsei închisorii, urmând a se da eficienţă dispoziţiilor legale prev. de art. 861 şi următoarele C. pen. şi a se dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei închisorii aplicate pe durata unui termen de încercare calculat conform dispoziţiilor art. 862 C. pen., urmând ca în sarcina inculpatei, pe durata termenului de încercare, să fie instituite măsurile de supraveghere prev. în art. 863 alin. (1) C. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii aplicate inculpatei J.V. pe durata termenului de încercare stabilit.
Cu privire la latura civilă a cauzei s-a constatat că partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Galaţi a reclamat pretenţii civile în sumă de 839.898 RON reprezentând impozit pe profit - 288.106 RON, majorări impozit profit - 95.848 RON, TVA - 342.125 RON, majorări TVA - 113.819 RON. În considerarea probatoriului administrat în cauză, instanţa de fond a apreciat ca fiind întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale şi, în conformitate cu dispoziţiile art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. a dispus obligarea, în solidar, a celor doi inculpaţi la plata acestei sume cu titlu de despăgubiri civile întrucât la data de 12 aprilie 2012 SC "U.T." SRL Galaţi a fost radiată (adresa O.R.C. de pe lângă Tribunalul Galaţi).
Împotriva acestei hotărâri au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi inculpaţii J.R. şi J.V.
Parchetul a arătat că hotărârea pronunţată de prima instanţă este netemeinică sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate celor doi inculpaţi şi sub aspectul modalităţii de executare stabilită de prima instanţă în privinţa inculpatei J.V., solicitând înlăturarea circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea ambilor inculpaţi şi majorarea cuantumul pedepselor aplicate acestora, iar pentru inculpata J.V. înlăturarea dispoziţiilor art. 861 C. pen.
Inculpatul J.R. a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen. întrucât tranzacţiile cu cele 4 societăţi comerciale au fost evidenţiate în contabilitatea SC "U.T." SRL, iar sumele despre care se face vorbire că nu sunt evidenţiate în formulare au intrat progresiv în conturile societăţii - neputând fi vorba de un singur act în care ele ar fi putut fi evidenţiate - fiind utilizate pentru plata furnizorilor sau pentru plata altor servicii de care a beneficiat societatea. În subsidiar, a solicitat aplicarea art. 81 - 82 C. pen.
Inculpata J.V. a arătat că nu a avut o contribuţie în ţinerea evidenţei contabile a societăţii chiar dacă a ajutat, în lipsa inculpatului, la încheierea unui contract ori la încasarea unei sume de bani, solicitând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) cu referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen. în subsidiar, a solicitat aplicarea art. 81 - 82 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 17/A/2013 din 16 ianuarie 2013, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins ca nefondate apelurile declarate de parchet şi inculpaţi pe care i-a obligat la plata sumelor de câte 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
S-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului J.R. şi s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata reţinerii şi arestării preventive de la 03 februarie 2012 la zi.
În considerentele deciziei, instanţa de apel a reţinut din coroborarea probelor administrate în cauză, respectiv: sesizarea Gărzii Financiare Galaţi, nota de constatare nr. 608898/GL din 08 decembrie 2009 întocmită de Garda Financiară Galaţi, procesul-verbal de inspecţie fiscală nr. 575 din 20 ianuarie 2010 încheiat de A.N.A.F - D.G.F.P. Galaţi, invitaţia nr. 11012 din 20 octombrie 2009, confirmarea de primire a acesteia şi nota explicativă luată numitului T.B., înscrisurile depuse la dosar (facturi fiscale, extrase de cont, chitanţe de plată, bonuri de consum, documente justificative privind utilizarea mărfurilor, note de constatare încheiate la SC "S.K." SRL, SC "A." SRL, SC "N." SRL şi SC "D.", cu care SC "U.T." SRL a desfăşurat relaţii comerciale), declaraţiile martorilor T.B., C.M., U.V., G.D., S.A. şi T.T. şi parţial declaraţiile inculpaţilor că, în perioada august 2008 - octombrie 2009, în calitate de asociat şi administrator al SC "U.T." SRL, inculpatul J.R. a desfăşurat relaţii comerciale cu SC "S.K." SRL, SC "A." SRL, SC "N." SRL, şi SC "D." SRL, în valoare totală de 2.142.785 RON, fără a le înregistra în contabilitate, prejudiciind bugetul de stat cu suma totală de 839.898 RON reprezentând, 342.125 RON, TVA, 113.819 RON, majorări TVA, 288.106 RON, impozit pe profit şi 95.848 RON, majorări impozit pe profit, iar inculpata J.V. l-a ajutat pe inculpatul J.R. să desfăşoare activităţile comerciale sus-menţionate, prin completarea facturilor fiscale, semnarea contractelor de prestări servicii, încasarea sumelor de bani plătite în numerar, întocmirea actelor primare şi consilierea inculpatului J.R. la ţinerea contabilităţii SC " U.T." SRL (practic la neţinerea, în partea, a evidenţei contabile).
A concluzionat instanţa de apel că faptele comise de inculpaţii J.R. şi J.V. constituie infracţiunile de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi respectiv, complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi, prin urmare, că cererile prin care cei doi inculpaţi au solicitat achitarea sunt nefondate.
În ce priveşte pedepsele aplicate celor doi inculpaţi s-a reţinut că au fost just individualizate faţă de împrejurările comiterii faptelor, urmările produse, contribuţiile fiecăruia la săvârşirea infracţiunilor şi persoana lor.
Împotriva deciziei au declarat recursuri, Parchetul de pe lângă Curtea de Apei Galaţi şi inculpaţii J.R. şi J.V.
Parchetul, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. a solicitat majorarea cuantumului pedepselor aplicate ambilor inculpaţi prin înlăturarea circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. şi înlăturarea dispoziţiilor art. 861, art. 862 şi art. 863 şi a art. 71 alin. (5) C. pen. cu toate consecinţele în ce o priveşte pe inculpata J.V., urmând ca aceasta să execute pedeapsa în condiţii de penitenciar.
S-a susţinut că inculpaţii au comis infracţiuni cu un grad ridicat de pericol social concret, au cauzat un prejudiciu mare bugetului consolidat al statului, pe care nu l-au recuperat şi nu au recunoscut faptele pentru care au fost trimişi în judecată.
Inculpatul J.R., invocând cazurile de casare prevăzute în art. 3859 alin. (1) pct. 12 şi 14 C. proc. pen. a solicitat, în principal, achitarea în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în condiţiile art. 861 C. pen.
A susţinut inculpatul prin apărător că din înscrisurile depuse la dosar rezultă, contrar celor reţinute de instanţa de fond şi de instanţa de apel, că a evidenţiat în contabilitatea SC "U.T." SRL Galaţi relaţiile comerciale pe care le-a desfăşurat cu celelalte societăţi comerciale şi că odată ce a cesionat societatea al cărui administrator era, a predat noului asociat, C.M., toate înscrisurile.
Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei inculpatul a susţinut că nu prezintă pericol pentru societate şi comunitatea din care provine şi că executarea pedepsei în condiţiile art. 861 C. pen. nu ar fi de natură să provoace vreo reacţie negativă din partea societăţii.
Inculpata J.V., invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. a solicitat achitarea în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., susţinând că nu a avut nici o înţelegere cu inculpatul J.R. de a-l ajuta să comită infracţiunea de evaziune fiscală.
Examinând hotărârea atacată atât prin prisma criticilor invocate de parchet şi inculpaţi, care se circumscriu cazurilor de casare prevăzute în prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 12 şi 14 C. proc. pen., cât şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile declarate în cauză nu sunt fondate.
Instanţa de fond şi instanţa de prim control judiciar au stabilit corect situaţia de fapt, vinovăţia recurenţilor inculpaţi şi încadrarea juridică a infracţiunilor pentru care au fost cercetaţi şi trimişi în judecată.
În acord cu concluzia la care a ajuns instanţa de prim control judiciar, Înalta Curte reţine că susţinerea recurentului inculpat J.R. în sensul că în mod greşit a fost condamnat întrucât ar fi înregistrat în contabilitatea SC "U.T." SRL facturile emise către SC "S.K." SRL, SC "A." SRL, SC "N." SRL şi SC " D." SRL deoarece a depus declaraţiile fiscale la Administraţia Finanţelor Publice Galaţi la începutul anului 2010 nu poate fi primită.
Declaraţiile privind impozitul pe profit şi deconturile de TVA pentru perioada august 2008 - octombrie 2009 depuse de recurentul inculpat J.R. au fost făcute "pro causa", după comiterea faptei, pentru a da o aparenţă de legalitate acestora şi a fi exonerat de răspundere penală.
Astfel, recurentul inculpat J.R. a luat cunoştinţă de la martorul T.B. că organele financiare urmează să efectueze un control la SC "U.T." SRL, la sfârşitul lunii octombrie 2009 sau la începutul lunii noiembrie 2009.
Martorul sus-menţionat a primit o înştiinţare de la Garda Financiară Galaţi la data de 27 octombrie 2009, prin intermediul tatălui, său pentru a se prezenta cu evidenţa contabilă a societăţii din perioada 2008 la zi, declaraţiile către bugetul de stat şi registrul de control. Înainte de a se prezenta la organul de control, martorul a luat legătura cu recurentul inculpat, probabil pentru a afla de ce este chemat la Garda Financiară Galaţi, ocazie cu care acesta din urmă i-a spus că SC "U.T." SRL nu a mai desfăşurat activitate după ce martorul s-a retras în fapt din societate, respectiv, din luna august 2008 (aceste aspecte rezultă din Nota explicativă dată de martor în care, la întrebarea pusă de organele financiare dacă a derulat relaţii comerciale cu SC "S.K." SRL, SC "A." SRL, SC "N." SRL şi SC " D." SRL, a arătat că nu cunoaşte despre acestea şi că din discuţiile cu inculpatul J.R. a înţeles că societatea SC "U.T." SRL nu a desfăşurat activitate).
Împrejurarea că recurentul inculpat J.R. a cunoscut că organele financiare urmează să efectueze un control la SC "U.T." SRL rezultă şi din declaraţiile date de martorul T.B. în faţa organelor judiciare în care a arătat că după ce a dat notă explicativă la organele fiscale a luat, din nou, legătura cu inculpatul - ceea ce înseamnă că cei doi se întâlniseră şi înainte de a se prezenta martorul la Garda Financiară Galaţi - pentru a-i cere explicaţii în legătură cu activitatea desfăşurată de societate şi dacă mai figura ca asociat şi administrator la SC "U.T." SRL, inculpatul refuzând să-i răspundă.
Aflând despre control, recurentul inculpat în încercarea de a ascunde comiterea infracţiunii de evaziune fiscală a întocmit decontul de TVA pe trimestrul III 2009 şi l-a depus la Administraţia Finanţelor Publice Galaţi la data de 12 noiembrie 2009. A doua zi, pe 13 noiembrie 2009, recurentul inculpat a depus deconturile de TVA pe trimestrul IV al anului 2008 şi pe trimestrele I şi II ale anului 2009. Toate deconturile au în final TVA în sumă negativă, dar recurentul inculpat nu a cerut restituirea sumelor respective, probabil pentru a evita un control imediat care se face de către organele fiscale în astfel de situaţii.
Pentru a-şi acoperi nelegalitatea şi pentru a rezolva problema martorului T.B. în legătură cu ieşirea acestuia din societate, recurentul inculpat a cesionat SC "U.T." SRL martorului C.M., persoană fără adăpost, care consuma frecvent băuturi alcoolice, nu ştia să scrie şi să citească, locuia într-un subsol de bloc şi care pentru suma de 15 RON primită de la inculpat, a semnat actele de cesiune fără să primească vreun act al societăţii.
Înscrisul în care se atestă aşa zisa predare-primire a contabilităţii SC "U.T." SRL nu a fost autentificat de notar, ci i s-a dat doar dată certă, având în aceste condiţii, puterea doveditoare a unui act sub semnătură privată.
Întrucât înainte de cesionarea societăţii, recurentul inculpat a constatat că nu depusese toate declaraţiile fiscale, a depus la Administraţia Finanţelor Publice Galaţi la data de 26 ianuarie 2010, decontul de TVA pe trimestrul IV 2010, iar la datele de 22 şi 26 februarie 2010, decontul de TVA pe trimestrul III 2008, precum şi declaraţiile privind impozitul pe venit pe anii 2008 şi 2009. Deconturile de TVA au la final TVA în sumă negativă, dar recurentul inculpat nu a cerut restituirea sumelor respective, iar în declaraţiile privind impozitul pe venit sunt menţionate sume modice, raportat la veniturile pe care le-a obţinut în relaţia cu cele 4 societăţi comerciale.
Aşa cum a concluzionat şi instanţa de apel, Înalta Curte reţine că împrejurarea că recurentul inculpat nu a depus Declaraţiile 394 privind livrările/prestările şi achiziţiile desfăşurate pe teritoriul României, referitoare la relaţiile comerciale cu SC "S.K." SRL, SC "A." SRL/SC "N." SRL şi SC "D." SRL coroborată cu celelalte probe administrate în cauză, menţionate în considerentele deciziei, conduc la concluzia că acesta nu a înregistrat în contabilitatea SC "U.T." SRL veniturile obţinute din relaţiile comerciale desfăşurate cu societăţile sus-menţionate.
Apărarea recurentei inculpate J.V. în sensul că nu a avut nici o contribuţie în ţinerea evidenţei contabile a SC "U.T." SRL şi, în consecinţă, greşit a fost condamnată pentru complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală, în mod corect a fost înlăturată de instanţa de apel întrucât, într-adevăr, din probele administrate în cauză rezultă că l-a ajutat pe fiul său, recurentul inculpat J.R., în desfăşurarea relaţiilor comerciale cu cele patru societăţi, a completat facturi, a încheiat contractul cu SC "D." SRL, a primit bani în numerar, a eliberat chitanţe, a întocmit acte primare contabile, l-a consiliat pe inculpat la ţinerea evidenţei contabile a SC "U.T." SRL (în realitate, la neţinerea, în parte, a contabilităţii societăţii).
Relevantă este declaraţia martorului T.B. - administrator al SC "U.T." SRL până în luna august 2008, când s-a hotărât să se retragă din societate datorită unor neînţelegeri cu inculpatul J.R. - care a arătat că s-a înţeles cu inculpatul, ca mama acestuia să ţină contabilitatea societăţii, actele firmei rămânând la aceasta.
Şi recurentul inculpat J.R. a declarat că a stabilit cu martorul T.B. să administreze societatea şi să se ocupe de contabilitate întrucât nu se impunea să plătească o altă persoană deoarece mama sa avea cunoştinţe în domeniul economic. A mai declarat inculpatul că mama sa l-a consiliat, aceasta fiind de profesie contabil.
Chiar şi recurenta inculpată J.V. a declarat că a întocmit acte primare contabile, facturi, chitanţe, un contract încheiat cu una din cele 4 societăţi comerciale cu care firma fiului său a desfăşurat relaţii comerciale.
În contextul celor mai sus arătate, cererile recurenţilor inculpaţi J.R. şi J.V. de a se pronunţa o soluţie de achitare sunt neîntemeiate şi urmează a fi respinse ca atare.
În ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor, Înalta Curte constată că nu se impune nici majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor, nici înlăturarea prevederilor art. 861, art. 862 şi art. 863 şi a art. 71 alin. (5) C. pen., referitor la inculpată J.V., aşa cum a cerut parchetul, dar nici suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului J.R., aşa cum a solicitat acesta.
Pedepsele aplicate recurenţilor inculpaţi au fost just individualizate în raport de toate criteriile prevăzute în art. 72 C. pen. şi anume, limitele de pedeapsă prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, gradul de pericol social concret al faptelor comise de inculpaţi, persoana acestora, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.
Dispoziţiile art. 74 lit. a) C. pen. au fost corect reţinute în favoarea recurenţilor inculpaţi raportat la datele ce caracterizează favorabil persoana acestora.
Astfel, recurentul inculpat J.R. a avut un comportament bun anterior comiterii faptei, este o persoană tânără, este căsătorit, are un copil minor.
De asemenea, recurenta inculpată J.V., anterior comiterii faptei a avut o comportare bună şi nu are antecedente penale.
Referitor la modalitatea de executare a pedepselor, în mod corect instanţa de apel a apreciat că recurentul inculpat J.R. nu se poate îndrepta şi că scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin executarea efectivă a acesteia, având în vedere urmările faptei, valoarea mare a prejudiciului cauzat bugetului de stat şi contribuţia însemnată pe care a avut-o inculpatul la comiterea infracţiunii.
Pentru recurenta inculpată J.V. se constată că în mod judicios s-a apreciat de către instanţa de fond şi de instanţa de prim control judiciar că aceasta se poate îndrepta şi fără executarea efectivă a pedepsei, pronunţarea condamnării constituind un avertisment pentru ea, dată fiind contribuţia mai redusă pe care a avut-o la săvârşirea infracţiunii.
În consecinţă, Înalta Curte apreciată că executarea de către recurentul inculpat J.R. a pedepsei de 2 ani şi 8 luni închisoare în condiţii de detenţie şi executarea de către recurenta inculpată J.V. a pedepsei de 2 ani şi 4 luni închisoare în condiţiile art. 861 C. pen., cu instituirea în sarcina acesteia a obligaţiilor prevăzute de art. 863 C. pen. este de natură de a-şi atinge scopul preventiv şi educativ cerut de art. 52 C. pen. şi de a contribui la reeducarea celor doi inculpaţi.
Faţă de cele ce preced, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi de inculpaţii J.R. şi J.V. se privesc ca nefondate şi se vor respinge ca atare în conformitate cu dispoziţiile prevăzut de art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Potrivit disp. art. 38517 C. proc. pen., din cuantumul pedepsei aplicată recurentului inculpat J.R. se va deduce prevenţia începând cu data de 3 februarie 2012, până la 19 iunie 2013.
În baza art. 192 alin. (2) şi (4) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu, urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi inculpaţii J.R. şi J.V. împotriva Deciziei penale nr. 17/A din 16 ianuarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului J.R., prevenţia de la 3 februarie 2012 la 19 iunie 2013.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 375 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2140/2013. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2244/2013. Penal. Infracţiuni la legea... → |
|---|
