ICCJ. Decizia nr. 2103/2013. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2103/2013
Dosar nr. 4138/2/2013
Şedinţa publică din 14 iunie 2013
Asupra recursului de fată:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 292 din 10 iunie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 republicată raportată la art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 29 august 2012 de către Parchetul de pe lângă Tribunalul de Mare Instanţă din Evry - Franţa fată de cetăţeanul român P.D.M., a dispus arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 29 de zile, respectiv de la 10 iunie 2013 Ia 08 iulie 2013, a luat act că persoana solicitată nu a consimţit la predare, a dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare din Franţa, cu respectarea regulii specialităţii, pentru efectuarea urmăririi penale cu privire la infracţiunile de agresare sexuală şi furt prin efracţie într-o locuinţă prevăzute de art. 222-22, 222-27, 222-31, 222-44, 222-45, 222-47,222-48-1; 311-1, 311-5, 311-13 şi 311-14 C. pen. francez., în temeiul art. 103 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 republicată a luat act de solicitarea numitului P.D.M. de a executa pedeapsa, în caz de condamnare, pentru infracţiunile pentru care se efectuează urmărirea penală împotriva sa de autorităţile judiciare franceze, într-un penitenciar din România.
A constatat că persoana solicitată P.D.M. a fost reţinută 24 de ore de la 09 iunie 2013 ora 19,00 până la data de 10 iunie 2013 ora 19,00 şi a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare.
Pentru a dispune astfel curtea de apel a reţinut următoarele:
Prin sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti la data de 10 iunie 2013, sub nr. 1272/2/2013, s-a solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 29 august 2012 de către Parchetul de pe lângă Tribunalul de Mare Instanţă din Evry - Franţa faţă de cetăţeanul român P.D.M. cu domiciliul în sat Podul Doamnei, comuna Clejani, judeţul Giurgiu, urmărit pentru săvârşirea infracţiunilor de agresare sexuală şi furt prin efracţie într-o locuinţă prevăzute de art. 222-22, 222-27, 222 -31, 222-44, 222-45, 222-47, 222-48-1; 311-1, 311-5, 311-13 şi 311-14 C. pen. francez.
În conformitate cu art. 100 din Legea nr. 302/2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus reţinerea persoanei solicitate P.D.M. pe o durată de 24 de ore de la 09 iunie 2013 ora 19,00 până la data de 10 iunie 2013 ora 19,00.
La termenul de judecată din 10 iunie 2013, Curtea de Apel Bucureşti a înştiinţat persoana solicitantă despre faptul că Parchetul de pe lângă Tribunalul de Mare Instanţă din Evry - Franţa a emis la 29 august 2012 un mandat european de arestare, pe numele său, pentru săvârşirea infracţiunilor de agresare sexuală şi furt prin efracţie într-o locuinţă prevăzute de art. 222-22, 222-27, 222-31, 222-44, 222-45, 222-47, 222-48-1; 311-1, 311-5, 311-13 şi 311-14 C. pen. francez.
De asemenea, curtea de apel a adus la cunoştinţa persoanei solicitate drepturile prevăzute de art. 104 din Legea nr. 302/2004, efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predare către autorităţile din Franţa punându-i în vedere consecinţele juridice ale consimţământului la predare, în deosebi caracterul irevocabil al acestuia, conform art. 103 alin. (3) din Legea nr. 302/2004.
Persoana solicitată P.D.M. a declarat că nu este de acord cu predarea sa către autorităţile judiciare din Franţa, însă în cazul în care se va dispune condamnarea sa pentru infracţiunile reţinute în mandatul european de arestare doreşte să fie transferat în România pentru executarea pedepsei.
Cu privire la starea de fapt curtea de apel a reţinut că, la data de 24 octombrie 2011, în jurul orelor 03,30, patru persoane au intrat prin efracţie în domiciliul familiei J., situat pe str. Mandres din Verennes Jarcy (91). Acestea au intrat în clădire după ce au spart geamul de la camera lui C.J. care dormea. Fratele acestuia dormea într-o cameră alăturată. Unul dintre autorii faptei a rămas pe acoperiş pentru a păzi, doi dintre ei au căutat în camerele de la etaj, iar ultimul a rămas în camera tinerei de 19 ani. Acesta i-a mângâiat de mai multe ori părţile intime pe deasupra hainelor apoi pe dedesubt.
Terorizată tânăra se prefăcea că doarme. Cu toate acestea, individul i-a ridicat pijamaua şi s-a aşezat lângă ea în pat. Tânăra a început atunci să ţipe, însă inculpatul a pălmuit-o continuând să-i mângâie pieptul. De asemenea, i-a acoperit gura ca să nu mai strige după ajutor. în acelaşi timp fratele tinerei de 22 de ani s-a trezit după ce a auzit zgomot de paşi şi după ce unul dintre autori a deschis uşa camerei sale. Imediat acesta a ieşit pe hol şi a aprins lumina. Atunci cei trei indivizi au fugit pe ferească după ce în prealabil au sustras geanta tinerei care conţinea în special un cârd bancar şi un telefon mobil.
Alte două furturi având un mod de operare similar, însă în lipsa locatarilor, au fost înregistrare: unul în Vigneux Sur Seine în noaptea de 29 septembrie 2011, în dauna lui R.J. iar al doilea în Varennes Jacy, în week-endul dintre 22 şi 24 octombrie 2011 în dauna lui M. - J.B.
La termenul de judecată din 10 iunie 2013, persoana solicitată P.D.M. a declarat că are cunoştinţă de infracţiunile reţinute în mandatul european de arestare şi că nu este de acord cu predarea către autorităţile judiciare din Franţa.
În acest sens s-a întocmit un proces - verbal, semnat de judecător, grefier şi persoana solicitată.
Curtea, constatând că nu este incident niciunul din motivele de refuz al executării, prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004 a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 29 august 2012 de către Parchetul de pe lângă Tribunalul de Mare Instanţă din Evry - Franţa faţă de cetăţeanul român P.D.M., a dispus arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 29 de zile, şi a dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare din Franţa.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs persoana solicitată, solicitând să se respingă solicitarea de predare a sa către autorităţile franceze şi în eventualitatea condamnării la o pedeapsă privativă de libertate să se dispună executarea pedepsei într-un penitenciar din România.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) şi art. 38514 C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează.
Potrivit art. 98 din Legea nr. 302, Autoritatea judiciara română de executare refuză executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri:
a) când, din informaţiile de care dispune, reiese că persoana urmărită a fost judecata definitiv pentru aceleaşi fapte de către un stat membru, altul decât statul emitent, cu condiţia ca, în cazul condamnării, sancţiunea să fi fost executată ori să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, pedeapsa să fi fost gradată ori infracţiunea să fi fost amnistiată sau să fi intervenit o altă cauză care împiedică executarea, potrivit legii statului de condamnare;
b) când infracţiunea pe care se bazează mandatul european de arestare este acoperită de amnistie în România, dacă autorităţile române au, potrivit legii române, competenţa de a urmări acea infracţiune;
c) când persoana care este supusa mandatului european de arestare nu răspunde penal, datorită vârstei sale, pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestare în conformitate cu legea română.
(2) Autoritatea judiciara română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri:
a) în situaţia prevăzută la art. 96 alin. (2) din prezenta lege; în mod excepţional, în materie de taxe şi impozite, de vamă şi de schimb valutar, executarea mandatului european nu va putea fi refuzată pentru motivul că legislaţia română nu impune acelaşi tip de taxe sau de impozite ori nu conţine acelaşi tip de reglementări în materie de taxe şi impozite, de vamă şi de schimb valutar ca legislaţia statului membru emitent;
b) când persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeaşi faptă care a motivat mandatul european de arestare;
c) când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român şi aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent;
d) când persoana care face obiectul mandatului european a fost judecată definitiv pentru aceleaşi fapte într-un alt stat terţ care nu este membru al U.E., cu condiţia ca, în caz de condamnare, sancţiunea să fi fost executată sau să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, ori infracţiunea să fi fost amnistiată sau pedeapsa să fi fost graţiată potrivit legii statului de condamnare;
e) când mandatul european de arestare se refera la infracţiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României;
f) când mandatul european cuprinde infracţiuni care au fost comise în afara teritoriului statului emitent şi legea română nu permite urmărirea acestor fapte atunci când s-au comis în afara teritoriului român;
g) când, conform legislaţiei române, răspunderea pentru infracţiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-au prescris, dacă faptele ar fi fost de competenţa autorităţilor române;
h) când o autoritate judiciară română a decis fie să nu înceapă urmărirea penală, fie încetarea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau clasarea pentru infracţiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare, sau a pronunţat, faţă de persoana solicitată, o hotărâre definitivă, cu privire la aceleaşi fapte, care împiedică viitoare proceduri.
În situaţia în care, în cauză, este incident exclusiv cazul prevăzut la alin. (2) lit. c), anterior pronunţării hotărârii prevăzute la art. 107, autoritatea judiciară română de executare solicită autorităţii judiciare de emitere transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum şi orice alte informaţii necesare, informând autoritatea judiciară emitentă cu privire la scopul pentru care astfel de documente sunt solicitate. Recunoaşterea hotărârii penale străine de condamnare se face, pe cale incidentală, de instanţa de judecată în faţa căreia procedura executării mandatului european de arestare este pendinte. în cazul in care autoritatea judiciara romana de executare a recunoscut hotărârea penală străină de condamnare, mandatul de executare a pedepsei se emite la data pronunţării hotărârii prevăzute la art. 107.
În cazul prevăzut la alin. (3), daca persoana solicitata se afla în stare de arest şi autoritatea judiciară de emitere întârzie transmiterea documentelor solicitate, dispoziţiile art. 103 alin. (4) se aplică în mod corespunzător. în situaţia în care autoritatea judiciară de emitere nu transmite documentele prevăzute la alin. (3), în termen de cel mult 20 de zile de la data primei solicitări, dacă autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, aceasta informează autoritatea judiciară emitentă asupra posibilităţii de a solicita recunoaşterea şi executarea hotărârii penale de condamnare în baza instrumentelor aplicabile în relaţia dintre România şi statul membru de emitere ori, în lipsa acestora, în baza reciprocităţii.
Înalta Curte, constatând că în cauză nu este incident niciunul din cazurile în care se poate refuza punerea în executare a mandatului european de arestare şi a solicitării de predare a persoanei către autorităţile franceze, apreciază că în mod corect Curtea de Apel Bucureşti a admis sesizarea Parchetului şi a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 29 august 2012 de către Parchetul de pe lângă Tribunalul de Mare Instanţă din Evry - Franţa faţă de cetăţeanul român P.D.M., a dispus arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 29 de zile, şi a dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare din Franţa.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată P.D.M. împotriva sentinţei penale nr. 292 din 10 iunie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală şi îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată P.D.M. împotriva sentinţei penale nr. 292 din 10 iunie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 620 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei. reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 14 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2098/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2130/2013. Penal → |
|---|
