ICCJ. Decizia nr. 2048/2013. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2048/2013
Dosar nr. 4557/91/2012
Şedinţa publică din 12 iunie 2013
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 277 din 12 decembrie 2012 a Tribunalului Vrancea s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice cu privire la infracţiunea săvârşită de inculpatul B.A.I., din infracţiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. (l) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului B.A.I.
S-a constatat că inculpatul a fost reţinut 24 de ore cu începere de la 21 august 2012 ora 11,30 până la 22 august 2012 ora 11,30, conform Ordonanţei de reţinere nr. 15 din 21 august 2012 depusă la dosar urmărire penală.
S-a constatat că Spitalul Municipal Adjud nu se constituie parte civilă conform adresei nr. 4302 din 03 decembrie 2012 depusă la instanţă.
S-a dispus obligarea inculpatului la despăgubiri civile după cum urmează:
- la 396,74 lei RON către Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău;
- la 376,2 lei către Serviciul de Ambulanţă Judeţean Vrancea, plus dobânzile legale aferente acestor două sume începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la achitarea integrală a acestora, conform art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, modificat prin art. 1 pct. 34 din O.U.G. nr. 72/2006.
S-a dispus confiscarea toporului de la inculpat.
În baza art. 192 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus obligarea inculpatului şi partea vătămată la cheltuieli judiciare către stat după cum urmează:
- la câte 250 lei în faza de urmărire penală;
- la câte 50 lei în faza de judecată.
S-a reţinut printre altele că, în ziua de 07 februarie 2012, în jurul orelor 16,30, tatăl concubinei inculpatului R.V., împreună cu mama sa R.V., au venit cu vaca lor de la domiciliul acestora din cartierul Şişcani, municipiul Adjud, pentru a o lăsa la ei, urmând ca după aproximativ o săptămână aceştia să se mai împrumute de bani să o achite.
Când părinţii lui R.L. au venit cu vaca la domiciliul acesteia, în casă se afla aceasta, concubinul ei şi cei doi copii ai lor.
La scurt timp, inculpatul B.A.I. a plecat de acasă la părinţii săi tot în cartierul Şişcani pentru a le cere nişte bani împrumut.
După circa 20 de minute de la plecarea inculpatului, în casă a venit concubinul surorii sale, C.M., respectiv partea vătămată, în stare de ebrietate, care în prima fază a lovit un geam de la uşa de acces în cameră, geam ce s-a spart în bucăţi şi de asemenea a rupt mânerul de la broasca uşii.
Apoi acesta, fără să îi spună cineva ceva, a început să îl lovească pe tatăl concubinei inculpatului cu pumnii şi să-l înjure, de asemenea, a ameninţat pe mama acesteia că o omoară, apoi a început să o înjure pe concubina inculpatului, aceasta necunoscând motivul pentru care partea vătămată C.M. a venit cu scandal. Când a venit partea vătămată C.M. în casă la concubina inculpatului, acesta era însoţit de numita R.A.E., ea îl instiga pe concubinul său, respectiv pe partea vătămată să provoace scandal şi să le bată în casa lor.
În momentul în care scandalul lua proporţii concubina inculpatului a dat-o afară din casă pe sora sa, apoi, împreună cu tatăl său, l-a dat afară din casă şi pe partea vătămată C.M., după ce tatăl acesteia l-a lovit cu palma peste faţă.
În timp ce partea vătămată C.M. era în faţa casei concubinei inculpatului, acesta din urmă, respectiv B.A.I. a venit acasă şi s-a luat şi acesta de partea vătămată C.M., deoarece era provocat de acesta la scandal.
Inculpatul a vrut să îl dea afară pe partea vătămată însă acesta a refuzat, i-a băgat mâna în gât inculpatului spunându-i că nu îi este teamă „nici de Dumnezeu, nici de inculpat”. Apoi partea vătămată a început să-i adreseze injurii inculpatului, să îl ameninţe că îl va tăia în locuinţa sa, că „unde îi stă capul acolo îi vor sta şi picioarele” şi în cele din urmă inculpatul l-a lovit cu pumnul pe partea vătămată.
Între timp, concubina părţii vătămate a ieşit în drum şi îl striga pe partea vătămată spunându-i să meargă acasă întrucât i-a speriat copii inculpatului. Inculpatul şi partea vătămată au ieşit în curte, partea vătămată s-a îndreptat spre locul unde erau depozitate lemnele şi a luat toporul. Inculpatul a mers după partea vătămată, s-a luat după acesta, i-a smuls toporul din mână şi l-a lovit odată cu muchia toporului în partea laterală dreapta a capului.
S-a apreciat că situaţia de fapt astfel cum a fost reţinută mai sus rezultă din declaraţia concubinei inculpatului dată la urmărirea penală, declaraţia numitului R.V. dată la urmărirea penală, a numitei R.V. dată tot la urmărirea penală, declaraţia inculpatului dată la urmărirea penală, coroborate în parte cu concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 36/ B din 17 februarie 2012 efectuată de S.M.L. Vrancea depus la dosar urmărire penală care consemnează „fractură închisă cominutivă temporală dreapta iradiată la nivelul mijlociul al bazei craniului”, precum şi cu planşele foto aflate la dosar urmărire penală.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului B.A.I., care la data de 07 februarie 2012, în jurul orei 18,30, a lovit odată cu muchia toporului în partea laterală dreapta a capului pe partea vătămată C.M. aflat în stare de ebrietate, constituie infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (l) C. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, care a criticat-o sub aspectul greşitei schimbări a încadrării juridice.
Instanţa de apel a apreciat această critică neîntemeiată, reţinând că probele administrate în cauză nu au făcut dovada că inculpatul a acţionat cu intenţie, chiar indirectă, de a suprima viata victimei.
În cadrul, însă, devolutiv al apelului, a apreciat că se impune corectarea hotărârii primei instanţe sub aspectul nelegalei confiscări a toporului de la inculpat, având în vedere dispoziţiile art. 118 lit. b) C. pen. şi soluţia de nerăspundere penală a inculpatului menţinută în cauză, precum şi sub aspectul cheltuielilor de spitalizare acordate spitalelor ce s-au constituit părţi civile în cauză.
În consecinţă, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 49/ A din 12 februarie 2013, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea împotriva sentinţei penale nr. 277 din 12 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. 4557/91/2012 şi în consecinţă :
A desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi în rejudecare:
A înlăturat dispoziţiile referitoare la Spitalul Municipal Adjud şi la confiscarea toporului de la inculpatul B.A.I.
A înlăturat dispoziţia de acordare a dobânzilor legale aferente sumei de 396,74 lei către partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău.
A constatat că prin adresa nr. 4302 din 3 decembrie 2012, Spitalul Municipal Adjud s-a constituit parte civilă fără a preciza natura şi cuantumul despăgubirilor.
A modificat dispoziţia referitoare la partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău, în sensul că inculpatul B.A.I. a fost obligat să plătească suma de 396,74 lei actualizată cu rata inflaţiei la data plăţii efective a debitului cu titlu de despăgubiri civile către această parte civilă.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Onorariul parţial al apărătorului din oficiu în sumă de 50 lei se va vira către Baroul Galaţi din fondurile Ministerului Justiţiei (av. T.L.C.).
A constatat că inculpatul B.A.I. a fost reţinut 24 de ore, de la 21 august 2012, ora 11,30 la 22 august 2012, ora 11,30.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, care a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., criticând greşita schimbare a încadrării juridice dată faptei săvârşite de inculpatul B.A.I., apreciind că acesta a comis fapta de tentativă la infracţiunea de omor calificat.
Recursul este neîntemeiat.
Înalta Curte, analizând decizia penală recurată, atât prin prisma criticilor formulate de parchet, cât şi conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală şi temeinică.
Probele administrate în cauză au conturat o situaţie de fapt relativ diferită decât cea reţinută în actul de sesizare a instanţei, la care parchetul face trimitere prin motivele de recurs.
Astfel, prima instanţă a reţinut că inculpatul a aplicat doar o singură lovitură părţii vătămate, şi nu două, aşa cum se prezintă fapta în rechizitoriu. Lovitura a avut loc în prezenţa concubinei inculpatului, a celor doi copii şi a socrilor inculpatului, partea vătămată fiind în stare de ebrietate, manifestând un comportament fizic şi verbal agresiv atât faţă de inculpat, cât şi faţă de socrul acestuia.
Nici raportul de constatare medico-legală nu evidenţiază mai multe lovituri aplicate victimei, iar aspectul cel mai important este acela că prin Avizul Comisiei de Avizare şi Control al Actelor Medico-Legale nr. 1708 din 20 august 2012 şi din 22 noiembrie 2012 a I.M.L. Iaşi nu au mai fost menţinute concluziile raportului de constatare medico-legală, stabilindu-se în mod corect şi definitiv că leziunile traumatice ale părţii vătămate nu au fost de natură să-i pună acestuia viaţa în primejdie.
Pornindu-se de la aceste concluzii, fapta inculpatului a fost analizată din perspectiva dinamicii agresiunii, obiectului vulnerant utilizat, urmările produse, conduitei părţilor, pentru a se putea stabili tipul de vinovăţie a acestuia.
Toate aceste circumstanţe, analizate, au condus la concluzia, corectă, că inculpatul nu a acţionat cu intenţia, nici directă, nici indirectă, de a ucide victima.
Astfel, toporul folosit la lovirea părţii vătămate are dimensiuni medii: coadă de lemn în lungime de 1 m, partea metalică cu tăiş având o lungime de 17,5 cm şi o lăţime de 9 cm, iar muchia având dimensiunile de 6 x 6 cm.
Un astfel de instrument, chiar dacă prin lovire cu tăişul este apt să producă moartea unei persoane, în speţa de faţă a fost utilizat nu cu tăişul, ci cu muchia, doar în scopul vătămării părţii vătămate şi nu cu intenţia de a o ucide.
Partea vătămată C.M. a fost internată la Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău, având la externare diagnosticul de fractură închisă cominutivă temporală dreapta iradiată la etajul mijlociu al bazei craniului, hematom extradural acut temporal drept şi otită medie acută posttraumatică dreapta.
Un astfel de diagnostic coroborat cu faptul că inculpatul a lovit-o pe. partea vătămată în zona capului, în partea dreaptă, o singură dată, cu muchia toporului, exclude intenţia acestuia, chiar şi indirectă de a suprima viaţa lui C.M.
Lovitura aplicată a avut o intensitate redusă, fiind utilizată partea toporului care în mod normal nu produce leziuni grave. Chiar dacă s-a produs o fractură, aceasta nu are un caracter grav, iar în raport cu dimensiunile toporului, doar greutatea acestuia este în măsură să cauzeze astfel de leziuni, dacă este direcţionată, astfel cum a procedat inculpatul, în sensul lovirii părţii vătămate.
În măsura în care inculpatul ar fi dorit chiar şi indirect uciderea părţii vătămate, ar fi acţionat prin aplicarea unei altfel de lovituri, cu o intensitate mai ridicată, chiar şi medie, iar consecinţele ar fi fost mult mai grave.
De altfel, partea vătămată a refuzat orice fel de tratament şi s-a externat, iar evoluţia clinică ulterioară a fost pozitivă chiar şi în acest context.
În concluzie, prima instanţă a stabilit în mod corect încadrarea juridică a faptei ca fiind cea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen. şi nu cea de tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de parchet.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariul avocat oficiu, parţial, de 50 lei, urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi împotriva deciziei penale nr. 49/ A din 12 februarie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe intimatul inculpat B.A.I.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2046/2013. Penal. Iniţiere, constituire de... | ICCJ. Decizia nr. 2054/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
