ICCJ. Decizia nr. 1981/2013. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1981/2013
Dosar nr. 3269/110/2012
Şedinţa publică din 07 iunie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 303 din 27 noiembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. 3269/110/2012 s-a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de port ilegal de armă albă, din art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, în art. 11 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, modificată.
În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b), c) şi art. 76 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.D., cetăţean român, studii 11 clase, căsătorit, 2 copii, ocupaţia agricultor, stagiul militar satisfăcut, sergent, fără antecedente penale, domiciliat în Buhuşi, jud. Bacău, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 (doi) ani, pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat (fapta din 4 ianuarie 2012).
În baza art. 11alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 modificată, cu aplicarea art. 74 lit. a), b), c) coroborat cu art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de port ilegal de armă albă (fapta din 4 ianuarie 2012).
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. proc. pen. s-au contopit pedepsele principale în pedeapsa cea mai grea, la care s-a adăugat pedeapsa complementară.
Pedepse de executat: 3 (trei) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata şi în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 861C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale.
În baza art. 862C. pen. s-a stabilit durata termenului de încercare de 5 (cinci) ani, care începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
În baza art. 863C. pen. s-a stabilit că, pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bacău, organ desemnat cu supravegherea sa;
b) să anunţe, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 (opt) zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În baza art. 864C. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra împrejurărilor care atrag revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.
În baza art. 15 (1) C. proc. pen. s-a luat act că partea civilă G.M. a renunţat la pretenţiile civile formulate în cursul urmăririi penale.
În baza art. 15 (1) C. proc. pen. şi art. 313 din Legea nr. 95/2006 a fost obligat inculpatul să plătească Spitalului orăşenesc Buhuşi suma de 827,01 RON, actualizată la data executării reprezentând cheltuieli de spitalizare.
În baza art. 118 pct. 1 lit. b) C. pen. s-a respins cererea procurorului privind confiscarea cuţitului corp delict.
În baza art. 7 coroborat cu art. 4 lit. b) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prevalarea probelor biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
S-a luat act că inculpatul a avut avocat ales, în faţa primei instanţe.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului 1.600 RON, cheltuieli judiciare, din care 1.237 RON reprezintă cheltuieli efectuate în cursul urmării penale.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a avut în vedere următoarele:
Partea vătămată G.M. şi inculpatul C.D., locuiesc pe aceeaşi stradă Orbic din Buhuşi, la 3 (trei) case depărtare, unul de altul.
Până în luna noiembrie 2011 relaţiile dintre cei doi vecini au fost bune.
În luna noiembrie 2011, G.M. (37 ani) şi C.D. (31 de ani) s-au certat, altercaţia degenerând în violenţă, cei doi lovindu-se reciproc.
În legătură cu acel incident nu s-a depus nicio plângere la poliţie, nu s-a declanşat niciun proces penal, cei doi aflându-se în relaţii de duşmănie.
În după amiaza zilei de 4 ianuarie 2012, în jurul orelor 16:00, partea vătămată G.M. împreună cu fiul său minor G.I.G. de aproape 14 ani (născut la 28 martie 1998) şi socrul său S.I. s-au deplasat, pe jos spre fântâna situată la aproximativ 1 km de casă, pentru a adăpa animalele. Partea vătămată mergea în faţă, ducând o bovină de lanţ, în spatele său se deplasa fiul G.I.G. care conducea un cal iar în urmă venea S.I., socrul său care ducea doi cai, şirul format din cei trei întinzându-se pe o distanţă de circa 15 - 20 metri.
Când a ajuns la aproximativ 10 - 15 metri de fântână, partea vătămată s-a întâlnit cu inculpatul C.D., care se întorcea de la fântână, cu două găleţi pline cu apă.
Inculpatul a lăsat găleţile jos şi beat fiind a început să se certe cu partea vătămată, în legătură cu incidentul violent din luna noiembrie 2011.
Partea vătămată G.M. intuind că va fi lovit de către inculpatul C.D. aflat în stare de ebrietate evidentă, a dat să fugă din faţa acestuia, însă inculpatul l-a ajuns din urmă, înjunghiindu-l în spate, în zona umărului stg. cu un cuţit, pe care întâmplător îl avea asupra sa. Partea vătămată simţind că a fost înjunghiat, s-a oprit şi s-a întors înspre inculpat spre a-i cere explicaţii cu privire la cele întâmplate şi de a riposta dacă era cazul, însă în loc de explicaţii, inculpatul s-a repezit cu briceagul cu intenţia de a-l înjunghia pe G.M. în partea stângă faţă a toracelui, în zona inimii.
G.M. a reuşit să devieze lovitura cu mâna stângă, cu preţul unei plăgi contuze la pumnul stg. şi cu o plagă la încheietura mâinii stângi.
Văzând că C.D. nu are de gând să înceteze agresiunea, cu toate rugăminţile celor de faţă şi mai ales că era înarmat cu un cuţit, cu care îl înjunghiase deja, partea vătămată G.M. a luat-o la fugă, însă a fost ajuns din urmă şi trântit la pământ.
Cu toate că a văzut că sângera plaga de la mâna stg. a victimei, inculpatul a continuat să întrebuinţeze violenţele, de data aceasta lovind un om căzut, la pământ. Astfel inculpatul s-a urcat pe G.M., înjunghiindu-l de mai multe ori în piciorul stg. în zona femurală, lovindu-l de câteva ori şi cu mânerul cuţitului, în cap, în special în zona urechii drepte.
Toate aceste violenţe s-au exercitat sub priirile îngrijorate ale copilului minor al victimei G.I.G., care ţipa după ajutor şi îl implora pe inculpat să nu-i omoare tatăl. A fost de faţă şi socrul victimei, S.I. care a ţipat în continuu la inculpat ca să înceteze agresiunea.
Într-un final, inculpatul s-a ridicat de pe victimă şi a părăsit locul faptei, bucuros că s-a răzbunat şi că de acum încolo, toţi îi vor şti de frică, în timp ce victima ajutată de către membrii familiei sale a fost dusă acasă şi apoi, cu un taxi, la Spitalul orăşenesc din Buhuşi, unde a fost internat, la chirurgie, cu diagnosticul: Agresiune. Plagă înjunghiată umăr stg., pumn stg. Multiple plăgi înjunghiate coapsa stg.
Din F.O. 1.278 rezultă că la Spital, plăgile au fost suturate, G.M. beneficiind de un tratament medicamentos, cu antibiotice şi antialgice.
Din cuprinsul certificatului medico-legal 36A din 10 ianuarie 2012, eliberat de S.M.L. Bacău rezultă că G.M. a prezentat:
- scapular stg. Plagă tăiată de 2/0,3 cm suturată chirurgical;
- antebraţ stg. 1/3 inferioară posterior, plagă cu margini netede oblică de 5/0,7 cm, interesând pielea şi ţesutul subentan, dehiscentă;
- coapsă stg. 1/3 medie extern, 2 plăgi tăiate vertical, una sub alta, de câte 0,3 cm suturate şi alte 2 plăgi, a câte 1,5/0,3 cm, uşor oblic, de asemenea suturate;
Leziunile s-au putut produce cu un corp înţepător-tăios.
Pentru vindecarea leziunilor, victima a avut nevoie de 15 - 16 zile de îngrijiri medicale, fără să-i fi fost pusă în primejdie viaţa.
În cursul urmăririi penale, G.M. s-a constituit parte civilă în procesul-penal cu suma de 5.000 RON, reprezentând daune materiale şi morale, însă în instanţă împăcându-se cu inculpatul a renunţat la pretenţiile civile.
Spitalul orăşenesc Buhuşi s-a constituit parte civilă cu suma de 827,01 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare.
Din declaraţiile victimei şi ale martorilor oculari din cursul urmăririi penale, cuţitul folosit de către inculpat la săvârşirea faptei, avea lungimea de 20 - 25 cm. Inculpatul a declarat însă că a lovit victima cu un briceag.
În instanţă, briceagul a fost descris ca fiind mic de tot, de tip "peştişor". Chiar şi cu un astfel de obiect, un om poate fi ucis.
Cert este că leziunile au fost produse cu un obiect înţepător-tăios.
Obiectul respectiv nu a fost ridicat în vederea confiscării, întrucât a fost aruncat de către inculpat, fără a putea fi găsit.
Prin Ordonanţa procurorului din 18 aprilie 2012 faţă de C.D. s-a luat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 18 aprilie 2012, ora 12:00.
Inculpatul a confirmat împrejurarea că s-a împăcat cu partea vătămată, precizând că deşi a înjunghiat-o de mai multe ori, nu a intenţionat să o ucidă, urmând doar să se răzbune pe aceasta din cauza conflictului violent din luna noiembrie 2011.
S-a reţinut că situaţia de fapt descrisă mai sus rezultă din: procesul-verbal de consemnarea plângerii; procesul-verbal de confirmare acte premergătoare; declaraţiile părţii vătămate; actele medicale; procesul-verbal examinare criminalistică obiecte de îmbrăcăminte cu planşe foto; declaraţiile martorilor S.I., G.I.G. şi G.V., coroborate cu declaraţiile inculpatului.
Iniţial inculpatul a fost cercetat pentru lovire, însă ulterior a fost schimbată încadrarea juridică în tentativă la infracţiunea de omor calificat, comis într-un loc public (art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen.), chiar dacă victima a avut nevoie de doar 15 - 16 zile de îngrijiri medicale şi fără ca leziunile să fi pus în primejdie viaţa victimei, având în vedere împrejurările în care a fost comisă fapta, în sensul că victima a încercat să fugă întorcându-se cu spatele, moment în care inculpatul o loveşte cu cuţitul în spate - scapular stâng (zonă ce interesează cordul şi plămânii). Simţind lovitura de cuţit, partea vătămată se întoarce cu faţa pentru a i se apăra şi parează cu mâna stângă o a doua lovitură ce era îndreptată spre piept partea stângă (zonă de interes pentru inimă), fiind tăiat la antebraţ (partea inferioară posterior). Cele două lovituri aplicate de inculpat cu cuţitul au avut intensitate mare, dar întrucât partea vătămată se afla în mişcare, plăgile provocate au avut dimensiuni reduse. După cea de-a doua lovitură partea vătămată a încercat să scape de agresor alergând în direcţia fântânilor "din vale" dar după câteva zeci de metri a fost ajunsă de inculpat care a doborât-o la pământ cu faţa în sus, s-a urcat peste ea şi a lovit-o cu acelaşi cuţit de mai multe ori în coapsa piciorului stâng după care la strigătele şi rugăminţile martorilor S.I. şi G.I.G. a încetat agresiunea şi a părăsit locul faptei.
Instanţa a constatat că într-adevăr fapta inculpatului C.D. constituie tentativă la infracţiunea de omor calificat, având în vedere că:
- a fost săvârşită pe fondul unui conflict anterior, din răzbunare;
- leziunile au fost produse cu un obiect înţepător-tăietor, apt de a ucide o persoană;
- plaga tăiată din zona umărului nu a fost profundă pentru că victima se afla în mişcare, îndepărtându-se prin fugă de lama cuţitului;
- a aplicat mai multe lovituri care vizau zone vitale ale corpului, victima reuşind să devieze una dintre lovituri, cea care îi viza inima şi apoi inculpatul a lovit un om căzut, trântit la pământ tot de el, în zona în care se afla artera femurală;
- perseverenţa cu care a aplicat victimei numeroase lovituri, nefiind stânjenit de ţipetele martorilor oculari care îi cereau să înceteze agresiunea.
Inculpatul a avut intenţia de a ucide şi a acţionat în acest scop însă nu şi-a atins planul datorită faptului că aflându-se în stare de ebrietate, partea vătămată s-a putut apăra în mod eficient, energic, astfel că numărul mic de zile de îngrijiri medicale nu are relevanţă sub aspectul încadrării juridice a faptei cu violenţă. Noţiunea de punere în primejdie a vieţii utilizată în actele medico-legale priveşte aspectele medicale, care în speţă n-au fost contestate, în timp ce tentativa la infracţiunea de omor are în vedere aspectele juridice care decurg din împrejurările de fapt.
Referitor la infracţiunea de port ilegal de armă albă, Legea nr. 61/1991 nu enumeră briceagul, ca armă albă ci doar cuţitul.
Inculpatul a susţinut că a înjunghiat victima cu un briceag, mic de tot.
Atâta vreme cât obiectul înţepător, tăietor a fost aruncat, susţinerile inculpatului nu s-au confirmat şi apoi, briceag să fi fost nu prezintă relevanţă în cauză deoarece şi briceagul este tot un cuţit.
Având în vedere dimensiunile tăieturilor, de pe hainele victimei şi chiar a plăgilor înjunghiate, instanţa a constatat că inculpatul a fost înarmat cu un cuţit, nicidecum cu un briceag.
Prin rechizitoriu s-a solicitat confiscarea în echivalent bănesc a cuţitului corp delict, însă instanţa a constatat că nu este posibil acest lucru, atâta vreme cât obiectul înţepător-tăietor nu a fost găsit.
Având în vedere cele de mai sus, instanţa a constatat că cererea de schimbare a încadrării juridice din tentativă la infracţiunea de omor calificat în infracţiunea de vătămare corporală ori lovire nu este întemeiată.
Infracţiunea de port ilegal de armă albă a existat într-adevăr, numai că încadrarea juridică a faptei nu este cea din rechizitoriu ci cea prevăzută de art. 11alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/991, modificată.
Cum pentru îndreptarea greşelii nu există o altă posibilitate, s-a procedat potrivit art. 334 C. proc. pen.
Inculpatul a lovit un om căzut, cu intenţia de a-l ucide, sub privirile îngrozite ale unui copil.
Vinovăţia inculpatului a fost pe deplin dovedită, astfel că s-a dispus condamnarea acestuia pentru fiecare dintre infracţiunile supuse judecăţii.
La individualizarea pedepselor s-au reţinut circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b), c) C. pen., motivat de faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale şi apoi împăcându-se cu victima a dovedit o comportare bună şi ulterior comiterii faptei. Din moment ce victima a renunţat la pretenţiile civile iniţiale de la inculpat, dovedeşte că acesta din urmă a făcut tot ceea ce trebuia pentru a înlătura consecinţele violenţelor întrebuinţate.
Astfel că, pentru fiecare infracţiune inculpatului i-au fost aplicate pedepse principale sub minimul special prevăzut de lege. Pentru tentativa la infracţiunea de omor calificat comis într-un loc public (pe un drum, în apropierea unei fântâni) inculpatului i-a fost aplicată şi pedeapsa complementară.
Faptele fiind concurente s-a făcut aplicarea regulilor concursului de infracţiuni, stabilindu-se pedeapsa de executat.
Pe lângă pedeapsa principală şi complementară, inculpatului i-a fost aplicată şi pedeapsa accesorie.
Analizând comportarea inculpatului, instanţa a constatat că scopul pedepsei va fi atins fără executarea acesteia în condiţii de detenţie.
Astfel că s-a făcut aplicarea art. 861, 862, 863 şi 864C. pen.
Ca efect al suspendării pedepsei principale a fost suspendată şi pedeapsa accesorie.
Sub aspectul laturii civile, s-a luat act că partea civilă a renunţat la pretenţii, în schimb inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor de spitalizare prilejuite de internarea victimei.
Împotriva sentinţei penale mai sus menţionate a formulat în termen legal apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie, respectiv:
- greşita schimbare a încadrării juridice după închiderea dezbaterilor în baza unui text de lege inexistent;
- greşita individualizare a pedepsei pentru infracţiunea de tentativă de omor calificat şi modalitatea de executare;
Prin Decizia penală nr. 28 din 19 februarie 2013, Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, împotriva Sentinţei penale nr. 303 din 27 noiembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. 3269/110/2012, cu privire la latura penală a cauzei.
A desfiinţat sentinţa penală apelată sub aspectul arătat şi rejudecând cauza în apel:
A reţinut încadrarea dată faptelor prin actul de sesizare şi în consecinţă:
În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.D., fără antecedente penale, domiciliat în Buhuşi, jud. Bacău, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 (doi) ani, pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat (fapta din 4 ianuarie 2012).
În baza art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 modificată, cu aplicarea art. 74 lit. a) coroborat cu art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de port ilegal de armă albă (fapta din 4 ianuarie 2012).
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. proc. pen., a contopit pedepsele principale în pedeapsa cea mai grea, la care a adăugat pedeapsa complementară.
Pedepse de executat: 3 (trei) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
A interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 alin. (2) C. pen.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a apreciat că în cauză a fost reţinută corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, reţinând încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare şi condamnând inculpatul la aceeaşi pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, ca şi instanţa de fond, însă cu executare, în regim de detenţie, înlăturând suspendarea executării acesteia.
Împotriva acestei decizii, în termenul legal de 10 zile prevăzut de art. 3853 C. proc. pen., inculpatul C.D. a formulat recurs, criticile formulate de acesta vizând greşita aplicare a legii de către instanţa de apel, solicitând menţinerea hotărârii pronunţate de prima instanţă.
În susţinerea recursului, inculpatul invocă cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 172 C. proc. pen.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate prin prisma cazului de casare invocat, conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., în baza căruia instanţa de recurs examinează cauza numai prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859C. proc. pen., cât şi din perspectiva art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele care urmează:
Reţine Înalta Curte că situaţia de fapt a fost în mod temeinic stabilită de instanţa de fond care a realizat o analiză amplă şi obiectivă a întregului ansamblu probator administrat în cele două faze ale procesului penal, încadrarea juridică este justă şi corespunde situaţiei de fapt, în mod corect apreciind instanţa că se impune tragerea la răspundere penală a inculpatului.
Astfel, rezultă din probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât şi în mod direct şi nemijlocit în faza de cercetare judecătorească că faptele săvârşite de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 alin. (1) lit. d) C. pen. şi de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 modificată.
Astfel, în mod corect s-a reţinut în cauză că infracţiunea prevăzută de art. 21 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 este o infracţiune de pericol, care nu îşi pierde individualitatea, fapta de a purta fără drept un instrument apt să provoace moartea nefiind incriminată în dispoziţiile art. 175 C. pen.
Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului, Înalta Curte apreciază că în cauză s-a procedat la o justă individualizare a pedepsei, în raport de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al infracţiunii săvârşite, modalitatea concretă de comitere a faptelor, urmările acestora, limitele de pedeapsă, cât şi circumstanţele personale (nu are antecedente penale, atitudine conştiincioasă faţă de muncă, comportare corectă în societate, are doi copii minori în întreţinere), aspecte ce au condus la stabilirea unei pedepse care prin cuantum şi modalitate de executare este în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei, astfel cum sunt reglementate de dispoziţiile art. 52 C. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârşirii de infracţiuni.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, ea conţinând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ceea ce priveşte comportamentul făptuitorului.
Ca atare, pedeapsa şi modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizată în aşa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi să evite, pe viitor, săvârşirea de fapte penale.
În speţă, instanţa de control judiciar a apreciat corect asupra gravităţii faptelor, dar şi a împrejurărilor în care au fost comise, coroborate cu persoana inculpatului, condiţii în care nu se impune menţinerea dispoziţiilor primei instanţe de executare a pedepsei prin suspendare sub supraveghere.
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 38515alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursul declarat de inculpat, ca nefondat.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.D. împotriva Deciziei penale nr. 28 din 19 februarie 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 07 iunie 2013.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 1958/2013. Penal. Traficul de minori (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 2083/2013. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
