ICCJ. Decizia nr. 1955/2013. Penal

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1955/2013

Dosar nr. 10706/99/2012

Şedinţa publică din 6 iunie 2013

În baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 57 din 5 februarie 2013 a Tribunalului Iaşi s-au hotărât următoarele:

„I. Condamnă pe inculpatul H.M., fără antecedente penale, la următoarele pedepse:

- pedeapsa de 19 ani de închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 10 ani pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art. art. 174-art. 176 lit. b), lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

- pedeapsa de 14 ani de închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2), alin. (2¹) lit. a), lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (3) C. pen. inculpatul H.M. stabileşte pedeapsa ce mai grea şi anume pedeapsa de 19 ani de închisoare pe care o sporeşte cu un an de închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 10 ani.

Pedeapsă unică rezultantă de executat pentru inculpatul H.M., 20 de ani de închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 10 ani

Interzice inculpatului H.M. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., art. 143 şi art. 148 lit. f) C. proc. pen. menţine măsura arestării preventive a inculpatului H.M.

În temeiul dispoziţiilor art. 88 C. pen. deduce din pedeapsa principală de executat de către inculpatul H.M. durata reţinerii şi arestării preventive, de la 27 iulie 2012 la zi.

II. Condamnă pe inculpatul I.M., fără antecedente penale, la următoarele pedepse:

- pedeapsa de 19 ani de închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 10 ani pentru săvârşirea infracţiunii deomor deosebit de grav prevăzută de art. 174-art. 176 lit. b), lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

- pedeapsa de 14 ani de închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani pentru, săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2), alin. (2¹) lit. a), lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (3) C. pen. stabileşte pedeapsa ce mai grea şi anume pedeapsa de 19 ani de închisoare pe care o sporeşte cu un an de închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 10 ani.

Pedeapsă unică rezultantă de executat pentru inculpatul I.M., 20 de ani de închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 10 ani.

Interzice inculpatului I.M. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., art. 143 şi art. 148 lit. f) C. proc. pen. menţine măsura arestării preventive a inculpatului I.M.

În temeiul dispoziţiilor art. 88 C. pen. deduce din pedeapsa principală de executat de către inculpatul I.M., durata reţinerii şi arestării preventive, de la 27 iulie 2012 la zi.

În temeiul dispoziţiilor art. 348 C. proc. pen. raportate la dispoziţiile art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. dispune restituirea către partea civilă M.I., a următoarelor bunuri predate de martora A.M. şi care au fost sustrase din locuinţa victimei M.D.:

- două sticle PET conţinând lichid incolor ambalate în sacul nr. 1

- aparat foto S. cu carcasa de culoare negru cu gri aflat într-o husă de vinilin de culoare neagră ambalat în plicul cu nr. 2

- ceas de mână electronic cu limbi cu cadran cu cifre şi brăţară metalică ambalat în plicul cu nr. 3

- brâu medicinal din elastic, ambalat în plicul cu nr. 4, conform procesului-verbal încheiat la data de 27 iulie 2012, bunuri depuse la camera de corpuri delicte a Tribunalului Iaşi.

În temeiul dispoziţiilor art. 346 C. proc. pen. raportate la dispoziţiile art. 14 C. proc. pen., art. 1381,art. 1382, art. 1385 şi art. 1391 C. civ. admite acţiunea civilă formulată de E.N. şi în parte acţiunile civile formulate de părţile civile M.I. şi M.C.

Obligă în solidar inculpaţii H.M. şi I.M. la plata următoarelor sume de bani:

- 8.000 RON către partea civilă M.I., din care suma de 3.000 RON, cu titlul de despăgubiri civile, cheltuieli de înmormântare şi 5.000 RON, cu titlul de despăgubiri civile, daune morale.

- 5.000 RON către partea civilă M.C., cu titlul de daune morale

- 3.000 RON către partea civilă E.N., cu titlul de daune morale.

În temeiul dispoziţiilor art. 163 alin. (5) C. proc. pen. instituie sechestru asigurător în vederea reparării pagubei asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor H.M. şi I.M. până la concurenţa sumei de 16.000 RON

În temeiul dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului National de Date Genetice Judiciare dispune prelevarea de la inculpaţii H.M. şi I.M. probelor biologice în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul National de Date Genetice Judiciare.

în temeiul dispoziţiilor art. 191 C. proc. pen., obligă inculpaţii H.M. şi I.M. la plata sumei de 6.000 RON către stat, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de acesta, câte 3.000 RON fiecare inculpat, din care suma de 1.600 RON, reprezentând onorariile avocaţilor desemnaţi din oficiu, se va avansa în conformitate cu dispoziţiile art. 189 C. proc. pen. din fondurile Ministerului Public, suma de 1.000 RON şi din fondurile speciale ale Ministerului de Justiţie, suma de 600 RON.

Pentru a pronunţa sentinţa penală, instanţa de fond a reţinut următoarele:

„Inculpaţii H.M. şi I.M. erau, la data săvârşirii faptei prieteni. Inculpatul I.M. are 19 ani şi este domiciliat în satul Z., comunei V., judeţul Iaşi. Încă din copilărie, în ciuda unui mediu familial lipsit de preocupări infracţionale, inculpatul I.M. a abandonat cursurile şcolare şi a fugit de acasă de mai multe ori. În timp ce era supravegheat alternativ de către părinţi şi de bunică, părinţii lucrând diverse perioade de timp în străinătate, inculpatul I.M. a început să frecventeze un anturaj nepotrivit vârstei sale şi să consume alcool, fiind cercetat penal în două rânduri, la vârstele de 13 şi 15 ani. În perioada 2009-2010, inculpatul I.M. a desfăşurat diverse activităţi lucrative în ţară, unde a lucrat la stână şi în Italia, beneficiind de suportul familiei. Cu toate acestea, el a păstrat preocupări necorespunzătoare de petrecere a timpului liber, constând în frecventarea unui anturaj cu preocupări infracţionale şi consum abuziv de alcool, uneori până la pierderea cunoştinţei. Inculpatul I.M. a dezvoltat o personalitate imatur emoţională, pe fond de intelect liminar cu tendinţe de impulsivitate. La data comiterii faptei, inculpatul I.M. se întorsese de circa 10 zile din Italia, unde urma să se reîntoarcă pe 31 iulie 2012 şi se stabilise pe perioada respectivă la locuinţa lui H.M. din satul S., comuna S., judeţul Iaşi, cu care îşi petrecea tot timpul, (referat de evaluare psihosocială, raport de expertiză medico-legală psihiatrică).

Inculpatul H.M. are 24 de ani şi domiciliază în satul S., comuna S., la locuinţa mamei sale A.M. şi a soţului acesteia A.G., împreună cu aceştia şi cu fraţii săi, H.P., A.I.G. şi A.A.M. Inculpatul H.M. a dezvoltat nevoi criminogene pe fondul abuzurilor multiple de natură fizica şi psihică (maltratări) şi abandonului în cadrul familiei. Inculpatul H.M. a abandonat cursurile şcolare în clasa a VIII-a şi a început să presteze diverse activităţi lucrative, să consume alcool şi să frecventeze un anturaj nepotrivit vârstei sale. Inculpatul a lucrat şi în străinătate diverse perioade de timp până în primăvara anului 2012. Inculpatul H.M. a dezvoltat o personalitate impulsivă, heteroagresivă, tulburare de personalitate de tip antisocial cu elemente impulsiv-explozive, este extrem de violent pe fondul consumului de alcool, agresând în mod fizic grav pe toţi membrii familiei, inclusiv mama şi soţul acesteia, care nu au nici un fel de autoritate asupra sa (referat de evaluare psihosocială, raport de expertiză medico-legală psihiatrică, declaraţii martori).

La data de 24 iulie 2012, în jurul orei 17:00, inculpaţii H.M. şi I.M., aflaţi sub influenţa băuturilor alcoolice au ajuns la locuinţa inculpatului H.M. Motivat de faptul că fratele acestui inculpat, martorul H.P. tocmai se întorsese din Italia de la muncă, inculpaţii, împreună cu martorul H.P. şi familia acestuia au stat împreună şi au discutat, consumând în acelaşi timp băuturi alcoolice. În jurul orei 21:00, martorul H.P. şi inculpaţii s-au deplasat spre barul lui T.C. Pe drum, cei trei s-au mai întâlnit cu numita V.A., prietena martorului, iar la bar au mai venit martorul R.P. şi A.A.M.A., sora inculpatului H.M. Toate persoanele de mai sus au consumat băuturi alcoolice, până la orele 22, când martora T.I., gestionara barului Ie-a cerut să plece, fiind ora închiderii localului. Persoanele menţionate s-au deplasat la un alt bar din localitate, unde vânzătoare era numita B.A. Ie-a vândut iniţial câte o bere şi fiind ora 23:00, Ie-a cerut să plece după 15 minute. La plecare, H.P. şi I.M. au mai cumpărat câte o sticlă de 2 litri de bere, pe care au consumat-o pe drumul spre casă.

În jurul orei 24:00, în timp ce se deplasau spre locuinţa familiei A., la o distanţă de 500 de metri de locuinţa victimelor M.D. şi M.M., inculpaţii H.M. şi I.M. s-au despărţit de ceilalţi membrii ai grupului, spunând că se întorc să mai caute ceva de băut. Pe drum, pe fondul stării de ebrietate în care se afla, potrivit propriilor declaraţii, inculpatul H.M. a rupt atât tricoul cu era îmbrăcat I.M., cei doi purtând pantaloni, şlapi şi pălării de paie.

Când au ajuns în dreptul locuinţei victimelor M.D. şi M.M., inculpatul H.M. i-a propus inculpatului I.M. să pătrundă în curtea locuinţei victimelor pentru a sustrage găini şi băuturi alcoolice. H.M. i-a spus coinculpatului că a lucrat în gospodăria fraţilor Macovei şi cunoaşte amplasamentul acesteia. Întrucât doreau să mai bea şi nu mai aveau băuturi alcoolice, aşa cum însuşi a declarat, inculpatul I.M. a fost de acord. Deşi au văzut că în locuinţă lumina era aprinsă şi ştiau că cele două victime sunt etate şi locuiesc singure, iar peste drum locuieşte un alt frate al acestora, M.D.A., inculpaţii H.M. şi I.M., au sărit gardul curţii şi, intuind că victimele vor ieşi din locuinţă, s-au înarmat cu câte un par de peste 1 metru lungime şi câţiva centimetri lăţime luaţi dintr-un coşer din curte, pentru a-şi putea duce la îndeplinire rezoluţia infracţională. Inculpaţii au mers apoi la o poiată plasată în partea dreaptă a locuinţei a cărei uşă de lemn era asigurată cu lacăt. I.M. a încercat să desfacă lacătul, dar nu a reuşit, moment în care inculpatul H.M. a tras de lacăt cu vârful parului reuşind să deschidă uşa. Din cauza zgomotului produs, victima M.M. a ieşit din casă îmbrăcat doar într-o bluză de pijama şi a strigat la fratele său: „Hoţii!”. Victima M.M. s-a îndreptat spre cei doi inculpaţi. Când a ajuns în dreptul poieţii, inculpatul H.M. l-a lovit cu parul în zona capului în mod repetat şi apoi şi cu piciorul în zonele capului şi corpului, până ce victima nu s-a mai mişcat. Auzind pe fratele său strigând, victima M.D. a ieşit şi ea din locuinţă şi, văzând ce se întâmplă, s-a speriat şi a încercat să fugă după casă. Inculpatul I.M., care a stat lângă H.M. în timpul agresiunii asupra lui M.M., a văzut-o pe cea de-a doua victimă şi a ocolit casa, ieşindu-i înainte. În dreptul toaletei, I.M. l-a lovit din faţă pe M.D. cu parul în partea stângă a gâtului. Victima a căzut la pământ sub lovitura de par, corpul contondent rupându-se în momentul loviturii. Apoi, I.M. s-a urcat cu ambele picioare pe pieptul victimei M.D. şi a sărit, observând că i-a produs astfel o puternică hemoragie buco-nazală. Inculpatul H.M. a venit şi el şi a mai aplicat victimei M.D. o lovitură puternică cu piciorul în zona pieptului. În urma loviturilor aplicate de inculpaţi, victimele au decedat. Părăsind victimele în stare de inconştienţă, cei doi inculpaţi, au pătruns în locuinţă mai întâi în camera aflată în partea stângă a locuinţei în care lumina era aprinsă. De pe masă au luat suma de 140 RON, apoi H.M. a mutat televizorul de pe masă pe canapea, căutând bunuri, inculpatul I.M. a căutat bunuri sub canapea şi a deschis frigiderul în căutare de băuturi alcoolice. Ulterior, inculpaţii au intrat în bucătărie şi apoi în camera din partea dreaptă a casei. Au scotocit prin dulap căutând bunuri de valoare şi au sustras un ceas de mână, un ceas de buzunar şi un aparat foto, iar de sub masă două sticle de plastic cu băutură. De pe un dulap din cameră cei doi inculpaţi au luat un telefon mobil marca N. şi un set de chei, iar inculpatul I.M. a mai luat şi un brâu medicinal. Împreună, cei doi inculpaţi au ieşit din locuinţă. Inculpatul H.M., cu parul a ucis două păsări, luându-le cu el. Cei doi inculpaţi au părăsit locuinţa victimelor sărind gardul şi prin lanul de porumb au ieşit la drumul principal. La un moment dat, pe partea stângă a drumului, H.M. a aruncat parul într-un lan de porumb, unde a fost găsit ulterior de organele de urmărire penală. Inculpaţii au ajuns Ia locuinţa lui H.M. în jurul orei 2-3, acesta din urmă a aruncat păsările în podul grajdului, iar băutura sustrasă din casa victimelor a fost ascunsă la colţul grajdului. Cei doi inculpaţi au intrat în locuinţă, iar pentru că prezentau urme de sânge pe haine, au recunoscut în faţa martorului R.P. că i-au ucis pe cei doi bătrâni. Ulterior, inculpaţii au mai spus sau au confirmat şi altor persoane din familie că ei sunt autorii omorului comis asupra fraţilor M. La data de 25 iulie 2012, inculpaţii au consumat băuturi alcoolice şi au cheltuit suma de bani sustrasă din locuinţa victimelor. Pe parcursul zilei, s-au deplasat la locuinţa victimelor şi le-au observat în curte, în aceeaşi poziţie că în noaptea de 24 din 25 iulie 2012, aspect ce Ie-a confirmat bănuiala că victimele sunt decedate.

La data de 26 iulie 2012 H.M. s-a trezit şi a consumat împreună cu familia o cantitate de alcool sustrasă de la victime, iar inculpatul I.M., împreună cu martorul H.P. s-au deplasat în oraşul H., unde au înstrăinat telefonul mobil sustras de la victime. În aceeaşi seară inculpaţii au observat în dreptul porţii locuinţei victimelor mai multe maşini de poliţie şi au hotărât să fugă în Germania sau în Italia. Cei doi au plecat spre H., dar au fost prinşi de organele de poliţie.

În seara zilei de 26 iulie 2012, în jurul orei 20:30, martorul F.I., preot paroh, a mers în vizită pastorală la locuinţa victimelor M.D. şi M.M., descoperind în curtea locuinţei cele două cadavre şi sesizând organele de poliţie.

Situaţia de fapt astfel reţinută rezultă din analiza coroborată a probelor administrate în cauză în faza urmăriri penale şi cercetării judecătoreşti.

Succesiunea evenimentelor premergător comiterii faptelor de către inculpaţi rezultă din analiza coroborată a declaraţiilor inculpaţilor I.M. şi H.M. cu cele martorilor R.P., H.P. şi T.I. Atât inculpaţii, cât şi martorii au descris traseul urmat de I.M. şi H.M. şi acţiunile acestora din seara zilei de 24 iulie 2012, până la ora 23-24, când inculpaţii s-au despărţit de grupul cu care petrecuseră. Martorii menţionaţi au confirmat prin declaraţiile lor că inculpaţii, se aflau sub influenţa băuturilor alcoolice la momentul adoptării rezoluţiei infracţionale şi comiterii faptelor deduse judecăţii.

Inculpaţii H.M. şi I.M. au declarat că au adoptat spontan rezoluţia de a sustrage bunuri din locuinţa celor victime, pornind de la nevoia lor de a mai consuma băuturi alcoolice şi cunoscând că M.D. şi M.M. erau în etate şi locuiau singuri. Propunerea lui H.M. de a pătrunde în locuinţa victimelor în scopul sustragerii de bunuri a fost agreată imediat de inculpatul I.M., deşi, aşa cum înşişi au arătat, ambii inculpaţi au observat că în locuinţă luminile erau aprinse şi au intuit posibilitatea ca victimele să iasă din locuinţă, astfel încât, în vederea realizării rezoluţiei infracţionale, imediat după ce au sărit gradul curţii, au luat fiecare, câte un gard (ne-am înarmat cu pari pentru că ne-am gândit că poate ies fraţii M. afară din casă). Ambii inculpaţi au declarat că s-au deplasat la o poiată a cărei uşă era asigurată cu lacăt, iar zgomotul produs de deschiderea uşii le-a alertat pe victime.

În primele declaraţii pe care le-au dat la 27 iulie 2012, inculpaţii au descris în detaliu modalitatea în care au ucis victimele în scopul sustragerii de bunuri din locuinţa lor. Instanţa observă că aceste declaraţii se coroborează deplin între ele, precum şi cu aspectele consemnate în procesul-verbal de cercetare la faţa locului, planşa foto anexă şi mijloacele materiale de probă ridicate de la locul faptelor.

Astfel, inculpatul I.M. a declarat: „În timp ce ne aflam în faţa coteţului, a ieşit afară din casă un bătrân care era îmbrăcat doar cu o cămaşă de culoare vişinie şi a început să strige la noi „Hoţii!”, în timp ce acel bătrân a venit spre noi H.M. a luat un par care se afla lângă gard şi l-a lovit pe bătrân peste cap. Bărbatul a căzut după care H.M. l-a mai lovit cu picioarele şi cu parul peste piept ajungând lângă peretele casei. În timp ce H.M. îl bătea pe primul bătrân a mai ieşit o persoană din casă. Şi a doua persoană a început să strige „Hoţii!”. Acest bătrân s-a speriat şi a fugit pe lângă casă, eu am luat-o spre direcţia opusă şi i-am ieşit în faţă întâlnindu-ne în faţa WC-ului. Eu l-am lovit cu parul pe acest bătrân în zona dintre umăr şi gât, în partea stângă, în urma loviturii, bătrânul a căzut cu faţa în sus cu picioarele spre casă şi cu capul spre o altă poiată aflată în acea zonă, iar parul cu care l-am lovit s-a rupt în trei bucăţi. După ce a căzut la pământ, eu m-am urcat cu ambele picioare pe pieptul lui şi am sărit o dată după care am văzut că i-a ieşit sângele pe nas şi pe gură. Am coborât de pe pieptul lui, iar H.M. l-a mai lovit cu piciorul în cap. Când am văzut că cele două persoane nu mai mişcă, amândoi am intrat în casă”.

Inculpatul H.M. a arătat prin declaraţiile date: „În scurt timp . din casă a ieşit M.M., dezbrăcat de la brâu în jos şi care ne-a văzut de pe prispă şi a început să strige la fratele lui „David, hoţii, hoţii, adă furca”, iar apoi a coborât de pe prispă şi a venit la noi cu mâinile goale. Nici eu, nici I.M. nu am fugit. Când M.M. a ajuns lângă noi, eu l-am lovit cu putere peste cap, nu mai reţin în care zonă şi el a căzut la pământ lângă grajd. L-am mai lovit o dată cu parul, tot peste cap, cu o mişcare amplă, de sus în jos, ca la bătut fasole, cum se zice popular. Apoi i-am mai tras două lovituri şi cu piciorul peste cap . Eram încălţat cu o pereche de adidaşi negri. M.M. nu a mai mişcat. În acest timp, M.D. a venit prin spatele casei, probabil pentru a ne tăia calea şi a dat peste I.M. Nu ştiu cum s-a întâmplat, cu ce anume a fost lovit M.D., dar numai ce am văzut cum acesta era căzut la pământ, la colţul casei; iar I.M. sărea cu picioarele, cu toată greutatea pe pieptul lui M.D., apoi l-a lovit de mal multe ori cu picioarele peste cap şi peste corp, dar nu mai reţin unde anume. M-am apropiat şi eu şi i-am tras o lovitură lui M.D. în partea dreaptă a toracelui. M.D. nu a mai spus nimic. După ce i-am lovit pe bătrâni, eu şi I.M. am hotărât să intrăm în casă celor doi să furăm bunuri. Iniţial nu avusesem gând să facem acest lucru, intenţionam doar să furăm găini.”

Ulterior ambii inculpaţi au relatat cum au căutat în fiecare cameră a imobilului bunuri şi bani, scotocind încăperile şi dulapurile, sustrăgând bunurile enumerate mai sus, după care au sustras şi din poiată două păsări, părăsind curtea imobilului şi victimele în stare de inconştienţă,

Tribunalul reţine că aceste declaraţii corespund adevărului. Ele se coroborează cu aspectele consemnate în procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto anexă care consemnează poziţia cadavrelor şi amplasamentul bunurilor şi a urmelor descoperite, cu mijloacele materiale de probă ridicate şi cu aspectele consemnate în rapoartele de necropsie a victimelor.

Pe parcursul procesului penal, inculpaţii şi-au nuanţat declaraţiile arătând că s-au simţit ameninţaţi, că una dintre victime ar fi ieşit la ei cu o furcă, însă cu ocazia cercetării la faţa locului nu a fost găsită în preajma cadavrelor vreo furcă, ci, aproape de corpul victimei M.D. au fost găsite mai multe fragmente din parul folosit de inculpatul I.M., iar corpul contondent folosit de H.M. a fost descoperit într-un lan de porumb, loc indicat de inculpat.

Din probatoriul administrat în cauză rezultă, aşadar că inculpaţii H.M. şi I.M., în noaptea de 24 din 25 iulie 2012, la ora 24:00, în scopul sustragerii de bunuri, au intrat prin efracţie în curtea imobilului locuit de victimele M.M. şi M.D., despre care ştiau că locuiesc singuri şi sunt în etate, şi, văzând lumina aprinsă în imobil, prevăzând că victimele vor fi alertate, s-au înarmat şi au aplicat multiple lovituri celor două victime cu parii, cu picioarele asupra unor zone vitale ale corpului alternativ, I.M. lovind doar pe M.D., iar H.M. lovind activ ambele victime, în scopul realizării rezoluţiei infracţionale iniţiale/adoptând împreună rezoluţia infracţională conjugându-şi eforturile în realizarea actelor agresive asupra victimelor şi în realizarea actelor de însuşire pe nedrept a bunurilor, în aceleaşi împrejurări de timp şi de loc, fiecare asistând la actele agresive şi la cele de sustragere de bunuri comise de celălalt. Activitatea lor infracţională este specifică formei de participaţie penală perfectă prevăzută de art. 24 C. pen., inculpaţii având calitate de coautori ai infracţiunilor de omor deosebit de grav şi de tâlhărie.

Probatoriul administrat a dovedit că acţiunile lor au fost conjugate în realizarea scopului final, comiţând actele de executare a infracţiunii de omor asupra acelor victime împreună, cu intenţie directă, în scopul punerii victimelor în stare de inconştienţă pentru săvârşirea actelor de sustragere pe nedrept de bunuri, obiectiv urmărit şi realizat.

Din raportul medico-legal de necropsie din 31 august 2012 întocmit de Institutul Medico-Legal l. rezultă că moartea numitului M.M. a fost violentă. Ea s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acte consecutive unui politraumatism obiectivat prin plăgi, excoriaţii, echimoze, fractură de piramidă nazală, fractură disjuncţie coloană vertebrală cervicală, cu interesare medulară, hemotorax stâng, fractura sternului/fracturi costale multiple, infiltrat hemoragie pericardic, leziuni produse cel mai probabil prin loviri active cu mijloace şi obiecte contondente, posibil urmate de cădere şi comprimare toraco- abdominală între leziunile constatate şi deces există legătură de cauzalitate.

Din raportul medico-legal de necropsie din 31 august 2012 întocmit de Institutul Medico-Legal l. rezultă că moartea numitului M.M. a fost violentă. Ea s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acte consecutive unui traumatism cranio-cerebral şi facial cu multiple hematoame, echimoze, excoriaţii, plăgi confuze, fractură de piramidă nazală, fractură de apofiză zigomato-malară stângă, fractură cominutivă de bază de craniu, hemoragie subarahnoidiană, contuzie cerebrală difuză, leziuni produse cel mai probabil prin loviri active repetate cu mijloace şi obiecte contondente, posibil urmate de cădere între leziunile constatate şi deces există legătură de cauzalitate.

Din procesul-verbal întocmit la data de 27 iulie 2012 de către organele de cercetare penală în baza delegării date de procuror, rezultă că mama inculpatului H.M., numita A.M. a predat bunurile sustrase din locuinţa victimelor M.M. şi M.D., găsite în locurile indicate de inculpaţi, respectiv sticle cu băuturi alcoolice, ascunse la baza unei căpiţe de fân, aparat foto marca S. cu carcasă de culoare negru cu gri aflat într-o husă de vinilin de culoare neagră, un ceas de mână electronic, un brâu de elastic. Din procesul-verbal întocmit la data de 27 iulie 2012 de către organele de cercetare penală în baza delegării date de procuror, rezultă că mama inculpatului H.M., numita A.M. a prezentat două păsări moarte care nu îi aparţin şi care au fost găsite în podul locuinţei, unde au fost aruncate de inculpat în noapte de 24 din 25 iulie 2012.

Din declaraţia martorului R.V., coroborată cu procesul-verbal întocmit la data de 27 iulie 2012 de către organele de cercetare penală în baza delegării date de procuror, rezultă că inculpatul I.M., la data de 27 iulie 2012, a vândut martorului telefonul sustras din locuinţa victimelor, fără a-i declara provenienţa acestuia.

Din declaraţiile inculpaţilor coroborate cu cele ale martorilor H.P., R.P., A.M. şi A.G. rezultă că după comiterea faptelor, inculpaţii s-au deplasat la locuinţa familiei A. (mama inculpatului H.M.) şi s-au culcat, afişând în zilele următoare atitudini nonşalante şi detaşate, că au recunoscut în faţa membrilor familiei că i-au agresat pe cei doi fraţi M., înainte de începerea cercetărilor şi că au intenţionat să fugă într-o ţară străină.

Probatoriul administrat în cauză, astfel cum a fost analizat dovedeşte că inculpaţii au acţionat împreună în calitate de coautori. Astfel, plecând de la intenţia iniţială (rezoluţie spontană) de a pătrunde prin efracţie în curtea locuinţei victimelor pentru a sustrage găini, după pătrunderea în curte, inculpaţii s-au înarmat cu pari pentru a-şi asigura succesul urmărind să paralizeze posibilităţile de apărare a victimelor, iar atunci când acestea, alertate fiind de zgomotele produse au ieşit în curte, pe fondul intenţiei supravenite, inculpaţii au acţionat în scopul uciderii lor, lovindu-i în mod repetat şi puternic în zone vitale ale corpului, în aceleaşi împrejurări de timp şi de loc, întărindu-şi reciproc rezoluţia infracţională prin prezenţă şi actele ilicite realizate, urmărind punerea victimelor în stare de inconştienţă, iar ulterior au realizat acte de sustragere de bunuri.

În cauză inculpaţii au acţionat în condiţiile participaţiei penale perfecte, acţionând cu intenţie directă, împreună, atât în scopul uciderii victimelor, cât şi în scopul sustragerii de bunuri.

Infracţiunea de omor deosebit de grav constituie infracţiunea mijloc pentru cea de tâlhărie în formă agravată, cele două infracţiuni cu conexitate etiologică fiind comise împreună de inculpaţii I.M. şi H.M., ambii realizând în mod direct acţiunile ce constituie elementele materiale ale fiecăreia dintre două infracţiuni din concurs.

Din probatoriul administrat în cauză, declaraţiile martorilor M.D.A., F.I., M.S.V. a rezultat că victimele M.D. de 71 de ani şi M.M., în vârstă, de 70 de ani locuiau împreună în casa celui de-al doilea de circa 5 luni se gospodăreau singuri, mergeau în oraşul H. la cumpărături pe jos, angajau persoane pentru a-i ajuta la muncile câmpului. Deşi cele două victime erau în vârstă, de plano acest aspect nu echivalează cu starea lor de neputinţă de a se apăra, în lipsa oricăror probe privind incapacitatea lor psihico-fizică a realiza acte de apărare împotriva vreunei agresiuni exterioare, de a se deplasa, de a striga, de a realiza chiar acte materiale agresive de răspuns la vreun atac direct.

Faţă de aceste aspecte, Tribunalul, în temeiul dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice date faptei de omor deosebit de grav înlăturând agravanta prevăzută de art. 175 lit. d) C. pen.

În drept,

Faptele inculpaţilor H.M. şi I.M. care, în noaptea de 24 din 25 iulie 2012, pe baza unei înţelegeri anterioare, împreună, au pătruns fără drept în curtea locuinţei victimelor M.M. şi M.D. în scopul de a sustrage bunuri, după care s-au înarmat cu câte un par, iar când victimele alertate de zgomot au ieşit afară, le-au lovit pe rând, înculpatul H.M. cu parul şi cu picioarele în mod repetat asupra capului şi trunchiului victimei M.M. şi cu piciorul asupra capului victimei M.D., iar inculpatul I.M., cu parul şi cu picioarele asupra victimei M.D., determinând starea lor de inconştienţă şi ulterior decesul acestora, după care au sustras mai multe din locuinţa victimelor, pe care şi le-au însuşit pe nedrept întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de „omor deosebit de grav”, prevăzute de art. 174-art. 176 lit. b), lit. d) C. pen. şi „tâlhărie”, prevăzută de art. 211 alin. (1)-alin. (2) lit. b), alin. (2¹) lit. a), lit. c) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen.

Din rapoartele de expertiză medico-legală întocmite în conformitate cu dispoziţiile art. 117 C. proc. pen., a rezultat că inculpaţii aveau discernământ în momentul comiterii faptelor, putând să-şi controleze şi să-şi dirijeze acţiunile în conformitate cu propria voinţă, având totodată libertate deplină de conştiinţă şi de voinţă.

Văzând că faptele există şi au fost comise de inculpaţii H.M. şi I.M. cu vinovăţie, în temeiul dispoziţiilor art. 345 alin. (2) C. proc. pen., instanţa va dispune condamnarea acestora.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor instanţa a avut în vedere criteriile generale ale individualizării pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen., dispoziţiile părţii generale a acestui cod, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală şi necesitatea realizării principiului prevenţiei generale şi speciale.

Instanţa a reţinut că faptele inculpaţilor I.M. şi H.M. prezintă o maximă gravitate, atât abstractă, fiind apreciată ca atare de legiuitorul penal care a stabilit o pedeapsă cu detenţie pe viaţă sau închisoare de la 15 la 25 de ani de închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav şi de 7 la 20 de ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie în formă agravată, dar şi concretă, inculpaţii suprimând printr-un gest extrem vieţile a două persoane nevinovate pentru a obţine un beneficiu material. Sub acest aspect, instanţa reţine că inculpaţii I.M. şi H.M., consumatori obişnuiţi de alcool, persoane lipsite de repere morale sănătoase, au acţionat cu o violenţă deosebită asupra a două persoane în etate care nu le-au cauzat nici un rău, pe care le cunoşteau, agresându-le în mod repetat şi grav. Gradul de pericol social extrem de ridicat al faptelor comise rezultă şi din mobilul comiterii faptelor, dorinţa de a mai consuma băuturi alcoolice şi scopul urmărit de inculpaţi, obţinerea unor venituri, dar şi din împrejurările comiterii faptelor, aşa cum au fost reţinute mai sus, atitudinea lor faţă de victime. Inculpaţii H.M. şi I.M. au realizat gravitatea faptelor lor în momentul comiterii acestora, au observat starea gravă în care au lăsat victimele şi totuşi le-au părăsit în stare de inconştienţă, în curte. Victimele au fost găsite în stare de putrefacţie în seara zilei de 26 iulie 2012 la mai mult de 30 de ore de la deces de martorul F.I. Gravitatea urmărilor, constând în decesul mai multor persoane, caracterul ireversibil ar urmărilor atribuie faptelor un pericol social extrem de ridicat, la care se adaugă şi .atitudinea inculpaţilor după săvârşirea faptei. La data de 25 iulie 2012, inculpaţii s-au întors la locuinţa victimelor, au constatat că sunt decedate şi au hotărât să fugă din ţară, în vederea eludării răspunderii penale, dar, potrivit propriilor declaraţii „nu au mai apucat”.

Din referatele de evaluare socială întocmite de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi, din declaraţiile inculpaţilor şi din rapoartele de expertiză medico-legală psihiatrică rezultă că inculpaţii H.M. şi I.M. nu manifestă sentimente de empatie faţă de victime şi minimalizează gravitatea gesturilor lor agresive, că după comiterea faptelor ei au avut o atitudine degajată, afirmând că „au făcut-o şi gata şi nu are importanţă câţi ani de puşcărie vor primi”, iar în ziua de 25 iulie 2012 au consumat băuturi alcoolice cumpărate cu banii sustraşi din locuinţa victimelor.

Cu privire la personalitatea celor doi inculpaţi instanţa a, reţinut din probele administrate că ambii au avut o copilărie extrem de dificilă.

I.M. provine dintr-o familie legal constituită cu modele comportamentale pozitive, a prezentat pe fondul unui, intelect liminar, comportament deviant din fragedă copilărie, comportament faţă de care părinţii s-au declarat depăşiţi şi au ignorat nevoile emoţionale ale fiului lor, aspecte care au generat sentimente de furie reprimată şi au determinat abandon şcolar, fugă repetată de acasă, formarea unei personalităţi impulsiv-agresive, interiorizarea deficitară a valorilor sociale, consum abuziv de alcool, agresivitatea crescută.

Inculpatul I.M. a crescut şi s-a dezvoltat într-un mediu nociv, internalizând din fragedă copilărie manifestări şi comportamente antisociale din partea ambilor părinţi, a suferit mai multe forme de abuz din partea părinţilor de la neglijenţă până la maltratări fizice şi psihice. Inculpatul H.M. a fost crescut de la 6 ani de mamă, de care era legat prin sentimente de frică, furie şi răzbunare, sentimente reciproce. Pe fondul consumului excesiv de alcool, inculpatul H.M. devine o persoană de o deosebită violenţă, aderă la un grup de egali rău famat, prezintă capacitate empatică redusă, lipsa gândirii alternative, lipsa de regret real cu privire la propria faptă.

Având în vedere toate aspectele de mai sus, cumulate cu atitudinea procesuală corectă a inculpaţilor pe parcursul procesului penal şi cu lipsa antecedentelor penale, potrivit legii, instanţa se va orienta mai întâi dintre pedepsele principale alternative prevăzute de lege pentru infracţiunea de omor deosebit de grav asupra pedepsei închisorii, pe care o va individualiza în limite legale, procedând astfel pentru ambele infracţiuni rejinute în sarcina inculpaţilor, apreciind că executarea acestor pedepse satisface exigenţele individualizării judiciare a pedepselor.

Având în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 65 alin. (2) C. pen., este obligatorie aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 C. pen., alături de pedeapsa principală a închisorii stabilite pentru infracţiunea de omor deosebit de grav comisă de inculpaţi şi că faţă de criteriile de mai sus se impune aplicarea pedepsei complementare şi pentru infracţiunea de tâlhărie, instanţa, raportat la natura şi gravitatea infracţiunilor săvârşite de inculpaţi, luând în considerare şi jurisprudenţa C.E.D.O. care a statuat cu privire la aprecierea individuală, de la caz la caz, asupra oportunităţii interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 C. pen., va interzice fiecărui inculpat exercitarea, pe o durată de 10 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav şi de 5 ani pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie, a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective precum şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat) ca pedepse complementare.

Cu privire la măsurile, preventive dispuse, instanţa constată că temeiurile de fapt şi de drept care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaţilor H.M. şi I.M. nu s-au schimbat, subzistă şi justifică în continuare menţinerea acestei măsuri preventive, fiind relevate probele de mai sus că inculpaţii sunt autorii infracţiunilor infracţiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174-art. 176 lit. b), lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., şi tâlhărie în formă agravată prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2), alin. (2¹) lit. a), lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Pericolul social pe care lăsarea în libertate a inculpaţilor l-ar putea prezenta pentru ordinea publică este unul cert şi actual, conturat prin prisma gravităţii faptelor sub aspectul căora inculpaţii au fost condamnaţi, a importanţei valorilor sociale lezate prin activitatea întreprinsă de inculpaţi, a modalităţii şi a împrejurărilor în care au fost comise dar şi urmărilor grave ale acestor fapte constând în suprimarea vieţii victimelor şi prejudiciul cauzat.

Pentru toate aceste considerente, constatând că măsura arestării preventive s-a dispus potrivit dispoziţiilor legale în materia arestării cu respectarea tuturor garanţiilor procedurale, şi având în vedere că temeiurile ce au stat la baza luării acestei măsuri preventive subzistă şi impun, în continuare, privarea de liberate a inculpaţilor I.M. şi H.M., tribunalul constată că măsurile sunt legale şi temeinice şi, în consecinţă, în baza art. 350 C. proc. pen., art. 143 şi art. 148 lit. f) C. proc. pen. va menţine măsura arestării preventive, a fiecărui inculpat.

Sub aspectul acţiunilor civile devoluate prin constituirea numiţilor E.N., M.I. şi M.C. ca părţi civile în procesul penal, instanţa a constatat;

Tribunalul a identificat şi citat în cauză pe moştenitorii părţii civile M.D., care s-au constituit părţi civile în procesul penal.

Moştenitorii victimei M.M. nu au făcut demersuri pentru deschiderea procedurii succesorale. A fost identificat şi citat în cauză numitul M.G.V., în calitate de fiu al defunctului M.M., care a declarat că nu se constituie parte civilă în procesul penal.

M.C. şi M.I. au solicitat fiecare, în calitate de frate şi respectiv, mamă a victimei M.D., obligarea inculpaţilor la plata sumei de 10.000 RON împreună, cu titlul de cheltuieli de înmormântare, şi a sumelor de 5.000 RON, M.C. şi 5.000 RON, M.I., cu titlul de daune morale. Partea civilă E.N., în calitate de fiică, a solicitat obligarea inculpaţilor la piaţa sumei de 3.000 RON cu titlul de daune morale.

Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că cererile sunt parţial întemeiate.

Instanţa a constatat că prin fapta lor care constituie infracţiunea de omor, inculpaţii I.M. şi H.M. au produs celor trei părţi civile pagub, daune, atât unele care se pot cuantifica matematic, cât şi unele care scapă evaluării pe baza unor criterii stricte, aritmetice. Acţionând în conformitate cu principiul disponibilităţii care guvernează acţiunea civilă alăturată celei penale în procesul penal, părţile civile şi-au precizat în scris pretenţiile, limitându-le la cheltuieli de înmormântare şi parastase, şi daune morale. Tribunalul reţine, pe baza înscrisurilor depuse şi a circumstanţelor de fapt că, într-adevăr M.I. şi-a diminuat patrimoniul cu sumele ocazionate de organizarea înmormântării victimei M.D.

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă cu certitudine că M.I. a plătit suma de 3.000 RON, cu titlul de cost al serviciilor funerare către o firmă de profil, preţ al obiectelor necesare slujbei, taxe diverse, capela, biserică, sală, preot, gropar etc. Ea este îndreptăţită la recuperarea acestei sume de la inculpaţi.

Instanţa a constatat că M.C. nu a probat cheltuirea vreunei certe, aşa cum a pretins, iar M.I. şi-a dovedit pretenţiile în limita sumei de sus. Constatând că prejudiciul trebuie să fie cert atât ca existenţă, dar şi ca individualizare, instanţa va respinge pretenţiile numitului M.C. sub acest aspect şi va admite pretenţiile civile formulate de M.I. în limita de mai sus.

Sub aspectul cererilor privind acordarea daunelor morale, instanţa a constatat că faptele inculpaţilor au determinat sfârşitul prematur, tragic şi fulgerător al unui om, tatăl părţilor civile M.C. şi soţul numitei M.I. În sine, fapta inculpaţilor este de natură a şoca orice persoană umană, cu medie pregătire şi experienţă de viaţă. Instanţa reţine că victima M.D. era legat prin relaţii puternice de afecţiune cu membrii familiei sale, că a trăit o viaţă cinstită în cadrul familiei de care a avut grijă, că decesul său a constituit o dramă în familie, soldată cu puternice traume atât asupra mamei, cât şi asupra copiilor, atât prin pierderea suferită, cât şi prin modalitatea concretă în care a survenit decesul victimei M.D. Cursul liniştit şi paşnic al vieţii sufleteşti a părţilor civile a fost curmat în mod brusc şi nemeritat prin faptele inculpaţilor. Toate acestea se constituie într-un prejudiciu ce trebuie reparat. Văzând că sumele solicitate de părţile civile sunt modice faţă de prejudiciul suferit, instanţa a admis ca atare cererile formulate de părţile civile privind obligarea inculpaţilor la plata daunelor morale.

În temeiul dispoziţiilor art. 346 C. proc. pen. raportate la dispoziţiile art. 14 C. proc. pen., art. 1381, art. 1382, art. 1385 şi art. 1391 C. civ. se va admite acţiunea civilă formulată de E.N. şi în parte acţiunile civile formulate de părţile civile M.I. şi M.C.

Vor fi obligaţi în solidar inculpaţii H.M. şi I.M. la plata următoarelor sume de bani:

- 8.000 RON către partea civilă M.I., din care suma de 3.000 RON, cu titlul de despăgubiri civile, cheltuieli de înmormântare şi 5.000 RON, cu titlul de despăgubiri civile, daune morale.

- 5.000 RON către partea civilă M.C., cu titlul de daune morale.

- 3.000 RON către partea civilă E.N., cu titlul de daune morale.

Faţă de victime, inculpaţii răspund solidar, iar între ei, contribuind în aceeaşi măsură la cauzarea prejudiciului, vor suporta despăgubirile stabilite în acelaşi mod, adică în mod egal.

Tribunalul, din oficiu a luat măsuri asigurătorii în vederea reparării pagubei, până la concurenţa valorii acesteia, pentru evitarea riscului de creare sau mărire a stării de insolvabilitate a inculpaţilor. În temeiul dispoziţiilor art. 163 alin. (5) C. proc. pen. se va institui sechestru asigurător în vederea reparării pagubei asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor H.M. şi I.M. până la concurenţa sumei de 16.000 RON.

În temeiul dispoziţiilor art. 348 C. proc. pen. raportate la dispoziţiile art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. dispune restituirea către partea civilă M.I., a următoarelor bunuri predate de martora A.M. şi care au fost sustrase din locuinţa victimei M.D.:

- două sticle PET conţinând lichid incolor ambalate în sacul nr. 1

- aparat foto S. cu carcasa de culoare negru cu gri aflat într-o husă de vinilin de culoare neagră ambalat în plicul cu nr. 2

- ceas de mână electronic cu limbi cu cadran cu cifre şi brăţară metalică ambalat în plicul cu nr. 3

- brâu medicinal din elastic, ambalat în plicul cu nr. 4 ,conform procesului-verbal încheiat la data de 27 iulie 2012, bunuri depuse la camera de corpuri delicte a Tribunalului Iaşi.

În temeiul dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului National de Date Genetice Judiciare se va dispune prelevarea de la inculpaţii H.M. şi I.M. probelor biologice în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul National de Date Genetice Judiciare.

Împotriva sentinţei penale au declarat apel procurorul şi inculpaţii H.M. şi I.M. criticând-o pentru netemeinicie.

În apelul procurorului se susţine că hotărârea instanţei este netemeinică sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate inculpaţilor raportat la gravitatea deosebită a infracţiunilor comise, cruzimea deosebită cu care s-a dovedit din probe că au acţionat inculpaţii asupra celor două victime, lipsa acestora de empatie de care au dat dovadă după săvârşirea faptelor. A doua zi aceştia s-au întors la locul săvârşirii faptei pentru a se convinge că victimele sunt decedate şi au intenţionat să părăsească ţara pentru a se sustrage răspunderii penale.

Referatele de evaluare socială arată că ambii inculpaţi sunt consumatori de alcool şi pe acest fond, manifestă agresivitate sporită. Din banii sustraşi din locuinţa victimelor au plătit băuturi alcoolice a doua zi după comiterea faptelor, adoptând o atitudine degajată şi afirmând că „au făcut-o şi gata, nu mai are importanţă câţi ani de puşcărie vor primi”.

S-a solicitat majorarea pedepselor la maximul special prevăzut de lege pentru infracţiunile comise.

În apelurile lor, inculpaţii H.M. şi I.M. solicită reducerea pedepselor aplicate acestora, raportat la vârsta lor şi la circumstanţele personale, că au fost abuzaţi de părinţi, a fugit de acasă, a crescut într-un centru de plasament în cazul inculpatului I.M. Inculpatul H.M. solicită reducerea pedepselor, a recunoscut faptele şi solicită aplicarea art. 320¹ C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 36 din 12 martie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost admis apelul declarat de procuror împotriva sentinţei penale nr. 57 din 5 februarie 2013 a Tribunalului Iaşi, pe care o desfiinţează în parte în latura penală.

Rejudecând cauza:

A fost descontopită pedeapsa principală rezultantă de 20 ani închisoare aplicată inculpaţilor H.M. şi I.M., prin sentinţa penală apelată şi repune în individualitatea lor pedepsele principale componente şi sporul de 1 an închisoare,

A fost majorat cuantumul pedepselor principale aplicate inculpaţilor-apelanţi pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174-art. 176 lit. b), lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., de la 19 ani închisoare la 25 ani închisoare.

A fost majorat cuantumul pedepselor principale aplicate inculpaţilor-apelanţi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2), alin. (2¹) lit. a), lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., de la 14 ani închisoare la 18 ani închisoare.

În temeiul dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele principale aplicate inculpaţilor apelanţi în pedeapsa cea mai grea de 25 ani închisoare la care adaugă sporul de 1 an închisoare.

Total pedeapsa principală de executat pentru inculpaţii apelant H.M. şi I.M. 26 ani închisoare.

Au fost menţinute toate celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

II. Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii H.M. şi I.M. împotriva sentinţei penale nr. 57 din 5 februarie 2013 a Tribunalului Iaşi.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a constatat că instanţa de fond a administrat toate probele necesare aflării adevărului, care au fost complet şi just apreciate, iar faptele şi împrejurările reţinute corespund probator şi reprezintă adevărul.

Faptele inculpaţilor H.M. şi I.M., care, în noaptea de 24 din 25 iulie 2012 în baza unei înţelegeri anterioare, împreună, au pătruns fără drept prin în locuinţa victimelor M.D. şi M.M., cu scopul de a sustrage bunuri, după care s-au înarmat cu câte un par, iar când victimele alertate de zgomot, au ieşit afară, le-au lovit pe rând, inculpatul H.M. cu parul şi cu picioarele în mod repetat asupra capului şi corpului victimei M.M., în prezenţa inculpatului I.M., şi cu picioarele asupra capului victimei M.D., iar inculpatul I.M., cu parul şi cu picioarele asupra victimei M.D., determinând starea de inconştienţă, şi ulterior decesul acestora, după care, au sustras mai multe bunuri din locuinţa victimelor, pe care şi le-au însuşit pe nedrept, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de „omor deosebit de grav” prevăzute de art. 174-art. 176 lit. b), lit. d) C. pen. şi „tâlhărie”, prevăzută de art. 211 alin. (1)-alin. (2) lit. b), alin. (2¹) lit. a), lit. c) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen.

Referitor la pedepsele aplicate, deşi instanţa de fond a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., scopul şi funcţiile pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen., acestea nu au fost just individualizate, astfel încât pedepsele să fie proporţionale cu faptele şi persoana inculpaţilor.

Inculpaţii au acţionat conjugat aplicând multiple lovituri celor două victime, de intensitate maximă, cu corpuri contondente, moartea victimelor survenind instantaneu, având în vedere traumatismele produse, descrise în actul medico-legal.

Inculpaţii au comis două infracţiuni de violenţă de gravitate maximă, cu un grad ridicat de pericol social rezultat din împrejurările de comitere, valorile sociale importante protejate prin incriminare, consecinţele letale produse care reclamă stabilirea răspunderii penale a inculpaţilor la nivel orientat spre maximul special al pedepselor prevăzute de lege.

Inculpaţii au săvârşit infracţiunile în împrejurări ce califică conţinutul de bază al infracţiunilor de omor şi tâlhărie şi care agravează răspunderea penală a acestora, inclusiv prin limitele pedepselor prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite, respectiv, în timpul nopţii, de două sau mai multe persoane împreună, într-o locuinţă sau o dependinţă a acesteia, pentru infracţiunea de tâlhărie calificată, asupra a două persoane şi pentru a săvârşi sau a ascunde săvârşirea unei tâlhării pentru infracţiunea de omor deosebit de grav, de natură prin ele însele, să potenţeze gradul de pericol social ridicat al infracţiunilor comise.

După comiterea faptelor, inculpaţii au lăsat victimele în stare de inconştienţă, şi au revenit la locul faptei pe 25 iulie 2012 pentru a se asigura că victimele sunt decedate şi au hotărât să fugă din ţară în vederea sustragerii de la răspunderea penala, dar potrivit propriilor declaraţii „nu au mai apucat”.

Din conduita inculpaţilor, referatele de evaluare socială şi rapoartele de expertiză medico-legală psihiatrică rezultă că inculpaţii nu manifestă sentimente de empatie faţă de victime, minimalizează gravitatea acţiunilor lor agresive, după comiterea faptelor ei având o atitudine degajată, afirmând că „au făcut-o şi gata şi nu are importanţă câţi ani de puşcărie vor primi”. În ziua de 25 iulie 2012 au consumat băuturi alcoolice cumpărate cu banii sustraşi de la victime, sunt consumatori obişnuiţi de băuturi alcoolice.

Hotărârea pronunţată este netemeinică sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate inculpaţilor, pedepse ce vor fi majorate spre maximul special al pedepselor prevăzute de lege pentru infracţiunile comise, pedepse proporţionale cu gravitatea faptelor comise şi persoana inculpaţilor de natură să asigure prevenţia generală şi prevenţia specială, sens în care sentinţa penală va fi reformată, urmând a fi majorat cuantumul pedepselor principale aplicate inculpaţilor.

Dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. nu pot fi aplicate în cazul infracţiunii de omor deosebit de grav, întrucât, este pedepsită de lege cu detenţiunea pe viaţă ca pedeapsă principală alternativă şi este aplicabilă interdicţia prevăzută de art. 320¹alin. (7) teza a II-a C. proc. pen.

Raportat la faptele comise, complexul conţinutului lor concret, gradul de pericol social ridicat, consecinţe produse, conduita inculpaţilor, după comiterea faptei, profilul lor infracţional conturat prin procesele-verbale de evaluare, faptul că au recunoscut faptele nu diminuează pericolul social al infracţiunilor comise cu consecinţele ireversibile produse, în împrejurările şi modalităţile de comitere care constituie circumstanţe de calificare a infracţiunilor, iar complexul faptic infracţional săvârşit, prin toate datele de săvârşire anulează valoarea atenuantă a recunoaşterii faptelor şi, respectiv, lipsa antecedentelor penale.

Considerentele reţinute în apelul procurorului care justifică majorarea pedepselor principale aplicate inculpaţilor, rămân valabile în apelul inculpaţilor.

Totodată, împrejurările şi situaţiile privind dezvoltarea personală invocate de inculpatul I.M. nu vor conduce la atenuarea răspunderii penale a acestuia pentru infracţiunile comise, raportat la conţinutul.concret infracţional, modalităţi de comitere, circumstanţe (împrejurări) reale de comitere a faptelor, care agravează răspunderea penală, conduita inculpaţilor după săvârşirea faptelor, lipsa lor de empatie totală faţă de victime şi lipsa de repere morale, şi care au acţionat cu violenţă deosebită asupra celor două persoane în vârstă, agresându-le în mod repetat şi grav.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpaţii I.M. şi H.M., solicitând, prin apărătorii desemnaţi din oficiu, oral, cu prilejul dezbaterilor, admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi reducerea pedepselor aplicate, invocându-se temeiul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹ pct. 17⁷ C. proc. pen.

Recursurile declarate de inculpaţi nu sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:

Conform dispoziţiilor art. 385⁶ alin. (2) C. proc. pen., instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385⁹ din acelaşi cod, consacrându-se în acest fel efectul parial devolutiv al recursului, reglementat ca a doua cale de atac ordinară.

Potrivit dispoziţiilor legale mai sus invocat, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, recurenţii nu pot formula, iar instanţa nu va puea analiza decât criticile ce vizează încălcări ale legii şi care se circumscriu cazurilor de casare expres şi limitativ reglementate în art. 385⁹ C. proc. pen., astfel încât, în consecinţă, pe această cale nu vor putea fi înlăturate toate erorile pe care le curpinde decizia recurată.

Totodată, potrivit dispziţiilor art. 385¹⁰ alin. (2¹) C. proc. pen., instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atactă pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385⁹ din acelaşi cod, dacă motivul de recurs, deşi se încadrează în uni dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum se prevede în alin. (2) al aceluiaşi articol, cu singura excepţie a cazurilor de casare care, potrivit art. 385⁹alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că decizia recurată a fost pronunţată la data de 12 martie 2013, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti (15 februarie 2013).

În acest caz, decizia atacată este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ sus menţionat; trebuie precizat că în speţa dedusă judecăţii nu pot fi aplicate dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege (referitore la aplicarea în continuare a cazurilor de care prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării), întrucât acestea vizează exclusiv cauzele penale alflate la data intrării în vigoaree a legii, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului.

Prin Legea nr. 2/2013, unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial, controlul judiciar realizat prin intermediul recursului restrângându-se şi limitându-se doar la chestiuni de drept.

Raportându-ne la cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că, deşi recurenţii inculpaţi au invocat ca şi temei de casare dispoziţiile art. 385⁹ pct. 17²C. proc. pen., susţinerile lor în sensul că pedepsa aplicată este mult prea mare se puteau circumscrie cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹pct. 14 C. proc. pen., însă acest caz de casare a fost modificat, stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în cauza dedusă judecăţii, ambii recurenţi inculpaţi au criticat hotărârile pronunţate de instanţa de apel sub aspectul neteminiciei pedesei aplicate, considerată prea mare în raport cu circumstanţele reale ale comiterii faptei şi datele lor personale, situaţie exclusă din sfera de cenzură în calea de atac a recursului, potrivit art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.

Ca atare, hotărârile pronunţate în cauză nu sunt supuse cazului de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 17² C. proc. pen., invocate de ambii recurenţi inculpaţi.

Faţă de considerentele arătate mai sus, constatând nefondate motivele de recurs invocate şi nerezultând vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., care să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) din acelaşi cod urmează a respinge ca nefondate recursul inculpaţilor I.M. şi H.M.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata sumei de câte 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii I.M. şi H.M. împotriva deciziei penale nr. 36 din 12 martie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpaţilor, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 27 iulie 2012 la 6 iunie 2013.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 6 iunie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 1954/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1958/2013. Penal. Traficul de minori (Legea... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 1849/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 1851/2013. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1937/2013. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Infracţiuni privind frontiera de stat a României (O.U.G nr. 105/2001), infracţiuni la reg ICCJ. Decizia nr. 1954/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 1958/2013. Penal. Traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1981/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 2083/2013. Penal. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2137/2013. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs