ICCJ. Decizia nr. 1958/2013. Penal. Traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13). Recurs

Decizii penale ICCJ 2013

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1958/2013

Dosar nr. 3763/101/2012

Şedinţa publică din 6 iunie 2013

Asupra recursurilor de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 198 din 30 octombrie 2012, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în Dosarul nr. 3763/101/2012, a fost respinsă cererea formulată de apărătorul inculpatei K.E., de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei din trafic de minori, respectiv o infracţiune prevăzută de art. 13 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 678/2001 şi două infraţiuni prevăzute de art. 13 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 678/2001, toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în proxenetism, prevăzută de art. 329 C. pen.

I - În baza art. 13 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnată inculpata K.E., cu antecedente penale la 10 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b), lit. d) şi lit. e) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen., pentru infracţiunea continuată de trafic de minori comisă în dauna părţii vătămate minore V.A.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b), lit. d) şi lit. e) C. pen., pe o durată de 3 ani, ce se va executa potrivit art. 66 C. pen.

În baza art. 13 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la 14 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b), lit. d) şi lit. e) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen., pentru infracţiunea continuată de trafic de minori comisă în dauna părţii vătămate minore K.L. (fiica sa).

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b), lit. d) şi lit. e) C. pen., pe o durată de 3 ani, ce se va executa potrivit art. 66 C. pen.

În baza art. 33 lit. a)-art. 34 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpata K.E. să execute pedeapsa cea mai grea de 14 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b), lit. d) şi lit. e) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară cea mai grea, aceea a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b), lit. d) şi lit. e) C. pen., pe o durată de 3 ani, ce se va executa potrivit art. 66 C. pen.

În baza art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. raportat la 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă reţinerea şi arestarea preventivă începând cu data de 27 martie 2012 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatei K.E.

în baza art. 4, art. 5 şi art. 9 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea S.N.D.G.J., s-a dispus prelevarea de la inculpată de probe biologice în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J., urmând ca, în baza art. 5 alin. (5) din lege să fie informată inculpata că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

II - În baza art. 13 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.F., fără antecedente penale la 10 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen., pentru infracţiunea continuată de trafic de minori comisă în dauna părţii vătămate minore T.A.G.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani, ce se va executa potrivit art. 66 C. pen.

În baza art. 13 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 9 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen., pentru infracţiunea continuată de trafic de minori comisă în dauna părţii vătămate minore V.A.

În baza art. 13 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 10 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen., pentru infracţiunea continuată de trafic de minori comisă în dauna părţii vătămate minore R.A.P.

În baza art. 33 lit. a)-art. 34 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul P.F. să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea, aceea a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani, ce se va executa potrivit art. 66 C. pen.

În baza art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. raportat la 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă reţinerea şi arestarea preventivă începând cu data de 27 martie 2012 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului P.F.

În baza art. 4, art. 5 şi art. 9 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea S.N.D.G.J., s-a dispus prelevarea de la inculpat de probe biologice în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J., urmând ca, în baza art. 5 alin. (5) din lege să fie informat inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

S-a constatat că părţile vătămate R.A.P., D.I.M., K.L. şi V.A. nu au pretenţii civile de la inculpaţi.

A fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea vătămată T.A.G., constituită şi parte civilă şi a fost obligat inculpatul P.F. să-i plătească acesteia suma de 10.000 RON daune morale.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligată inculpata K.E. să achite statului 4.000 RON cheltuieli judiciare din care 1.000 RON stabilite la urmărirea penală iar diferenţa de 3.000 RON reprezintă cheltuielile efectuate în cursul cercetării judecătoreşti.

A fost obligat inculpatul P.F. să achite statului 4.063 RON cheltuieli judiciare din care 1.000 RON stabilite la urmărirea penală iar diferenţa de 3.000 RON reprezintă cheltuielile efectuate în cursul cercetării judecătoreşti.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat că, prin rechizitoriul nr. 101/D/P/2011 al D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Mehedinţi s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaţilor P.F. şi K.E., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 13 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 678/2001 şi de art. 13 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., inculpata K.E. şi infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 678/2001 şi de art. 13 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., inculpatul P.F.

De asemenea, s-a dispus faţă de inculpaţi scoaterea de sub urmărirea penală şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 raportat la art. 2 lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003.

În ceea ce priveşte pe învinuitul A.P.A., în cauză s-a dispus disjungerea şi continuarea cercetărilor referitoare la infracţiunile de trafic de minori vizând pe partea vătămată R.A.P. întrucât învinuitul se află plecat în străinătate şi nu a putut fi audiat.

Examinând actele şi lucrările dosarului instanţa a constatat şi reţinut aceeaşi stare de fapt ca cea reţinută în rechizitoriu, respectiv:

I.1. Inculpata K.E., împreună cu fiica sa minoră K.L., în ultima perioadă a locuit într-un bloc de pe b-dul P.F., din Orşova, bloc supranumit în localitate „C.”.

K.E. este divorţată. Din relaţiile anterioare avute cu alţi bărbaţi mai are o fiică, K.M.I. de 22 ani.

Începând cu anul 2010, inculpata K.E. a început să-şi agreseze fiica minoră K.L. în scopul de a o determina să întreţină raporturi sexuale contra-cost cu diverşi bărbaţi.

Deşi iniţial victima nu a fost de acord, de teamă, în final a acceptat.

Întâlnirile minorei cu bărbaţi erau intermediate de mama sa, inculpata K.E., care lua legătura telefonic cu bărbaţi şi, la sfârşit, primea banii de la aceştia.

2. În perioada aprilie 2011-noiembrie 2011, inculpata K.E. a primit şi găzduit în locuinţa sa pe minora, de 14 ani, D.I.M., aceasta din urmă fiindu-i nepoată.

Încă de la început, inculpata i-a pretins şi acesteia să practice prostituţia, ameninţând-o şi agresând-o repetat.

În data de 17 noiembrie 2011 victima minoră a refuzat să mai practice prostituţia, astfel că, inculpata K.E. a lovit-o şi a dat-o afară din locuinţă. D.I.M. a plecat cu trenul iar în Gara de Nord în Bucureşti a fost preluată de către organele de poliţie şi internată în Centrul de Plasament P.

3. În anul 2010, inculpata K.E. a abordat-o pe vecina sa minoră, de 14 ani, V.A. şi i-a propus să se prostitueze, sumele obţinute din prestarea acestei activităţi urmând să fie predate inculpatei iar în schimb, urma să-i ofere obiecte de îmbrăcăminte ce aparţineau fiicei ei.

Întrucât minora nu avea venituri, provenind dintr-o familie săracă şi având şi alţi 4 fraţi mai mici, a acceptat propunerea şi, la îndemnul acesteia, s-a mutat în locuinţa inculpatei.

Victima minoră nu a spus părinţilor despre intenţiile sale viitoare şi a acceptat să fie ascunsă de către inculpată în locuinţa acesteia atunci când mama minorei a venit să o caute.

Starea de fapt reţinută în sarcina inculpatei K.E. a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: declaraţiile părţilor vătămate minore K.L., D.I.M. şi V.A. coroborate şi cu declaraţiile martorilor A.D.A., B.M., O.P.N. şi K.M.I., C.D.M., G.M., I.C., C.A.F. şi P.P.

Astfel, aşa cum a declarat chiar partea vătămată K.L., la urmărirea penală, era obligată, de mama sa, care o bătea, să întreţină în fiecare săptămână câte 5-6 raporturi sexuale cu diverşi bărbaţi, care plăteau pentru fiecare raport, sume cuprinse între 100 şi 150 RON. Partea vătămată K.L., în instanţă nu şi-a mai menţinut declaraţiile iniţiale, însă această ultimă declaraţie a fost înlăturată având în vedere susţinerile surorii sale K.M.I., care arată că, de când este arestată, inculpata îi trimite scrisori fiicei sale minore în care o ameninţă, că o lasă fără locuinţă.

Conform declaraţiei părţii vătămate D.I.M., aceasta a locuit circa opt luni la mătuşa sa, K.E. şi, în această perioadă, inculpata a obligat-o să practice prostituţia. A susţinut partea vătămată că inculpata o bătea pentru a întreţine relaţii sexuale cu bărbaţi, iar banii obţinuţi îi dădea acesteia.

În declaraţia de la dosar, partea vătămată a afirmat: „clienţii o sunau pe mătuşa mea pe cele două telefoane mobile pe care aceasta le deţine, iar eu împreună cu K.L. mergeam să întreţinem relaţii sexuale cu aceştia în hoteluri sau la domiciliile lor (...) De fiecare dată clienţii trimiteau taxiul după noi (...) obţineam 50 RON pentru un raport sexual normal, bani pe care îi dădeam de fiecare dată mătuşii mele”.

Tot partea vătămată a mai susţinut că, prin luna octombrie, întrucât a refuzat să mai practice prostituţia, inculpata a bătut-o iar pe data de 17 noiembrie 2011, a dat-o afară din casă.

Partea vătămată V.A. a arătat că: inculpata lua legătura telefonic cu mai mulţi bărbaţi care se prezentau la blocul „C.” cu autoturismele, îi predau anumite sume de bani, după care eu împreună cu K.L. şi D.I.M. plecam cu acei bărbaţi fie la pensiuni sau în autoturisme pentru a întreţine relaţii sexuale.

Minora, a mai susţinut că inculpata ştia că are vârsta de 14 ani deoarece o cunoştea de mică şi că a fost găzduită de aceasta circa două săptămâni perioadă în care a întreţinut relaţii sexuale cu diferiţi bărbaţi, primind sume cuprinse între 100 şi 150 RON, de fiecare dată banii fiind luaţi de K.E.

Faptul că inculpata K.E. le determina, prin constrângere, pe fiica minoră, pe nepoata sa minoră şi pe minora V.A. să se prostitueze în schimbul obţinerii de venituri a fost cunoscută şi de către martorii A.D.A., B.M., O.P.N. şi K.M.I., C.D.M., G.M., I.C., C.A.F. şi P.P., persoane care în parte au întreţinut raporturi sexuale cu victimele, întâlnirile fiind intermediate de către inculpata K.E. care şi primea sumele obţinute din practicarea sus amintitelor relaţii.

Relevante, în acest sens au fost declaraţiile martorei K.M.I., fiica majoră a inculpatei, declaraţii date în tot cursul procesului penal prin care, constant, a arătat că încă de când avea 14 ani şi jumătate, inculpata a obligat-o prin ameninţări şi violenţe să se prostitueze, lucru pe care l-a acceptat, de teamă, din acelaşi motiv neînţelegând atunci să depună plângere la organele în drept.

A aflat ulterior că inculpata aplica acelaşi procedeu şi cu sora sa minoră iar pentru aceste fapte, nu o consideră mama pe aceasta.

În declaraţia dată în instanţă martora a mai precizat că a auzit că inculpata K.E. a mai obligat să practice prostituţia şi alte fete,una dintre ele fiind chiar nepoata sa D.I.M.

Nu lipsit de relevanţă a fost şi că victima minoră K.L., de 16 ani, a dat naştere unui copil fără însă a cunoaşte cine este tatăl.

Şi martora A.D.A., a susţinut că, în primăvara anului 2010, fiica ei, C.A., în timp ce era împreună cu K.L., a fost luată şi ea, din greşeală, şi dusă să întreţină relaţii sexuale cu bărbaţi. Martora a mai susţinut că fiica ei a fost salvată de o persoană din localitatea H., însă, ulterior, a discutat, de mai multe ori, cu inculpata K.E. care i-a spus că atât fiica cât şi nepoata ei practică prostituţia pentru că altfel nu au din ce trăi. A.D.A. a susţinut că de la sora ei, martora B.M., a aflat că inculpata o bătea rău pe nepoata sa.

În instanţă, martora a menţionat că inculpata, din penitenciar, i-a trimis fiicei sale minore o scrisoare prin care o ameninţa şi pe ea.

Tot astfel a declarat şi martora B.M. (vecina de bloc a inculpatei), care precizează că inculpata K.E. a obligat atât pe fiica cea mică cât şi pe nepoata sa să practice prostituţia. B.M. a susţinut, că, în repetate rânduri a văzut-o pe inculpată când bătea fetiţele ca să întreţină raporturi sexuale cu diferiţi bărbaţi. De asemenea, martora a mai susţinut că tot inculpata K.E. a găzduit-o, în cursul anului 2011, pe minora V.A. şi a obligat-o să practice prostituţia, dându-i nişte haine, în acest scop.

Ambele martore, A.D.A. şi B.M., vecine ale inculpatei K.E. au arătat că i-au reproşat comportamentul avut faţă de minore iar inculpata a recunoscut că le obliga să practice prostituţia întrucât aceasta era singura ei sursă de venituri.

Martorul O.P.N., a susţinut că, în vara anului trecut, s-a împrietenit cu o fată, pe nume C.C., din Orşova, aceasta vizitând-o des pe inculpata K.E., care locuia în blocul „C.” din Orşova. Arată martorul că a însoţit-o şi el pe C.C. în aceste vizite şi a observat că inculpata locuia împreună cu fiica sa, K.L. şi cu o nepoată, D.I.M., ambele minore, pe care le ameninţa şi le bătea pentru a le determina să întreţină relaţii sexuale cu bărbaţi, contra cost. Menţionează că fetele, de teamă,acceptau.

Martorul O.P.N. a precizat că inculpata era cea care le găsea fetelor clienţi şi că, după ce reveneau acasă, martorele îi dădeau inculpatei banii primiţi de la bărbaţii cu care avuseseră relaţii sexuale. De asemenea, martorul C.A.F., a confirmat că a întreţinut, contra cost, raporturi sexuale atât cu D.I.M. cât şi cu verişoara acesteia K.L., după ce discutase telefonic cu inculpata K.E. despre locul de întâlnire şi preţul pretins.

Martorul I.C. a susţinut că, în luna octombrie 2011, a cunoscut-o pe K.L., despre care auzise că practică prostituţia şi s-au dus împreună la domiciliul lui, după ce, în prealabil, martorul a discutat la telefon cu mama acesteia, căreia i-a spus că K.L. va merge cu el, din discuţii inculpata înţelegând despre ce era vorba. Martorul a mai precizat că, la acea dată nu a putut întreţine relaţii sexuale cu K.L. întrucât consumase alcool însă fiica inculpatei i-a făcut un masaj iar la plecare martorul i-a dat suma de 100 RON.

Şi martorii P.P., G.M. şi C.D.M., au susţinut că au întreţinut relaţii sexuale cu K.L., unele întâlniri fiind intermediate de inculpata K.E. care ştia şi era de acord cu ce face fiica ei minoră.

II. În anul 2009, victima minoră T.A.G., din comuna T., judeţul Caraş-Severin, pe atunci în vârstă de 15 ani, a cunoscut pe inculpatul P.F. din Orşova şi cei doi s-au împrietenit, minora mutându-se în locuinţa acestuia.

După vreo trei luni, P.F. împreună cu minora au fost în vizită la învinuitul A.P.A., aici aflându-se şi victima R.A.P. de 16 ani.

În timpul vizitei, învinuitul A.P.A. a avut o discuţie telefonică cu alte persoane necunoscute după care a introdus-o în baia locuinţei pe minora R.A.P. şi a început să o agreseze.

După ce au ieşit din baie, inculpatul şi învinuitul A.P.A. au propus ambelor minore să întreţină contra cost raporturi sexuale cu alţi bărbaţi.

Deoarece T.A.G. nu a fost de acord, a fost lovită de către P.F. astfel că a acceptat, în final, de teama inculpatului.

Cele două minore au fost conduse la scara blocului de către inculpat şi învinuit şi de aici au fost preluate de un autoturism în care se aflau doi tineri -fiind conduse la o pensiune unde au întreţinut raporturi sexuale cu fiecare.

La întoarcere, minora T.A.G. a predat lui P.F. suma de 100 RON.

Ulterior, în mod repetat inculpatul P.F. a obligat-o pe minoră să se prostitueze în folosul acestuia, făcând acest lucru chiar şi în condiţiile în care minora era însărcinată, în prezent fiind mama unui copil în vârstă de peste 2 ani.

În anul 2011, timp de o săptămână, minora V.A. de 15 ani, a fost găzduită, la indicaţia inculpatului P.F. în locuinţa acestuia şi aici inculpatul i-a propus să se prostitueze, în folosul amândurora, mai precis banii pe care minora îi primea prin întreţinerea raporturilor sexuale urmau să fie luaţi de P.F. iar victima, în schimb era găzduită şi i se cumpărau ţigări şi hrană.

Starea de fapt reţinută în sarcina inculpatului P.F. a fost dovedită cu ansamblul probelor administrate în ambele faze ale procesului penal, urmărire penală şi cercetare judecătorească, respectiv: declaraţiile părţilor vătămate coroborate cu declaraţiile martorilor V.G., M.N., M.I., V.C. şi C.C.C.

Astfel, relevantă în sensul celor arătate anterior a fost declaraţia părţii vătămate minore T.A.G., care susţine că o dată inculpatul a condus-o la o pensiune în Orşova unde trebuia să întreţină relaţii sexuale cu un bărbat în vârstă:

„Am urcat într-o cameră cu acel bărbat dar nu am întreţinut raporturi sexuale cu el, întrucât acesta a spus că realizează că sunt minoră şi poate să-mi fie tată, observând totodată că sunt şi însărcinată, l-am povestit acestui bărbat ceea ce mi se întâmplă, respectiv că tatăl meu a murit, că eu am fugit de acasă şi m-am îndrăgostit de P.F. la care şi locuiesc, însă acesta din urmă, mă ameninţă şi agresează, obligându-mă să întreţin contra cost raporturi sexuale cu diverşi bărbaţi.”

În declaraţia dată în instanţă partea vătămată T.A.G. a susţinut aceleaşi aspecte, cum că a fost obligată de inculpatul P.F., concubinul ei, să întreţină relaţii sexuale cu alţi bărbaţi, contra cost, inculpatul lovind-o, punându-i şi „cuţitul la gât”. A mai precizat că într-o împrejurare atât ea cât şi R.A.P. (concubina învinuitului A.P.A., prietenul inculpatului P.F.) au fost obligate de cei doi să întreţină relaţii sexuale contra cost cu alţi bărbaţi, la o pensiune din C.V. T.A.G. a arătat că în perioada cât a fost obligată de inculpatul P.F. să practice prostituţia era minoră, în vârstă de 15 ani şi era şi însărcinată.

Aspectul că minora era obligată de propriul ei concubin să se prostitueze a rezultat şi din declaraţia martorului V.G. precum şi din declaraţia celeilalte victime minore R.A.P., declaraţie transmisă de Ambasada României la L.

De altfel şi în instanţă partea vătămată R.A.P., a arătat că atât ea cât şi T.A.G. au fost forţate de inculpatul P.F. şi de învinuitul A.P.A. să practice prostituţia. Susţine că erau agresate fizic de cei doi, care le găseau clienţii şi le luau apoi banii primiţi pentru „serviciile” prestate, că erau tot timpul împreună şi le aşteptau până se întorceau acasă. R.A.P. mai, precizează că inculpatul P.F. a lovit-o şi pe ea ca să o determine să practice prostituţia.

Totodată martorul M.I., a confirmat că a avut relaţii sexuale cu victima T.A.G., la indicaţia inculpatului P.F.

Martorii M.N. şi C.C.C., au arătat că au întreţinut relaţii sexuale, contra cost cu partea vătămată R.A.P., fată pe care Ie-a dat-o numitul A.P.A.

Conform declaraţiilor părţii vătămate V.A., în perioada în care a fost găzduită de către inculpat a avut raporturi sexuale cu 4-5 bărbaţi, de fiecare dată banii fiind luaţi de P.F., câte 100 RON de la fiecare client. V.A. a mai arătat că, în perioada cât a fost găzduită de inculpatul P.F. (care i-a oferit locuinţă şi ţigări în schimbul practicării prostituţiei) a văzut că acesta o obliga şi pe concubina lui T.A.G. să practice prostituţia iar dacă aceasta refuza, o bătea. Mai precizează că în cele din urmă a fugit de la inculpatul P.F. fiindcă acesta i-a propus să plece în Italia să practice prostituţia. în sensul celor de mai sus au fost şi declaraţiile martorilor V.G. şi V.C. care confirmă susţinerile victimei V.A.

Mai mult, activitatea infracţională a inculpaţilor K.E. şi P.F. a rezultat, fără echivoc şi din notele de interceptare a convorbirilor telefonice ale acestora, convorbiri interceptate pe baza autorizaţiei instanţei de judecată.

În instanţă, cu martorii propuşi în apărare, G.N., T.I. şi M.C., cei doi inculpaţi au încercat să-şi demonstreze nevinovăţia, însă depoziţiile acestora au fost apreciate ca nefiind concludente şi sunt subiective întrucât inculpatul P.F. a fost angajatul martorului G.N. iar martorul T.I. a recunoscut că a avut relaţii intime cu inculpata K.E.

În speţă, în raport de starea de fapt reţinută pe baza probelor de la dosar şi de dispoziţiile legale menţionate anterior s-a apreciat că, fapta inculpatei K.E., de a recruta (îndemna, înlesni) şi obliga prin ameninţare şi violenţă pe propria sa fiică minoră K.L. să practice prostituţia în folosul său, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 13 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 678/2001.

Fapta aceleiaşi inculpate, de a recruta şi găzdui pe nepoata sa minoră D.I.M. în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei, constituie infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 678/2001.

Fapta inculpatei K.E., de a recruta şi găzdui pe minora V.A. în locuinţa sa cu scopul exploatării acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. art. 13 alin. (1), alin. (2) din Legea nr. 678/2001.

Toate faptele au fost comise de către inculpata K.E. în condiţiile art. 41 alin. (2) C. pen. referitoare la infracţiunea continuată.

Fapta inculpatului P.F. de a recruta, găzdui şi obliga la practicarea prostituţiei, prin constrângere, pe concubina sa, victima minoră T.A.G., constituie infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 678/2001.

Fapta aceluiaşi inculpat, de a recruta şi găzdui pe minora V.A., care nu are capacitatea de a-şi exprima un consimţământ valabil, în scopul practicării prostituţiei şi pentru a-şi însuşi foloasele, constituie infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), alin. (2) din Legea nr. 678/2001.

Fapta inculpatului P.F., de a recruta şi obliga prin ameninţare şi violentă, împreună cu învinuitul A.P.A., pe victima minoră R.A.P. să practice prostituţia în folosul lor, constituie infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 678/2001.

În cauză, fată de inculpatul P.F. sunt incidente dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen.

Deşi apărătoarea inculpatei K.E. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor în proxenetism această cerere nu este întemeiată, în raport de decizia în interesul legii nr. 542/2008.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate fiecăruia dintre cei doi inculpaţi au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. respectiv: limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru faptele comise, de faptul că, în ceea ce o priveşte pe inculpata K.E. două victime minore erau rudele sale (fiica sa cea mică şi nepoata de soră) iar în ceea ce-l priveşte pe inc. P.F., una dintre victime era concubina sa, însărcinată, că infracţiunile comise de inculpaţi sunt grave prin natura acestora, fapte prin care se încalcă libertatea persoanei şi dreptul la o viată sexuală liber consimţită, aducând atingeri grave normelor morale şi de convieţuire socială, în condiţiile în care au urmărit exploatarea unor copii în scopul obţinerii de venituri.

S-a mai avut în vedere şi împrejurarea că inculpata K.E. a mai suferit condamnări în trecut, conform fişei de cazier judiciar [însă în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 38 alin. (2) C. pen. referitor la condamnările care nu atrag starea de recidivă, întrucât s-a îndeplinit termenul de reabilitare de 6 ani, ultima condamnare, de 4 ani închisoare, fiind din anul 1988, pe care a executat-o până la 28 decembrie 2000, când a fost liberată, cu un rest de 322 de zile], iar în timpul procesului penal aceasta a avut o atitudine procesuală nesinceră, nerecunoscând comiterea infracţiunilor pentru care este cercetată, susţinând că singura sa vină este aceea că a cunoscut că fiica sa minoră, K.L. şi nepoata sa se prostituează şi nu Ie-a împiedicat să facă acest lucru.

Inculpatul P.F., conform fişei de cazier judiciar, nu a mai comis fapte de natură penală însă a avut o atitudine procesuală nesinceră, nerecunoscând faptele pentru care este cercetat, la procuror exercitându-şi dreptul la tăcere iar în instanţă a susţinut că nu a obligat părţile vătămate minore să se prostitueze.

În raport de aceste circumstanţe instanţa a apreciat că aplicarea unor pedepse rezultante în cuantum de 14 ani închisoare pentru inculpata K.E. şi de 10 ani închisoare pentru inculpatul P.F. sunt de natură a atinge scopurile cerute de art. 52 C. pen.

Referitor la pretenţiile formulate de partea civilă T.A.G., instanţa a apreciat că sunt întemeiate, în parte. Tribunalul a reţinut că prin faptele sale inculpatul a cauzat părţii civile T.A.G., concubina sa la acea dată şi însărcinată, un prejudiciu moral constând în suferinţa fizică dar şi psihică la care a fost supusă prin obligarea la practicarea prostituţiei fiind redusă practic la condiţia de „marfă”.

Însă s-a constatat că sumele solicitate de partea civilă, de 30.000 euro şi 10.000 RON sunt exagerate astfel că suma de 10.000 RON cu titlul de daune morale, la plata căreia a fost obligat inculpatul P.F. este suficientă pentru acoperirea prejudiciului nepatrimonial suferit de partea civilă.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii, solicitând în raport de modul de concepere şi realizare a activităţii infracţionale, schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de proxenetism, cu consecinţa diminuării pedepselor; subsidiar, reţinerea unei singure infracţiuni de trafic de persoane în formă continuată cu aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen. iar, suplimentar, inculpata K.E. consideră că nu s-au administrat probe pentru justificarea despăgubirilor civile acordate, astfel că solicită respingerea pe fond acţiunii civile promovate.

Prin decizia nr. 52 din 20 februarie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au fost admise apelurile declarate de inculpaţii K.E. şi P.F. împotriva sentinţei penale nr. 198 din 30 octombrie 2012, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în Dosarul nr. 3763/101/2012, a dost desfiinţată în parte sentinţa, au fost descontopite pedepsele şi în baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică pentru inculpata K.E., din două infracţiuni prevăzute de art. 13 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., şi una prevăzută de art. 13 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., într-o singură infracţiune prevăzută de art. 13 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.şi pentru inculpatul P.F. din două infracţiuni prevăzute de art. 13 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., şi una prevăzută de art. 13 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., într-o singură infracţiune prevăzută de art. 13 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 13 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnată pe inculpata K.E. la 11 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b), lit. d) şi lit. e) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a fost aplicată inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b), lit. d) şi lit. e) C. pen., pe durata de 3 ani.

În baza art. 13 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., şi art. 74, art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul P.F. la 7 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 65 alin. (2) a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani.

A fost menţinută starea de arest şi s-a dedus detenţia în continuare la zi, pentru ambii inculpaţi.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel, verificând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele de apel invocate, a constatat că a fost reţinută o situaţie de fapt care corespunde adevărului, concordantă cu probatoriile administrate, dar s-a greşit la încadrarea juridică adoptată pentru ambii inculpaţi dar şi la cuantumul pedepselor.

Potrivit art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 „recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia”, constituie infracţiunea de trafic de minori. Ori de câte ori ne aflăm în faţa unei pluralităţi de infracţiuni, sub forma concursului reglementat în art. 33 C. pen. se pot reţine aceste dispoziţii legale sau o infracţiune unică continuată în sensul prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. Pentru diferenţiere, trebuie analizate condiţiile de loc şi de timp în care s-au comis faptele spre a se stabili dacă este vorba de acelaşi rezoluţie infracţională sau de rezoluţii distincte.

Indiferent de modalităţile alternative de săvârşire, pentru a se stabili dacă faptele constituie sau nu infracţiuni distincte, concurente sau o singură infracţiune continuată, trebuie să se constate dacă traficul s-a comis chiar şi asupra mai multor subiecţi pasivi, dar în aceleaşi condiţii de loc şi timp.

În cauză s-a reţinut că inculpaţii, în anii 2010-2011, au racolat într-adevăr mai multe minore pe care le-au găzduit la domiciliul lor şi, prin ameninţare şi violenţe, le-au exploatat obligându-le să practice prostituţia, însuşindu-şi foloasele obţinute.

Faţă de starea de fapt descrisă în actul de sesizare şi reţinută ca atare de instanţa de fond, se pot evidenţia totuşi intervalele de timp relativ scurte între actele comise în condiţii şi împrejurări asemănătoare, unicitatea scopului urmărit, în esenţă aceleaşi condiţii de loc şi de timp, considerente cumulate care impun reţinerea pentru fiecare a unei singure infracţiuni în formă continuată, nu a mai multora aflate în concurs.

Modalităţile în care inculpaţii au realizat elementul material al infracţiunii, prevăzut de art. 13 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 678/2001, se încadrează în variantele privind transportarea şi cazarea unor persoane minore, prin constrângere. Obligarea părţilor vătămate de a sta în casă, însoţirea şi transportarea acestora de către inculpaţi pentru practicarea prostituţiei, aducerea clienţilor de către inculpaţi, luarea banilor obţinuţi în urma practicării prostituţiei, exercitarea de ameninţări şi violenţe asupra minorelor, constituie constrângeri asupra voinţei părţilor vătămate.

Nu este întemeiată critica inculpaţilor pentru schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de proxenetism.

În cazul infracţiunii de proxenetism, recrutarea şi traficul de persoane nu se fac în scopul obligării la practicarea prostituţiei, persoana recrutată sau traficată practicând de bunăvoie prostituţia. Infracţiunea de trafic de persoane prevăzută în Legea nr. 678/2001, este însă o infracţiune complexă, absorbind în conţinutul ei elementele constitutive ale mai multor infracţiuni şi anume proxenetismul în variantele prevăzute în art. 329 alin. (2) şi alin. (3) C. pen. precum şi infracţiunile de lovire şi ameninţare.

Aşa fiind, după schimbarea încadrării juridice în apel, aşa cum s-a arătat mai sus, s-a apreciat că pedepsele stabilite sunt prea severe astfel că acestea se vor redimensiona, în sensul că inculpata, totuşi cu condamnări anterioare dar reabilitate, dispuse pentru infracţiuni de altă natură, va fi condamnată la 11 ani închisoare, iar în favoarea inculpatului P.F., trimis în judecată ca infractor primar, se vor reţine circumstanţe atenuante potrivit art. 74 lit. a) C. pen., conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea infracţiunii, şi va executa 7 ani închisoare pedeapsă stabilită dar sub limita minimă a prevederii legale.

În cuantumurile arătate s-a apreciat că pedepsele sunt just individualizate, ele reflectând gradul ridicat de pericol social al faptelor şi făptuitorilor.

Este bine rezolvată latura civilă a cauzei, aceasta este criticată doar de apelanta K.E. care de altfel, la instanţa de fond nu a fost obligată la despăgubiri, în condiţiile în care părţile vătămate R.A.P., D.I.M., K.L. şi V.A., nu au avut pretenţii civile, fiind admisă aşa cum rezultă din dispozitiv doar cererea părţii vătămate T.A.G. cu consecinţa obligaţiei inculpatului P.F. la 10.000 RON daune morale.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpaţii K.E. şi P.F.

Recurenta inculpată K.E. a solicitat, prin apărătorul desemnat din oficiu, dar şi prin memoriul depus la dosar la acest termen de judecată (6 iunie 2013): admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât în cauză nu s-au administrat probele propuse de inculpată, iar, în susbsidiar achitarea inculpatei, arătându-se că aceasta nu se face vinovată de săvârşirea faptei şi redozarea pedepsei aplicate inculpatei, prin reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a)-lit. c) C. pen., invocându-se pentru toate aceste susţineri temeiul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹ alin. (1) pct. 17²C. proc. pen.

Recurentul inculpat P.F. a solicitat, prin apărătorul desemnat din oficiu, dar şi prin memoriile şi concluziile scrise depuse la dosar la data de 21 martie 2013, 29 aprilie 2013 şi 6 iunie 2013: admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât la prima instanţă în momentul în care au fost audiaţi martorii şi partea vătămată, acesta nu a fost prezent, fiind internat în Spitalul Penitenciar Jilava, invocându-se temeiul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹pct. 5 C. proc. pen.

În subsidiar, invocându-se temeiul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹pct. 17² C. proc. pen., s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate, arătând că din materialul probator existent la dosarul cauzei nu rezultă că inculpatul ar fi racolat-o pe partea civilă T.A.G., iar pe partea vătămată R.A.P. nu a obligat-o să se prostitueze; tot, în subsidiar s-a susţinut că pedeapsa aplicată este mult prea mare faţă de circumstanţele reale şi personale ale inculpatului.

Recursurile declarate de inculpaţi sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Conform dispoziţiilor art. 385⁶ alin. (2) C. proc. pen., instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385⁹ din acelaşi cod, consacrându-se în acest fel efectul parial devolutiv al recursului, reglementat ca a doua cale de atac ordinară.

Potrivit dispoziţiilor legale mai sus invocat, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, recurenţii nu pot formula, iar instanţa nu va puea analiza decât criticile ce vizează încălcări ale legii şi care se circumscriu cazurilor de casare expres şi limitativ reglementate în art. 385⁹ C. proc. pen., astfel încât, în consecinţă, pe această cale nu vor putea fi înlăturate toate erorile pe care le curpinde decizia recurată.

Totodată, potrivit dispziţiilor art. 385¹⁰ alin. (2¹) C. proc. pen., instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385⁹ din acelaşi cod, dacă motivul de recurs, deşi se încadrează în uni dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum se prevede în alin. (2) al aceluiaşi articol, cu singura excepţie a cazurilor de casare care, potrivit art. 385⁹alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că decizia recurată a fost pronunţată la data de 20 februarie 2013, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti (15 februarie 2013).

În acest caz, decizia atacată este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ sus menţionat; trebuie precizat că în speţa dedusă judecăţii nu pot fi aplicate dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. ll din lege (referitore la aplicarea în continuare a cazurilor de care prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării), întrucât acestea vizează exclusiv cauzele penale aflate la data intrării în vigoaree a legii, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului.

Prin Legea nr. 2/2013, unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial, controlul judiciar realizat prin intermediul recursului restrângându-se şi limitându-se doar la chestiuni de drept.

În ceea ce priveşte recursul declarat de inculpatul P.F., raportându-ne la cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că, deşi recurentul inculpat P.F. a invocat ca şi temei de casare dispoziţiile art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., susţinerile sale în sensul că este nu este vinovat de săvârşirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat de instanţele de fond şi apel (întrucât din materialul probator existent la dosarul cauzei nu rezultă că inculpatul ar fi racolat-o pe partea civilă T.A.G., iar pe partea vătămată R.A.P. nu a obligat-o să se prostitueze) se puteau circumscrie cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹pct. 18 C. proc. pen., eroarea gravă de fapt, însă acest caz de casare este unul dintre cele abrogate în mod expres prin Legea nr. 2/2013, astfel încât criticile recurentului inculpat nu mai pot face obiectul examinării de către instanţa de recurs.

Totodată, Înalta Curte constată că deşi recurentul inculpat P.F. a invocat ca şi temei de casare dispoziţiile art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., susţinerile sale în sensul că pedepsa aplicată este mult prea mare, se puteau circumscrie cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., însă acest caz de casare a fost modificat, stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în cauza dedusă judecăţii, recurentul inculpat a criticat hotărârile pronunţate de instanţele de fond şi de apel sub aspectul neteminiciei pedesei aplicate, considerată prea mare în raport cu circumstanţele reale ale comiterii faptei şi datele sale personale, situaţie exclusă din sfera de cenzură în calea de atac a recursului, potrivit art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.

Ca atare, hotărârile pronunţate în cauză nu sunt supuse cazului de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 17² C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat.

Referitor la susţinerile inculpatului în sensul că la prima instanţă în momentul în care au fost audiaţi martorii şi partea vătămată, acesta nu a fost prezent, fiind internat în Spitalul Penitenciar Jilava, invocându-se temeiul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹pct. 5 C. proc. pen., analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că aceste critici sunt nefondate, având în vedere că dispoziţiile legale invocate prevăd prezenţa obligatorie a inculpatului la judecarea cauzei, ori din examinarea actelor dosarului (practicalele hotărârilor pronunţate de ambele instanţe) rezultă că acesta a fost prezent atât la judecarea cauzei în primă instanţă, dar şi la judecarea acesteia în faţa instanţei de apel.

Mai mult decât atât, inculpatul P.F. nu a susţinut aceste critici, ca şi motive de apel, cu ocazia judecării apelului declarat împotriva primei sentinţe.

Ca atare, hotărârile pronunţate în cauză nu sunt supuse cazului de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 5 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat P.F.

În ceea ce priveşte recursul declarat de inculpata K.E., prin care s-a invocat temeiul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., se constată că, într-adevăr, acesta a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013, însă, poitrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesară, pentru a putea fi examinat, respectarea condiţiilor prevăzute de art. 385¹⁰alin. (1) şi alin. (2) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea acestor cerinţe, Înalta Curte constată că inculpata şi-a motivat recursul în ziua judecăţii şi a depus la dosar memoriul curpinzând motivele de recurs în şedinţa publică din data de 6 iunie 2013, în condiţiile în care primul termen de judectă acordat în cauză a fost la data de 9 mai 2013, încălcându-şi astfel obligaţia ce îi revenea potrivit dispoziţiilor art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen.

Ca urmare, faţă de acesta împrejurare, Înalta Curte, ţinând seama de prevederile art. 385¹⁰alin. (2¹) C. proc. pen., precum şi de cele ale art. 385⁹alin. (3) din acelaşi cod, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, care nu mai enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu şi pe cel reglementat de pct. 17² al art. 385⁹ C. proc. pen., nu va proceda la examinarea criticilor circumscrise de recurenta inculpată acestui motiv de recurs, nefiind îndeplinite condiţiile formale prevăzute de art. 385¹⁰ alin. (2) din acelaşi cod.

Faţă de considerentele arătate mai sus, constatând nefondate motivele de recurs invocate şi nerezultând vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., care să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) din acelaşi cod urmează a respinge ca nefondate recursurile inculpaţilor K.E. şi P.F.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata sumei de câte 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii K.E. şi P.F. împotriva deciziei penale nr. 52 din 20 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpaţilor, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 27 martie 2012 la 6 iunie 2013.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 6 iunie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 1955/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1981/2013. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 1958/2013. Penal. Traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1958/2013. Penal. Traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13). Recurs