ICCJ. Decizia nr. 2176/2013. Penal. Traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr. 2176/2013
Dosar nr. 2179/87/2012
Şedinţa publică din 20 iunie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 184 din 18 decembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia penală, inculpatul L.M.M. a fost condamnat la:
- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplic, art. 3201 C. proc. pen. şi a art. 74-76 C. pen.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 65 C. pen., pe o durată de 3 ani.
- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (2) şi 3, cu aplic. art. 74 - 76 C. pen. şi a art. 3201 C. proc. pen.
Conform art. 65 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 alin. (3) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor după executarea pedepsei principale.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata detenţiei de la 23 octombrie 2011, la zi, 18 decembrie 2012.
A fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului.
S-a constatat că suma de 10.625 lei a fost confiscată prin sentinţa penală nr. 6 din 10 ianuarie 2011 pronunţată de Tribunalul Teleorman, de la inculpatul T.C.M.
A fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă C.T.M. şi a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.000 lei către aceasta, cu titlu de despăgubiri civile.
A mai fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.000 lei,cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul nr. 71/D/P/2011 din 02 mai 2012, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Biroul Teritorial Teleorman, a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului L.M.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de minori şi proxenetism, prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 modificată, şi art. 329 alin. (2) şi (3) C. pen., totul cu aplic. art. .33 lit. a) C. pen.
În fapt, s-a reţinut că partea civilă C.T.M. a împlinit vârsta de 15 ani la data de 03 septembrie 2010. Numitul T.C.M. a cunoscut-o partea civilă C.T.M. în vara anului 2010, prin intermediul unei cunoştinţe comune, dată de la care acesta a propus în mai multe rânduri părţii civile să întreţină relaţii sexuale cu el, lucru refuzat de către partea civilă.
În toamna anului 2010, numitul T.C.M. a adresat ameninţări părţii civile pentru a o determina să întreţină relaţii sexuale cu el cât şi cu alţi bărbaţi, pe care el să îi recruteze şi care să îi plătească contravaloarea serviciilor sexuale prestate de către partea civilă.
Prin astfel de modalităţi, la începutul lunii ianuarie 2011, numitul T.C.M. a recrutat-o pe partea civilă C.T.M., în timp ce se afla în comuna Ţigăneşti, judeţul Teleorman, fapt cunoscut şi acceptat de inculpatul L.M.M.
De la acea dată, partea civilă C.T.M. a rămas sub autoritatea inculpatului L.M.M. şi a numitului Tudor^Cristian-Marian, până la sfârşitul lunii februarie 2011.
În această perioadă, inculpatul L.M.M. şi numitul T.C.M. au găzduit, primit şi transportat partea civilă C.T.M. în scopul exploatării sexuale a acesteia şi au exploatat-o sexual.
În declaraţiile sale, partea civilă C.T.M. a precizat că în perioada lunilor ianuarie şi februarie 2011, când a fost exploatată sexual de către inculpatul L.M.M. şi numitul T.C.M., a întreţinut relaţii sexuale cu circa 30 de bărbaţi săptămânal, în 20 de cazuri la o valoare de 50 de lei şi în 10 cazuri la valoarea de 25 de lei.
A rezultat că sumele încasate de către inculpatul L.M.M. şi numitul T.C.M., urmare exploatării sexuale a părţii civile, au totalizat 10.625 lei.
Cu prilejul audierilor sale, părţii civile i-a fost prezentată o planşă fotografică cuprinzând imaginile mai multor bărbaţi, consideraţi ca beneficiari ai serviciilor sexuale prestate de către aceasta în contextul exploatării, şi acesta a recunoscut un număr de 14 bărbaţi şi anume: S.A., V.N., C.M.C., G.M.M., I.I.M., C.C.I., P.C.C., C.A.P., B.F., C.C.G., M.E., B.I., N.G.A., A.M.A.
Exploatarea sexuală a părţii civile de către inculpatul L.M.M. şi numitul T.C.M. se desfăşura în mijloace de transport auto, în diferite locuinţe şi disco-baruri din mai multe localităţi din judeţul Teleorman.
Partea civilă a fost transportată cu certitudine de către inculpatul L.M.M. şi numitul T.C.M., unde a şi fost exploatată sexual în modalităţile prezentate mai sus, în localităţile Conteşti, Ştorobăneasa, Ţigăneşti şi Bragadiru, toate din judeţul Teleorman.
Recrutarea bărbaţilor care au întreţinut relaţii sexuale contra cost cu partea civilă era efectuată atât de inculpat cât şi de numitul T.C.M., nu doar prin intermediul legăturilor telefonice, ci şi prin oferta directă în diferite localuri.
Partea civilă C.T.M. a mai precizat în declaraţiile sale că sumele de bani rezultate în urma întreţinerii de către ea a relaţiilor sexuale erau însuşite de către inculpatul L.M.M. şi numitul T.C.M., care îi asigurau acesteia ţigări, alimente şi cafea şi uneori, la cerere, îi dădeau sume mici de bani.
Analizând întregul material probator de la dosar şi anume: procese verbale care conţin planşele foto ale bărbaţilor care au întreţinut relaţii sexuale cu partea vătămată, procese verbale de redare a conţinutului convorbirilor telefonice şi notele care conţin redarea convorbirilor telefonice, declaraţiile martorilor, toate coroborate cu declaraţia inculpatului, instanţa de fond a reţinut că C.T.M. a cunoscut-o pe partea vătămată C.T.M., în vara anului 2010, înainte ca aceasta să împlinească vârsta de 15 ani şi i-a propus în repetate rânduri să întreţină raporturi sexuale cu el, însă a fost refuzat, după care sus-numita a fost exploatată sexual în circumstanţe deja arătate.
Martorii audiaţi de către procuror au arătat că atât inculpatul singur, cât şi acesta împreună cu C.T.M. o duceau pe partea vătămată la un club din localitate şi mai muţi tineri întreţineau raporturi sexuale cu aceasta, plătind în jur de 35 lei pentru sex oral şi normal şi în jur de 20 Iei pentru sex normal, bani pe care-i încasau cei doi.
În drept, faptele inculpatului, aşa cum au fost descrise, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 şi art. 329 alin. (2) şi (3) C. pen.
În faţa instanţei, inculpatul a arătat că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa şi a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
La individualizarea pedepselor, instanţa de fond a avut în vedere dispoziţiile art. 52 şi 72 C. pen., ţinând cont atât de împrejurările concrete în care au fost comise faptele - împreună cu o altă persoană, profitând de vârsta şi naivitatea părţii vătămate, de autoritatea pe care o aveau asupra acesteia - cât şi de circumstanţele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut şi regretat săvârşirea faptelor, apreciind că scopul legii penale va putea fi atins prin condamnarea la pedeapsa închisorii orientată sub minimul prevăzut de texul incriminator ca efect al aplicării dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. şi ale art. 74-76 C. pen.
În ceea ce priveşte suma de 10.625 lei, obţinută ca urmare a exploatării sexuale a victimei, instanţa de fond a constatat că aceasta a fost confiscată prin sentinţa penală nr. 6 din 10 ianuarie 2011 pronunţată de Tribunalul Teleorman, de la inculpatul C.T.M.
Potrivit dispoziţiilor art. 346 C. proc. pen., instanţa de fond a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă C.T.M. şi l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 3000 lei cu titlu de despăgubiri civile reprezentând, daune morale, apreciind că în acest mod va putea fi acoperit în integralitatea sa prejudiciul moral cauzat prin săvârşirea infracţiunilor.
Împotriva acestei decizii au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Teleorman şi inculpatul L.M.M.
Parchetul a criticat hotărârea instanţei de fond, atât pe latură penală, cât şi pe latură civilă, pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub următoarele motive:
O primă critică a vizat greşita aplicare a dispoziţiilor art. 74-76 C. pen., susţinându-se că inculpatul, atât în faza urmăririi penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, a avut o conduită necorespunzătoare, refuzând să se prezinte în faţa procurorului, s-a sustras urmăririi penale, fiind astfel emis un mandat de arestare preventivă în lipsă, la data de 26 aprilie 2012, iar măsura preventivă a putut fi pusă în executare abia la 23 octombrie 2012. Inculpatul nu a făcut niciun demers pentru repararea pagubelor ori pentru a înlătura rezultatul infracţiunilor şi nici nu a ajutat la descoperirea sau tragerea la răspundere penală a altor participanţi la săvârşirea infracţiunii.
Un al doilea motiv de apel l-a constituit faptul că pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului este insuficientă pentru reeducarea acestuia, avându-se. în vedere săvârşirea infracţiunilor de trafic de minori şi proxenetism, în concurs real, în dauna unei părţi vătămate minore.
O alta critică a vizat schimbarea încadrării juridice a faptelor, apreciindu-se ca se impunea reţinerea disp. art. 13 alin. (1), (2), (3), teza a II a din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Inculpatul a solicitat reindividualizarea pedepsei, în raport de atitudinea procesuală sinceră, de recunoaştere şi regret a faptelor, lipsa antecedentelor penale, faptul că părinţii sunt bolnavi, concubina este însărcinată.
Prin decizia penală nr. 57/ A din 27 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală,au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Biroul Teritorial Teleorman, şi de inculpatul L.M.M., împotriva sentinţei penale nr. 184 din 18 decembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Teleorman, Secţia penală.
A fost desfiinţată în parte sentinţa penală mai sus menţionată şi, în rejudecare:
Conform art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor din infracţiunile prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 şi art. 329 alin. (2) şi (3) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001.
În baza art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 3201 C. proc. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a) rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul L.M.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
Conform art. 65 C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani.
Conform art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului durata detenţiei de la 04 octombrie 2012 la 18 decembrie 2012 si a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că situaţiei de fapt anterior descrise i s-a dat, în drept, o greşită încadrare juridică în infracţiunile prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 şi art. 329 alin. (2) şi (3) C. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, constituie infracţiunea de trafic de minori şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
În alin. (2) al aceluiaşi articol se prevede că dacă fapta prevăzută la alin. (1) este săvârşită prin ameninţare, violenţă sau alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea minorului de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa sau prin oferirea, darea, acceptarea ori primirea de bani sau de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra minorului, pedeapsa este închisoare de la 7 ani la 18 ani şi interzicerea unor drepturi.
Conform alin. (3), dacă faptele prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt săvârşite în condiţiile prevăzute la art. 12 alin. (2) - (de două sau mai multe persoane împreună; s-a cauzat victimei o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii; de un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu), pedeapsa este închisoare de la 7 ani la 18 ani şi interzicerea unor drepturi, în cazul prevăzut la alin. (1), şi închisoare de la 10 ani la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi, în cazul prevăzut la alin. (2):
Cu privire la infracţiunile de trafic de persoane prev. de art. 12 şi respectiv art. 13 din Legea nr. 678/2001 şi cea de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., prin decizia dată în recurs în interesul Legii nr. 16 din 19 martie 2007 de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; s-a stabilit că distincţia este dată de obiectul juridic generic diferit al celor două încriminări, respectiv, de valoarea socială diferită, protejată de legiuitor prin textele incriminatorii ale celor două legi: În cazul infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 678/2001, aceasta fiind apărarea dreptului la libertatea de voinţă şi acţiune a persoanei, iar în cazul infracţiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 C. pen., apărarea bunelor moravuri în relaţiile de convieţuire socială şi asigurare licită a mijloacelor de existentă.
Prin urmare, orice modalitate de trafic de persoane la care se referă art. 12 şi, respectiv, art. 13 din Legea nr. 678/2001, în măsura în care este realizată prin una dintre formele concrete de constrângere la care se referă aceste texte de lege, independent dacă este comisă în scopul obligării la practicarea prostituţiei ori în alte scopuri, trebuie încadrată în infracţiunea de trafic de persoane prevăzută, după caz, în unul dintre cele două texte de lege menţionate.
Aşadar, proxenetismul reprezintă o activitate infracţională neagresivă, neimplicând vicierea poziţiei subiective a subiectului pasiv secundar, în timp ce activităţile ce constituie elementul material al infracţiunii de trafic de persoane constau în mijloace care presupun înfrângerea libertăţii de voinţă şi conştiinţă a subiectului pasiv.
Or, în cauză probatoriul a evidenţiat că inculpatul prin constrângere, a găzduit-o, a primit-o şi a transportat-o pe partea vătămată minoră, în scopul exploatării, şi a obligat-o pe aceasta la practicarea prostituţiei, ceea ce înseamnă că fapta acestuia constituie infracţiunea de trafic de persoane şi nu infracţiunea de proxenetism, valoarea socială lezată fiind libertatea de voinţă şi acţiune a persoanei vătămate.
Totodată, Curtea a apreciat că nu se impune aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., astfel cum a solicitat reprezentantul Ministerului Public, pentru prima dată, în dezbaterile din apel.
Sub acest aspect, Curtea constată că textul art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 consacră mai multe modalităţi alternative de comitere, respectiv recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor. în cauză, s-a reţinut că inculpatul a săvârşit acte specifice vizând trei dintre aceste modalităţile alternative, şi anume a găzduit-o, a primit-o şi a transportat-o pe partea vătămată minoră în perioada ianuarie - februarie 2011. Primirea ca modalitate alternativă de comitere a faptei a precedat găzduirea, o acţiune cu caracter continuu, pe întreaga durată infracţională, interval de timp în care a avut loc transportarea victimei, în mod repetat, în diverse locaţii, toate aceste acţiuni integrându-se în dinamica infracţională, succesiunea lor neîntreruptă neafectând unitatea naturală de infracţiune cu atât mai mult cu cât au vizat o singură victimă.
Ca atare, conţinuturile alternative, deşi distincte sunt strâns legate între ele şi caracterizează o unitate naturală de infracţiune.
În privinţa individualizării pedepsei aplicate, Curtea a apreciat nefondate criticile apelanţilor, constatând că pedeapsa aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, prin cuantum şi modalitate de executare, a fost just individualizată.
Examinând temeinicia pedepsei de 3 ani închisoare aplicate, Curtea a reţinut că, sub acest aspect, cuantumul stabilit de instanţa de fond reflectă o justă evaluarea a gravităţii faptei nu doar prin raportare la conţinutul elementului material, ci şi prin examinarea tuturor împrejurărilor anterioare ori concomitente comiterii ei, precum şi a datelor personale ale inculpatului.
Datele personale favorabile, şi anume, atitudinea procesuală sinceră a inculpatului, lipsa antecedentelor penale, au fost avute în vedere de instanţa de fond, fiind aplicate dispoziţiile art. 320 C. proc. pen. şi ale art. 74 C. pen.
Curtea a apreciat ca fiind relevante natura şi gravitatea infracţiunii, dar şi alte circumstanţe, reale ori personale esenţiale pentru aprecierea asupra cuantumului pedepsei şi anume perioada de timp pe care s-a desfăşurat activitatea infracţională (ianuarie - februarie 2011), contribuţia efectivă a inculpatului L.M.M. dar şi împrejurarea că acesta a avut o conduită bună anterior comiterii faptei.
Conduita bună anterioară rezultă din conţinutul înscrisurilor în circumstanţiere depuse la instanţa de fond (filele 82, 83) dar şi din cazierul judiciar al inculpatului, împrejurări cărora, în mod just, li s-a dat semnificaţia circumstanţei atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.
Totodată, Curtea a observat că pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată apelantului inculpat reflectă în mod just particularităţile contribuţiei acestuia la desfăşurarea activităţii infracţionale şi diferenţierea necesară faţă de coinculpatul C.T.M., condamnat anterior la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru infracţiunea de trafic de minori. Astfel, în sarcina inculpatului C.T.M., care a participat la comiterea faptei, s-a reţinut şi recrutarea victimei C.T.M., în vara anului 2010, dar şi primirea, găzduirea şi transportarea acesteia, prin constrângere, şi obligarea la practicarea prostituţiei pe o perioadă infracţională mai îndelungată, din vara anului 2010 până în februarie 2011, din care doar în lunile ianuarie şi februarie 2011 a comis fapta împreună cu apelantul inculpat L.M.M.
Reevaluând în aceste coordonate generale pedeapsa aplicată inculpatului, Curtea apreciază că a fost corect proporţionată de către instanţa de fond şi, din această perspectivă, criticile apelanţilor au fost găsite neîntemeiate.
În privinţa modalităţii de executare, în acord cu instanţa de fond, Curtea a apreciat că nu pot fi ignorate elementele obiective care imprimă faptei un grad de pericol social ridicat şi justifică aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenţie, care să reflecte această periculozitate în plan sancţionator.
Totodată, Curtea a constatat că a fost just soluţionată acţiunea civilă formulată de partea vătămată.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti, care a criticat decizia sub aspectul nereţinerii dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursul declarat în raport cu motivul de casare invocat constată că acesta este nefondat şi urmează a fi respins ca atare pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 41 alin. (2) C. pen. infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte, la diferite intervale de timp, dar în baza aceleiaşi rezoluţii, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.
În cauză s-a reţinut că inculpatul L.M.M. a săvârşit acte specifice vizând trei dintre modalităţile alternative,ale laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, şi anume, a primit-o, a găzduit-o şi a transportat-o pe partea vătămată minoră în perioada ianuarie - februarie 2011.
Primirea, ca modalitate alternativă de comitere a faptei, a precedat găzduirea, o acţiune cu caracter continuu, pe întreaga durată infracţională, interval de timp în care a avut loc transportarea victimei, în mod repetat, în diverse locaţii, toate aceste acţiuni integrându-se în dinamica infracţională, încât succesiunea lor neîntreruptă nu putea afecta unitatea naturală de infracţiune, cu atât mai mult cu cât au vizat o singură victimă.
Ca atare, aşa cum în mod corect a stabilit instanţa de apel, conţinuturile alternative, deşi distincte, sunt strâns legate între ele şi caracterizează o unitate naturală de infracţiune, în raport cu care aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. este exclusă.
Raţionamentul instanţei de apel învederându-se întru totul corect, cererea Parchetului - de aplicare a dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. - formulată pentru prima dată la dezbaterile în apel (după cum deja s-a. arătat ) şi reiterată în recursul de faţă - nu poate.fi primită.
Faţă de considerentele ce precedă, avându-se în vedere şi faptul că, verificându-se decizia atacată în raport cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existenţa altor motive, care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursul declarat în cauză să fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmând a rămâne în sarcina statului, cheltuielile judiciare iar onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu al intimatului inculpat, în sumă de 300 lei, să fie plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 57/ A din 27 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, privind pe intimatul inculpat L.M.M.
Deduce din pedeapsa aplicată intimatului inculpat, durata reţinerii şi arestării preventive de la 23 octombrie 2011 la 20 iunie 2013.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu al intimatului inculpat, în sumă de 300 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 20 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2147/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2282/2013. Penal → |
|---|
