ICCJ. Decizia nr. 2283/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). şantajul (art.194 C.p.), falsul material în înscrisuri oficiale (art. 288 C.p.), falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.), uzul de fals (art. 291 C.p.), infracţiun

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2283/2013

Dosar nr. 37229/3/2011

Şedinţa publică din 27 iunie 2013

Asupra recursurilor penale de faţă:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 322/A din 2 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii B.D., P.E.D., D.A., V.B.A., R.N., R.P., G.V., A.V.C., G.L., P.A., S.F. şi P.V., împotriva sentinţei penale nr. 477 din 1 iunie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.

A fost desfiinţată în parte sentinţa apelată şi în fond, rejudecând:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul R.N. pentru infracţiunea de şantaj în formă continuată, prevăzută de art. 194 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (fapta din perioada august-octombrie 2010).

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002 a fost condamnat inculpatul R.N. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată.

Conform art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani.

În baza art. 255 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002 a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită în formă continuată.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj (fapta din 22 aprilie 2010).

În temeiul art. 33 alin. (1) lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite aceste pedepse cu celelalte pedepse de câte 5 ani închisoare şi 1 an închisoare stabilite în cauză pentru infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) C. pen. şi de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., aplicând inculpatului R.N. pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

2. În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 255 C. pen. cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. a fost condamnat inculpatul R.P. la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la dare de mită.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată.

Conform art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) şi 35 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului R.P. pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului R.P. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

Conform art. 86¹ alin. (1) şi art. 86² C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 6 ani.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate de consilierul din cadrul Serviciului de Protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existenţă.

A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului.

3. În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.D. la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată.

Conform art. 65 alin. (2) C. pen. i-a fost aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a ) teza a II-a, lit. b), lit. c) (constând în calitatea de asociat, administrator, sau reprezentant al unei societăţi comerciale) C. pen. pe o durată de 7 ani.

În temeiul art. 33 alin. (1) lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. a fost contopită această pedeapsă cu celelalte pedepse stabilite în cauză, aplicând inculpatului B.D. pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a ) teza a II-a, lit. b), lit. c) (constând în calitatea de asociat, administrator, sau reprezentant al unei societăţi comerciale) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a ), lit. b), lit. c) (constând în calitatea de asociat, administrator, sau reprezentant al unei societăţi comerciale) C. pen.

4. În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată.

Conform art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a ) teza a II-a, lit. b), lit. c) (constând în calitatea de asociat, administrator, sau reprezentant al unei societăţi comerciale) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals în formă continuată.

În baza art. 23 lit. a), lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată.

În temeiul art. 33 alin. (1) lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite aceste pedepse, aplicând inculpatului D.A. pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a ) teza a II-a, lit. b), lit. c) (constând în calitatea de asociat, administrator, sau reprezentant al unei societăţi comerciale) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a ), lit. b), lit. c) (constând în calitatea de asociat, administrator, sau reprezentant al unei societăţi comerciale) C. pen.

Conform art. 86¹ alin. (1) şi art. 86² C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 6 ani.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate de consilierul din cadrul Serviciului de Protecţie a victimelor şi Reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existenţă.

A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului.

5. În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. a fost condamnată inculpata P.E.D. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

În baza art. 23 lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani.

În temeiul art. 33 alin. (1) lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost contopită această pedeapsă cu celelalte pedepse stabilite în cauză, aplicând inculpatei P.E.D. pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei i-au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a ), lit. b), lit. c) (constând în calitatea de asociat, administrator, sau reprezentant al unei societăţi comerciale) C. pen.

6. În baza art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.V. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată.

Conform art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a ) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 33 alin. (1) lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi 35 alin. (1) C. pen. a fost contopită această pedeapsă cu pedeapsa de 1 an închisoare stabilită în cauză pentru infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., aplicând inculpatului G.V. pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a , lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

7. În baza art. 215 alin. (1), (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul A.V.C. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

În temeiul art. 33 alin. (1) lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost contopită această pedeapsă cu pedeapsa de 1 an închisoare stabilită în cauză pentru infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., aplicând inculpatului A.V.C. pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

8. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul P.A. la pedeapsa de 5 ani pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată.

Conform art. 65 alin. (2) C. pen. au fost aplicate inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a ) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani.

În baza art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 33 alin. (1) lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi 35 alin. (1) C. pen. i-a aplicat inculpatului P.A. pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

9. În baza art. 215 alin. (1), (2) C. pen., a fost condamnată inculpata G.L. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

În temeiul art. 33 alin. (1) lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost contopită această pedeapsă cu celelalte pedepse stabilite în cauză, aplicând inculpatei G.L. pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei i-au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

10. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnată inculpata P.V. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată.

Conform art. 65 alin. (2) C. pen. i-a fost aplicată inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a ) teza a II-a, lit. b), lit. c) (constând în calitatea de asociat, administrator, sau reprezentant al unei societăţi comerciale) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 33 alin. (1) lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi 35 alin. (1) C. pen. a fost contopită această pedeapsă cu pedeapsa de 1 an închisoare stabilită în cauză pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen., aplicând inculpatei P.V. pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a , lit. b), lit. c) (constând în calitatea de asociat, administrator, sau reprezentant al unei societăţi comerciale) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a ), lit. b), lit. c) (constând în calitatea de asociat, administrator, sau reprezentant al unei societăţi comerciale) C. pen.

Conform art. 86¹ alin. (1) şi art. 86² C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 6 ani.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen. a fost obligată inculpata ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate de consilierul din cadrul Serviciului de Protecţie a victimelor şi Reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existenţă.

A atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului.

11. Conform art. 65 alin. (2) C. pen. i-a aplicat inculpatului V.B.A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a ) teza a II-a, lit. b), lit. c) (constând în calitatea de asociat, administrator, sau reprezentant al unei societăţi comerciale) C. pen. pe o durată de 5 ani.

12. Conform art. 65 alin. (2) C. pen. i-a fost aplicată inculpatului S.F. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a ) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 33 alin. (1) lit. a), art. 34 alin. (1) lit. d) şi 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate în cauză inculpatului S.F., stabilind pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului S.F. drepturile prevăzute de 64 lit. a) şi b) C. pen.

Conform art. 86¹ alin. (1) şi art. 86² C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 7 ani.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate de consilierul din cadrul Serviciului de Protecţie a victimelor şi Reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existenţă.

A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului.

13. Au fost obligaţi în solidar pe inculpaţii B.D., R.N. şi R.P. la plata către partea civilă Banca I.R. a sumei de 750.000 euro, în echivalent în RON la data plăţii, reprezentând despăgubiri civile.

Au fost obligaţi în solidar pe inculpaţii B.D., D.A., S.F., iar pe inculpatul D.A. în solidar şi cu partea responsabilă civilmente SC B.C.M. SA la plata către partea civilă Banca I.R. a sumei de 400.000 euro, în echivalent în RON la data plăţii, reprezentând despăgubiri civile.

A fost înlăturată măsura de siguranţă a confiscării de la inculpatul B.D. a sumei de 1.150.000 euro provenite din creditele obţinute de la banca I.R.

A instituit sechestrul asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor B.D., D.A., V.B.A., P.E.D., P.A. Şi S.F. şi P.V. până la concurenţa sumelor care au format obiectul infracţiunilor de spălare de bani.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.

II. A fost respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă M.I. împotriva aceleiaşi hotărâri.

În baza art. 383 alin. (1¹) şi alin. (2) C. proc. pen., s-a dedus prevenţia inculpaţilor: de la 26 noiembrie 2010 la 29 martie 2011 şi de la 25 noiembrie 2011 la zi pentru R.N., din 25 noiembrie 2010 (24 de ore) şi de la 28 octombrie 2011 la zi pentru R.P., de la 25 noiembrie 2010 la zi pentru B.D., de la 26 noiembrie 2010 la 15 aprilie 2011 şi de la 28 iulie 2011 la zi pentru D.A., de la 25 noiembrie 2010 la zi pentru P.E.D., din 25 noiembrie 2010 (24 de ore) şi de la 4 decembrie 2011 la zi pentru A.V.C., din 25 noiembrie 2010 (24 de ore) şi de la 28 octombrie 2011 la zi pentru G.L.

S-a menţinut starea de arest preventiv a inculpaţilor R.N., B.D., P.E.D., G.L. şi A.V.C. şi în lipsă, a inculpatului G.V.

S-a menţinut măsura obligării de a nu părăsi ţara luată faţă de inculpaţii P.A., P.V., S.F. şi V.B.A.

S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaţilor R.P. şi D.A. dacă nu sunt reţinuţi sau arestaţi în altă cauză.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul M.I. la plata sumei de 100 RON, reprezentând cheltuieli judiciare, în apel, avansate de stat.

Cheltuielile judiciare avansate pentru soluţionarea apelurilor declarate de Parchet şi inculpaţi s-au suportat de către stat.

Onorariile avocaţilor din oficiu pentru inculpaţii P.E.D., D.A., A.V.C., G.L. şi G.V., în cuantum de câte 400 RON, precum şi onorariile parţiale ale avocaţilor din oficiu pentru inculpaţii B.D., V.B.A., R.N. şi R.P., în cuantum de câte 100 RON, s-au suportat din fondul Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această soluţie Curtea a reţinut că prin sentinţa penală nr. 477 din 1 iunie 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului B.D. din infracţiunile de înşelăciune, prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. (pct. II din rechizitoriu), înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. (pct. II din rechizitoriu), complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. (pct. III din rechizitoriu), complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. (pct. III din rechizitoriu), complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. (pct. III din rechizitoriu), înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. (pct. IV din rechizitoriu), înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. (pct. V din rechizitoriu), înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. (pct. VI din rechizitoriu), instigare la înşelăciune, prevăzută de art. 25 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. (pct. VII din rechizitoriu), două infracţiuni de uz de fals, în formă continuată, prevăzute de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (pct. V şi VI din rechizitoriu), 15 infracţiuni de uz de fals, prevăzute de art. 291 C. pen. (pct. II, III, IV, V rechizitoriu), spălare a banilor, prevăzută de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (pct. IV din rechizitoriu), spălare a banilor, prevăzută de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002, (pct. VI din rechizitoriu), instigare la spălarea banilor prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 23 lit. a), lit. c) din Legea nr. 656/2002 (pct. VII din rechizitoriu), instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 25 raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (pct. VI din rechizitoriu), instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25 raportat la art. 290 C. pen. (pct. VI din rechizitoriu), instigare la fals în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 25 raportat la art. 288 C. pen. (pct. VI din rechizitoriu), cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 61 din Legea nr. 78/2000 (pct. V din rechizitoriu), în: infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., uz de fals în formă continuată prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., spălare de bani, prevăzută de art. 23 lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea 41 alin. (2) C. pen., instigare la fals în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 288 C. pen., şi cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului D.A. din 3 infracţiuni de înşelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. (pct. III din rechizitoriu), 7 infracţiuni de uz de fals prevăzute de art. 291 C. pen. (pct. III din rechizitoriu), 2 infracţiuni de uz de fals, în formă continuată, prevăzute de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (pct. III şi IV din rechizitoriu), infracţiunile de spălare a banilor, prevăzute de art. 23 lit. a), lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (pct. III din rechizitoriu) şi spălare a banilor, prevăzută de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (pct. IV din rechizitoriu), în infracţiunea de înşelăciune în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., uz de fals în formă continuată, prevăzut de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi spălare a banilor în formă continuată, prevăzută de art. 23 lit. a), lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului V.B.A. din 2 infracţiuni de înşelăciune, prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. (pct. V şi VI din rechizitoriu), infracţiunile de spălare a banilor, prevăzute de art. 23 lit. a), lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (pct. V din rechizitoriu) şi spălare a banilor, prevăzută de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 (pct. VI din rechizitoriu), şi infracţiunile de uz de fals, în formă continuată, prevăzute de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (pct. V din rechizitoriu), şi uz de fals, prevăzut de art. 291 C. pen. (pct. VI din rechizitoriu), în infracţiunea de înşelăciune în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. uz de fals în formă continuată prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi spălare de bani în formă continuată prevăzută de art. 23 lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatei P.E.D. din infracţiunile de înşelăciune, prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. (pct. VII din rechizitoriu), 3 infracţiuni de spălare a banilor prevăzute de art. 23 lit. a), c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (pct. V,VI, VII din rechizitoriu), 3 infracţiuni de uz de fals prevăzute de art. 291 C. pen. (pct. V, VI, VII din rechizitoriu), o infracţiune de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 26 raportat la art. 290 C. pen. (pct. VI din rechizitoriu), în infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., spălare de bani în formă continuată, prevăzută de art. 23 lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., uz de fals în formă continuată, prevăzut de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

A fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului R.N. din infracţiunile de înşelăciune, prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) C. pen., (pct. I din rechizitoriu), 2 infracţiuni de complicitate la înşelăciune prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. (pct. II din rechizitoriu), instigare la dare de mită, prevăzută de art. 25 raportat la art. 255 C. pen. (pct. 1 din rechizitoriu), dare de mită, prevăzută de art. 255 C. pen. (pct. I din rechizitoriu), infracţiunile de şantaj, prevăzute de art. 194 alin. (1) C. pen. (pct. I din rechizitoriu) şi prevăzute de art. 194 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (pct. I din rechizitoriu) şi 3 infracţiuni de uz de fals, prevăzute de art. 291 C. pen. (pct. II din rechizitoriu), în infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) C. pen. (pct. I din rechizitoriu), infracţiunea de complicitate la înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. dare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 255 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. infracţiunea de şantaj în formă continuată, prevăzută de art. 194 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi uz de fals în formă continuată prevăzut de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

A fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului R.P. din infracţiunea de instigare la dare de mită, prevăzută de art. 25 raportat la art. 255 C. pen. (pct. I din rechizitoriu), şi 2 infracţiuni de complicitate la înşelăciune, prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. (pct. II din rechizitoriu), în infracţiunea de instigare la dare de mită, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 255 C. pen. şi complicitate la înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului G.V. din 2 infracţiuni de înşelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. (pct. II din rechizitoriu) şi 4 infracţiuni de uz de fals prevăzute de art. 291 C. pen. (pct. II din rechizitoriu), în infracţiunea de înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi uz de fals în formă continuată, prevăzut de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului A.V.C. din infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) C. pen. (pct. I din rechizitoriu), uz de fals, prevăzut de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (pct. I din rechizitoriu), şi uz de fals, prevăzut de art. 291 C. pen. (pct. I din rechizitoriu), în infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) C. pen. şi uz de fals în formă continuată, prevăzut de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului P.A. din infracţiunile de complicitate la înşelăciune, prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. (pct. VI din rechizitoriu), complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. (pct. VII din rechizitoriu), şi spălare a banilor, prevăzută de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002, (pct. VI din rechizitoriu), în infracţiunea de complicitate la înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi spălare a banilor, prevăzută de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului S.F. din 4 infracţiuni de complicitate la înşelăciune, prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. (pct. III , IV, V, VI din rechizitoriu), 9 infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 290 C. pen. (pct. III, IV, V, VI din rechizitoriu), 5 infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzute de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (pct. V, VI din rechizitoriu), 4 infracţiuni de fals în înscrisuri oficiale, prevăzute de art. 288 C. pen. (pct. III, IV, VI din rechizitoriu), infracţiunea de complicitate la spălare de bani prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 23 lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002 cu art. 41 alin. (2) C. pen. (pct. VI din rechizitoriu), şi 3 infracţiuni de complicitate la spălare de bani, prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002 (pct. III, IV, V din rechizitoriu) în infracţiunea de complicitate la înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzut de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. fals în înscrisuri oficiale în formă continuată, prevăzut de art. 288 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi complicitate la spălare de bani în formă continuată prevăzut de art. 26 C. pen. raportat la art. 23 lit. a), c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

1. În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.D. la pedeapsa de 15 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) (constând în calitatea de asociat, administrator, sau reprezentant al unei societăţi comerciale), pe o perioadă de 10 ani.

În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 23 lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 288 C. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 6¹ din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 2 ani, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa de 17 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) (constând în exercitarea unei funcţii de administrare sau reprezentare a unei societăţi comerciale), pe o perioadă de 10 ani.

S-a făcut aplic. art. 71-64 lit. a), b), c) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenţia de la 25 noiembrie 2010 la zi.

2. În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.A. la pedeapsa de 12 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) (constând în calitatea de asociat, administrator, sau reprezentant al unei societăţi comerciale), pe perioada de 10 ani.

În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 23 lit. a), c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 1 an, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa de 13 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) (constând în exercitarea unei funcţii de administrare sau reprezentare a unei societăţi comerciale), pe o perioadă de 10 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a), b), c) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenţia de la 26 noiembrie 2010 la 15 aprilie 2011 şi de la 28 iulie 2011 la zi.

3. În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi 74 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul V.B.A. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) (constând în calitatea de asociat, administrator, sau reprezentant al unei societăţi comerciale), pe o perioadă de 10 ani.

În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi 74 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 23 lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi 74 alin. (2) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) (constând în exercitarea unei funcţii de administrare sau reprezentare a unei societăţi comerciale), pe o perioadă de 10 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a), b), c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus prevenţia de la 26 noiembrie 2010 la 23 ianuarie 2011.

A fost menţinută măsura obligării de a nu părăsi ţara.

4. În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. a fost condamnată inculpata P.E.D. la pedeapsa de 6 ani închisoare.

În baza art. 23 lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnată inculpata la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnată inculpata la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. a fost condamnată inculpata la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatei.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus prevenţia de la 25 noiembrie 2010 la zi.

5. În baza art. 215 alin. (1), (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul R.N. la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 14 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) pe o perioadă de 10 ani.

În baza art. 255 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 194 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 14 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 2 ani, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa de 16 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) pe o perioadă de 10 ani.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenţia de la 26 noiembrie 2010 la 29 martie 2011 şi de la 28 octombrie 2011 la zi.

6. În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 255 C. pen. a fost condamnat inculpatul R.P. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 12 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe 10 ani.

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 1 an, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa de 13 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe 10 ani.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenţia din 25 noiembrie 2010 (24 de ore) şi de la 28 octombrie 2011 la zi.

7. În baza art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul G.V. la pedeapsa de 12 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.

În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare, şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe 10 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) şi c) C. pen.

A fost menţinută măsura arestării preventive în lipsă a inculpatului.

8. În baza art. 215 alin. (1), (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.V.C. la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. c) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenţia din 25 noiembrie 2010 (24 de ore) şi de la 4 decembrie 2011 la zi.

9. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul P.A. la pedeapsa de 12 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe 10 ani.

În baza art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002 a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe 10 ani.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenţia de la 20 ianuarie 2011 la 11 martie 2011.

A fost menţinută măsura obligării de a nu părăsi ţara.

10. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi 74 lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpatul S.F. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi 74 lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 10.000 RON amendă penală.

În baza art. 288 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74 lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 10.000 RON amendă penală.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 23 lit. a), c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi 74 lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. c) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare la care s-a adăugat pedeapsa amenzii penale de 10.000 RON.

În baza art. 86¹ C. pen. s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de încercare de 7 ani.

Pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- se va prezenta la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti conform programului stabilit de consilierul de probaţiune

- va anunţa în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă, locuinţă sau deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea

- va comunica informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

S-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 86¹ C. pen.

S-a menţinut măsura obligării de a nu părăsi ţara.

11. În baza art. 215 alin. (1), (2) C. pen. a condamnat pe inculpata G.L. la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 292 C. pen. a condamnat pe inculpată la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 291 C. pen. a condamnat pe inculpată la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 350¹ C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatei.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus prevenţia de 24 ore din 25 noiembrie 2010 şi de la 28 octombrie 2011 la zi.

12. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. a condamnat pe inculpata P.V. la pedeapsa de 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) (constând în calitatea de asociat, administrator, sau reprezentant al unei societăţi comerciale) pe 10 ani.

În baza art. 290 C. pen. a fost condamnată aceeaşi inculpată la 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. i s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) (dreptul de a fi administrator, asociat sau reprezentant al unei societăţi comerciale) pe 10 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a), b), c) C. pen.

A fost menţinută măsura obligării de a nu părăsi ţara.

Au fost obligaţi în solidar inculpaţii B.D., V.B.A., S.F., P.E.D., P.A. şi P.V., inculpaţii B.D. şi V.B.A. în solidar şi cu partea responsabilă civilmente SC I. SA la plata sumei de 2.136.000 RON, la care s-au adăugat dobânzi şi penalităţi contractuale de la data acordării creditului până la data plăţii efective, către Banca E.B. SA.

Au fost obligaţi în solidar inculpaţii B.D., V.B.A., S.F. şi P.E.D., inculpaţii B.D. şi V.B.A. în solidar şi cu partea responsabilă civilmente SC I. SA, la plata sumei de 908.561,58 RON şi dobânda legală de la data acordării creditului şi până la data plăţii efective, către SC B. SA.

Au fost obligaţi în solidar inculpaţii B.D., D.A. şi S.F., inculpatul B.D. în solidar şi cu partea responsabilă civilmente SC I. SA, la plata sumei de 362.127,32 RON la care s-a adăugat dobânzi şi penalităţi contractuale începând cu data de 23 iunie 2010 la data plăţii efective, către Banca C.E.C.

A fost respinsă ca tardivă acţiunea civilă a părţii civile M.I.

S-a luat act că celelalte părţi vătămate nu s-au constituit părţi civile.

S-a dispus confiscarea de la inculpatul B.D. suma de 1.150.000 euro provenite din creditele obţinute de la banca I.R. şi suma de 79.300 RON provenită din contractul încheiat cu Primăria S.J.

Au fost anulate următoarele înscrisuri:

- chitanţa sub semnătură privată întocmită în fals de inculpatul G.L. şi datată 16 martie 1971, certificatul de moştenitor suplimentar din 7 decembrie 2006 şi încheierea de rectificare aferentă, chitanţa de vânzare-cumpărare falsă datată 23 martie 1971 provenind de la numitul H.V., contractul de vânzare-cumpărare din 22 iunie 2007 Biroul Notarial Public M.D., planul cadastral şi setul de acte depuse de inculpatul A.V.C. la Oficiu Cadastral la data de 27 iunie 2007, certificatele de urbanism contrafăcute din 29 iulie 2008 şi din 14 aprilie 2008 şi raportul de evaluare al imobilului din str. C.V. depuse la Banca I.R., contractul de vânzare-cumpărare fals din 14 decembrie 2007 Biroul Notarial Public M.D., planurile cadastrale şi planurile de delimitare şi amplasament depuse de inculpatul R.N. la Biroul Notarial Public M.D. şi A.L. la datele de 20 iunie 2007 şi 14 noiembrie 2007, fişa tehnică contrafăcută a imobilului din str. C.V. depusă la Oficiul de Cadastru, chitanţa sub semnătură privată falsificată datată 17 mai 1953 privind imobilul din str. C.V., certificatul de atestare fiscală contrafăcut prin modificarea conţinutului certificatului din 4 aprilie 2007, depus de inculpatul G.V. la Biroul Notarial Public G.A., chitanţa sub semnătură privată falsificată şi datată în 15 iulie 1970 privind imobilul din str. V.J., certificatul de atestare fiscală contrafăcut prin modificarea conţinutului certificatului din 12 iulie 2006, emis de D.I.T.L. sector 3 Bucureşti, depus de inculpatul G.V. la Biroului Notarial Public G.A.;

- bilanţul prescurtat contrafăcut din 16 aprilie 2009 al Administraţiei Finanţelor Publice, certificatul de atestare fiscală contrafăcut din 15 septembrie 2009 al Administraţiei Finanţelor Publice, contractul contrafăcut din 10 decembrie 2007 încheiat între SC N.S. SRL şi SC I.C. SRL, contractul contrafăcut din 20 noiembrie 2007 încheiat între SC N.S. SRL şi SC I.C. SRL, contractul contrafăcut din 9 ianuarie 2008 încheiat între SC N.S. SRL şi SC A.D. SRL, contractul contrafăcut din 5 ianuarie 2008 încheiat între SC N.S. SRL şi SC I.C. SRL, documentul contrafăcut intitulat Situaţia activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii la data din 30 iunie 2008, din 11 august 2009 al Administraţiei Finanţelor Publice sector 1, raportul de evaluare a imobilului din I.S., sector 4, raportul de evaluare a imobilului din str. D.C., sector 4, toate depuse la banca I.R., contractul fictiv de credit din 1 septembrie 2009 încheiat între inc. D.A. şi SC B.C.M. SA, (folosit la Banca C.E., sucursala Dorobanţi), certificatele de urbanism contrafăcute din 31 iulie 2008 şi din 7 octombrie 2008 depuse la evaluatorul SC P.P. SRL,

- certificatul de atestare fiscală contrafăcut din 23 aprilie 2009, bilanţul prescurtat contrafăcut al Administraţiei Finanţelor Publice sector 4 din 1 iunie 2009, bilanţul prescurtat contrafăcut purtând al Administraţiei Finanţelor Publice sector 1 din 6 martie 2008, documentul intitulat „Situaţia activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii la data de 30 iunie 2008”, documentul intitulat Situaţia activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii la data de 30 iunie 2009, înregistrată la Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti din 22 octombrie 2009, documentul intitulat „Situaţia activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii la data de 30 iunie 2010”, din 19 august 2010 al Administraţiei Finanţelor Publice Contribuabili Mijlocii, depuse la Banca C.E.C., contractul fictiv de credit din 15 ianuarie 2009, încheiat între inculpatul D.A. şi SC B.C.M. SA folosit la Banca C.E., sucursala Dorobanţi,

- certificatul de urbanism contrafăcut din 31 iulie 2009, certificatul de urbanism contrafăcut din 31 iulie 2008, documentul intitulat „Informaţii necesare”, Balanţa de verificare 1 decembrie 2009-31 decembrie 2009, Balanţa de verificare 1 februarie 2010-28 februarie 2010, Balanţa de verificare 1 februarie 2009-28 februarie 2009, folosite la SC B. SA, facturile fiscale fictive din 12 aprilie 2010 şi din 14 aprilie 2010 care atestau plata unor sume de bani de către SC I.C. SRL către SC A.E. SRL, contractul de credit fictiv datat 1 martie 2010, încheiat de inculpatul P.E.D. SC A.E. SRL, folosite la Banca C.E.,

- Situaţia activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii la data de 30 iunie 2009, înregistrată la Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti din 22 octombrie 2009; Balanţa de verificare 1 decembrie 2009-31 decembrie 2009; Balanţa de verificare 1 iunie 2009-30 iunie 2009; Bilanţul prescurtat la data de 31 decembrie 2008 înregistrat la Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti din 22 octombrie 2009; Balanţa de verificare 1 decembrie 2008-31 decembrie 2008; Informare suplimentară dosar credit, contractul de vânzare-cumpărare comercială din 12 septembrie 2009, încheiat între SC I.C. SRL şi SC C.O. SA; contractul de vânzare-cumpărare comercială din 1 august 2009, încheiat între SC I.C. SRL şi SC C.F. SA; Situaţia creanţelor şi datoriilor la 31 iulie 2010, precum şi explicaţiile referitoare la aceasta; bugetul de venituri şi cheltuieli 2010, bugetul de venituri şi cheltuieli 2011, Situaţia cash-flow-ului SC I.C. SRL; Balanţa de verificare 1 iulie 2010-31 iulie 2010; Situaţia activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii la data de 30 iunie 2010; Bilanţul prescurtat la data de 31 decembrie 2009, adresa falsă din 21 octombrie 2010 emisă de Banca P., folosite la Banca E.B., 3 facturi fiscale şi un contract de vânzare-cumpărare între SC I.C. SRL şi SC E.S. SRL, facturile fiscale fictive din 27 septembrie 2010, din 30 septembrie 2010 şi din 4 octombrie 2010 încheiate între SC I.C. SRL şi SC A.E. SRL, folosite la Banca C.E., sucursala Dorobanţi,

- contractul de credit fictiv din 20 august 2010, încheiat de inculpata P.E.D. cu SC A.E. SRL, folosit la Banca C.E., sucursala Dorobanţi.

A fost obligat fiecare dintre inculpaţi la câte 15.000 RON cheltuieli judiciare stat.

Onorariile apărătorilor din oficiu, în cuantum de 400 RON pentru fiecare inculpat asistat, au fost avansate din fondurile Ministerului Justiţiei.

Tribunalul a reţinut următoarea situaţie de fapt:

I. În ceea ce priveşte faptele inculpaţilor R.N., R.P., A.V.C., şi G.L., în legătură cu imobilul situat în str. M.P.

Cu ocazia dezbaterii succesiunii părinţilor săi, inculpata G.L. a declarat în fals că în masa succesorală există un imobil compus din teren în suprafaţă de 210 mp şi construcţie, situate în str. M.P., sector 4, ce ar fi fost cumpărat de părinţii inculpatei de la numitul H.V. la data de 16 martie 1971. În acest mod inculpata a obţinut un certificat de moştenitor suplimentar din 7 decembrie 2006, ce includea în masa succesorală şi acest imobil.

Inculpata a folosit în acest context o chitanţă sub semnătură privată prin care numitul H.V. vindea mamei inculpatei imobilul din str. M.P.

Inculpata a declarat imobilul la Direcţia Generală de Impozite şi Taxe Locale sector 4, apoi l-a înstrăinat concubinului său, A.V.C.

Inculpata G.L. a solicitat rectificarea certificatului de moştenitor la Biroul Notarial Public M.D., sub aspectul numărului imobilului, a solicitat rectificarea adresei în str. M.P. Din verificările efectuate de organele de cercetare penală a reieşit că, cu privire la imobilul din str. M.P., (numărul iniţial indicat de inculpată), există un litigiu civil, aşadar proprietarii acestui imobil sunt cunoscuţi.

Pentru a obţine această rectificare a certificatului de moştenitor, inculpata G.L. a folosit o chitanţă prin care pretinsul proprietar al imobilului, H.V., vindea părinţilor inculpatei, respective mamei, L.V., bunurile mobile din imobil, chitanţa fiind datată 16 martie 1971. S-a emis încheiere de rectificare din 29 aprilie 2009, emisă de Biroul Notarial Public M.D. Ulterior, această încheiere de rectificare a fost folosită la Direcţia de Impozite şi taxe şi Oficiul de Cadastru, inculpatul A.V.C. figurând în registrele acestor instituţii ca proprietar al imobilului din str. M.P.

Ambele chitanţe sub semnătură privată folosite pentru obţinerea certificatului de moştenitor suplimentar şi respectiv încheierii de rectificare sunt false.

Această concluzie a rezultat cu caracter indubitabil din probele cu caracter ştiinţific administrate.

Constatarea tehnico-ştiinţifică grafoscopică din 16 martie 2011 efectuată în cursul urmăririi penale a stabilit că scrisul de pe documentul intitulat „Chitanţă”, redactat pe numele H.V. şi datat 23 martie 1971, folosit pentru obţinerea încheierii de rectificare, reproduce scrisul executat de inculpata G.L.

În concluzie a existat date că inculpata este autorul înscrisului, concluzia caracterului fals al înscrisului este întărită şi de faptul că data menţionată în înscris, 23 martie 1971, se situează la 1 an după data de naştere a inculpatei.

Această concluzie a fost întărită şi de faptul că potrivit constatării grafoscopice efectuate scrisul ce apare pe cele două chitanţe, datate 16 martie şi 23 martie 1971 nu este executat de aceeaşi persoană.

Poziţia inculpatei cu privire la folosirea acestor acte false a fost una de negare a vinovăţiei. Dacă în cursul cercetării judecătoreşti inculpata şi-a rezervat dreptul la tăcere, în cursul urmăririi penale aceasta a declarat că a găsit în locuinţa părinţilor săi decedaţi mai multe acte privitoare la un imobil din str. M.P. şi a obţinut un certificat de moştenitor suplimentar la îndemnul fostului său soţ, inculpatul G.V.

Inculpata a mai susţinut că ulterior nu a mai făcut nici o operaţiune cu privire la acest imobil.

În opinia primei instanţe, apărările inculpatei au fost contrazise de probele administrate. Astfel, concluziile raportului de constatare au condus la concluzia că inculpata este autoarea chitanţei false, Tribunalul a reţinut aceste element, chiar dacă în cauză s-a dispus disjungerea cu privire la stabilirea autorilor înscrisului fals privitor la imobilul din str. M.P. Chiar dacă nu a putut reţine în acest context că autorul falsului este inculpata, concluziile raportului coroborate cu celelalte verificări efectuate în cauză au condus la concluzia certă că inculpata cel puţin a cunoscut caracterul fals al ambelor chitanţe folosite, relevant fiind, faţă de fapta reţinută în actul de acuzare, că inculpata a cunoscut caracterul fals al înscrisului datat 16 martie 1971, folosit de aceasta ca temei juridic doveditor al pretinsului titlu de proprietate asupra imobilului indicat mai întâi ca fiind H.P. Aceste cercetări au relevat că nici H.P. şi nici părinţii inculpatei nu au figurat ca proprietari ai acestui imobil în evidenţele fiscale. Dimpotrivă, proprietar al imobilului din M.P. este din 1945 D.I.

Şi susţinerile inculpatei în sensul că nu a mai făcut ulterior nici un act cu privire la acest imobil au fost nesincere, întrucât prin contractul din 22 iunie 2007 vinde imobilul către concubinul său, inculpatul A.V.C. Faţă de elementele de fapt expuse, Tribunalul a reţinut ca pertinentă concluzia procurorului ce a întocmit rechizitoriul, în sensul că această înstrăinare a avut un caracter fictiv şi a avut ca scop ascunderea originii ilicite a actului doveditor al dreptului de proprietate al autorilor.

Inculpatul A.V.C. a folosit acest contract de vânzare-cumpărare la Direcţia de Impozite şi Taxe în scopul înscrierii dreptului său de proprietate asupra imobilului cu nr. M.P.

Inculpatul a formulat cerere de intabulare a acestui imobil la oficiul de cadastru şi Publicitate Imobiliară, cererea fiind repartizată colegului martorului I.M.

În scopul intabulării, inculpatul A.V.C. a folosit la Oficiul de cadastru un plan cadastral contrafăcut. Caracterul fals al acestui act a rezultat din verificările comparative efectuate de organele de urmărire penală. Aceste verificări au relevat că spaţiul care poartă numărul poştal X este în realitate asfaltat şi este folosit ca parcare, iar planul cadastral folosit de inculpat conţine simbolul unei construcţii care în realitate nu există şi nici nu apare în planurile cadastrale oficiale (ataşate în acelaşi volum).

Inculpatul şi-a rezervat dreptul la tăcere în cursul cercetării judecătoreşti, fiind audiat cu ocazia punerii în executare a mandatului de arestare în lipsă. În declaraţiile date în acel moment şi în faza de urmărire penală, inculpatul a negat faptul că ar fi avut cunoştinţă de caracterul fals al înscrisurilor, arătând că nu a făcut decât să semneze actul de vânzare-cumpărare, la solicitarea concubinei sale, care voia astfel să îi asigure o protecţie materială. Declaraţiile inculpatului au fost vădit nesincere, împrejurare relevată, dincolo de probele deja expuse, şi de faptul că atât inculpatul cât şi concubine sa, G.L., au locuit într-o dependinţă ce aparţinea de curtea comună a inculpaţilor R.P. şi R.N., în plus inculpaţii aflaţi în relaţie de concubinaj au o situaţie materială vădit precară, condiţii în care este foarte dificil de acceptat din punct de vedere logic că moştenirea şi ulterior vânzarea unui imobil ar fi o împrejurare minoră pentru fiecare dintre cei doi, aşa cum aceştia au susţinut în mod constant.

Dimpotrivă, legăturile evidente cu inculpaţii R., inclusiv sprijinul material acordat de aceştia, şi mai departe implicarea celor doi inculpaţi R. în procedura de intabulare a imobilului respectiv a relevat că inculpaţii A.V.C. şi G.L. au avut cunoştinţă de caracterul fals al înscrisurilor şi de caracterul ilicit al întregului demers, acţionând la indicaţiile şi în sprijinul inculpaţilor R.N. şi R.P.

De altfel, şi fostul soţ al inculpatei, G.V., a săvârşit alte acte de fals şi uz de fals, de data aceasta în legătură cu alte două imobile ce au fost folosite tot de inculpaţii R.N. şi R.P.

Întrucât organele de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 4 Bucureşti efectuau deja cercetări faţă de inculpata G.L., sub aspectul infracţiunilor de înşelăciune, fals în declaraţii şi uz de fals în cadrul unui dosar întocmit pe rolul acestui Parchet (preluat ulterior şi conexat la dosarul Parchetului de pe lângă Tribunal), organele de urmărire penală au solicitat înscrierea interdicţiei de vânzare asupra imobilelor situate în Bucureşti, str. M.P., până la reglementarea situaţiei juridice a acestor imobile.

În acest context, inculpaţii R.N. şi R.P. au abordat pe martorul I.M., exercitând ameninţări asupra acestuia, în mod repetat, şi încercând să îl determine să corupă un reprezentant al organelor de poliţie pentru ridicarea interdicţiei de vânzare.

Mai exact, în cursul lunii august 2009, inculpatul R.N. a abordat pe martorul I.M. în momentul în care pleca de la serviciu, i-a solicitat insistent o întâlnire între patru ochi, şi i-a reproşat că el este de vină pentru faptul că asupra imobilului care îl interesa s-a impus interdicţie de vânzare, şi i-a cerut să ridice această interdicţie, ameninţându-l cu acte de violenţă, atât prin arătarea, demonstrativă a unei săbii pe care o avea în maşină, cât şi făcând referire la posibilitatea sa, în calitate de personaj marcant în cadrul Partidului Romilor, de a apela la 50-60 de persoane care pot exercita acte de violenţe împotriva martorului.

Actele de ameninţare au continuat din partea inculpatului R.N. şi acestor demersuri s-a alăturat şi inculpatul R.P., cei doi fraţi acţionând într-o manieră chiar, oarecum, subtilă, în cadrul tuturor întâlnirilor inculpatul R.N. fiind cel care era vocal, şi ameninţa cu săvârşirea actelor de violenţă, inculpatul R.P. intervenind „împăciuitor” şi încercând să ofere martorului I.M. porţi de scăpare, inclusiv prin acceptarea unei sume de bani pentru a le facilita celor doi ridicarea interdicţiei.

Aceste acţiuni de intimidare şi ameninţare ale celor doi inculpaţi au început în august 2009 şi au continuat, cu pauze, până în luna mai 2010.

În cursul lunii aprilie 2010, cei doi inculpaţi i-au oferit martorului suma de 6.000 de euro, din care l-au obligat în data de 22 aprilie 2010, să primească suma de 2.000 de euro, inculpaţii oferindu-se să îi dea restul sumei la momentul ridicării intabulării. Suma de 2.000 de euro i-a fost remisă în cadrul unei întâlniri la care au participat ambii inculpaţi R., şi i-a fost dată efectiv de inculpatul R.P. şi reprezenta mita ce trebuia să fie dată de martor poliţistului care putea dispune cu privire la ridicarea interdicţiei.

Martorul a acceptat suma de 2.000 de euro sub imperiul ameninţărilor inculpaţilor şi în perioada imediat următoare s-a prezentat la sediul D.G.A. unde a înregistrat un denunţ cu privire la acest fapt.

Mai exact, în data de 26 aprilie 2010 martorul s-a deplasat la Secţia X Poliţie unde a luat legătura cu un ofiţer de poliţie stabilind de principiu o întâlnire pentru data de 28, fără a fi înregistrat vreun denunţ cu acest prilej. În data de 28, această întâlnire a avut loc, la locul de muncă al martorului. Anterior, martorul relatase şi şefei sale directe problemele avute cu inculpaţii.

În data de 28, orele 19:00, martorul s-a întâlnit cu ambii inculpaţi R. la Mallul Y. şi le-a comunicat că a vorbit cu un poliţist care poate ridica interdicţia.

La data de 29 aprilie 2010 martorul s-a deplasat la sediul D.G.A., la sfatul unui prieten, şi a discutat informal cu doi poliţişti, la data de 30 aprilie fiind înregistrat oficial denunţul martorului.

În urma acestui denunţ, sub supravegherea organelor de poliţie, au loc două întâlniri între martor şi inculpaţi, la datele de 4 şi 11 mai 2010, ambele înregistrate în mediul ambiental.

În data de 4 mai 2010, în jurul orei 17:15, martorul I.M. s-a întâlnit cu inculpatul R.N. în centrul comercial Y. Mall, întâlnire stabilită anterior telefonic într-o convorbire telefonică avută de martor cu inculpatul R.P., ocazie cu care martorul i-a spus inculpatului R.N. că a vorbit cu un poliţist care poate ridica interdicţia, şi care i-a indicat modul în care persoanele interesate trebuiau să procedeze, dar că procedura va mai dura, la care inculpatul R.N. s-a oferit să dea o sumă suplimentară de bani pentru a grăbi rezolvarea situaţiei, aceste împrejurări (evident fictive) comunicate de martor, încurajându-l pe de altă parte să îi spună martorului că împreună cu fratele său au probleme asemănătoare şi cu alte imobile din Bucureşti, şi i-a promis martorului darea unor alte sume de bani în momentul în care îi va ajuta şi cu aceste imobile, dar numai după ce martorul şi-ar fi îndeplinit sarcina dată iniţial cu privire la imobilul din str. M.P.

În data de 11 mai 2010 a avut loc a doua întâlnire, de data aceasta cu ambii inculpaţi, inculpatul R.N. reiterând oferta anterioară, de a da martorului orice sumă necesară pentru ridicarea interdicţiei asupra imobilului la care se referă expres ca fiind imobilul din str. M.P.

După aceste întâlniri martorul şi-a schimbat numărul de telefon, motiv pentru care inculpaţii nu l-au mai putut contacta direct.

Însă, în perioada verii 2010, inculpaţii l-au căutat pe martor la locul de muncă. Deşi nu l-au putut contacta astfel în mod direct, martorul fiind în concediu de odihnă, au făcut scandal şi i-au transmis ameninţări prin intermediul colegilor de serviciu. La data de 1 iunie 2010, martorul I.M. şi-a dat demisia, pentru a evita alte presiuni ale inculpaţilor.

Aceste ultime acţiuni ale inculpaţilor au avut ca scop deja recuperarea sumei de 2.000 de euro, fiindu-le clar celor doi că martorul nu a contactat nici o persoană abilitată să ridice interdicţia de vânzare.

Inculpaţii au identificat o adresă unde martorul I.M. deţinea un teren unde intenţiona să ridice o construcţie, şi s-au prezentat la locaţie într-un autoturism marca A., au abordat o vecină şi i-a comunicat să transmită martorului I.M. că dacă nu returnează suma de bani vor veni cu canistre de benzină şi vor da foc casei. În paralel, l-au identificat pe martorul P.M.V., vecin la această adresă cu martorul I.M., au identificat locul de muncă al acestuia, unitatea militară la care era angajat, iar inculpatul R.N. l-a abordat la locul de muncă, şi a încercat să-l determine să îi dea numărul de telefon al martorului I.M. Exasperat de refuzul martorului, inculpatul l-a ameninţat pe acesta că va face astfel încât să fie dat afară din serviciul militar. În paralel şi martorul P.M.V. a aflat de ameninţările celor doi inculpaţi cu privire la provocarea unui incendiu.

Această situaţie de fapt a rezultat în mod cert din declaraţiile martorilor I.M. şi P.M.V., coroborate.

Martorul I.M. l-a recunoscut în sala de şedinţă atât pe inculpatul R.N., ca fiind primul care l-a abordat, cât şi pe inculpatul R.P. Şi martorul P.M.V. l-a recunoscut în sală pe inculpatul R.N. ca fiind cel care l-a căutat la unitatea militară.

Declaraţiile celor doi martori s-au coroborat şi cu înregistrările audio-video în mediu ambiental efectuate cu ocazia celor două întâlniri din luna mai 2010, imaginea inculpatului R.N. fiind uşor recognoscibilă de pe planşele foto, interceptările audio ale discuţiilor şi reproduse confirmând atât conţinutul convorbirilor aşa cum a fost relatat de martor cât şi tonul şi atitudinea ameninţătoare a acestui inculpat.

Trecerea unei perioade de aproximativ o săptămână între primirea efectivă a sumei de 2.000 de euro de către martor şi data oficială a denunţului, pe care apărarea a încercat să o speculeze pentru a decredibiliza pe martorul I.M. nu a avut însă o asemenea semnificaţie, ci a reprezentat, în opinia primei instanţe, doar consecinţa logică a unei atitudini de ezitare firească din partea martorului, care se aştepta ca demersurile sale de a denunţa fapta să fie sancţionate de către inculpaţi, în situaţia în care aceştia ar fi aflat, şi a faptului că, în mod firesc, primele contacte cu organele de poliţie atât din cadrul secţiei 4 cât şi D.G.A. nu au fost înregistrate oficial, lucru de altfel firesc şi specific acestui tip de infracţiuni.

Temerile martorului cu privire la posibilele consecinţe ale denunţului său au fost de altfel întemeiate, inculpaţii continuând acţiunile de ameninţare de data aceasta pentru a recupera suma de bani, fără ca martorul să beneficieze de vreo protecţie din partea poliţiei. Ca atare, acesta a fost obligat să îşi dea demisia. Nici identitatea acestuia nu a fost protejată în cursul urmăririi penale, deşi acest lucru s-ar fi impus, în contextul concret al faptelor.

Din întregul context al faptelor Tribunalul a reţinut că în nici un moment martorul I.M. nu a avut intenţia de a şi întreprinde demersuri ilegale pentru ridicarea interdicţiei.

Inculpaţii R.N. şi R.P. nu au recunoscut aceste fapte. Inculpatul R.P. a susţinut că nu cunoaşte nimic în legătură cu imobilul din str. M.P., că nu îl cunoaşte pe martorul I.M. şi că a dat telefon acestui martor doar la solicitarea fratelui său şi pentru a-i cere înapoi nişte hârtii (nu cunoaşte în ce ar consta) dar fără a-i adresa ameninţări.

R.N. şi-a rezervat în faza cercetării judecătoreşti dreptul la tăcere, iar în cursul urmăririi penale a declarat că imobilul din str. M.P. aparţine inculpatului A.V.C., pe care a încercat să-l ajute să-l intabuleze şi să-l vândă, urmând să primească un comision pentru aceste servicii.

Tribunalul a apreciat că declaraţiile celor doi inculpaţi au fost în mod evident infirmate de probatoriul administrat în cauză şi analizat anterior. Cert a fost că inculpaţii A.V.C. şi G.L. au obţinut actele de proprietate false asupra imobilului din str. M.P. nr. X1 renumerotat în M.P. nr. X la îndemnul şi la indicaţiile celor doi inculpaţi R. Elementele de fapt de mai sus au relevat legătura de subordonare a inculpaţilor G.L. şi A.V.C., faţă de cei doi inculpaţi R. Că inculpaţii R.N. şi R.P. erau direct interesaţi în obţinerea efectivă a imobilului de la adresa M.P. nr. X1 a reieşit şi din declaraţiile martorei D.G. care a arătat în faza cercetării judecătoreşti, ca şi în cea a urmăriri penale, că atât inculpatul R.P. cât şi inculpatul R.N. (pe care îi recunoaşte în sala de judecată) care i-au spus că au acte prin care îi pot lua imobilul dacă nu este de acord să i-l vândă de bună voie.

Fără a reţine participaţia inculpatului B.D. în activitatea infracţională legată de imobilul din str. M.P. nr. X, din declaraţiile date de martorul I.M. în cursul urmăririi penale organele de urmărire penală au constatat existenţa unei legături între eforturile inculpaţilor R.N. şi R.P. legate de intabularea acestui imobil şi inculpatul B.D., al cărui nume fusese menţionat de către cei doi inculpaţi R. în discuţiile cu martorul I.M.

II. În ceea ce priveşte activitatea infracţională legată de obţinerea prin inducere în eroare a două credite de la Banca I.R., Tribunalul a reţinut în fapt următoarele:

În cursul lunilor septembrie-octombrie 2008, prin folosirea de acte falsificate, inculpatul B.D. a obţinut de la Banca I.R. două linii de credit, de 500.000 euro, şi respectiv 250.000 euro, sume pe care le-a folosit în interes personal.

Inculpatul a încheiat contractele de credit din 30 septembrie 2008 (pentru prima linie de credit, de 500.000 euro), şi respectiv din 28 octombrie 2008 pentru suma de 250.000 euro.

Inculpatul B.D. a fost sprijinit în această activitate infracţională de inculpaţii R.N., R.P. şi G.V., acesta din urmă sustrăgându-se atât urmăririi penale cât şi cercetării judecătoreşti, pe numele său fiind emis în cursul urmăririi penale un mandat de arestare preventivă în lipsă.

Scopul aparent al creditelor era dezvoltarea unui proiect imobiliar din Bucureşti, str. C.V., sector 4. Creditul a fost garantat ipotecar cu imobilul din str. C.V.

Titlul de proprietate asupra terenului din str. C.V. a avut la bază acte falsificate, obţinute de inculpaţii R.N. şi R.P. într-o modalitate similară celei descrise mai sus, cu contribuţia inculpatului G.V.

Inculpatul G.V., care este concubinul unei sore a inculpatului R.N., a deschis la biroul notarial G.A. succesiunea asupra bunurilor tatălui său decedat, incluzând în masa succesorală un imobil situat în str. C.B., folosind o chitanţă sub semnătură privată falsificată care atesta dobândirea dreptului de proprietate asupra acestui imobil de către tatăl său, G.I., şi un certificat de atestare fiscală contrafăcut.

În acest mod inculpatul G.V. a obţinut certificatul de moştenitor suplimentar din 6 aprilie 2007, emis de Biroul Notarial Public G.A. care atesta existenţa în masa succesorală a imobilului din str. C.V., imobil pe care l-a vândut mai departe inculpatului R.N., la data de 4 mai 2007, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de Biroul Notarial Public M.D.

Caracterul fals al înscrisurilor folosite de inculpatul G.V. pentru a obţine titlul de proprietate asupra acestui imobil a rezultat din următoarele împrejurări constatate în cursul urmăririi penale:

Înscrisul sub semnătură privată intitulat chitanţă folosit de inculpatul G.V. ar atesta vânzarea imobilului de către numitul S.G. către numitul I.G. la data de 17 mai 1953; or, în acest an, din verificările în baza de date M.A.I. la imobilul în cauză locuia numita C.E.A. iar numitul S.G. nu a avut niciodată în proprietate acest imobil, aşa cum a rezultat din verificările în baza de date Direcţia Generală de Impozite şi Taxe Locale sector 4.

Caracterul fals al certificatului de atestare folosit de inculpatul G.V. pentru dezbaterea succesiunii a rezultat din compararea conţinutului acestui act cu actul original, cu acelaşi număr înaintat de Direcţia de Impozite şi Taxe Locale sector 4. Constatarea efectuată în cursul urmăririi penale este reală, putându-se observa că la rubrica destinată menţionării imobilelor asupra cărora există un drept de proprietate, s-a adăugat sintagma „teren în proprietate cu supr. 2975 mp”, în timp ce în exemplarul original al certificatului înaintat de D.I.T.L. nu există menţiuni decât cu privire la dreptul de proprietate asupra unei construcţii situate pe acest teren.

Aceste constatări au fost confirmate şi de fraţii inculpatului (unii dintre ei menţionaţi în mod nereal în certificat ca renunţători), respectiv martorii R.E., V.G., G.M. şi S.I., care au relatat că nu au cunoscut că ar fi fost deschisă succesiunea tatălui lor şi nu au participat la o astfel de procedură, şi evident nu cunosc despre existenţa unui astfel de imobil în masa succesorală.

Desfăşurarea faptelor ulterior obţinerii acestui certificat au relevat faptul că inculpatul G.V. a obţinut acest titlu de proprietate în scopul de a-l sprijini pe inculpatul R.N., care la rândul său a sprijinit activitatea inculpatului B.D. de obţinere în mod fraudulos a creditelor de la Banca I.R.

Astfel, imediat după obţinerea titlului de proprietate, inculpatul G.V. a vândut imobilul inculpatului R.N., la data de 4 mai 2007, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de Biroul Notarial Public M.D.

Este ilogic ca o persoană de condiţie modestă, precum inculpatul G.V., să înstrăineze un imobil de o atare valoare la suma de 100.000 euro sau 354.840 RON, într-o perioadă în care preţul de piaţă al imobilului situat la această adresă ar fi fost cel puţin triplu.

Evaluarea făcută de o firmă de specialitate la un imobil situat teoretic în aceeaşi zonă şi la o suprafaţă la jumătate din cea a acestui imobil, indică o valoare de 2.503.600 RON, deci de aproximativ 8 ori mai mare decât cea indicată în contractul de vânzare-cumpărare.

Mai mult, existenţa acestei înţelegeri prealabile frauduloase între cei doi inculpaţi a fost relevată pe de o parte de legăturile strânse între cei doi, prin sora inculpatului R.N., şi în al doilea rând de constatările organelor de urmărire penală după înaintarea dosarelor notariale întocmite în cazul faptelor de la pct. 2 şi pct. 1. Astfel, Tribunalul a constatat că în dosarul privind succesiunea tatălui inculpatului I.G., înaintat parchetului de Biroul Notarial Public G.A. s-a regăsit certificatul de moştenitor suplimentar din 10 ianuarie 2007 emis de Biroul Notarial Public F.N., care priveşte succesiunea numitei L.V., mama inculpatei G.L., şi cuprinde în masa succesorală imobilul situat în Bucureşti, str. M.P. nr. X1, sectorul 4. Existenţa unui act ce face legătura dintre cele două fapte (depus din eroare la un alt dosar succesoral) probează pe cale de deducţie logică implicarea inculpatului R.N. în ambele activităţi ilicite de producere a titlurilor de proprietate.

În mod absolut similar celui descris la pct. 1, s-a obţinut modificarea datelor de identificare ale acestui teren.

La data de 20 iunie 2007, inculpatul R.N. a obţinut rectificarea contractului de vânzare-cumpărare din 4 mai 2007, în sensul că suprafaţa reală a imobilului este de 1190 mp, în loc de 2975 mp, folosind în acest scop un plan cadastral contrafăcut şi un plan de amplasament şi delimitare a imobilului din str. C.V. contrafăcut. Caracterul fals al acestor două acte a rezultat din simpla comparare cu planul cadastral şi planul de amplasament şi oficiale, planul cadastral folosit de inculpat conţinând o delimitare a suprafeţei de teren de 1190 mp în str. C.V., ce nu există în planul cadastral oficial, iar planul de amplasament şi delimitare a imobilului din str. C.V. contrafăcut reprezintă o schiţă a terenului transpusă din planul cadastral contrafăcut.

În data de 28 noiembrie 2007, inculpatul R.N. a obţinut de la Primăria Municipiului Bucureşti, acordarea numărului poştal provizoriu, pentru imobilul din str. C.V.

Ulterior, acesta a solicitat Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară sector 4 intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului din str. C.V., folosind o fişă tehnică contrafăcută a imobilului, caracterul fals al acestui înscris rezultând din împrejurarea că în fişa tehnică folosită de inculpat a fost eliminată rubrica ce conţine datele privind adevăratul proprietar, date care însă apar pe fişa autentică a imobilului.

Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară sector 4 a admis cererea de intabulare a dreptului de proprietate asupra imobilului din str. C.V., la data de 11 decembrie 2007.

La data de 14 decembrie 2007 inculpatul a vândut imobilul situat în str. C.V. inculpaţilor R.P., B.D. şi numitei B.A.

Contractul de vânzare-cumpărare a fost folosit de inculpatul B.D. pentru garantarea celor două credite de la Banca I.R.

Inculpatul B.D. a mai folosit următoarele înscrisuri falsificate, ce au fost depuse la dosarele de credit:

- un certificat de urbanism contrafăcut prin xerocopierea certificatului original, pe care inculpaţii B.D. şi R.P. l-au solicitat Primăriei sectorului 4, al cărui caracter fals a rezultat din împrejurarea că certificatul de urbanism din 29 iulie 2008, emis de Primăria sector 4, prevede la rubrica regimul juridic că, „conform număr factorial (fosta numerotare de pe str. C.V.), terenul se regăseşte sub blocurile de pe str. C.V. Descrierea imobilului din actul de proprietate nu corespunde cu realitatea, respectiv pe terenul indicat în planul topo nu există şi nu a existat construcţie.”, în timp ce în certificatul de urbanism contrafăcut la rubrica regimul juridic, se prevede: „teren intravilan proprietate particulară, în suprafaţă de 1190 mp, conform actelor anexate”.

Întrucât pentru obţinerea creditului era necesar un raport de evaluare a imobilului garanţie, inculpatul B.D. a folosit un alt certificat de urbanism contrafăcut, în aceeaşi modalitate, de data aceasta pornind de la certificatul de urbanism din 14 aprilie 2008. În mod similar, dacă în actul oficial s-a menţionat că, „conform număr factorial (fosta numerotare de pe str. C.V.), terenul se regăseşte sub blocurile de pe str. C.V., descrierea imobilului din actul de proprietate nu corespunde cu realitatea, respectiv pe terenul indicat în planul topo nu există şi nu a existat construcţie.”, în certificatul de urbanism contrafăcut la rubrica regimul juridic se prevede, „teren intravilan proprietate particulară, în suprafaţă de 1190 mp, conform actelor anexate”.

Acest certificat de urbanism a fost depus de inculpatul B.D. la SC B.E.C. SRL care e întocmit un raport de evaluare ce a constatat că imobilul din str. C.V. poate fi evaluat la 2.503.600 RON.

Acest raport de evaluare a fost folosit pentru obţinerea creditului de 500.000 euro. Inculpatul a mai folosit cu acest prilej şi un contract de proiectare încheiat cu acelaşi SC B.C.M. SA.

Indicii ale caracterului fals au rezultat şi cu privire la acest contract, în condiţiile în care numitul A.A.C., indicat în contractul de proiectare ca arhitect, şi care la acea dată era asociat unic al SC B.C.M. SA este conform evidenţelor oficiale M.A.I. de profesie dulgher. După cum se va vedea ulterior, societatea SC B.C.M. SA a fost folosită de inculpat pentru obţinerea frauduloasă şi a altor credite.

Pentru obţinerea celui de-al doilea credit, de 250.000 euro, inculpatul B.D. a obţinut de la PFA T.B. un alt raport de evaluare, care evalua acelaşi imobil la suma de 2.300.000 RON, acelaşi certificat de urbanism contrafăcut folosit şi la SC B.C.M. SA, din 14 aprilie 2008.

Inculpatul a mai folosit la dosarele de credit şi documente de angajare la SC I.I. SRL, în funcţia de director general. Şi cu privire la acest act au existat indicii în sensul că este fals, întrucât cu privire la imobilul care constituie sediul acestei societăţi, str. V.J., sector 3, organele de urmărire penală s-au sesizat în cadrul aceluiaşi dosar sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals de către acelaşi G.V., cauza fiind disjunsă sub acest aspect. Concluziile, pertinente, ale procurorului, au fost expuse pe larg în rechizitoriu. Şi verificările la faţa locului şi planşele foto aferente au probat că la acest sediu nu se desfăşoară activităţi, întrucât imobilul este în stare avansată de degradare.

Cu privire la această activitate infracţională, s-au reţinut însă faptele de fals numai cu privire la certificatele de urbanism contrafăcute, planurile cadastrale şi de urbanism, şi contractul de vânzare-cumpărare al imobilului din str. C.V.

Toţi cei trei inculpaţi au susţinut că toate actele referitoare la acest imobil sunt reale, şi că de asemenea preţurile menţionate în contracte sunt reale şi au fost plătite efectiv.

Inculpatul R.P. a mai menţionat că a semnat o procură pentru inculpatul B.D., intenţia lor comună fiind de a revinde imobilul, fără a şti mai departe ce s-a întâmplat cu acest imobil. Inculpatul R.N. nu a dat declaraţii detaliate cu privire la această faptă dar a negat comiterea vreunui fals cu privire la acest imobil.

Şi în acest caz susţinerile inculpaţilor au fost infirmate de probele administrate care au dovedit cert caracterul fals al fiecăruia dintre înscrisurile folosite de cei trei inculpaţi cu privire la traseul juridic şi modificările aduse statutului juridic al acestui imobil.

Legătura dintre cei trei inculpaţi, R.P. şi R.N. şi inculpatul B.D., a fost dovedită de chiar modalitatea de realizare efectivă a activităţii infracţionale, concluzie susţinută şi de transcrierile convorbirilor telefonice relevante dintre inculpaţii R.P. şi B.D., din care a rezultat că cei doi inculpaţi R. erau la curent cu utilizarea imobilului pentru obţinerea creditelor şi doreau să le fie remisă partea lor de folos material din creditele obţinute cu acest imobil.

Şi datele de fapt expuse la pct. 1 au condus la concluzia că cei doi inculpaţi R. nu erau în nici un caz investitori imobiliari oneşti aşa cum au încercat să susţină ci se foloseau de acte de proprietate false pentru a obţine pe diverse căi foloase materiale ilicite.

Scopul infracţional al obţinerii acestor sume de bani de la partea civilă Banca I.R. a reieşit atât din modul fraudulos de obţinere a creditelor, cât şi din faptul că acest credit nu a fost restituit nici măcar parţial, la data sesizării instanţei fiind înregistrate restanţe de 801.448,62 euro şi 240 RON.

Susţinerile inculpatului B.D., în sensul că o parte din primele rate au fost plătite, nu au relevanţă din punct de vedere juridic, plata sporadică a unor rate de credit, sau chiar plata la zi a acestora, neavând din punct de vedere juridic decât semnificaţia unei restituiri parţiale a prejudiciului, în condiţiile în care urmarea materială necesară consumării infracţiunii de înşelăciune este atinsă prin chiar obţinerea creditelor prin manopere frauduloase, banca neacordând aceste credite în condiţiile în care ar fi cunoscut situaţia reală a imobilului garanţie şi caracterul fals al celorlalte înscrisuri folosite de inculpatul B.D.

În ceea ce priveşte pe inculpatul G.V., s-a mai reţinut că acesta a obţinut într-un mod similar dreptul de proprietate asupra unui alt imobil, din str. V.J., sector 3, imobil cu privire la care verificările ulterioare au relevat că figurează ca sediu social al SC P.I. SRL, societate folosită la spălarea sumelor de bani provenite din contractul încheiat de inculpatul B.D. cu Banca I.R., societate care are o existenţă fictivă şi cu privire la care s-a dispus disjungerea cauzei în vederea efectuării de cercetări sub aspectul infracţiunii de spălare de bani.

În cadrul aceleiaşi proceduri succesorale, incupatul G.V. a folosit o chitanţă sub semnătură privată, falsă, ce atesta dobândirea de către tatăl său a imobilului din str. V.J. Caracterul fals al acestui înscris a rezultat din simpla comparare a celor două chitanţe sub semnătură privată folosite în cadrul acestei proceduri succesorale de inculpat pentru a include în masa succesorală atât imobilul din C.V. cât şi pe cel din str. V.J.

Deşi datate la diferenţă de 20 de ani, 17 mai 1953-15 iulie 1970, ambele înscrisuri, redate comparativ în actul de sesizare, au fost identice ca formulare şi conţinut, cu excepţia adreselor imobilelor şi a numelui proprietarilor. Este evident că cele două chitanţe sunt rezultatul completării aceluiaşi model, ori faţă de datele întocmirii lor acest lucru nu era logic posibil.

Deşi din contextul concret al faptelor a rezultat că şi obţinerea titlului fals de proprietate asupra imobilului din str. V.J. s-a realizat tot sub oblăduirea inculpaţilor R. şi în folosul inculpatului B.D., în lipsa unor date concrete nu s-a reţinut în cursul urmăririi penale şi participaţia acestor trei inculpaţi, activitatea infracţională referitoare la imobilul din str. V.J. fiind reţinută numai în sarcina inculpatului G.V., sub forma infracţiunilor de înşelăciune şi uz de fals în cadrul procedurii succesorale.

III. Tribunalul a mai constatat că, în mod similar şi în aceeaşi perioadă, inculpatul B.D., de data aceasta folosindu-se de SC B.C.M. SA şi cu ajutorul inculpaţilor D.A. şi S.F., a obţinut de la aceeaşi bancă, I.R., o altă linie de credit, de 250.000 euro, şi sumele din această linie de credit fiind folosite în interesul exclusiv al inculpatului B.D.

La solicitarea inculpatului B.D., inculpatul D.A. a preluat ca asociat unic şi administrator societatea SC B.C.M. SA.

S-a menţionat că între cei doi au existat relaţii apropiate de prietenie şi chiar de ghidare spirituală, inculpatul B.D. fiind pastor de rit adventist, iar inculpatul D.A., enoriaş al acestuia. De menţionat că şi ceilalţi inculpaţi din cauză au manifestat un aparent pronunţat respect faţă de inculpatul B.D., pe care l-au considerat chiar mentor. Aceasta nu i-a împiedicat însă pe inculpaţii R., bineînţeles, să pretindă foloasele materiale ce li se cuveneau. Ceilalţi inculpaţi au avut însă rezerve în a-i cere inculpatului B.D. partea cuvenită din câştiguri, primind doar sumele pe care acesta le socotea suficiente.

Atât inculpatul D.A. cât şi S.F. au acţionat la indicaţiile inculpatului B.D. şi în cadrul planului infracţional conceput de acesta.

La data de 15 aprilie 2010, sub îndrumarea inculpatului B.D., inculpatul D.A., în calitate de asociat unic şi administrator al SC B.C.M. SA, societate preluată anterior de la inculpatul B.D., a obţinut o linie de credit în valoare de 250.000 euro de la banca I.R.

Conform dosarului de credit inculpatul D.A. a folosit actele ce erau anterior falsificate de inculpatul S.F. şi remise de către inculpatul B.D.

La dosarul de credit s-au regăsit astfel:

- un bilanţ prescurtat contrafăcut, din 16 aprilie 2009 al Administraţiei Finanţelor Publice sector 3. În cuprinsul acestui bilanţ există informaţia că societatea are un număr de 10 salariaţi, dar din informaţiile oferite de Inspectoratul Teritorial de Muncă Bucureşti rezultă că SC B.C.M. SA avea în perioada respectivă un singur salariat.

- certificat de atestare fiscală contrafăcut din 15 septembrie 2009 al Administraţiei Finanţelor Publice Contribuabili Mijlocii, al cărui caracter fals este confirmat de adresa instituţiei emitente, din care rezultă că numărul folosit de inculpaţi nu se regăseşte în plaja de numere a acesteia.

- 4 contracte fictive, înregistrate din 10 decembrie 2007, din 20 noiembrie 2007, din 9 ianuarie 2008, din 5 ianuarie 2008. Caracterul fals al acestor contracte rezultă din următoarele împrejurări: dincolo de faptul că după preluarea ei de către inculpatul B.D. societatea respectivă nu a avut nici un fel de activitate comercială, fapt recunoscut şi de inculpaţi, aceste contracte sunt încheiate de SC B.C.M. SA (cu denumirea anterioară de SC N.S. SRL) cu o altă societate, SC I.C. SRL, care a fost folosită tot de inculpatul B.D. pentru desfăşurarea altor activităţi ilicite. Şi alte inadvertenţe atestă această concluzie, spre exemplu, aplicarea unei ştampile provenind de la o altă societate comercială cu un nume asemănător, SC I.B.G. SRL, deşi cocontractant este SC I.C. SRL.

Inculpatul S.F. a recunoscut de altfel că a falsificat toate aceste acte contabile, întocmindu-le pe calculator la indicaţiile inculpatului B.D., fapt confirmat şi de cel din urmă. Spre deosebire de inculpatul S.F., inculpatul B.D. a prezentat însă o teză de absolută noutate, susţinând că deşi a folosit aceste acte false pentru obţinerea unor linii de credit pe care nu le-a utilizat în scopul susţinut în faţa funcţionarilor bancari, totuşi activitatea sa comercială este per ansamblu licită, mai cu seamă că acest mod de a proceda era practicat şi de majoritatea celorlalţi comercianţi.

În opinia primei instanţe, declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului S.F. s-au coroborat şi cu rezultatele percheziţiei domiciliare şi informatice efectuate în locuinţa, locul de muncă şi asupra sistemelor informatice aparţinând inculpatului S.F., fiind găsite mai multe facturi fiscale emise de SC N.S. SRL către SC I.C. SRL cât şi de faptul că una din convorbirile telefonice relevante dintre cei doi inculpaţi, reproduse în actul de sesizare, au confirmat că actele erau întocmite la indicaţiile inculpatului B.D., convorbirea se referă la anumite erori existente cu privire la denumirea unei societăţi (SC A.D. SRL) care se regăseşte în chiar contractul din 9 ianuarie 2008 folosit pentru obţinerea liniei de credit.

La data de 29 aprilie 2009, în mod similar, inculpatul D.A. a obţinut suplimentarea liniei de credit cu suma de 150.000 de euro.

Atât linia iniţială de credit cât şi suplimentarea sa au fost garantate cu ipoteci asupra unor imobile situate în Bucureşti, str. I.S., sector 4 şi şos. P.-T., V., judeţul Ilfov.

Rapoartele de evaluare necesare au fost obţinute de inculpatul B.D., prin folosirea la societăţi de evaluare a unor certificate de urbanism contrafăcute.

Astfel, inculpatul B.D. a folosit la evaluatorul SC P.P. SRL certificatul de urbanism contrafăcut din 31 iulie 2008, obţinând de la această societate un raport de evaluare a imobilului din str. I.S., sector 4, în cuantum de 474.000 de euro, însă, conform adresei Primăriei sector 4 Bucureşti, acest certificat nu există în realitate.

Martorul P.C. a declarat în ambele faze procesuale că, la solicitarea inculpatului B.D. a fost de acord cu instituirea unei ipoteci asupra imobilului pentru a garanta un împrumut bancar, primind suma de 50.000 de euro. Pentru că inculpatul promisese suma de 100.000 euro, însă a condiţionat remiterea restului sumei de garantarea unui alt credit, acelaşi imobil a fost folosit şi pentru garantarea unui alt credit la SC B. SA. şi martorii P.G.D. şi A.N. confirmă declaraţiile lui P.C., arătând că cel dintâi a vorbit efectiv despre obţinerea sumelor de bani cu inculpatul B.D., iar ei înşişi s-au deplasat la bănci pentru a semna o serie de acte.

În continuare, în acelaşi mod inculpatul D.A. a solicitat şi obţinut suplimentarea liniei de credit cu o altă sumă, de 700.000 euro.

Inculpatul D.A. a folosit în acest caz un alt document contrafăcut, întocmit pe calculator de inculpatul S.F., intitulat „Situaţia activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii la data de 30 iunie 2008”, din 11 august 2009 al Administraţiei Finanţelor Publice sector 1. Conform adresei Administraţiei Finanţelor Publice sector 1, acest număr însă nu se regăseşte în plaja de numere ale acestei instituţii.

Inculpatul S.F. a recunoscut de altfel că a întocmit în fals şi acest înscris, arătând că şi în acest caz a acţionat la indicaţiile inculpatului B.D., fapt recunoscut de acesta.

De altfel, acest act în format electronic a fost găsit cu ocazia efectuării percheziţiilor informatice efectuate asupra sistemelor informatice aparţinând inculpatului S.F.

Cu privire la această suplimentare, a fost folosit un alt teren cu titlul de garanţie. Este vorba despre terenul din str. D.C.

Pentru obţinerea unui raport de evaluare, inculpatul B.D. a folosit la evaluatorul SC P.P. SRL certificatul de urbanism contrafăcut din 7 octombrie 2008, obţinând de la această societate două rapoarte de evaluare a imobilelor din str. D.C. sector 4 în valoare de 850.000 de euro, respectiv 810.000 euro. Rapoartele de evaluare astfel întocmite au fost depuse la dosarul de credit în vederea garantării facilităţii acordate de Banca I.R.

Conform adresei emisă de Primăria sectorului 4, certificatul de urbanism din 7 octombrie 2008 nu a existat.

Martorul M.I. care în cursul cercetării judecătoreşti s-a constituit parte civilă, proprietarul iniţial al acestui teren, a arătat că în anul 2008 l-a împuternicit pe numitul A.P. să vândă terenul respectiv şi că în data de 30 septembrie 2009, aceasta a vândut 13 parcele din terenul respectiv către SC B.C.M. SA, reprezentată de D.A., dar martorul M.I. nu a primit nici o sumă de bani din această vânzare.

Tribunalul a reţinut că în ceea ce priveşte cele două certificate de urbanism folosite la SC P.P. SRL, din 31 iulie 2008 şi din 7 octombrie 2008, s-a dispus disjungerea cauzei sub aspectul infracţiunilor art. 288 C. pen., reţinându-se în sarcina inculpatului B.D. numai uzul de înscrisuri oficiale falsificate.

O parte din sumele de bani din această linie de credit a fost spălată de inculpaţi, în următoarea modalitate: întrucât linia de credit avea scop exclusiv comercial, de plată a facturilor şi altor datorii comerciale, fiind acordată în scopul dezvoltării economice a societăţii contractante, la indicaţiile inculpatului B.D., inculpatul D.A. a folosit facturi false sau reale (dar încheiate fără scopul efectuării reale a prestaţiilor comerciale menţionate în ele), pentru a vira mai multe sume de bani din această linie de credit către diverse societăţi, SC P.I. SRL, SC M.C. SRL, SC X.S. SRL, SC M.E.S. SRL, SC A.C. SRL, facturi ce sub diverse pretexte au fost stornate de data aceasta direct în conturile SC B.C.M. SA de la Banca C.E. de unde au fost ridicate de inculpatul D.A. prin prezentarea la bancă a unor contracte false de împrumut între sine şi societatea pe care se presupune că o administra.

Astfel, inculpatul D.A., în perioada 24 aprilie 2009-1 februarie 2010, a transferat, în mai multe tranşe, suma totală de 3.742.387 RON, către societăţile menţionate, şi a retras din contul SC B.C.M. SA în numerar, cu titlul de „restituire creditare firmă”, „avans salarii”, sau „plată dividende” suma de 1.443.170 RON şi 25.147 euro. Toate aceste sume au ajuns în posesia inculpatului B.D.

Toate contractele ce au fost folosite pentru spălarea banilor au fost fictive.

În ceea ce priveşte SC P.I. SRL, prin care a fost spălată suma de 1.960.439 RON, această societate a avut sediul social pe str. V.J., sector 3, adresa cu privire la care în cauză s-a dispus disjungerea existând suspiciuni că titlul de proprietate asupra acestui imobil a fost obţinut de inculpatul G.V. fraudulos. Conform adresei Administraţiei Finanţelor Publice sector 3 din 6 septembrie 2010, SC P.I. SRL nu a figurat înregistrată în evidenţa plătitorilor TVA din anul 2007. Mai mult, Oficiul Naţional de Prevenirea şi Combatere a Spălării Banilor a comunicat în cauză prin adresa din 27 septembrie 2010 că există suspiciuni cu privire la cuantumul ridicat şi repetabil al încasărilor efectuate de SC P.I. SRL de la SC B.C.M. SA urmate de retragerea banilor în numerar, cu titlu „restituire împrumut societate”, şi că „există suspiciuni cu privire la cuantumul ridicat şi repetabil al încasărilor efectuate de SC P.I. SRL cu titlu transfer sold, urmate de ridicarea banilor în numerar, cu titlu „restituire creditare societate”. Cu privire la această societate s-a dispus disjungerea cauzei.

În ceea ce priveşte SC M.C. SRL, către care s-a transferat suma de 752.056 RON, această societate a fost reală, însă facturile emise de SC B.C.M. SA SA nu au avut la bază operaţiuni economice reale. Martorul T.T., administratorul acestei societăţi, a arătat că inculpatul l-a contactat pentru a efectua o lucrare de construcţii privind extinderea unui adăpost de bătrâni pe care l-ar fi administrat (inculpatul fiind în opinia martorului o persoană foarte religioasă) şi prin SC B.C.M. SA i s-a trimis în cont o sumă de bani pe care a restituit-o în contul aceleiaşi firme întrucât cerinţele ulterioare ale inculpatului cu privire la proiect nu se mai încadrau în costurile estimate şi martorul a considerat că nu poate efectua lucrarea.

Caracterul nereal al acestui presupus demers onest al inculpatului B.D. a rezultat din contextul de ansamblu al activităţii infracţionale. Privită în lumina întregii activităţi infracţionale, tribunalul a reţinut că şi acest act al inculpatului B.D. are un vădit caracter ilicit, acesta folosindu-se de imaginea sa de om credincios şi de încrederea pe care a fost capabil să o inspire diverselor persoane oneste cu care a intrat în contact pentru a folosi această ipotetică relaţie de afaceri în scopul virării unei sume de bani cu intenţia clară ca aceasta să îi fie returnată dar pe un alt traseu, într-un cont de unde putea retrage această sumă fără constrângerea condiţiilor contractului de credit.

Această concluzie a fost confirmată de traseul ulterior al banilor trimişi către SC M.C. SRL, suma de bani restituită de această societate a fost transferată din contul SC B.C.M. SA deschis la Banca C.E. în contul personal al inculpatului D.A. de la aceeaşi bancă, inculpatul folosind pentru această operaţiune un contract fals de credit, contractul din 1 septembrie 2009, având ca obiect suma de 1.720.000 RON, prin care el împrumuta societatea.

În ceea ce priveşte SC X.S. SRL., către care a fost virată suma de 151.707 RON din linia de credit deschisă la Banca I.R., şi această societate a fost reală dar activitatea care trebuia desfăşurată şi care a stat la baza retragerii sumei de bani era din punctul de vedere al inculpaţilor doar fictivă.

Martorul I.M.S. a declarat şi în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti că a fost contactat de o persoană care din partea SC B.C.M. SA i-a cerut să îl ajute în dezvoltarea unui video-chat, sens în care martorul trebuia să asigure structura informatică. Martorului i s-au virat sume de bani şi emis facturi în două rânduri pentru ca ulterior contractantul să îl anunţe că renunţă la proiect, martorul restituind sumele de bani către contul SC B.C.M. SA.

Este evident că şi această presupusă dezvoltare a reţelei de video-chat era fictivă, concluzie dedusă atât din modul similar în care ulterior sumele de bani au ajuns în posesia inculpatului B.D., cât şi din varietatea uimitoare a „activităţilor economice” ale SC B.C.M. SA, societate care de altfel nu a avut activitate economică concretă.

Suma, restituită în contul SC B.C.M. SA deschis la Banca C.E., a fost transferată de inculpatul D.A. în contul personal, prin folosirea contractului fictiv de credit din 1 septembrie 2009 şi retrasă în numerar la data de 8 octombrie 2010.

În ceea ce priveşte SC M.E.S. SRL, prin care au fost spălate alte sume de bani, Tribunalul a reţinut că, la datele de 7 octombrie 2009 şi 13 octombrie 2009, inculpatul D.A. a transferat sumele de 174.850 RON, respectiv 382.470 RON, cu titlu de plată facturi, din linia de credit deschisă la Banca I.R. în contul acestei societăţi, deschis la o altă instituţie bancară, iar sume au fost restituite în aceeaşi zi, în contul SC B.C.M. SA de la Banca C.E.

Această societate nu a avut existenţă reală, percheziţia domiciliară efectuată în cursul urmăririi penale la sediul social al SC M.E.S. SRL confirmând că la această locaţie nu funcţionează nici o societate comercială. Administratorul aparent, SC M.E.S SRL, a declarat că, în urmă cu doi ani, a fost de acord, în schimbul sumei de 200 RON, ca un cetăţean turc să stabilească sediul firmei sale la domiciliul său şi a semnat nişte acte în acest sens, fără a primi suma de bani promisă, iar societatea respectivă nu a desfăşurat vreo activitate la sediul respectiv.

Toate aceste sume au fost retrase de inculpatul D.A., folosind contractul fictiv de credit din 1 septembrie 2009, încheiat între sine şi SC B.C.M. SA având ca obiect suma de 1.720.000 RON, contract cu privire la care inculpatul S.F. a recunoscut că l-a întocmit în fals la indicaţia inculpatului B.D.

Alte sume de bani au fost retrase de inculpatul D.A. din linia de credit cu justificarea „avans salarii”, motivare nereală conform adresei I.T.M. Bucureşti din 11 octombrie 2010, menţionată şi anterior, SC B.C.M. SA avea un singur angajat.

Inculpatul S.F. a recunoscut că a falsificat înscrisurile contabile folosite la inducerea în eroare a Băncii I.R., cunoscând scopul infracţional dar nebeneficiind material în vreun fel. Inculpatul a solicitat de altfel aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., cererea sa îndeplinind toate condiţiile de fond şi formă.

Inculpatul D.A. a recunoscut că a preluat societatea menţionată mai sus şi că a obţinut creditele în cauză, a depus actele care îi erau date de inculpatul B.D., însă a făcut toate aceste lucruri pentru că a avut încredere deplină în acest inculpat. Teza inculpatului D.A. a fost susţinută de inculpatul B.D., care a precizat că inculpatul D.A. a acţionat la indicaţiile sale dar fără a cunoaşte scopul ilicit al obţinerii creditelor. Dacă prima parte a tezei este reală, fiind evident că inculpatul B.D. a coordonat întreaga activitate ilicită, Tribunalul a înlăturat susţinerile celor doi inculpaţi cu privire la necunoaşterea de către inculpatul D.A. a caracterului ilicit al acţiunilor sale. Având în vedere pe de o parte caracterul repetat al actelor materiale ale inculpatului în obţinerea liniei de credit şi celor două suplimentări de la această bancă, dar având în vedere şi participaţia inculpatului la mai multe din faptele expuse în continuare, având pe de altă parte în vedere că inculpatul beneficiază de educaţie şi este posesor al unei capacităţi intelectuale de nivel cel puţin mediu, prima instanţă a opinat că, susţinerea conform căreia acesta ar fi acţionat cu o absolută naivitate şi completă ingenuitate nu poate fi acceptată, cel puţin nu fără a pune în discuţie chiar existenţa minimei capacităţi intelectuale şi de raţiune a organelor judiciare, atât procuror cât şi instanţă de judecată.

Cu privire la activităţile de spălare de bani, inculpatul a recunoscut că actele folosite sunt false, dar a susţinut că a încercat să ruleze sumele de bani pentru a acoperi datorii mai vechi din alte credite, situaţia sa fiind pur şi simplu cea a unui comerciant afectat de criza economico-financiară ce începuse să se manifeste la acel moment la nivel global; Tribunalul nu a socotit necesar să mai insiste asupra caracterul evident neîntemeiat al unor susţineri de acest tip.

Ulterior derulării acestei activităţi infracţionale, SC B.C.M. SA a fost cesionată către C.A.P. şi C.B.A., pentru a fi îngreunate posibilele verificări viitoare ale organelor de urmărire penală. Martorul C.B.A., care în cursul urmăririi penale a afirmat că cesiunea este fictivă, nu a putut fi audiat în cursul judecăţii deşi a fost citat prin A.N.P. (existând date că ar executa o pedeapsă privativă de libertate).

IV. În ceea ce priveşte activităţile de inducere în eroare a Banca C.E.C. cu ocazia obţinerii unui credit de 1.827.500 RON de către SC I.C. SRL, activitate ilicită în care au fost implicaţi de asemenea inculpatul B.D., S.F. şi D.A., Tribunalul a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La data de 2 decembrie 2008, inculpatul B.D. a preluat SC I.C. SRL, societate ce, ca şi SC B.C.M. SA, nu a avut niciodată activitate comercială şi a fost folosită în scopul obţinerii frauduloase a unor alte linii de credit. După inducerea în eroare a Băncii C.E.C., această societate a fost cedată inculpatului V.B.A. şi folosită la următoarele acte materiale de înşelăciune.

În acest caz, inculpatul B.D. a acţionat ca asociat şi administrator al acestei societăţi şi a făcut personal demersurile pentru obţinerea creditului.

În calitate de asociat unic şi administrator al SC I.C. SRL, inculpatul B.D. a încheiat contractul de credit din 30 aprilie 2009, prin care Banca C.E.C. i-a acordat cu titlu de împrumut suma de 1.827.500 RON.

Actele folosite de inculpat la obţinerea acestui credit au fost false.

Astfel, inculpatul a depus la dosarul de credit certificatul de atestare fiscală contrafăcut din 23 aprilie 2009, emis de Administraţia Finanţelor publice sector 4. Caracterul fals al acestui certificat a rezultat din adresa din 18 noiembrie 2010 emisă de Administraţia Finanţelor publice sector 4, din care rezultă că a fost acordat la data de 18 februarie 2010 unei cereri de eliberare certificat de atestare fiscală formulată de SC I.C. SRL, însă cererea aceasta a fost clasată şi nu s-a emis certificat de atestare fiscală.

Inculpatul a mai depus următoarele acte al căror caracter fals a fost reţinut şi dovedit în cursul urmăririi penale:

- bilanţul prescurtat contrafăcut al Administraţiei Finanţelor Publice sector 4, din 1 iunie 2009, al cărui caracter fals rezultă din adresa Administraţiei Finanţelor Publice sector 4 din 4 noiembrie 2010, care atestă că nu există înregistrat un document cu acest număr. Prin adresa din 4 noiembrie 2010, emisă de Administraţiei Finanţelor Publice sector 4 se arată că a fost atribuit în data de 15 aprilie 2009 unei declaraţii privind impozitul de profit depuse de SC O.E.S.M. SRL.

- bilanţul prescurtat contrafăcut al Administraţiei Finanţelor Publice sector 1 din 6 martie 2008, al cărui caracter fals este confirmat de comunicarea Administraţiei Finanţelor Publice sector 1, din 10 noiembrie 2010, conform căreia din 6 martie 2008 face parte din plaja de numere a instituţiei pentru înregistrarea declaraţiilor şi deconturilor de TVA, însă nu figurează înregistrat în baza de date. Ca şi anterior, sub numărul respectiv este înregistrată o cerere a altei societăţi, de data aceasta SC U.F.E.C. SRL.

- Situaţia activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii la data de 30 iunie 2009, înregistrată la Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti din 22 octombrie 2009, care a fost înregistrat la instituţia publică menţionată sub acest număr, dar care a fost întocmit de inculpatul S.F. folosind informaţii neadevărate.

- Situaţia activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii la data de 30 iunie 2010 şi din 19 august 2010 al Administraţiei Finanţelor Publice Contribuabili Mijlocii, act întocmit cu date nereale de acelaşi inculpat.

Un alt act similar, situaţie a activelor şi datoriilor, conţinând date neconcordante, nu a putut fi însă verificat în cursul urmăririi penale.

Toate actele contabile menţionate mai sus au fost întocmite de inculpatul S.F., fapt recunoscut de altfel de către acesta. De data aceasta, conform înscrisurilor depuse de angajaţii C.E.C. şi conform şi declaraţiilor inculpatului, acesta ţinea direct legătura cu banca, fiindu-i cerute direct actele necesare pe care inculpatul le întocmea în fals. Inculpatul se prezenta oficial ca şi contabil şi partener al inculpatului B.D.

Inculpatul D.A. a intervenit în acest caz în faza a doua a activităţii infracţionale, ce ţine de spălarea banilor obţinuţi în mod fraudulos.

La data de 12 mai 2010, inculpatul B.D. a transferat suma de 332.150 RON, în contul aparţinând SC A.L. SRL de la Banca T., cu titlu de plăţi facturi, în scopul ascunderii originii ilicite a sumelor obţinute prin inducerea în eroare a Băncii C.E.C.

Semnificativ pentru latura volitivă a inculpaţilor în acest caz este că pentru operaţiunea de spălare a banilor au fost folosite în această fază ambele societăţi, atât SC B.C.M. SA cât şi SC I. SA.

Conform martorei M.C.A., director al SC A.L. SRL, administratorul acestei societăţi, D.B.M., care nu a mai putut fi audiat în cursul cercetării judecătoreşti schimbându-şi domiciliul fără a fi identificat cel nou, a declarat că acest contract era tri partit, iar SC A.L. SRL intermedia de fapt cumpărarea de către una din firme de materiale de construcţii de la cealaltă firmă, la preţuri şi în cantităţi fixate de cea dintâi. Martorul D.B.M. audiat în cursul urmăririi penale a fost mai tranşant, admiţând că scopul contractului era intermedierea transferului unor sume de bani de la o societate la alta în schimbul unui comision. În acest mod s-a obţinut transferul sumelor de bani din linia de credit a beneficiarei I. în conturile SC B.C.M. SA, al cărei administrator, D.A., folosea acte false pentru a retrage sumele de bani în numerar pentru a fi date inculpatului B.D.

În data imediat următoare virării acestei sume, SC A.L. SRL a efectuat o plată în cuantum de 300.000 RON către SC B.C.M. SA, în contul acestei societăţi de la Banca C.E., de unde inculpatul D.A. a retras în numerar, în aceeaşi zi, suma de 299.000 RON cu titlu de rambursare credit firmă, folosind contractul fictiv de credit din 15 ianuarie 2009, încheiat între sine şi SC B.C.M. SA având ca obiect suma de 1.350.000 RON, contract care a fost, de asemenea, întocmit în fals de inculpatul S.F.

Similar, la data de 31 iulie 2010, inculpatul B.D. a transferat suma de 332.500 RON, în contul SC A.L. SRL de la Banca T., cu titlu de plăţi facturi, şi în aceeaşi zi, SC A.L. SRL a efectuat o plată în cuantum de 322.000 RON către SC B.C.M. SA, în contul acestei societăţi de la Banca C.E., de unde inculpatul D.A. a retras în numerar, suma de 322.000 RON, cu titlu de rambursare credit firmă, folosind acelaşi contract fictiv de credit din 15 ianuarie 2009.

În acelaşi scop, ca o variaţie a mijloacelor ilicite folosite, inculpatul B.D. încheie un contract fictiv de credit cu SC I. SA SRL, pe care o împrumută fictiv cu 413.500 RON, la data de 12 mai 2009, şi la aceeaşi dată, această sumă este transferată de la SC I. SA către SC A.L. SRL care la rândul ei o transferă către SC B.C.M. SA, şi de aici este ridicată de inculpatul D.A.

Plata primelor rate ale liniei de credit a avut ca scop evitarea înregistrării societăţilor în evidenţele incidentelor de plăţi. Aceste plăţi nu au avut, în contextul atât de amplu al activităţii infracţionale, semnificaţia unui comportament de bună credinţă, ci au reprezentat o modalitate de a menţine eroarea băncii asupra solvabilităţii beneficiarei.

Poziţiile celor trei inculpaţi şi în raport de această faptă au fost similare celor expuse la pct. III, şi comportă aceleaşi discuţii, pe care Tribunalul nu le-a mai reluat.

V. În ceea ce priveşte activitatea de obţinere a creditelor de la SC B. SA, în care au fost implicaţi inculpaţii B.D., V.B.A., S.F., şi P.E.D., Tribunalul a reţinut în fapt următoarele:

După activitatea frauduloasă expusă la punctul anterior, inculpatul B.D. a cedat SC I. SA către inculpatul V.B.A., care a încheiat, în calitate de asociat unic şi administrator al acestei societăţi, contractul de credit din 16 aprilie 2010, prin care SC B. SA i-a acordat cu titlu de împrumut suma de 200.000 euro.

Inculpaţii au solicitat în acest caz iniţial o sumă mult mai mare, conform declaraţiilor angajaţilor băncii ce au fost audiaţi ca martori, iniţial fiind aprobată o sumă mai redusă, societatea fiind la prima colaborare cu banca, existând posibilitatea suplimentării acestei linii de credit dacă era evaluată favorabil şi ulterior.

Şi în acest caz, actele folosite, situaţii financiare, contracte, etc, erau falsificate pe calculator de inculpatul S.F., şi remise de inculpatul B.D. către inculpatul V.B.A., care semna actele ca reprezentant al societăţii. Acesta era însă însoţit la bancă, cel puţin la întâlnirile esenţiale, de inculpatul B.D., care s-a folosit pentru a facilita obţinerea creditului şi de relaţiile stabilite cu o funcţionară a băncii, cercetată în calitate de învinuită şi ulterior audiată în instanţă în calitate de martoră, numita P.A.C. Această martoră s-a ocupat iniţial şi de întocmirea dosarului de credit. Aceasta a demisionat cu o lună înainte de aprobarea dosarului de credit, după ce a făcut inculpatului cunoştinţă cu colega sa care urma să se ocupe în continuare de dosar.

În contextul în care între inculpat şi această martoră se stabilise deja o relaţie destul de strânsă pe plan profesional, inculpatul promiţându-i martorei că o va angaja la una din firmele sale, ca concretizare a unei colaborări viitoare, martora l-a sprijinit pe inculpat în obţinerea creditului iniţial şi urma să îl sprijine şi la suplimentarea liniei de credit până la suma de 1.000.000 RON.

Inculpatul B.D. a remis acestei martore suma de 8.000 RON pentru sprijinul acordat dar şi pentru a le influenţa pe alte colege ale sale să aprobe cererea de suplimentare a creditului.

De menţionat că numita P.A.C. a fost audiată iniţial în calitate de învinuită, ulterior dispunându-se scoaterea de sub urmărire penală şi fiind indicată de Parchet în calitate de martoră, însă faţă de aceasta, ca şi faţă de alţi funcţionari ai băncii, s-a dispus disjungerea sub aspectul infracţiunii de neglijenţă în serviciu, această martoră putând fi încă subiect al răspunderii penale.

Tribunalul a considerat că declaraţiile martorei în faţa instanţei au fost nesincere şi le-a înlăturat în cea mai mare parte. Martora a admis că a avut o relaţie apropiată de inculpatul B.D., pe plan profesional, acesta oferindu-se să o angajeze, conform susţinerilor martorei. Cum martora a fost audiată în cursul urmăririi penale cu privire la primirea sumei de 8.000 RON de la inculpatul B.D., prin intermediul inculpatului V.B.A., care în mod constant recunoaşte că inculpatul B.D. i-a dat această sumă pentru a i-o remite martorei, aceasta a încercat să prezinte o explicaţie cât mai credibilă, şi a relatat aspecte, care nu au fost menţionate şi în faza urmăririi penale, foarte detaliate, cu privire la o pretinsă activitate a sa de sprijinire a inculpatului B.D. în găsirea unui sediu şi a unor birouri, la Hotel M., pentru o viitoare societate comercială, la care ea însăşi urma să fie angajată, dar nu într-o funcţie precisă, iar suma de 8.000 RON ar fi constituit salariul pentru prima lună de muncă, pentru o activitate pe care de fapt nu o prestase. În contextul de ansamblu al faptelor, caracterul absurd al acestor susţineri apare ca fiind evident în opinia tribunalului. Suma este în realitate prea mare pentru a constitui un salariu, şi în condiţiile concrete date, reprezintă de fapt o răsplată pentru viitoare servicii importante. Pe de altă parte, dosarul de credit întocmit de inculpatul V.B.A. şi B.D. era evident incomplet, fapt cu privire la care s-au sesizat şi persoanele din conducerea băncii, după virarea efectivă a sumelor şi după demisia martorei din cadrul băncii. Concluzia s-a impus cu atât mai mult cu cât şi din transcrierile convorbirilor telefonice relevante dintre această martoră şi inculpatul B.D. a rezultat că martora a sprijinit intenţia inculpatului de a obţine suplimentarea liniei de credit, inclusiv prin disponibilitatea arătată de martoră de a sprijini interesele inculpatului pe lângă colegele sale, inclusiv prin remiterea unor sume de bani din partea acestora, scopul fiind acela de suplimentare a liniei de credit la o sumă mult mai substanţială, de 1.000.000 euro.

Următoarele acte cu caracter fals au fost identificate în dosarul de credit:

- certificatul de urbanism contrafăcut din 31 iulie 2008, emis de Primăria sectorului 4. Tribunalul a reţinut că, potrivit adresei din 2010 emisă de Primăria sectorului 4 Bucureşti, acest document nu există.

- certificatul de urbanism contrafăcut din 31 iulie 2008, emis de Primăria sectorului 4 pentru evaluarea imobilului situat în str. I.S., sector 4, al căror proprietari erau martorii P.C., P.G.D. şi A.N. care au fost de acord să semneze contractul de garanţie şi la această bancă pentru completarea sumei cu cei încă 50.000 euro promişi încă de la semnarea contractului de garanţie către Banca C.E.C. Conform adresei din 2010, emisă de Primăria sectorului 4 Bucureşti, acest document nu există.

Alte acte nereale folosite în dosarul de credit în cauză, cu caracter contabil, au fost întocmite ca şi anterior, pe calculator, de inculpatul S.F.: documentul intitulat „Informaţii necesare”, balanţa de verificare 1 decembrie 2009-31 decembrie 2009, balanţa de verificare 1 februarie 2010-28 februarie 2010, balanţa de verificare 1 februarie 2009-28 februarie 2009.

La momentul acordării creditului, dosarul de credit nu conţinea documente cu caracter esenţial, un certificat de atestare fiscală şi o situaţie privind activitatea debitorului SC I.C. SRL înregistrată la organul fiscal.

În cauză au fost audiaţi în calitate de martori numiţii B.A.J. şi I.S.F., (faţă de care s-a dispus disjungerea sub aspectul infracţiunii de neglijenţă în serviciu), şi S.C., care au relatat că după deschiderea efectivă a liniei de credit au cerut insistent inculpatului B.D., cu care purtaseră discuţiile esenţiale chiar dacă inculpatul V.B.A. era persoana ce administra firma, pentru a-i cere depunerea certificatului de atestare fiscală.

De asemenea aceşti martori au arătat că au făcut verificări pe teren la sediul real al SC I. SA. Dacă la momentul acordării creditului sediul societăţii din str. N. părea a fi real, fiind conduşi aici de inculpatul D.A. care în continuare este prezent în activitatea inculpatului B.D. (chiar dacă nu se mai reţine la acest act participaţia sa şi din punct de vedere penal), întrucât după ce au constatat caracterul incomplet al dosarului nu au mai reuşit să îl contacteze direct pe inculpatul B.D., iar în urma verificărilor făcute s-a constatat că societatea are alt sediu, martorii au făcut verificări în teren la acest nou sediu, constatând că este un imobil demolat. În mod surprinzător, inculpatul B.D. i-a contactat direct telefonic pe aceştia imediat după ce aceştia au întrebat nişte vecini cu privire la imobilul respectiv, şi i-a invitat pe angajaţii băncii să discute la un alt sediu, în zona U. de această dată.

Inculpatul B.D. a depus la dosar un certificat de atestare fiscală, în luna august 2010, acest act fiind necesar în contextul în care inculpatul a comunicat aceleiaşi bănci că doreşte suplimentarea liniei de credit.

Semnificativă a fost în acest context şi declaraţia martorei L.S.N., ale cărei relaţii cu inculpatul B.D. au privit chestiuni legate de o succesiune, deci extranei acestei cauze, dar care a relatat că inculpatul B.D. era foarte interesat în obţinerea de urgenţă şi prin orice mijloc a unui certificat de atestare fiscală, sens în care a rugat pe martoră chiar să îl ajute, în sensul de a lua legătura cu persoanele potrivite din cadrul instituţiei abilitate, direcţia finanţelor publice. Tribunalul a avut în vedere declaraţiile mult mai detaliate şi mai tranşante date de martoră în cursul urmăririi penale (cu ocazia audierii sale în şedinţă publică şi în prezenţa celorlalţi inculpaţi, martora a fost mult mai evazivă) şi a reţinut că inculpatul B.D. i-a comunicat că va obţine acest certificat oricum, chiar dacă este necesar să îl falsifice.

Pentru a acoperi primele rate din credit şi pentru ca astfel să menţină în eroare partea civilă, au fost implicaţi în activitatea infracţională martorii P.R. şi P.V.A. (cercetaţi în prezent pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă), care sprijineau efectiv pe cei doi inculpaţi în achitarea rate de credit la Banca C.E.C. în schimbul unei părţi substanţiale din sumele ce urmau a fi primite de la următoarele contracte de credit.

Conform declaraţiilor date de inculpatul V.B.A. în cursul urmăririi penale, aceştia au primit suma de 31.000 euro din cele obţinute din creditul Banca P., restul sumelor fiind folosite de inculpatul B.D. pentru a plăti datorii mai vechi către inculpaţii R. Inculpatul V.B.A. a beneficiat de 4.000 de euro din acest credit.

Activitatea ulterioară obţinerii liniei de credit a fost similară, prin folosirea unor contracte falsificate banii fiind luaţi din linia de credit şi trimişi în contul SC I. SA, de unde erau ridicaţi de administratorul V.B.A. prin folosirea unor contracte de credit de asemenea false.

În activitatea de spălare a banilor cu privire la acest credit s-a implicat inculpata P.E.D., care preluase societatea SC A.E. SRL, societate care, de asemenea, a avut o existenţă fictivă.

La datele de 16 aprilie, 19 aprilie, 12 mai 2010, inculpatul V.B.A. a transferat 420.000, 405.000 şi 19.000 RON către SC A.E. SRL, cu titlul de plăţi facturi. Aceste facturi au avut ca bază un contract de vânzare-cumpărare cereale încheiat între SC I. SA şi SC A.E. SRL, care a avut un caracter nereal, între cele două societăţi neavând loc operaţiuni comerciale reale.

Inculpatul V.B.A. a folosit pentru efectuarea acestor transferuri facturile fiscale false din 12 aprilie 2010 şi din 14 aprilie 2010, ambele întocmite de inculpatul S.F., fapt recunoscut de acesta şi confirmat şi de rezultatul percheziţiei informatice.

Inculpata P.E.D. a retras sumele de câte aproximativ 400.000 RON folosind un contract de credit fictiv între sine şi SC A.E. SRL, datat 1 martie 2010 pentru suma de 1.000.000 RON iar suma de 19.000 RON a returnat-o cu titlul de plată factură către SC I. SA din contul căreia a fost retrasă de inculpatul V.B.A.

Inculpaţii V.B.A. şi P.E.D. au recunoscut semnarea actelor şi a contractelor, dar au negat faptul că ar fi cunoscut scopul ilicit al tuturor acestor operaţiuni, bazându-se în întregime pe onestitatea inculpatului B.D. în care aveau încredere absolută.

Aceste susţineri sunt neverosimile în opinia Tribunalului, în condiţiile în care intervenţiile acestor doi inculpaţi au avut caracter repetat şi constant. Convorbirile telefonice au confirmat că între cei doi inculpaţi şi B.D. erau relaţii de amiciţie destul de strânse, ceea ce infirmă poziţiile evazive din cursul cercetării judecătoreşti ale inculpaţilor V.B.A. şi P.E.D. Inculpatul V.B.A. a primit suma de 4.000 euro din acest credit şi s-a implicat şi în obţinerea creditului de la Banca E.B., la rândul său inculpata P.E.D. participând şi la alte acte materiale, iar convorbirile telefonice ce preced temporal această infracţiune atestă că era la curent inclusiv cu relaţiile dintre inculpatul B.D. şi inculpaţii R.

Activitatea economică atestată nereal de contractul de vânzare-cumpărare nu a avut loc niciodată, fapt recunoscut şi de inculpată, or în aceste condiţii, faptul că inculpata a retras sume atât de mari în numerar spre a le remite inculpatului B.D. indică că avea cunoştinţă de caracterul ilicit al întregii activităţi.

Din punctul de vedere al tribunalului, faptul că inculpatul B.D. i-a convins pe cei doi să îi remită întregul folos infracţional pretextând că este nevoit să plătească datorii mai vechi şi mai oneroase şi motivând prin acest cerc vicios şi actele infracţionale în care i-a implicat pe inculpaţii V.B.A. şi P.E.D. nu este o împrejurare ce poate produce efecte asupra laturii subiective, indiferent de motivaţiile inculpaţilor implicaţi în modul de desfăşurare a elaboratei activităţi infracţionale, relevând dincolo de dubiu că aceştia aveau cunoştinţă de natura frauduloasă a tuturor manoperelor la care au participat.

VI. În ceea ce priveşte obţinerea prin inducere în eroare a creditului de 2.138.000 RON de la Banca E.B. prin SC I.C. SRL , activitate în care au fost implicaţi inculpaţii B.D., V.B.A., S.F., P.A. şi P.V., Tribunalul a reţinut în fapt următoarele:

De obţinerea acestui credit era direct interesat inculpatul P.A., la acel moment ca şi în prezent funcţionar public în cadrul Primăriei S.J., care a şi garantat acest credit cu un teren proprietate personală.

Contractul de credit a fost semnat la data de 22 octombrie 2010, de inculpatul V.B.A. ca şi asociat şi administrator unic al SC I. SA, şi a fost deschis pentru o sumă de 2.138.000 RON.

Inculpatul P.A. a sprijinit personal obţinerea acestui credit, apelând la martorul A.M., care i-a şi făcut cunoştinţă acestuia cu preşedintele Băncii E.B.

Şi acest credit a fost obţinut prin folosirea de acte contabile, situaţii financiare, contracte comerciale, etc., ce erau întocmite anterior în fals de inculpatul S.F.

O serie de acte regăsite în dosarul de credit, respectiv: situaţia activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii la data de 30 iunie 2009, înregistrată la Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti din 22 octombrie 2009; balanţa de verificare 1 decembrie 2009-31 decembrie 2009; balanţa de verificare 1 iunie 2009-30 iunie 2009; bilanţul prescurtat la data de 31 decembrie 2008 înregistrat la Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti din 22 octombrie 2009; balanţa de verificare 1 decembrie 2008-31 decembrie 2008; informare suplimentară dosar credit, contractul de vânzare-cumpărare comercială din 12 septembrie 2009, încheiat între SC I.C. SRL şi SC C.O. SA; contractul de vânzare-cumpărare comercială din 1 august 2009, încheiat între SC I.C. SRL şi SC C.F. SA; situaţia creanţelor şi datoriilor la 31 iulie 2010, precum şi explicaţiile referitoare la aceasta; bugetul de venituri şi cheltuieli 2010, bugetul de venituri şi cheltuieli 2011, situaţia cash-flow-ului SC I.C. SRL; balanţa de verificare 1 iulie 2010-31 iulie 2010; situaţia activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii la data de 30 iunie 2010, bilanţul prescurtat la data de 31 decembrie 2009, adresa din 21 octombrie 2010 emisă de Banca P., au fost falsificate de inculpatul S.F., fapt recunoscut de acesta şi confirmat şi de inculpaţii B.D. şi V.B.A.

Reprezentanţii societăţilor ce figurează în contractele comerciale fictive depuse la acest dosar de credit au declarat în cursul urmăririi penale că nu îi cunosc pe inculpaţi şi nu au avut relaţii comerciale cu SC I. SA. Martorii D.S. şi D.R., reprezentanţi ai SC C.F. SA şi SC C.O. SA au declarat că nu au avut niciodată legături comerciale cu SC I. SA.

La audierea acestora s-a renunţat în faza cercetării judecătoreşti, în condiţiile în care caracterul nereal al acestor înscrisuri nu este contestat de nici unul dintre inculpaţi.

Unele dintre actele folosite pentru obţinerea acestui credit, respectiv contractul comercial încheiat de SC I. SA şi SC E.S. SRL la data de 15 iulie 2010, ultima societate reprezentată de inculpata P.V., şi cesionat prin contractul de cesiune din 22 octombrie 2010 în favoarea Banca E.B. este de asemenea fals.

Acest contract, şi facturile aferente, au fost întocmite de inculpata P.V., la cererea inculpatului B.D., legătura dintre cei doi fiind făcută de inculpata P.E.D.

Convorbirile telefonice dintre inculpaţii P.E.D. şi B.D., reproduse în detaliu în rechizitoriu au fost apreciate de tribunal ca extrem de relevante în acest sens, cei doi inculpaţi vorbind extrem de explicit cu privire la necesitatea găsirii unei noi firme care să figureze ca şi partener comercial pentru SC I. SA, inculpatul B.D. dând indicaţii precise cu privire la datele ce trebuie să figureze în contractele şi facturile ce vor fi întocmite, cei doi menţionând expres în relaţie cu toate aceste activităţi numele SC E.S. SRL.

Cu ocazia percheziţiei domiciliare şi informatice efectuate în locuinţa inculpatei P.V. şi pe mediile de stocare ale acesteia au fost găsite contractul încheiat cu SC I.C. SRL, facturile fiscale din 25 iulie 2010, din 30 iulie 2010 şi din 7 august 2010 şi acceptarea cesiunii de creanţă în favoarea Băncii E.B., iar pe mediul de stocare informatic au fost găsite în format electronic, contractul încheiat cu SC I.C. SRL precum şi facturile fiscale din 25 iulie 2010, din 30 iulie 2010 şi din 7 august 2010, numere ce se regăsesc şi în convorbirile telefonice dintre inculpaţii B.D. şi P.E.D.

Inculpata P.V. şi-a rezervat dreptul la tăcere în cursul cercetării judecătoreşti şi în cursul urmăririi penale şi a susţinut că a avut chiar o colaborare comercială mult mai întinsă cu SC I. SA, fără a produce însă nici o dovadă în acest sens, aspect ce a întărit concluzia primei instanţe că apărările sale sunt nereale, de regulă astfel de acte putând fi uşor produse de comercianţii de bună credinţă, existând şi obligaţia înregistrării în contabilitate a unor astfel de acte contabile.

Cu privire la contractul cesionat către Banca E.B., inculpata P.V. a susţinut că facturile au fost emise fără ca mărfurile să fie livrate în realitate, în baza acestui contract ea urmând să realizeze doar activităţi de intermediere. Or, în condiţiile în care atât convorbirile telefonice cât şi rezultatele percheziţiilor indică în mod cert caracterul nereal al tuturor acestor acte comerciale, este evident, după părerea tribunalului, că aceste apărări ale inculpatei au caracter nereal şi sunt invocate pentru a motiva, fragmentat şi pe măsură ce i s-au prezentat probele de vinovăţie, fiecare dintre elementele faptelor reţinute în acuzare, fără însă ca apărarea sa să aibă un caracter unitar şi plauzibil.

În mod similar, apărările inculpatei P.E.D., în sensul că această activitate de achiziţionare cereale ar fi fost reală, sunt nereale, fiind infirmate de aceleaşi probe menţionate anterior.

În aceste condiţii, semnarea de către inculpată, cu reprezentarea caracterul fictiv al acestui contract, a contactului de vânzare-cumpărare cu SC I. SA, şi semnarea de către această inculpată a adresei prin care SC E.S. SRL era de acord să cedeze creanţa rezultată din acest contract către Banca E.B., şi cunoscând că aceste acte vor fi folosite la întocmirea dosarului de credit, constituie o activitate de sprijinire a inculpatului B.D. în activitatea de inducere în eroare a băncii, contractul de cesiune a creanţei în favoarea băncii constituind o garanţie bănească pentru achitarea creditului şi un mijloc de a încredinţa reprezentanţii băncii de bonitatea societăţii sale.

Cu privire la poziţia inculpatului V.B.A., care a negat că ar fi cunoscut caracterul infracţional al acestei activităţi, instanţa a reluat argumentele expuse mai sus şi a reţinut că din modalitatea concretă în care s-a pus în aplicare rezoluţia infracţională, relaţiile strânse ale inculpatului cu inculpatul B.D. şi participarea repetată nu numai la obţinerea celor două credite dar şi la activitatea ulterioară de spălare de bani este exclus ca acest inculpat să fi acţionat în necunoştinţă de cauză.

În ceea ce priveşte pe inculpatul P.A., acesta a negat implicarea sa în activitatea infracţională, arătând că era interesat ca în colaborare cu inculpatul B.D. să dezvolte un proiect de investiţie pe terenul adus ca şi garanţie. Tribunalul a apreciat că apărările inculpatului sunt nesincere şi le-a înlăturat. Inculpatul V.B.A. a precizat şi în cursul urmăririi penale cât şi al judecăţii că sumele din acest credit (din care personal a primit 15.000 euro) erau destinate inculpatului P.A., aspect pe care îl cunoaşte de la inculpatul B.D. În condiţiile în care între cei doi inculpaţi nu există relaţii de duşmănie şi aceste declaraţii nu sunt oricum de natură a avantaja poziţia procesuală a inculpatului V.B.A., Tribunalul nu a găsit nici un motiv pentru a se îndoi de sinceritatea acestui martor. De altfel, şi inculpatul S.F. a confirmat susţinerile inculpatului V.B.A. Evident, inculpatul B.D. a negat această teză, însă această poziţie este în concordanţă şi cu atitudinea sa din cursul urmăririi penale, acest inculpat cât şi inculpata P.E.D. fiind foarte prevăzători în a da declaraţii incriminatoare la adresa inculpatului P.A.

Faptul că inculpatul P.A. s-a interesat personal şi constant de derularea creditului este confirmat şi de declaraţiile martorilor A.M., la care instanţa a făcut referire anterior, care în cursul urmăririi penale a arătat chiar că a avut impresia că SC I. SA aparţine inculpatului P.A., şi B.A.L., angajat al Băncii E.B., care a arătat că inculpatul se interesa permanent de acest credit şi a intenţionat să schimbe şi condiţiile garanţiei.

Interesul inculpatului nu s-a limitat la interesul firesc al unui garant, întrucât şi P.R. şi P.F., implicaţi deja în calitate de „finanţatori” în obţinerea unui credit anterior, au declarat în cursul urmăririi penale că toate sumele de bani din acest credit au fost remise inculpatului P.A. Faptul că aceşti martori au revenit în cursul cercetării judecătoreşti asupra acestor declaraţii este, în opinia instanţei fondului, consecinţa calităţii de făptuitori ai infracţiunii de mărturie mincinoasă, dată lor în cursul urmăririi penale, pentru alte declaraţii date cu privire la alte fapte, dar şi de foarte plauzibila lor implicare în calitate de cel puţin complici în aceste activităţi infracţionale, posibilitate de care cei doi martori sunt pe deplin conştienţi, şi care este de natură a le altera poziţia procesuală.

Tribunalul a mai avut în vedere şi convorbirea telefonică avută după arestarea unora dintre inculpaţi, între martorul P.R. şi P.A., şi reprodusă în actul de sesizare, în care cel dintâi îi reproşează interlocutorului că din cauza sa ceilalţi inculpaţi sunt în puşcărie iar pe el însuşi l-a lăsat sărac.

Sumele de bani au fost retrase din contul deschis într-un mod similar celui folosit în cazul SC B. SA, şi tot cu ajutorul inculpatului P.E.D.

În data de 27 octombrie 2010, inculpatul V.B.A. a transferat suma de 2.136.000 RON, provenind din creditul acordat de Banca E.B., în contul aparţinând SC A.E. SRL, cu titlu de plată facturi, în baza unui contract de vânzare-cumpărare cereale ce nu a fost executat niciodată, împrejurare recunoscută şi de inculpatul P.E.D., facturile folosite în acest scop, din 27 septembrie 2010, din 30 septembrie 2010 şi din 4 octombrie 2010 fiind întocmite tot de inculpatul S.F., fapt confirmat de declaraţiile acestuia, mai mult înscrisurile fiind găsite la locuinţa acestuia în cadrul percheziţiei domiciliare efectuate.

În aceeaşi zi inculpatul P.E.D. a transferat aceste sume cu titlu de rambursare credit în contul personal de la Banca C.E. şi în aceeaşi zi şi următoarea a retras aceste sume în numerar. Sumele au ajuns, aşa cum s-a arătat mai sus, prin inculpatul B.D., în posesia inculpatului P.A., principalul beneficiar al acestei activităţi infracţionale.

VII. În ceea ce priveşte inducerea în eroare a primăriei S.J., activitate în care au fost implicaţi inculpaţii B.D., P.A., S.F. şi P.E.D., Tribunalul a reţinut în fapt următoarele:

Prin intermediul inculpatului P.A., la această dată (ca şi în prezent) administrator public în cadrul acestei primării, inculpata P.E.D., ca administrator al SC A.E. SRL, a încheiat în mod fictiv cu această primărie un contract de toaletare arbori, în baza căruia primăria a achitat acestei societăţi suma de 79.416 RON, prin factură fiscală.

Astfel, cum a rezultat din declaraţiile martorului P.E., vice-primar în cadrul Primăriei S.J., iniţiativa efectuării acestei lucrări a avut-o inculpatul P.A., care a adus şi contractantul. Conform declaraţiei inculpatului P.E.D., firma sa nu avea ca obiect de activitate toaletare arbori, cum de altfel nu a desfăşurat nici o activitate efectivă, însă inculpatul B.D. se angajase să aducă el lucrători. Acesta a arătat că lucrarea a făcut-o aproape gratis ca serviciu pentru că inculpatul P.A. îl ajutase să obţină creditul de la Banca E.B. În ceea ce priveşte lucrătorii, inculpatul B.D. a susţinut că erau dintre enoriaşii săi, care nu aveau însă experienţă în efectuarea unor astfel de lucrări şi nu ştie cum îi poate identifica. În cursul cercetării judecătoreşti, martorii audiaţi în calitate de angajaţi ai primăriei, precum T.I.G., sau I.M.A., au încercat chiar să convingă instanţa de completa legalitate a acestui contract, nici una dintre martore însă nu ştia însă natura exactă a contractului pe care l-au semnat, înregistrat, şi au atestat sub jurământ că lucrarea s-a efectuat, întrucât întâmplător în drum spre locul de muncă străbat toată comuna şi au observat direct că arborii erau toaletaţi. Nu există un proces-verbal de recepţie, evident, dar aceiaşi martori, inclusiv capii administraţiei locale ai comunei, au susţinut că nu era necesar un astfel de act, faţă de natura contractului.

Tribunalul a înlăturat toate aceste declaraţii pe care le-a apreciat nesincere, determinate ori de poziţia de solidaritate colegială cu inculpatul P.A., în cazul funcţionarilor cu rang mai înalt din primărie, ori de temerea faţă de eventuale măsuri luate de şefii ierarhici în instituţie.

În contextul de fapt dat, instanţa fondului a constatat că, contractul de prestări servicii în baza căruia s-au remis suma de bani menţionată este fictiv, şi a fost încheiat cu această instituţie prin manopere frauduloase. Faptul că inculpatul P.A. a avut iniţiativa acestui serviciu este confirmat de declaraţiile inculpatului B.D., care a precizat că a efectuat presupusa lucrare ca favor pentru inculpatul P.A. De altfel, inculpatul P.A. era singura persoană din primărie prin care inculpatul B.D. şi P.E.D. puteau intra în relaţii contractuale cu primăria, întrucât nu s-a efectuat o licitaţie sau altă formă publică de selectare a prestatorului.

Inculpatul P.A. a avut în mod cert reprezentarea faptului, şi prin prisma relaţiilor infracţionale anterioare cu inculpatul B.D., că serviciul contractat prin SC A.E. SRL nu putea fi adus la îndeplinire de personal cu o minimă experienţă în activitatea contractată.

Sub aspectul încadrării juridice, Tribunalul a reţinut următoarele:

În actul de sesizare s-a reţinut sub aspectul încadrării juridice, săvârşirea faptelor în concurs real, apreciindu-se că în raport de fiecare dintre actele materiale descrise la cele 7 puncte ale rechizitoriului s-a acţionat cu o rezoluţie infracţională distinctă.

În urma efectuării cercetării judecătoreşti, a audierii inculpaţilor şi a stabilirii relaţiilor apropiate între toţi membrii grupului procesual al inculpaţilor, Tribunalul a apreciat că activitatea infracţională a inculpaţilor a avut la bază o unică rezoluţie infracţională. Caracterul unic al rezoluţiei infracţionale este reliefat de modalitatea foarte similară de comitere a actelor materiale de către inculpaţi, voinţa comună a grupului, care se menţine în ciuda variaţiilor minore din tipicul activităţii ilicite, în fapt conturându-se o structură destul de constantă a grupului procesual, cu inculpatul B.D. ca stabilind liniile esenţiale ale planului infracţional iar ceilalţi acţionând sub indicaţiile sale sau prin colaborare cu el (inculpatul P.A.), în diverse faze ale activităţii infracţionale, inculpaţii R. ocupându-se de producerea actelor false folosite pentru garantarea creditelor, sprijiniţi de inculpaţii G.L., G.V., A.V.C., inculpatul S.F. întocmind actele contabile necesare pe calculator, inculpaţii V.B.A. şi D.A. figurând ca administratori aparenţi şi semnând diverse contracte sau retrăgând sumele de bani în faza a doua, a spălării produsului infracţiunii, inculpatele P.E.D. şi P.V. sprijinind activitatea de spălare a banilor. Tribunalul a apreciat că unicitatea rezoluţiei infracţionale nu este ştirbită de specificul oarecum distinct al ultimei fapte, ce constă în inducerea în eroare a Primăriei S.J. Inculpaţii ce au participat la acest act s-au folosit practic de acelaşi mecanism pentru a obţine un folos material prin folosirea aceleiaşi societăţi fictive, SC A.E. SRL, prin ajutorul dat de inculpatul P.A., care deja se integrase pe o poziţie importantă în gruparea inculpaţilor, iar faptul că beneficiul obţinut în acest caz pare minor în comparaţie cu sumele obţinute anterior nu este decât expresia nevoii stringente a inculpatului B.D. de a acoperi datorii mai vechi către partenerii infracţionali, condiţii în care această faptă capătă valenţa unui act material comis pentru finanţarea pe mai departe a activităţii infracţionale de ansamblu, motiv pentru care s-a apreciat că şi această faptă se încadrează pe linia rezoluţiei infracţionale uncie existente în cazul faptelor de inducere în eroare a instituţiilor bancare.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului B.D., Tribunalul a avut în vedere, în conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen. modalitatea concretă de comitere a faptelor, perioada foarte întinsă a activităţii infracţionale, numărul foarte mare al actelor materiale cu referire la toate infracţiunile săvârşite în formă continuată, valoarea extrem de mare a prejudiciului cauzat, şi împrejurările concrete ale faptelor, instanţa reţinând din acest punct de vedere modalitatea foarte elaborată în care inculpatul a conceput şi pus în aplicare planul infracţional, numărul mare de persoane cu care s-a asociat sau le-a angrenat ca executanţi în această activitate folosirea, de multe ori, în raport de partenerii oneşti, a calităţii sale de preot, persoană spirituală, care prin această calitate era în măsură să inspire o mai mare încredere potenţialilor parteneri comerciali, şi împrejurarea că datele existente în dosar relevă că inculpatul era implicat într-un număr mai mare de acte materiale. Nu mai puţin, s-a reţinut că inculpatul a avut iniţiativa actelor infracţionale şi a coordonat activitatea întregului grup procesual. Din punctul de vedere al datelor personale ale inculpatului, s-a reţinut că inculpatul este angrenat în activităţi infracţionale ce fac în paralel obiectul unor alte cercetări penale, Dosarul nr. 1274/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, în care activitatea infracţională este de asemenea comisă împreună cu un număr mare de persoane, şi atitudinea procesuală a inculpatului care, dincolo de faptul că a negat comiterea faptelor sub aspectul laturii subiective, a susţinut în mod constant, în pofida aspectului ilicit evident al modului de obţinere a creditelor bancare, fapt recunoscut chiar de acesta, că nu consideră că a înfăptuit o activitate ilicită, ci dimpotrivă acest ciclu al obţinerii creditelor este în opinia sa o modalitate onestă de desfăşurare a activităţii comerciale, iar faptul că nu a achitat ratele creditelor este numai consecinţa arestării sale preventive, singurul factor care l-a împiedicat să acopere presupusul prejudiciu. În plus, a susţinut inculpatul, garanţiile imobiliare constituite reprezintă pentru părţile civile o modalitate în care se pot îndestula cu mult peste limita prejudiciului produs, inculpatul susţinând cu tărie această teză deşi întreg materialul probator relevă că actele de proprietate sunt fictive, ca şi rapoartele de evaluare, şi cele mai importante imobile aduse cu titlul de garanţie de fapt nici nu există, cum este cel din str. C.V. Inculpatul este astfel foarte departe de a conştientiza în chiar cea mai mică măsură relevanţa procesului penal şi caracterul infracţional al comportamentului său. Ca atare, prima instanţă a apreciat necesar pentru atingerea scopului preventiv, special şi general, dar şi de exemplaritate, aplicarea unor pedepse mai ferme, orientate spre mediul special.

S-a apreciat necesară aplicarea cu titlul de pedeapsă complementară şi a interzicerii dreptului de vot, întrucât din întreaga modalitate de comitere a faptelor, inculpatul a făcut dovada că nu deţine un minim grad de răspundere şi simţ civic, necesare pentru participarea la luarea unor decizii cu relevanţă naţională. Interzicerea dreptului de a fi asociat sau reprezentant al unei societăţi comerciale este impusă de chiar specificul infracţiunilor, doar această calitate permiţându-i inculpatului să desfăşoare acest tip de activitate ilicită.

La individualizarea juridică a pedepselor aplicate inculpatului R.N., tribunalul a avut în vedere natura variată a infracţiunilor şi mijloacele efectiv folosite la comiterea lor, reţinând că activitatea ilicită a inculpatului, în legătură cu cele două imobile, era realizată în scopul şi în vederea participării la o activitate infracţională mult mai amplă, din care inculpatul avea un folos material concret, inculpaţii V.B.A. şi S.F. confirmând că sume importante din credite se îndreptau către acest inculpat ca şi către fratele său. S-a avut în vedere îndeosebi violenţa excesivă a inculpatului în raport de martorul I.M., activitatea prin care s-a încercat determinarea acestui martor să săvârşească infracţiunile de luare de mită şi instigare la dare de mită concretizându-se într-o adevărată acţiune de terorizare a acestui martor, activitate ce a continuat cu aceeaşi anvergură şi violenţă şi după ce inculpatul a conştientizat că martorul nu va ridica interdicţia de vânzare, tenacitatea de care inculpatul a dat dovadă în comiterea acestor infracţiuni, determinând în final chiar demisia martorului din locul de muncă. Nu numai acest martor a fost hărţuit de către inculpat, dar şi vecini ai acestuia sau prieteni, precum martorul P.V.

De asemenea, infracţiunile de înşelăciune şi fals privind cele două imobile cu privire la care este conturată activitatea infracţională a acestui inculpat sunt realizate prin folosirea şi dirijarea unor persoane asupra cărora a avut un ascendent material evident.

Prima instanţă a mai reţinut că inculpatul s-a sustras arestării preventive şi cercetării judecătoreşti, fiind identificat în Germania şi adus prin executarea mandatului european de arestare preventivă. La fel de semnificativ pentru poziţia sa procesuală şi vădita lipsă de respect faţă de toate organele judiciare, inclusiv preşedintele instanţei, a fost faptul că la ultimele termene de judecată inculpatul s-a manifestat violent, verbal, la adresa preşedintelui de complet, acţiunea sa de a se adresa membrilor familiei şi altor rude în sala de judecată, de a le cere să îl susţină, „spiritual”, fiind făcută cu scop vădit de intimidare. Cunoscând că la ultimul termen de judecată urma să fie audiat martorul I.M., cel mai relevant pentru poziţia acestuia inculpat, deloc întâmplător, doi membrii familiei acestui inculpat care au asistat la şedinţa de judecată, succesiv, s-au adresat martorului pe un ton foarte ridicat acuzându-l că minte şi blestemându-l, acţiune cu caracter vădit de intimidare a martorului. Poziţia procesuală a acestui inculpat, în măsura în care a înţeles să renunţe la dreptul la tăcere, în cursul urmăririi penale şi prin declaraţii limitate, a fost unul nesincer.

În aceste condiţii, Tribunalul a apreciat că se impune, şi în cazul acestui inculpat, aplicarea unor pedepse mai ferme, care ar avea aptitudinea să atingă toate cele patru scopuri ale pedepsei, şi mai ales pe cel de reeducare, inculpatul având posibilitatea prin executarea unei pedepse mai lungi, să conştientizeze caracterul profund ilicit al faptelor sale şi rolul de ansamblu al procesului penal.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului R.P., Tribunalul a avut în vedere, pe de o parte, că inculpatul a fost bine integrat şi a fost activ în activitatea mai largă desfăşurată de grupul procesual al inculpaţilor, chiar dacă, datorită faptului că, cel puţin aparent, nu s-a manifestat atât de violent precum inculpatul R.N., nu au existat suficiente probe temeinice pentru a reţine participarea acestuia şi la infracţiunea de şantaj sau celelalte infracţiuni de înşelăciune. Însă, este evident că şi acest inculpat a acţionat cu acelaşi scop, de a obţine foloase materiale prin sprijinirea, ca „antreprenor” imobiliar, a activităţii inculpatului B.D.

S-a reţinut poziţia procesuală nesinceră a inculpatului, cât şi motivele care au atras starea de arest preventiv, aceleaşi ca şi în cazul inculpatului R.N., cât şi faptul că, deşi nu a părăsit ţara după emiterea mandatului de arestare preventivă în cursul judecăţii, acesta s-a sustras de la executarea mandatului, fiind în cele din urmă depistat de organele de poliţie.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatei G.L., Tribunalul a avut în vedere natura faptelor comise şi rezultatul final al activităţii infracţionale a inculpatei, care a sprijinit o activitate ilicită mult mai amplă. A avut în vedere, de asemenea, poziţia procesuală nesinceră, manifestată în limitele în care aceasta a renunţat la dreptul la tăcere, şi angrenarea sa puternică în grupul infracţional mai larg al inculpaţilor. Sprijinirea inculpaţilor R. prin obţinerea acestor titluri de proprietate nu a fost una de conjunctură sau determinată de ameninţări sau constrângeri de orice fel, ci de o intenţie de colaborare activă cu aceştia.

Instanţa a avut în vedere şi împrejurarea că inculpata s-a sustras o perioadă îndelungată urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti, mandatul de arestare preventivă fiind executat la o perioadă apreciabilă după sesizarea instanţei.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului A.V.C., Tribunalul a avut în vedere argumente similare celor expuse în cazul inculpatei G.L., cei doi având o participaţie similară şi chiar poziţii procesuale asemănătoare. A reţinut că inculpatul a contribuit benevol la activitatea infracţională solicitată de inculpaţii R., iar faptele sale ilicite au avut consecinţe mult mai ample în ansamblul faptelor infracţionale ulterioare. Inculpatul a avut la rândul său o poziţie procesuală nesinceră şi de asemenea s-a sustras cercetării judecătoreşti o perioadă îndelungată, faţă de acesta fiind emis mandat de arestare preventivă în lipsă în cursul judecăţii, ce a fost pus în executare după o perioadă semnificativă de timp.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului G.V. Tribunalul a avut în vedere limitele speciale de pedeapsă, atrase de împrejurarea că actele de proprietate obţinute ilicit de acest inculpat au privit imobile a căror valoare însumată este mult peste sume de 200.000 RON, numărul faptelor şi modalitatea concretă de comitere a faptelor, împrejurarea că şi în cazul său implicarea în activitatea infracţională stabilită de inculpaţii R. nu a fost determinată de vreo constrângere ci a fost benevolă, în plus reţinând în detrimentul inculpatului că acesta a ignorat complet procesul penal, sustrăgându-se şi el fazei urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti, mandatul de arestare preventivă emis în lipsă în cursul urmăririi penale împotriva sa nefiind pus în executare.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate inculpatului D.A., Tribunalul a avut în vedere numărul mare al actelor materiale, prejudiciul concret cauzat prin faptele de înşelăciune, mult peste limita de 200.000 RON, colaborarea constantă şi calitatea de om de încredere sub care era cunoscut nu numai în grupul inculpaţilor ci şi de martorii, angajaţi ai instituţiilor bancare care menţionau că îl însoţea permanent pe inculpatul B.D. şi făcea comisioane pentru acesta, şi în cazul faptelor cu privire la care nu este reţinută şi participaţia penală a inculpatului D.A. În acest context, instanţa a constatat că inculpatul are o prezenţă constantă în anturajul inculpatului B.D., chiar este foarte apreciat de acesta, pentru solicitudinea de care dă dovadă în îndeplinirea sarcinilor stabilite, toate cu caracter de altfel infracţional. A avut în vedere şi faptul că inculpatul şi-a încălcat obligaţia de a nu lua legătura cu ceilalţi inculpaţi, ceea ce a şi determinat arestarea sa după sesizarea instanţei, şi de asemenea s-a remarcat şi atitudinea sa procesuală constant nesinceră în pofida unor elemente probatorii evidente. În acest context, a apreciat că elemente precum lipsa antecedentelor penale sau educaţia sau vârsta inculpatului nu pot fi reţinute ca şi circumstanţe atenuante.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului V.B.A., Tribunalul a avut în vedere pe de o parte elementele ce reflectă gravitatea activităţii infracţionale, respectiv colaborarea semnificativă cu inculpatul B.D., valoarea mare a prejudiciului cauzat, mult peste suma de 200.000 RON, modalitatea elaborată stabilită de inculpatul B.D., la care şi acest inculpat s-a conformat cu solicitudine. În beneficiul inculpatului s-a reţinut însă pe de altă parte colaborarea utilă din partea inculpatului în faza de urmărire penală, comportamentul procesual corect al inculpatului, care a respectat măsurile de supraveghere impuse în sarcina sa, atât pe parcursul urmăririi penale cât şi prin atitudinea onestă la termene de judecată, dar şi faptul că a creat instanţei convingerea că, dincolo de faptul că recunoaşterile sale sunt doar parţiale, a conştientizat gravitatea şi caracterul ilicit al unui astfel de comportament.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului S.F., Tribunalul a avut în vedere aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., acesta recunoscând săvârşirea faptelor din actul de sesizare, iar poziţia sa corespunde naturii cererii formulate.

Au fost avute în vedere elemente agravante precum caracterul constant al participării sale la activitatea infracţională de ansamblu, inculpatul fiind practic un element cheie pentru activitatea infracţională a inculpatului B.D. Instanţa a ţinut seama de numărul mare de acte materiale reţinute în sarcina sa, precum şi cuantumul foarte ridicat cauzat prin faptele la care a participat. A avut însă în vedere că inculpatul a adoptat o poziţie de colaborare a cărei utilitate pentru întocmirea actului de sesizare a fost evidentă, iar această poziţie a fost păstrată şi în faza de cercetare judecătorească. Şi în cazul acestui inculpat, Tribunalul a remarcat comportamentul procesual onest şi conform tuturor regulilor impuse dar mai ales faptul că poziţia sa de regret faţă de implicarea în activitatea infracţională din cauză a fost cu adevărat sinceră.

A fost reţinută ca circumstanţă atenuantă sinceritatea şi colaborarea cu organele de urmărire penală, conform art. 74 lit. c) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatei P.E.D., Tribunalul a reţinut numărul actelor materiale în cazul infracţiunii de spălare de bani, ca fiind cea mai semnificativă dintre infracţiunile reţinute în sarcina sa, şi mai ales împrejurarea că modul concret de comitere a infracţiunilor menţionate în rechizitoriu indică faptul că inculpata era o persoană de bază în anturajul infracţional al inculpatului B.D. şi l-a sprijinit pe acesta în mod constant chiar dacă această activitate nu s-a concretizat în comiterea unei fapte penale. Instanţa a mai ţinut seama că din momentul implicării sale pe linia spălării de bani, această activitate de ascundere a produsului infracţional a devenit mult mai simplă şi mai facilă, element ce reliefează o gravitate sporită a faptelor reţinute în sarcina inculpatei. A mai avut în vedere că, în condiţiile în care poziţia sa procesuală este una constant nesinceră, iar faptele sunt de o gravitate sporită, lipsa antecedentelor penale şi starea de sănătate deteriorată nu au o relevanţă semnificativă pentru a fi reţinute cu titlul de circumstanţe atenuante.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatei P.V., Tribunalul a avut în vedere participaţia mai redusă ca număr de acte materiale, determinată de un factor cu caracter aleator, anume că intervenţia inculpatei s-a produs spre finalul activităţii infracţionale. Însă, instanţa a reţinut în detrimentul acesteia poziţia procesuală nesinceră, şi caracterul uneori absurd al apărărilor produse, încercarea inculpatei de a convinge organele judiciare asupra unor teze vădit ilogice.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului P.A., Tribunalul a avut în vedere, dincolo de valoarea foarte mare a prejudiciului produs Banca E.B., şi faptul că acest inculpat era desemnat ca singur beneficiar al produsului infracţional, şi poziţia sa privilegiată în cadrul grupului inculpaţilor, de superioritate faţă de aceştia, atrasă probabil de funcţia publică exercitată şi de influenţa avută pe plan local. Similar, instanţa a apreciat faptele acestui inculpat cu atât mai grave cu cât a săvârşit al doilea act material de înşelăciune din chiar funcţia publică de administrator al primăriei, poziţie din care inculpatul ar fi trebuit să fie mult mai rezervat în folosirea, în scopuri ilicite, a banilor contribuabililor.

Sub aspectul laturii civile, Tribunalul a constatat că o parte din instituţiile bancare prejudiciate s-au constituit părţi civile în cauză.

Inculpaţii nu au contestat în realitate cuantumul sumelor solicitate de părţile civile, apărarea inculpaţilor rezumându-se la susţinerea că prejudiciul nu există în fapt şi că oricum este garantat cu imobilele produse ca şi garanţie.

În opinia instanţei fondului, expertiza la care în mod constant a făcut referire inculpatul B.D. prin apărători pentru a se dovedi că până la arestarea inculpaţilor ratele erau plătite la timp ar avea efecte doar asupra laturii subiective, pentru motivele care au fost expuse în cadrul analizei situaţiei de fapt, iar nu asupra cuantumului constituirilor de părţi civile. Pe de altă parte, în constituirile de părţi civile, au fost solicitate doar sumele înregistrate cu titlu de restanţe, din sumele totale fiind scăzute ratele achitate de inculpaţi din creditele acordate.

În ceea ce priveşte limitele despăgubirilor, Tribunalul a apreciat că o justă şi integrală reparaţie a prejudiciului include şi acordarea penalităţilor şi dobânzilor contractuale, în măsura în care au fost cerute de părţile civile, acest prejudiciu, cu temei contractual, fiind de altfel prevăzut de inculpaţi la momentul comiterii faptelor. Aceştia nu au contestat de altfel posibilitatea şi dreptul părţilor civile de a solicita dobânzile şi penalităţile stabilite prin contractele de credit.

Tribunalul a luat act că Banca I.R. şi Primăria S.J. nu s-au constituit părţi civile şi pe cale de consecinţă a confiscat sumele de bani obţinute fraudulos din inducerea în eroare a acestor părţi, de la inculpatul B.D., singurul inculpat care a beneficiat de aceste foloase ilicite, astfel cum personal a recunoscut şi este indicat şi de ceilalţi inculpaţi, respectiv suma de 1.150.000 euro provenite din creditele obţinute de la banca I.R. şi suma de 79.300 RON provenită din contractul încheiat cu primăria S.J.

În ceea ce priveşte acţiunea civilă a părţii civile M.I., Tribunalul a constatat că acesta s-a constituit parte civilă împotriva inculpaţilor ce au acţionat ca reprezentanţi ai SC B.C.M. SA, după citirea actului de sesizare. La acel moment apărătorii inculpaţilor au invocat tardivitatea acţiunii civile. La un termen ulterior, această parte civilă, asistată de avocat, a precizat acţiunea civilă iar chestiunea tardivităţii a fost repusă în discuţie, aspect pe care şi avocatul acestei părţi şi-a exprimat argumentele juridice.

Tribunalul a apreciat că singura soluţie echitabilă este respingerea acţiunii civile ca tardivă, soluţie cerută şi de inculpaţii interesaţi de soluţionarea acesteia.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii B.D., P.E.D. , D.A., V.B.A., R.N., R.P., G.V., A.V.C., G.L., P.A., S.F. şi P.V. respectiv partea civilă M.I.

1. Critica Parchetului a vizat următoarele aspecte de nelegalitate:

- neluarea măsurilor asigurătorii obligatorii în cazul inculpaţilor B.D., P.E.D., D.A., V.B.A., P.A. şi S.F., condamnaţi pentru infracţiunea de spălare de bani;

- omisiunea de a face aplicarea dispoziţiilor art. 71 raportat la a art. 64 lit. a ) teza a II-a, lit. b) C. pen. în cazul inculpaţilor P.E.D., P.A. şi S.F.;

- neaplicarea dispoziţiilor art. 71 alin. (4) C. pen. şi ale art. 359 C. proc. pen., respectiv greşita aplicare a prevederilor art. 86¹ alin. (2) C. pen., cu privire la inculpatul S.F.

2. Inculpatul B.D. a reluat apărările formulate cu prilejul judecării în fond a cauzei, considerând, în esenţă, că nu au fost îndeplinite condiţiile infracţiunii continuate, prevăzute de art. 41 alin. (2) C. pen., că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, impunându-se achitarea, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., respectiv că pedeapsa aplicată este excesivă, în raport de circumstanţele personale impunându-se reţinerea circumstanţelor atenuante, prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

3. Inculpatul S.F., deşi la judecata în fond a cauzei a beneficiat de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., prin motivele de apel a solicitat achitarea pentru infracţiunile de complicitate la înşelăciune şi spălare de bani, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. a) sau d) C. proc. pen., respectiv pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în temeiul art. 10 lit. b¹) C. proc. pen.

Pe latură civilă, inculpatul a apreciat că nu poate fi obligat la plata în solidar a sumelor ce reprezintă pretenţiile părţilor civile, iar la stabilirea obligaţiei de plată a cheltuielilor judiciare nu s-a ţinut seama că a recunoscut de la început faptele, a colaborat cu organele de cercetare penală.

4. Inculpatul P.A. a invocat următoarele motive de nelegalitate şi netemeinicie:

- la termenul din 16 noiembrie 2011, instanţa a încălcat dispoziţiile art. 6, respectiv art. 51 şi urm. C. proc. pen., întrucât apărătorul ales a formulat cerere de recuzare a completului de judecată, pe motiv că i-au fost respinse o serie de întrebări, şi deşi această cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 48 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. proc. pen. a fost susţinută oral, acelaşi judecător a respins-o ca neîntemeiată, constatând că nu este incidentă nici o cauză de incompatibilitate;

- instanţa de fond nu a respectat prevederile art. 300 C. proc. pen. şi anume nu a verificat din oficiu regularitatea actului de sesizare, având ocazia să constate că în ceea ce-l priveşte pe inculpat sesizarea nu a fost făcută potrivit legii, impunându-se astfel restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii rechizitoriului, deoarece nu sunt prezentate faptele materiale concrete pretins săvârşite de inculpat;

- pentru fapta descrisa la pct. 6 din rechizitoriu s-a impus achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât nu sunt întrunite condiţiile referitoare la latura subiectiva a infracţiunii sau reţinerea dispoziţiilor art. 10 lit. e) C. proc. pen. cu referire la dispoziţiile art. 51 C. pen. referitoare la eroarea de fapt, având în vedere ca inculpatul P.A. nu a cunoscut împrejurarea că obţinerii frauduloase a creditului;

- pentru fapta descrisa la pct. 7 din rechizitoriu, soluţia corectă este aceea de achitare, în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar pentru infracţiunea de spălare de bani se impune achitarea, în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen.

5. Inculpatul V.B.A. a solicitat, în principal, în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa, iar în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei iar ca modalitate de executare aplicarea dispoziţiilor art. 81 sau 86¹ C. pen.

6. Inculpatul D.A. s-a considerat nevinovat, menţionând că a fost un simplu angajat al inculpatului B.D., necunoscând caracterul ilicit al activităţilor comerciale în care a fost aplicat.

În subsidiar, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei.

7. Inculpatul R.P. a criticat sentinţa pentru următoarele motive:

- încălcarea dreptului de apărare de către prima instanţă, prin respingerea cererilor de probatorii şi neaducerea la cunoştinţa inculpatului a dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.;

- competenţa materială de efectuare a urmăririi penale în cauză, aparţine D.N.A., în raport de prejudiciul de peste 1 milion euro;

- judecătorul fondului a devenit incompatibil după ce a dispus arestarea preventivă a inculpatului în cursul cercetării judecătoreşti;

- schimbarea de încadrare juridică dispusă de instanţă cu privire la faptele pentru care a fost trimis în judecată este greşită, considerând că faptele sale ar putea constitui cel mult infracţiunea de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune sub aspectul laturii subiective;

- condamnarea pentru infracţiunea de instigare la dare de mită este nelegală şi netemeinică, întrucât există contradicţii între declaraţiile martorului denunţător;

- circumstanţele personale ale inculpatului justifică aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.

8. Inculpatul R.N. a criticat sentinţa sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor, solicitând reducerea cuantumului acestora prin reţinerea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b) C. pen.

9. Inculpata P.E.D. a solicitat reţinerea circumstanţelor atenuante, reducerea pedepsei sub limita minimului special, iar ca modalitate de executare, aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.

10. Inculpatul G.V. a criticat sentinţa sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor, solicitând reducerea cuantumului acestora prin reţinerea circumstanţelor atenuante iar ca modalitate de executare aplicarea dispoziţiilor art. 81 sau 86¹ C. pen.

11. Inculpata G.L. a solicitat, în principal, în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa, iar în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei, iar ca modalitate de executare aplicarea dispoziţiilor art. 81 sau 86¹ C. pen.

12. Inculpata P.V. a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât instanţa trebuia să numească un mandatar pentru SC I. SA şi SC B.C.M. SA, pentru că cei doi administratori ai acestor firme sunt judecaţi în aceeaşi cauza penală.

A mai considerat că se impune achitarea pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa, iar în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei, iar ca modalitate de executare, aplicarea dispoziţiilor art. 81 sau 86¹ C. pen.

13. Inculpatul A.V.C. a solicitat achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. e) C. proc. pen., întrucât s-a aflat în eroare de fapt cu privire la înscrisurile folosite pentru intabulare, acesta achiziţionând imobilul de la G.L.

În subsidiar, a solicitat reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74-76 C. pen., reducerea pedepsei sub limita minimului special, iar ca modalitate de executare, aplicarea dispoziţiilor art. 81 sau 86¹ C. pen.

14. Partea civilă M.I. a criticat sentinţa pe motiv că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra nulităţii contractului de vânzare-cumpărare din 30 septembrie 2009 încheiat cu SC B.C.M. SA, având ca obiect terenul situat în Bucureşti, str. D.C., precum şi asupra contractului de garanţie reală imobiliară cu încheiere de autentificare din 30 septembrie 2009.

Cu ocazia judecării apelurilor, au fost audiaţi inculpaţii B.D., P.A., P.V., ceilalţi inculpaţi care nu au fost ascultaţi la judecata în fond a cauzei nedorind să facă declaraţii.

Partea civilă Banca I.R. a formulat o cerere prin care a solicitat examinarea cauzei privind prejudiciul pe care l-a suferit prin faptele ilicite ale inculpaţilor, prin extinderea apelului părţii civile M.I., cu precizarea că la judecarea în fond a cauzei, la termenul din 29 iunie 2011 s-a constituit parte civilă în cauză, acest lucru fiind reţinut şi în încheierea de şedinţă de la acea dată.

Ulterior, Banca I.R. şi-a precizat pretenţiile civile, la sumele de 860,074.12 euro şi 365.12 RON aferente convenţiilor de credit încheiate cu inculpatul B.D., respectiv 1.504.567,67 euro şi 304,10 RON faţă de SC B.C.M. SA.

Prin serviciul „Registratură” la data de 26 septembrie 2012 a fost depusă la dosar adresa din 2012 emisă de D.N.A. în care s-a menţionat că inculpaţii R.P. şi R.N. au formulat denunţuri care au făcut obiectul Dosarului nr. 505/P/2011, în care la data de 26 ianuarie 2012 s-a întocmit rechizitoriul prin care a fost trimit în judecată inculpatul S.C.A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000. La adresă au fost anexate enunţurile inculpaţilor şi rechizitoriul.

De asemenea, la dosar s-a depus raportul de primă expertiză medico legală întocmit de I.N.M.L. la data de 22 octombrie 2012, privind pe inculpatul R.P.

Curtea, verificând sentinţa atacată, pe baza materialului probator aflat la dosar, în raport cu motivele de netemeinicie şi nelegalitate invocate de apelanţi, dar şi din oficiu cu privire la toate celelalte aspecte de fapt şi de drept deduse judecăţii, în conformitate cu dispoziţiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat următoarele:

I. Cu privire la latura penală a cauzei,

Prima instanţă a reţinut corect că acuzarea a făcut pe deplin dovada situaţiei de fapt expuse în actul de sesizare, din materialul probator administrat în cauză, judicios analizat în considerentele sentinţei, rezultând că inculpaţii au săvârşit infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată, cu excepţia infracţiunii de şantaj, din perioada august-octombrie 2010, prevăzute de art. 194 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., privind pe inculpatul R.N.

Astfel, potrivit alin. (2) al art. 192 C. pen., infracţiunea de şantaj este mai gravă „când constrângerea constă în ameninţarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromiţătoare pentru persoana ameninţată, pentru soţul acesteia sau pentru o rudă apropiată”.

S-a observat că fapta inculpatului R.N. de a-l ameninţa pe martorul-denunţător I.M., pentru ca acesta să-i restituie suma de 2.000 de euro primită la data de 22 aprilie 2010 nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de textul de lege sus menţionat, actele indirecte de constrângere realizate de inculpat în perioada august-octombrie 2010 nevizând aducerea la cunoştinţa altora a unor fapte compromiţătoare pentru martor, astfel că această activitate face parte din elementul material al laturii obiective a infracţiunii de şantaj, prevăzute de art. 194 alin. (1) C. pen., constând în aceea că a impus martorului I.N. să ridice interdicţia instituită asupra imobilului din str. M.P. nr. X.

II. În privinţa laturii civile,

Tribunalul a evaluat corect prejudiciile cauzate instituţiilor bancare care s-au constituit părţi civile, prin faptele ilicite ale inculpaţilor, pe care i-a obligat la repararea acestora, în raport de participaţia fiecăruia la obţinerea creditelor de la părţile civile.

Cu privire la Banca I.R., în mod eronat prima instanţă a luat însă act că această instituţie nu s-a constituit parte civilă, o astfel de cerere fiind formulată oral la termenul din 29 iunie 2011, prin intermediul avocatului ales, înainte de citirea actului de sesizare şi consemnată în încheierea de şedinţă de la acea dată.

Faptul că ulterior, banca nu şi-a precizat cuantumul despăgubirilor civile, nu poate conduce la soluţia adoptată de tribunal, câtă vreme prejudiciul suferit de această parte civilă rezultă cu certitudine din actele dosarului, fiind evaluat la suma de 1.150.000 euro ce a fost confiscată în mod greşit de la inculpatul B.D.

Aşadar, raportat la situaţia de fapt mai sus expusă privind creditele obţinute de la Banca I.R., se impunea obligarea în solidar a inculpaţilor implicaţi în această activitate la acoperirea prejudiciului cauzat băncii.

III. Referitor la criticile formulate de parchet, Curtea a apreciat că acestea sunt întemeiate, prima instanţă neinstituind măsurile asigurătorii obligatorii, potrivit art. 24¹ din Legea nr. 656/2002, în cazul inculpaţilor B.D., P.E.D. , D.A., V.B.A., P.A. şi S.F., condamnaţi pentru infracţiunea de spălare de bani.

De asemenea, în mod nelegal instanţa fondului nu a interzis, în baza art. 71 C. pen., inculpaţilor P.E.D., P.A. şi S.F. drepturile prevăzute de 64 lit. a) şi b) C. pen.

Având în vedere exigenţele C.E.D.O., reflectate în hotărârea din 6 octombrie 2005, în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, şi, mai nou, în hotărârea din 1 iulie 2008, în cauza Calmanovici împotriva României, în care s-a considerat, păstrând linia stabilită prin decizia Sabou şi Pîrcălab împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, dar că aceasta poate fi dispusă în funcţie de natura faptei sau de gravitatea deosebită a acesteia, Curtea a apreciat că deşi faptele care au făcut obiectul prezentei cauze nu au conotaţie electorală, se impune interzicerea tuturor drepturilor electorale, faţă de natura şi gravitatea faptelor.

În privinţa inculpatului S.F., pentru a se dispune aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ şi urm. C. pen., Curtea a apreciat că pedeapsa rezultantă a amenzii nu trebuia adăugată la pedeapsa rezultantă în urma contopirii celor două pedepse cu închisoarea, având în vedere că art. 86¹ alin. (2) C. pen. impune condiţia ca pedeapsa aplicată să fie închisoarea de cel mult 3 ani pentru a fi incidente dispoziţiile privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, în cazul concursului de infracţiuni. De asemenea, instanţa fondului a omis să aplice inculpatului, conform art. 65 alin. (2) C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Având în vedere caracterul integral devolutiv al apelului declarat de procuror, care presupune repunerea în discuţie a tuturor faptelor care au constituit obiectul judecăţii la prima instanţă şi situaţia tuturor persoanelor care sunt părţi în proces, Curtea a apreciat că este în drept să examineze, în cadrul acestei căi de atac, situaţia şi a părţii civile Banca I.R. şi să oblige în solidar pe inculpaţii implicaţi în această activitate la acoperirea prejudiciului cauzat băncii.

IV. Cu privire la motivele de apel formulate de inculpatul B.D., Curtea a reţinut următoarele:

Judecătorul fondului a făcut o analiză completă a mijloacelor de probă care i-a incriminat pe fiecare dintre inculpaţi, apărarea neoferind argumente pertinente şi concludente care să contureze o altă situaţie de fapt decât cea reţinută în considerentele sentinţei.

Astfel, în data de 30 septembrie 2008, inculpatul B.D., folosindu-se de înscrisuri false, a indus în eroare Banca I.R. care i-a acordat un credit în cuantum de 500.000 de euro, garantat cu instituirea unui drept de ipotecă asupra imobilului situat în str. C.V., sector 4, iar în data de 28 octombrie 2008, folosindu-se de înscrisuri false, a indus în eroare aceeaşi Bancă I.R. care i-a acordat un al doilea credit în cuantum de 250.000 euro, garantat cu instituirea unui drept de ipotecă asupra aceluiaşi imobil. La data de 15 aprilie 2009, B.D. l-a ajutat pe inculpatul D.A. (asociat unic şi administrator al SC B.C.M. SA) să inducă în eroare Banca I.R. obţinând o linie de credit în valoare de 250.000 euro, şi la datele de 29 aprilie 2009 şi 30 septembrie 2009 să obţină suplimentarea acestei linii de credit cu 150.000 euro şi respectiv 700.000 euro. La data de 30 aprilie 2009, în calitate de administrator şi asociat unic al SC I.C. SRL, prin folosirea de acte false, inculpatul B.D. a indus în eroare Banca C.E.C., obţinând pe nedrept o linie de credit de 1.827.500 RON, în luna aprilie 2010, împreună cu inculpatul V.B.A. (care devenise administrator şi asociat unic al SC I.C. SRL) şi folosind acte false, a indus în eroare SC B. SA, la data de 22 octombrie 2010 a indus în eroare prin aceeaşi metodă Banca E.B. obţinând o linie de credit acordată SC I.C. SRL în valoare de 2.138.000 RON, iar în lunile octombrie-noiembrie 2011 acelaşi inculpat a determinat-o pe inculpatul P.E.D. să încheie cu Primăria S.J. un contract fictiv de prestare servicii, cu urmarea obţinerii de nedrept a sumei de 79.416,70 RON, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave şi uz de fals, ambele în formă continuată, prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Inculpatul B.D. l-a determinat pe inculpatul S.F. să contrafacă înscrisurile necesare constituirii dosarului de credit al SC I.C. SRL, la Banca E.B., iar la data de 7 septembrie 2010 a determinat-o pe inculpata P.V., prin intermediul inculpatei P.E.D., să contrafacă 3 facturi fiscale şi un contract între SC I.C. SRL şi SC E.S. SRL ce au fost folosite ulterior în activitatea de spălare a banilor, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 25 raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Totodată, inculpatul B.D. l-a determinat pe inculpatul S.F. să falsifice adresa din 21 octombrie 2010 emisă de Banca P., depusă în acelaşi dosar de credit, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 25 raportat la art. 288 C. pen.

În datele de 12 mai 2009 şi 31 iulie 2009, inculpatul B.D. a transferat sumele de 332.150 RON şi 322.500 RON provenind din creditul acordat de Banca C.E.C. în contul aparţinând SC A.L. SRL de la Banca T., cu titlu de plăţi facturi, în scopul ascunderii originii ilicite a sumelor obţinute prin inducerea în eroare a Băncii C.E.C., a dobândit suma de 203.250 RON, cunoscând că aceasta provine din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, a cărei parte vătămată a fost banca E.B. şi a determinat-o pe inculpata P.E.D. să transfere şi să retragă în numerar suma plătită de Primăria S.J. cu titlu de preţ al contractului de prestări servicii, în scopul ascunderii originii ilicite a sumelor obţinute prin inducerea în eroare a acestei instituţii, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată prevăzute de art. 23 lit. a), c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La data de 9 iunie 2010, inculpatul B.D. a promis o sumă de bani martorei P.A.C., fost angajat SC B. SA, pentru ca aceasta să-şi folosească influenţa pe lângă numitele I.S.F. şi B.A.J. şi să-i faciliteze obţinerea suplimentării liniei de credit deschise la data de 16 aprilie 2010 la SC B. SA, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000.

În acord cu opinia primei instanţe, activitatea inculpatului B.D. cât şi a celorlalţi inculpaţi a avut la bază o unică rezoluţie infracţională, fiind folosite aceleaşi manopere dolosive de inducere în eroare a părţilor vătămate şi ascundere a provenienţei ilicite a sumelor de bani obţinute în mod fraudulos, perioadele de timp scurse între actele materiale nefiind în măsură să înfrângă hotărârea infracţională unică.

Tribunalul a apreciat în mod just că unicitatea rezoluţiei infracţionale nu a fost afectată nici în cazul inducerii în eroare a Primăriei S.J., având în vedere că inculpaţii ce au participat la acest act s-au folosit practic de acelaşi mecanism pentru a obţine un folos material prin folosirea aceleiaşi societăţi fictive, SC A.E. SRL, prin ajutorul dat de inculpatul P.A.

Chiar dacă o parte din garanţiile imobiliare oferă unora dintre părţile civile posibilitatea de a-şi recupera prejudiciul, cum este cazul terenului aparţinând inculpatului P.A. (raport de evaluare), această împrejurare nu afectează conţinutul constitutiv al infracţiunii de înşelăciune câtă vreme băncile, dacă ar fi cunoscut că nu erau îndeplinite condiţiile legale pentru acordarea liniilor de credit, ar fi respins aceste cereri. Elocvente în acest sens au fost convorbirile telefonice purtate de inculpatul B.D. cu P.A., cei doi discutând în mod repetat despre schimbarea acestei garanţii, ceea ce dovedeşte faptul că cei doi aveau reprezentarea faptului că SC I.C. SRL nu avea să-şi execute obligaţiile contractuale, respectiv plata ratelor şi a dobânzilor către bancă.

În privinţa infracţiunii de uz de fals, contrar punctului de vedere exprimat de apărare, Curtea a considerat că şi în situaţia în care certificatele de urbanism ce atestau date false au fost transmise băncilor şi evaluatorilor în format electronic, sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 291 C. pen., câtă vreme aceste documente au fost listate şi folosite în vederea aprobării creditelor, producând astfel efecte juridice.

Cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor, având în vedere că inculpatul B.D. a fost iniţiatorul şi principalul beneficiar al acestei activităţi infracţionale, se impunea aplicarea unui regim sancţionator mai aspru în raport cu al celorlalţi inculpaţi, însă Curtea a apreciat că, deşi nu se justifică reţinerea de circumstanţe atenuante, totuşi pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare precum şi durata pedepsei complementare sunt prea mari, astfel că vor fi reduse, motivul de apel sub acest aspect fiind întemeiat.

V. Cu privire la motivele de apel formulate de inculpatul R.N., Curtea reţine următoarele:

Din probele analizate în mod exhaustiv în considerentele sentinţei, a rezultat fără echivoc că, în cursul perioadei aprilie 2009-mai 2010, inculpatul R.N., împreună cu inculpaţii G.L. şi A.V.C. a indus în eroare, prin folosirea unor mijloace frauduloase, Direcţia Generală de Impozite şi Taxe sector 4 Bucureşti şi Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară sector 4, în vederea dobândirii în mod ilegal a dreptului de proprietate asupra imobilului situat în str. M.P. nr. X, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen.

Prin obţinerea titlurilor de proprietate false asupra imobilului din str. C.V., inculpatul R.N. l-a ajutat pe inculpatul B.D. să inducă în eroare Banca I.R. cu prilejul încheierii a două contracte de credit, având ca obiect sumele de 500.000 de euro şi respectiv 250.000 de euro, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune în contracte, cu consecinţe deosebit de grave şi în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La data de 22 aprilie 2010, inculpatul R.N. i-a dat martorului I.M. suma de 2.000 de euro, pentru ca acesta să o dea lucrătorului de poliţie care instituise o interdicţie de vânzare asupra imobilului din str. M.P. nr. X., şi în datele de 4 mai 2010 şi 11 mai 2010 i-a oferit aceluiaşi martor, diferite sume de bani, pentru ca acesta, în calitate sa de asistent-registrator în cadrul Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, sector 4, să admită cererea de intabulare a imobilului din str. M.P. nr. X, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de dare de mită în formă continuată prevăzută de art. 255 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La data de 22 aprilie 2010, inculpatul R.N. l-a ameninţat pe martorul I.N. cu acte de violenţă pentru ca acesta să ridice interdicţia impusă asupra imobilului din str. M.P. nr. X , faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de şantaj, prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen.

La data de 20 iunie 2007, inculpatul R.N. a folosit în faţa notarilor publici M.D. şi A.L. un plan cadastral contrafăcut şi un plan de amplasament şi delimitare a imobilului din str. C.V. contrafăcut, în vederea rectificării contractului de vânzare-cumpărare din 4 mai 2007 autentificat de aceeaşi notari publici, încheiat între G.V. şi R.N. şi având ca obiect acest imobil, la data de 14 noiembrie 2007 acelaşi inculpat a folosit în faţa notarilor publici M.D. şi A.L. un plan cadastral contrafăcut şi un plan de amplasament şi delimitare a imobilului din str. C.V. contrafăcut, în vederea rectificării contractului de vânzare-cumpărare din 4 mai 2007 autentificat de aceiaşi notari publici, încheiat între G.V. şi R.N. şi având ca obiect acest imobil, iar în vederea admiterii cererii de intabulare a dreptului său de proprietate asupra imobilului din str. C.V., inculpatul a folosit la Oficiul de Cadastru şi publicitate Imobiliară sector 4 o fişă tehnică contrafăcută a imobilului respectiv, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals în înscrisuri oficiale în formă continuată, prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Având în vedere că inculpatul R.P. a formulat un denunţ la D.N.A. care a făcut obiectul Dosarului nr. 505/P/2011, în care la data de 26 ianuarie 2012 s-a întocmit rechizitoriul prin care a fost trimit în judecată inculpatul S.C.A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, Curtea a reţinut în beneficiul acestuia dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor [ Persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 şi 2, şi care a comis o infracţiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii denunţă sau facilitează identificarea şi tra­gerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege. ]

În condiţiile în care infracţiunile prevăzute de art. 194 alin. (1), art. 215 alin. (1), (2) şi art. 291 C. pen. nu fac parte dintre infracţiunile expres şi limitativ prevăzute de lege pentru aplicarea dispoziţiilor referitoare la reducerea pedepsei, nefiind infracţiuni grave, conform art. 2 lit. h) din Legea nr. 682/2002 , nu a reţinut cauza de reducere a pedepsei şi pentru aceste fapte.

Ţinând seama de modalitatea şi împrejurările în care au fost comise infracţiunile, Curtea a apreciat că nu este cazul de a se reţine şi circumstanţe atenuante în sensul dispoziţiilor art. 74 C. pen.

Pentru argumentele expuse la pct. 1, s-a dispus achitarea inculpatului R.N., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunea de şantaj în formă continuată, prevăzută de art. 194 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (fapta din perioada august-octombrie 2010).

VI. Referitor la motivele de apel formulate de inculpatul R.P., Curtea a reţinut următoarele:

Probele administrate în cauză, necesare şi suficiente pentru aflarea adevărului, conduc indubitabil la concluzia că, la data de 22 aprilie 2010, inculpatul R.P. i-a dat martorului I.M. suma de 2.000 de euro, pentru ca acesta să o dea lucrătorului de poliţie care instituise o interdicţie de vânzare asupra imobilului din str. M.P. nr. X, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la dare de mită, prevăzută de art. 25 raportat la art. 255 C. pen. Elocvente în acest sens au fost declaraţiile martorului denunţător I.M. care s-au coroborat cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice şi cele purtate în mediul ambiental, înregistrate în cauză.

Acelaşi inculpat a sprijinit activitatea inculpatului R.N. de obţinere a unor acte false ce atestau dreptul de proprietate asupra imobilului din str. C.V., dobândind acest imobil împreună cu inculpatul B.D., R.P. ajutându-l astfel pe inculpatul B.D. să inducă în eroare Banca I.R. cu prilejul încheierii contractului de credit având ca obiect suma de 500.000 de euro şi ulterior, cu ocazia încheierii unui al doilea contract de credit având ca obiect suma de 250.000 de euro, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Aşadar cererea de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen., a fost nefondată.

Având în vedere că şi inculpatul R.P. a formulat denunţ la D.N.A. care a făcut obiectul Dosarului nr. 505/P/2011, în care la data de 26 ianuarie 2012 s-a întocmit rechizitoriul prin care a fost trimis în judecată inculpatul S.C.A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, Curtea a reţinut în beneficiul acestuia dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Luând în considerare implicarea mai redusă a inculpatului R.P. în activitatea infracţională, precum şi starea precară de sănătate a acestuia, după cum a rezultat din raportul de expertiză medico-legală din 22 octombrie 2012 Curtea a considerat că se impune reţinerea de circumstanţe atenuante în sensul dispoziţiilor art. 74 alin. (2) C. pen., reducerea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege şi suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante, conform art. 86¹ alin. (1) C. pen.

Criticile privind nelegalitatea hotărârii au fost neîntemeiate, pentru următoarele considerente:

- Atât în faza urmăririi penale cât şi în cursul cercetării judecătoreşti a fost garantat dreptul de apărare inculpatului R.P., respingerea cererii pentru administrarea unor probe neconcludente şi neutile neechivalând cu încălcarea acestui drept, mijloacele de probă administrate de prima instanţă fiind suficiente şi conducând fără echivoc la stabilirea situaţia de fapt astfel cum a fost reţinută în considerentele sentinţei;

- Omisiunea primei instanţe de a aduce la cunoştinţa inculpatului prevederile art. 320¹ C. proc. pen. poate constitui o nulitate relativă circumscrisă dispoziţiilor art. 197 alin. (1) şi (4) C. proc. pen., aceasta putând fi luată în considerare doar dacă inculpatul ar fi dovedit existenţa vătămării produse; or, în speţă, atât la judecata în fond a cauzei cât şi în apel inculpatul R.P. nu a recunoscut săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

- Potrivit art. 332 alin. (1) teza finală C. proc. pen., cauza nu se restituie atunci când instanţa, în urma cercetării judecătoreşti, schimbă încadrarea juridică a faptei într-o altă infracţiune pentru care cercetarea penală ar fi revenit altui organ de cercetare; în speţă, judecătorul fondului a pus în discuţie schimbările de încadrare juridică la finalul cercetării judecătoreşti, înainte de începerea dezbaterilor, pronunţându-se pe acest aspect prin sentinţă, ceea ce, în opinia Curţii, este perfect legal. Aşadar chiar dacă în urma schimbării încadrării juridice, pentru unele dintre infracţiunile de înşelăciune, raportat la cuantumul prejudiciului, competenţa de a efectua urmărirea penală revenea D.N.A., nu mai era posibilă restituirea cauzei la acest organ.

- Faptul că judecătorul fondului a dispus arestarea preventivă a inculpatului în cursul cercetării judecătoreşti nu se încadrează în vreunul din cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 46 şi urm. C. proc. pen.

VII. Referitor la motivele de apel formulate de inculpaţii G.L., V.B.A., A.V.C. şi G.V. Curtea a reţinut următoarele:

Tribunalul a reţinut corect situaţia de fapt, dând o încadrare juridică corespunzătoare, probele administrate conducând indubitabil la concluzia că, în data de 7 decembrie 2006, inculpata G.L. a indus în eroare notarul public cu prilejul dezbaterii succesorale a părinţilor săi, făcând declaraţii false şi folosind înscrisuri false, în vederea dobândirii în mod ilegal a dreptului de proprietate asupra imobilului din str. M.P. nr. X, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) C. pen., fals în declaraţii, prevăzută de art. 292 C. pen. şi uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen.

Inculpatul A.V.C., prin folosirea de acte false, împreună cu inculpaţii G.L. şi R.N., a indus în eroare Direcţia Generală de Impozite şi Taxe Locale sector 4 Bucureşti şi Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară sector 4, în vederea dobândirii frauduloase a dreptului de proprietate asupra imobilului situat în str. M.P. nr. X, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) C. pen. şi uz de fals, în formă continuată, prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptul că inculpaţii, aflaţi în relaţie de concubinaj, aveau o situaţie materială vădit precară, locuind într-o dependinţă ce aparţinea de curtea comună a inculpaţilor R.P. şi R.N., legăturile evidente cu inculpaţii R., implicarea acestora din urmă în procedura de intabulare a imobilului respectiv, relevă faptul că inculpaţii A.V.C. şi G.L. au avut cunoştinţă de caracterul fals al înscrisurilor şi de caracterul ilicit al întregului demers, acţionând la indicaţiile şi în sprijinul inculpaţilor R.N. şi R.P.

Inculpatul G.V. a indus în eroare notarul public G.A., cu prilejul dezbaterii succesiunii tatălui său, I.G., folosind un înscris sub semnătură privată fals ce dovedea dreptul de proprietate al defunctului asupra imobilului din str. C.V., respectiv un înscris sub semnătură privată fals ce dovedea dreptul de proprietate al defunctului asupra imobilului din str. V.J., sector 3, în detrimentul statului, proprietar al celui dintâi imobil, şi al adevăraţilor proprietari, numiţii S.M. şi S.A., în cazul celui de-al doilea imobil, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi uz de fals în formă continuată, prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpaţilor G.L. şi A.V.C., având în vedere modalitatea şi împrejurările în care au fost comise infracţiunile, precum şi circumstanţele personale ale celor doi inculpaţi, în raport de gradul concret de pericol social al faptelor, deşi nu se justifică reţinerea de circumstanţe atenuante, se impune reducerea cuantumului pedepselor aplicate pentru înşelăciune, cu păstrarea modalităţii de executare în regim de detenţie, suspendarea executării în condiţiile art. 81 sau 86¹ C. pen., nefiind suficientă pentru atenţionarea şi responsabilizarea inculpaţilor, în scopul evitării săvârşirii unor noi fapte similare.

În privinţa inculpatului G.V., având în vedere numărul mai redus de acte materiale la care a participat faţă de ceilalţi inculpaţi, rolul avut în această activitate infracţională, Curtea, considerând că pedeapsa de 12 ani închisoare este prea mare, a reţinut în beneficiul acestuia circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen. pentru infracţiunea de înşelăciune, bineînţeles cu păstrarea modalităţii de executare în regim de detenţie.

VIII. Referitor la motivele de apel formulate de inculpatul D.A., Curtea a reţinut următoarele:

În datele de 15 aprilie 2009, 29 aprilie 2009 şi 30 septembrie 2009, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul D.A., în calitate de asociat unic şi administrator al SC B.C.M. SA şi folosindu-se de înscrisuri false, a indus în eroare Banca I.R. care i-a acordat o linie credit în valoare de 250.000 euro, 150.000 euro şi respectiv 700.000 euro, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune în contracte cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În perioada 24 aprilie 2009-1 februarie 2010, D.A. a transferat în mai multe tranşe suma totală de 3.742.387 RON, provenind din creditul acordat de I.R., în conturile aparţinând SC P.I. SRL, SC M.C. SRL, SC X.S. SRL, SC M.E.S. SRL, SC A.C. SRL cu titlu de plăţi facturi, în scopul ascunderii originii ilicite a sumelor obţinute prin inducerea în eroare a Băncii I.R., şi a retras în numerar, cu titlul de „restituire creditare firmă”, „avans salarii”, sau „plată dividende” suma de 1.443.170 RON şi 25.147 euro, iar în datele de 13 mai 2010 şi 31 iulie 2010, acelaşi inculpat a retras în numerar, cu titlu de „rambursare creditare firmă”, sumele de 299.000 RON şi 322.000 RON, provenind din creditul acordat de Banca C.E.C., cunoscând originea ilicită a sumelor de bani, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani în formă continuată, prevăzută de art. 23 lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În mod corect instanţa fondului a apreciat că inculpatul D.A. a cunoscut că acţiunile sale sunt ilicite, având în vedere caracterul repetat al actelor materiale ale inculpatului dar şi împrejurarea că putea cu uşurinţă să-şi dea seama că activitatea în care a fost atras de inculpatul B.D. intră în sfera ilicitului penal.

Curtea nu a făcut însă abstracţie de faptul că inculpatul D.A. a acţionat doar la indicaţiile lui B.D., aspect ce denotă o anumită naivitate a inculpatului D.A., datorată în primul rând vârstei tinere a acestuia, toate aceste elemente urmând să fie valorificate ca circumstanţe atenuante în sensul dispoziţiilor art. 74 alin. (2) C. pen. iar în consecinţă, pedepsele aplicate au fost reduse sub minimul special prevăzut de lege.

Curtea a apreciat, ţinând seama de persoana inculpatului, de comportamentul său după comiterea faptelor, că pronunţarea condamnării a constituit un avertisment pentru acesta şi, chiar fără executarea pedepsei, nu va mai săvârşi infracţiuni, astfel că a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen.

IX. Cu privire la motivele de apel formulate de inculpatul V.B.A., Curtea a reţinut următoarele:

Situaţia de fapt reţinută de prima instanţă şi încadrarea juridică au fost corecte, din probele administrate rezultând că, în luna aprilie 2010, inculpatul V.B.A., administrator şi asociat unic al SC I.C. SRL, împreună cu inculpatul B.D. şi folosind înscrisuri false, a indus în eroare SC B. SA cu ocazia încheierii contractului de credit având ca obiect suma de 200.000; în aceeaşi calitate şi folosindu-se de înscrisuri false, inculpatul a indus în eroare Banca E.B. cu prilejul încheierii contractului de credit din 22 octombrie 2010, având ca obiect suma de 2.138.000 RON, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În datele de 16 aprilie 2010, 19 aprilie 2010, 12 mai 2010, folosind facturi fiscale fictive, V.B.A. a transferat sumele de 420.000 RON, 405.000 RON şi 19.000 RON provenind din creditul acordat de SC B. SA în contul aparţinând SC A.E. SRL de la Banca C.E., Dorobanţi, cu titlu de plăţi facturi, la data de 18 mai 2010 a dobândit suma de 10.000 RON prin retragere în numerar din acelaşi credit , iar în data de 27 octombrie 2010, a transferat suma de 2.136.000 RON, provenind din creditul acordat de Banca E.B., în contul aparţinând SC A.E. SRL de la Banca C.E., Dorobanţi, cu titlu de plată facturi, scopul urmărit fiind ascunderea provenienţei ilicite a sumelor de bani respective, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de spălare a banilor în formă continuată, prevăzută de art. 23 lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi uz de fals în formă continuată, prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Apărarea inculpatului în sensul că nu ar fi cunoscut scopul ilicit al tuturor acestor operaţiuni, bazându-se în întregime pe onestitatea inculpatului B.D. în care avea încredere absolută, a fost înlăturată pe bună dreptate de către instanţa fondului, în condiţiile în care orice persoană cu un nivel mediu de pregătire, putea să-şi dea seama cu uşurinţă de caracterul ilegal al acestor activităţi.

În privinţa individualizării judiciare a pedepselor şi a modalităţii de executare, prin reţinerea de circumstanţe atenuante şi coborârea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege inculpatul a beneficiat de suficientă clemenţă, iar scopul pedepsei, aşa cum este reglementat la art. 52 C. pen., a fost atins doar prin privarea sa de libertate, având în vedere valoarea mare a prejudiciului cauzat, mult peste suma de 200.000 RON, dar şi modalitatea în care s-a implicat în această activitate infracţională.

Pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) (constând în calitatea de asociat, administrator, sau reprezentant al unei societăţi comerciale), pe o perioadă de 10 ani a fost însă exagerată, astfel că, doar în această privinţă, a fost admis apelul de declarat de inculpat.

X. Cu privire la motivele de apel formulate de inculpatul S.F., Curtea a reţinut următoarele:

Deşi la judecata în fond a cauzei a beneficiat de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., prin motivele de apel inculpatul a solicitat achitarea pentru infracţiunile de complicitate la înşelăciune şi spălare de bani, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. a) sau d) C. proc. pen.; Curtea a apreciat însă că revenirea asupra manifestării de voinţă privind judecata potrivit procedurii simplificate reglementată în art. 320¹ C. proc. pen. , în faţa instanţei de apel, nu este admisibilă.

Pe de altă parte, această împrejurare nu a generat o altă situaţie de fapt decât cea reţinută de instanţă, mărturisirea inculpatului coroborându-se cu celelalte probe administrate în cauză, S.F. fiind cel care a falsificat înscrisurile oficiale şi sub semnătură privată pe care ceilalţi inculpaţi le-au folosit la dosarele de credit, ajutându-i astfel să inducă în eroare instituţiile bancare, respectiv să spele sumele de bani provenite din creditele obţinute în mod fraudulos de băncile mai sus menţionate, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de complicitate la înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. fals în înscrisuri oficiale în formă continuată, prevăzută de art. 288 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi complicitate la spălare de bani în formă continuată prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 23 lit. a), c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Raportat la natura şi modalitatea concretă de săvârşire a faptelor , la conduita inculpatului pe parcursul procesului, Tribunalul a procedat la o judicioasă individualizare a pedepselor cât şi a modalităţii de executare, fiind nejustificată solicitarea acestuia de a se dispune, pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, aplicarea unei sancţiuni administrative.

Având în vedere că au fost întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, inculpatul S.F. prejudiciind prin faptele sale ilicite părţile civile, în mod legal s-a dispus obligarea acestui inculpat în solidar cu ceilalţi participanţi la acoperirea acestor prejudicii, conform art. 1382 C. civ.

Cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat a fost stabilit în mod just de către prima instanţă la suma de 15.000 RON, având în vedere numărul termenelor de judecată, citaţiile şi corespondenţa cu alte instituţii, cheltuielile din cursul urmăririi penale.

Curtea, fără a mai relua argumentele expuse la pct. III, a apreciat că pedeapsa rezultantă a amenzii nu trebuia adăugată la pedeapsa rezultantă în urma contopirii celor două pedepse cu închisoarea, astfel că a fost admis apelul inculpatului sub acest aspect.

XI. Referitor la motivele de apel formulate de inculpata P.E.D., Curtea a reţinut următoarele:

Şi în privinţa acestei inculpate probele administrate au condus în mod evident la concluzia că, la datele de 19 aprilie 2010 şi 20 aprilie 2010, P.E.D. a dobândit prin retragere numerar cu titlu de „retragere dividende” sumele de 417.000 RON şi 405.100 RON, cunoscând că acestea provin din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, sume transferate în contul SC A.E. SRL (al cărei asociat unic şi administrator este) de către SC I.C. SRL din creditul obţinut de la SC B. SA, iar la data de 17 mai 2010 a transferat suma de 10.000 RON, în scopul ascunderii originii ilicite a acesteia către SC I.C. SRL; la data de 27 octombrie 2010, P.E.D. a transferat cu titlu de „rambursare împrumut firmă, suma de 2.136.000 RON, din contul SC A.E. SRL deschis la Banca C.E., Sucursala Dorobanţi, în contul personal deschis la aceeaşi instituţie bancară, în scopul ascunderii originii ilicite a sumei provenite din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, iar la datele de 27 octombrie 2010 şi 28 octombrie 2010 a retras în numerar sumele de 250.000 euro, 100.000 RON, 103.250 RON, respectiv, 197.750 euro, cunoscând că aceasta provine din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune şi în scopul ascunderii originii ilicite a acesteia; la data de 10 noiembrie 2010, aceeaşi inculpată a transferat suma de 79.300 RON, provenind din contractul menţionat mai sus, din contul SC A.E. SRL deschis la Trezoreria sector 4, în contul SC A.E. SRL deschis la Banca C.E., Sucursala Dorobanţi şi, ulterior în contul personal deschis la aceeaşi instituţie bancară (această ultimă operaţiune fiind efectuată cu titlu „rambursare împrumut firmă”), după care a retras în numerar suma de 79.000 RON, cu titlu „retragere economii şi dividende” cunoscând că aceasta provine din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune şi în scopul ascunderii originii ilicite a acesteia, la toate aceste acte materiale comise în baza unei rezoluţii infracţionale unice inculpata folosind la instituţiile bancare înscrisuri falsificate, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor, în formă continuată, prevăzută de art. 23 lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi uz de fals în formă continuată, prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În calitate de administrator al SC A.E. SRL, P.E.D. a încheiat cu Primăria S.J., un contract de prestări servicii, cu preţul de 79.416,70 RON, cunoscând că această societate nu desfăşoară nici un fel de activitate comercială şi că respectivul contract nu poate fi executat, prejudiciind astfel Primăria S.J., cu suma ce a fost plătită cu titlu de preţ al contractului, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.

La data de 7 septembrie 2010, P.E.D. a ajutat-o pe inculpata P.V. să contrafacă 3 facturi fiscale şi un contract între SC I.C. SRL şi SC E.S. SRL, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen.

Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate, având în vedere modalitatea şi împrejurările în care au fost comise infracţiunile, lipsa antecedentelor penale şi starea de sănătate deteriorată, deşi nu se justifică reţinerea de circumstanţe atenuante, s-a impus reducerea cuantumului pedepselor, cu păstrarea modalităţii de executare în regim de detenţie, suspendarea executării în condiţiile art. 81 sau 86¹ C. pen., nefiind suficientă pentru atenţionarea şi responsabilizarea inculpatei, în scopul evitării săvârşirii unor noi fapte similare.

XII. Referitor la motivele de apel formulate de inculpata P.V., Curtea a reţinut următoarele:

Situaţia de fapt reţinută de prima instanţă şi încadrarea juridică au fost corecte, din probele administrate rezultând că inculpata a contrafăcut, la data de 7 septembrie 2010, 3 facturi fiscale şi un contract între SC I.C. SRL şi SC E.S. SRL, ajutându-i pe inculpaţii B.D. şi V.B.A. să inducă în eroare Banca E.B. cu prilejul încheierii contractului de credit din 22 octombrie 2010, având ca obiect suma de 2.138.000 RON, acordată SC I.C. SRL prin acceptarea cesiunii unei creanţe fictive aparţinând SC I.C. SRL, în favoarea Băncii E.B., fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., respectiv complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.

Declaraţiile inculpatei au fost vădit nesincere, ilogice, respinse de toate mijloacele de probă administrate în cauză, astfel că acest motiv de apel a fost nefondat.

Având în vedere participaţia mult mai redusă a inculpatei în raport cu a celorlalţi inculpaţi, Curtea a considerat că se impune reducerea pedepsei aplicate pentru înşelăciune, ca efect al reţinerii de circumstanţe atenuante în sensul art. 74 alin. (2) C. pen. şi suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante, conform art. 86¹ alin. (1) C. pen.

Cu privire la critica de nelegalitate formulată de avocatul inculpatei, aceasta a fost vădit neîntemeiată, pe lângă faptul că nu a făcut dovada existenţei unei vătămări prin nedesemnarea unor mandatari pentru părţile responsabile civilmente, dispoziţiile invocate, prevăzute de art. 479² alin. (2) C. proc. pen. au aplicabilitate doar în procedura privind tragerea la răspundere penală a persoanei juridice.

XIII. Referitor la motivele de apel formulate de inculpatul P.A., Curtea a reţinut următoarele:

Probele administrate pe parcursul procesului penal, analizate complet de către instanţa de fond, au fost suficiente şi au relevat fără dubiu vinovăţia inculpatului în săvârşirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, atestând netemeinicia motivelor de apel în privinţa acestui aspect.

Astfel, în luna octombrie 2010, inculpatul P.A. i-a ajutat pe inculpaţii B.D. şi V.B.A. să inducă în eroare Banca E.B., cu prilejul încheierii contractului de credit din 22 octombrie 2010, având ca obiect suma de 2.138.000 RON, acordată SC I.C. SRL şi a participat la împărţirea folosului obţinut, iar în noiembrie 2011 acelaşi inculpat i-a ajutat pe B.D. şi P.E.D., asociat unic şi administrator al SC A.E. SRL, să încheie cu Primăria S.J., un contract de prestări servicii, cu preţul de 79.416,70 RON, cunoscând că această societate nu desfăşoară nici un fel de activitate comercială şi că respectivul contract nu poate fi executat, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în contracte în formă continuată prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Inculpatul P.A. a dobândit suma de 447.750 euro, cunoscând că aceasta provine din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, a cărei parte vătămată a fost Banca E.B., faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002.

Curtea a reiterat faptul că unicitatea rezoluţiei infracţionale nu a fost afectată în cazul inducerii în eroare a Primăriei S.J., având în vedere că inculpaţii ce au participat la acest act s-au folosit de acelaşi mecanism pentru a obţine un folos material prin folosirea aceleiaşi societăţi fictive, SC A.E. SRL.

Chiar dacă inculpatul P.A. a garantat împrumutul cu un imobil ce oferă părţii civile Banca E.B. posibilitatea de a-şi recupera prejudiciul în condiţiile în care se va găsi un cumpărător, această împrejurare nu afectează conţinutul constitutiv al infracţiunii de înşelăciune câtă vreme banca, dacă ar fi cunoscut că nu erau îndeplinite condiţiile legale pentru acordarea liniei de credit, ar fi respins această cerere.

Elocvente în acest sens au fost următoarele mijloace de probă:

- declaraţiile martorului B.A.L., angajat al Băncii E.B., acesta relatând că la data de 5 ianuarie 2011 inculpatul P.A. s-a deplasat la sediul băncii şi a solicitat schimbarea garanţiei creditului, interesându-se totodată ce plăţi fuseseră făcute în contul SC I.C. SRL;

- convorbirile telefonice purtate de inculpatul B.D. cu P.A. , acesta din urmă fiind nerăbdător să obţină creditul, cei doi discutând în mod repetat despre schimbarea acestei garanţii, ceea ce dovedeşte faptul că P.A. avea reprezentarea faptului că SC I.C. SRL nu avea să-şi execute obligaţiile contractuale, respectiv plata ratelor şi a dobânzilor către bancă;

- declaraţiile inculpaţilor S.F. şi V.B.A., coroborate cu depoziţiile martorilor P.F. şi P.R., din care rezultă că P.A. şi-a însuşit cea mai mare parte din suma obţinută de la bancă, de aproximativ 450.000 euro.

Ţinând seama de participaţia mai redusă ca număr de acte materiale dar şi de faptul că prejudiciul ar putea fi recuperat de partea civilă prin valorificarea terenului ipotecat aparţinând inculpatului, Curtea a reţinut în beneficiul acestuia circumstanţe atenuante în sensul dispoziţiilor art. 74 alin. (2) C. pen. şi va coborî pedepsele sub minimul special prevăzut de lege, însă cu păstrarea modalităţii de executare în regim de detenţie, scopul pedepsei, aşa cum este reglementat la art. 52 C. pen., putând fi atins doar prin privarea sa de libertate, având în vedere împrejurările concrete în care infracţiunile au fost săvârşite, gradul ridicat de pericol social ce caracterizează astfel de fapte, rezultatul produs, poziţia procesuală adoptată pe parcursul procesului penal.

În privinţa motivelor de nelegalitate, acestea au fost nefondate, din următoarele considerente:

- Atât în faza urmăririi penale cât şi în cursul cercetării judecătoreşti a fost garantat dreptul de apărare inculpatului P.A., respingerea de către instanţă a unor întrebări adresate de către avocat unuia dintre coinculpaţi, precum şi amendarea avocatului pentru atitudinea ireverenţioasă la adresa completului de judecată, neechivalând cu încălcarea acestui drept.

- Motivele pentru care s-au formulat cererile de recuzare la termenele din 16 noiembrie 2011 şi 11 ianuarie 2012 nu se încadrează în vreunul din cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 46 şi urm. C. proc. pen., astfel că cererile erau inadmisibile, conform art. 51 alin. (3) C. proc. pen., inadmisibilitate care se constată de completul în faţa căruia s-a formulat recuzarea.

- Faptul că judecătorul fondului a respins cererea de recuzare ca neîntemeiată şi nu ca inadmisibilă sau că nu au fost consemnate în încheiere întrebările adresate de către avocat unuia dintre coinculpaţi, poate constitui o nulitate relativă circumscrisă dispoziţiilor art. 197 alin. (1) şi (4) C. proc. pen., aceasta putând fi luată în considerare doar dacă inculpatul ar fi dovedit existenţa vătămării produse; or, în speţă, la judecata în apel, inculpatul nu a făcut această dovadă. Mai mult, având în vedere caracterul integral devolutiv al apelului, avocatul inculpatului avea posibilitatea să formuleze acele întrebări pe parcursul soluţionării acestei căi de atac şi să solicite administrarea oricăror alte probe; la termenul din 31 octombrie 2012 acesta a solicit audierea a doi martori, pentru a dovedi că s-a achitat cea mai mare parte din bani, această cerere fiind însă respinsă de Curte care a apreciat că administrarea acestor probe este inutilă soluţionării cauzei.

De asemenea, omisiunea primei instanţe de a consemna, în mod expres, la primul termen de judecată, verificarea regularităţii actului de sesizare, poate reprezenta cel mult o nulitate relativă, însă Curtea a constatat că rechizitoriul respectă prin formă şi conţinut, toate cerinţele prevăzute de art. 263 C. proc. pen., neimpunându-se refacerea acestuia de către procuror, astfel cum a solicitat apelantul inculpat.

XIV. Cu privire la motivele de apel formulate de partea civilă M.I. Curtea a constatat că acestea sunt nefondate, neputându-se dispune anularea contractului de vânzare-cumpărare din 30 septembrie 2009 încheiat de partea civilă, prin mandatar, cu SC B.C.M. SA, având ca obiect terenul situat în Bucureşti, str. D.C., respectiv a contractului de garanţie reală imobiliară cu încheiere de autentificare din 30 septembrie 2009, câtă vreme nu s-a constatat că acestea sunt false.

Pe de altă parte, în mod corect acţiunea civilă exercitată de M.I. a fost respinsă ca tardivă, întrucât acesta s-a constituit parte civilă împotriva inculpaţilor ce au acţionat ca reprezentanţi ai SC B.C.M. SA, după citirea actului de sesizare.

Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, R.N., inculpaţii B.D., P.E.D., A.V.C., G.L., S.F., P.V., P.A., R.P., D.A., V.B.A. şi partea civilă M.I.

Parchetul a criticat decizia penală ca netemeinică şi nelegală, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 14, 17² şi 18 C. proc. pen.

În cazul inculpatului R.N. reprezentantul Ministerului Public a criticat decizia ca nelegală în baza cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., arătând că în mod greşit au interpretat instanţele că nu a fost dovedită fapta de ameninţare în cazul martorului denunţător I.M. ceea ce a condus la o soluţie de achitare a inculpatului pentru infracţiunea de şantaj prevăzută de art. 194 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pentru perioada august-octombrie.

Parchetul a criticat tehnica de redactare a dispozitivului, deoarece instanţa trebuia să înlăture aplicarea dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., să schimbe încadrarea juridică şi să înlăture din infracţiunea continuată de şantaj actul material nedovedit.

În cazul inculpatei P.V. şi a inculpatului D.A., parchetul a invocat nelegalitatea pedepsei, care, ca urmare a circumstanţelor atenuante reţinute putea fi redusă cel mult până la 3 ani şi 4 luni închisoare, instanţa aplicând o pedeapsă sub acest minim.

În cazul inculpaţilor B.D., P.E.D., V.B.A., R.P., G.V., A.V.C., G.L. şi P.A., parchetul a criticat netemeinicia pedepselor aplicate care sunt prea mici în cuantum în raport de activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţi.

Partea civilă M.I. a criticat soluţia ca netemeinică şi nelegală, deoarece nu a fost citată pe parcursul procesului penal şi că, deşi a dat declaraţie în cauză, prima instanţă a apreciat că s-a constituit parte civilă, ulterior citării actului de sesizare a instanţei.

Inculpatul B.D. a criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care inculpatul a fost judecat, că s-au aplicat pedepse greşit individualizate. A arătat inculpatul că deşi i s-au reţinut în sarcină patru infracţiuni de uz de fals, deoarece ar fi folosit la obţinerea celor două linii de credit de la Banca I.R. înscrisuri falsificate, nu s-a făcut dovada că ştia în ce mod au dobândit fraţii R. imobilele.

Cu privire la infracţiunea de uz de fals, trebuie dovedit mai întâi că există infracţiunea de fals, chiar dacă autorul falsului a rămas necunoscut.

De asemenea greşit a fost reţinută în sarcina sa complicitate la infracţiunile de înşelăciune comise de D.A. împotriva Băncii I.R., deoarece valoarea terenurilor ipotecate era mult mai mare decât creditele contractate.

A invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 12, 14, 17 şi 17² C. proc. pen.

Inculpata P.E.D., a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. şi a solicitat reindividualizarea pedepsei şi stabilirea unei sancţiuni egale în cuantum cu perioada petrecută în stare de arest.

Inculpatul D.A. a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., infracţiunilor reţinute în sarcina sa lipsindu-le latura subiectivă, deoarece nu avut intenţia de a săvârşi faptele pentru care a fost condamnat.

În realitate efectua doar muncă de curierat şi nu ştia că actele pentru obţinerea creditelor erau false.

În subsidiar a solicitat reindividualizarea pedepselor şi aplicarea dispoziţiilor art. 81, 82 C. pen.

A invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 12 şi 14 C. proc. pen.

Inculpatul V.B.A. a criticat hotărârea pentru nemotivare, deoarece nu au fost analizate motivele de apel ale inculpatului.

Inculpatul a arătat că în mod greşit a fost condamnat pentru infracţiuni de înşelăciune, deoarece la rândul său a fost indus în eroare de inculpatul B.D., pe care l-a considerat o persoană de bună-credinţă. De aceea a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunile de înşelăciune, lipsind latura subiectivă, iar pe cale de consecinţă achitarea şi pentru infracţiunea de uz de fals şi cea de spălare de bani. În subsidiar a solicitat reindividualizarea pedepsei şi aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen.

A invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 18 şi 14 C. proc. pen.

Inculpatul R.N. a solicitat instanţei reindividualizarea pedepsei şi aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen., deoarece, deşi instanţa de apel a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 nu a ţinut cont la aplicarea pedepsei de circumstanţele atenuante reţinute de prima instanţă.

A invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

Inculpatul R.P. a criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 12, 14, 17 şi 18 C. proc. pen.

Inculpatul a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru cele două fapte de complicitate la înşelăciune, deoarece atunci când a semnat procura a înţeles că e vorbă de un ajutor pentru o linie de credit şi nu despre vânzarea unui teren.

Inculpatul a arătat că din probe nu rezultă înţelegerea frauduloasă pe care a avut-o cu inculpatul B.D., de aceea a solicitat schimbarea încadrării juridice din complicitate la infracţiunea de înşelăciune în infracţiunea de favorizarea infractorului.

Inculpatul a solicitat achitarea şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 255 C. pen. în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., deoarece probele nu îl indică cu certitudine pe el ca fiind cel care a purtat discuţia cu martorul denunţător I.M.

În subsidiar a solicitat redozarea pedepselor.

A mai arătat că în mod greşit a fost soluţionată latura civilă, în sensul că au fost obligaţi inculpaţii în solidar la plata unei sume de bani, fără a fi obligate şi cele două părţi responsabile civilmente SC I.C. SRL şi SC B.C.M. SA.

Inculpatul A.V.C., a solicitat redozarea pedepsei, cu aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ sau 81 C. pen.

Inculpata G.L. a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., arătând că faptei îi lipseşte latura subiectivă, deoarece a fost convinsă că actele depuse pentru eliberarea suplimentului de certificat de moştenitor erau în regulă şi nu a avut intenţia de a induce în eroare pe notarul public.

A invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 12 şi 14 C. proc. pen.

În subsidiar a solicitat redozarea pedepsei.

Inculpatul P.A., a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen., arătând că decizia instanţei de apel nu a fost motivată cu privire la infracţiunea de înşelăciune presupus săvârşită faţă de Primăria S.J.

De aceea a solicitat casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

A mai invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., deoarece nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani, deoarece faptele din care se presupune că provin banii au fost săvârşite tot de inculpat şi nu de un terţ.

În cazul infracţiunii de înşelăciune, inculpatul a arătat că el e cel ce a constituit ipoteca asupra terenului a cărui valoare era mult mai mare decât valoarea terenului, motiv pentru care condamnarea sa are la bază o eroare de fapt, cazul de casare fiind cel prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen.

În subsidiar a solicitat redozarea pedepsei şi aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen.

Inculpatul S.F. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii şi aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., încadrarea juridică corectă a faptelor fiind în infracţiunea de fals în înscrisuri şi nu în cea de înşelăciune.

Pentru infracţiunea de spălare de bani a solicitat achitarea în baza cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen.

Pentru infracţiunea de fals a solicitat reindividualizarea pedepsei şi aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.

Inculpatul a mai criticat faptul că a fost obligat la plata unor sume mari de bani, deşi nu a încasat nicio sumă de bani, incident fiind cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen.

Inculpata P.V., a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., arătând că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, deoarece nu a avut cunoştinţă despre activitatea celorlalţi inculpaţi.

În ceea ce priveşte infracţiunea de fals a arătat că instanţa a comis o gravă eroare de fapt, deoarece nu există dovezi care să ateste că a contrafăcut vreun document.

Cu privire la latura civilă, a arătat că în mod greşit a fost obligată la despăgubiri, deoarece nu a avut nici un avantaj material.

Inculpatul G.V. a solicitat să se aibă în vedere că nu s-a sustras de la urmărirea penală şi de la judecată, că s-a prezentat imediat după ce a aflat de proces, că este bolnav şi că în raport de circumstanţele personale, pedeapsa aplicată este prea mare.

Înalta Curte, analizând hotărârea prin prisma cazurilor de casare invocate, cât şi a celor care, conform dispoziţiilor art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu, constată următoarele:

Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen., invocat de inculpatul P.A., Curtea constată că cele două hotărâri, cea a instanţei de fond şi cea a instanţei de apel cuprind toate motivele pe care se întemeiază soluţia, iar între motivarea soluţiei şi dispozitiv nu există contradicţii.

Concluziile privind incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen., invocat de inculpatul V.B.A. nu pot fi primite, deoarece acesta nu arată care sunt faptele sau probele ori cererea asupra căreia instanţa nu s-a pronunţat aşa cum prevede cazul de casare invocat, ci critică modalitatea în care instanţa a motivat hotărârea, prin preluarea concluziilor procurorului de şedinţă, situaţia ce nu se circumscrie motivului de casare invocat.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., invocat de inculpaţii B.D., D.A., V.B.A., R.N., R.P., G.L., P.A., S.F. şi P.V., care au solicitat achitarea, arătând că nu sunt îndeplinite condiţiile ce ţin de latura subiectivă pentru reţinerea infracţiunii de înşelăciune, Înalta Curte constată că nu poate fi reţinut. Cele două instanţe au descris fiecare act material, au analizat probele şi au motivat vinovăţia în baza declaraţiilor date de reprezentanţii părţilor vătămate, a înregistrărilor convorbirilor telefonice sau a celor purtate în mediul ambiental. Latura subiectivă pentru infracţiunea de înşelăciune în cazul nerecunoaşterii se probează prin elementele ce ţin de latura obiectivă şi anume modalitatea de săvârşire a faptei, aspectul că au falsificat acte sau au utilizat acte despre care ştiau că sunt falsificate acceptând prin activitatea lor posibilitatea inducerii în eroare a unor persoane.

Faptul invocat de unii din inculpaţi că nu au profitat personal de pe urma luării creditelor nu poate conduce la înlăturarea răspunderii pentru participaţia la infracţiunea de înşelăciune, pentru că dacă nu au urmărit, din modul cum au acţionat au acceptat inducerea în eroare a părţilor vătămate şi posibilitatea producerii unei pagube, iar infracţiunea de înşelăciune subzistă şi atunci când folosul material injust o obţinut pentru altă persoană.

Cum infracţiunea de înşelăciune se poate produce şi cu intenţia directă şi cu intenţie indirectă, condiţiile privind latura subiectivă a acestei infracţiuni sunt îndeplinite.

În ceea ce priveşte îndeplinirea elementelor constitutive pentru infracţiunile de spălare de bani, Curtea reţine că există situaţia premisă necesară existenţei acestei infracţiuni şi anume ca bunurile să provină din săvârşirea unei infracţiuni (înşelăciune).

Inculpaţii în sarcina cărora s-a reţinut această infracţiune au desfăşurat acte ulterioare prin care au înlesnit scoaterea banilor din conturile societăţilor comerciale ce contractaseră creditele, simulând plata unor facturi pentru contracte ce fuseseră încheiate în mod fictiv.

Deşi inculpaţii au susţinut că nu se poate reţine infracţiunea de spălare de bani în sarcina celor care au săvârşit infracţiunea din care provin sumele de bani ce urmează a fi spălate, Curtea constată că textul de lege (art. 23 din Legea nr. 656/2002) lit. a) şi c), nu susţine o astfel de incompatibilitate.

Inculpatul B.D., a criticat, de asemenea reţinerea în sarcina sa a 4 infracţiuni de uz de fals, deoarece nu cunoştea activitatea infracţională a fraţilor R. şi ca atare nu cunoştea că aceste înscrisuri sunt falsificate.

Curtea constată că din modalitatea în care a fost concepută activitatea infracţională a inculpatului B.D., din modul cum erau folosiţi banii proveniţi din credite, rezultă evident că inculpatul a cunoscut că aceste acte sunt false şi că a urmărit inducerea în eroare a băncii, luând credite care erau garantate doar aparent cu garanţii reale, pentru că în realitate nu exista un drept de proprietate asupra acestor imobile.

În ceea ce priveşte solicitarea inculpaţilor de redozare a pedepsei, Înalta Curte constată că în raport de gravitatea faptelor săvârşite, de multitudinea lor, de consecinţele produse, nu se impune o reducere a cuantumului pedepselor, pentru că aceasta ar contraveni scopurilor prevenţiei generale şi a celei speciale. În ceea ce priveşte solicitarea unora din inculpaţi de executare a pedepsei cu suspendarea condiţionată sau suspendarea sub supraveghere, Curtea constată că din punct de vedere legal nu se poate opta pentru această modalitate de executare în cazul inculpaţilor condamnaţi pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave (indiferent de forma de participaţie) deoarece pedeapsa prevăzută de lege este închisoare de la 10 la 20 de ani şi în raport de dispoziţiile art. 76 alin. (2) C. pen., în cazul aplicării circumstanţelor atenuante, pedeapsa închisorii poate fi redusă cel mult până la o treime din minimul special (3 ani şi 4 luni), motiv pentru care suspendarea condiţionată nu poate fi incidentă ca modalitate de executare, iar suspendarea sub supraveghere nu se poate aplica dacă există un concurs de infracţiuni.

În ceea ce priveşte criticile formulate de inculpatul R.P. cu privire la soluţionarea laturii civile, în sensul că în mod greşit partea responsabilă civilmente SC B.C.M. SA nu a fost obligată la despăgubiri civile, Curtea constată că acţiunea civilă promovată de partea civilă M.I. a fost respinsă deoarece constituirea de parte civilă s-a făcut tardiv, ca atare în mod corect partea responsabilă civilmente pentru infracţiunea ce a generat această acţiune civilă nu a fost obligată în solidar cu inculpaţii ce răspund civil pentru alte infracţiuni.

De aceea Înalta Curte apreciază că recursurile formulate de inculpaţi sunt nefondate.

În ceea ce priveşte recursul formulat de parchet, Înalta Curte reţine următoarele:

În cazul inculpatului R.P., în mod greşit a decis instanţa de apel că trebuie dispusă achitarea pentru infracţiunea de şantaj comisă în perioada august-octombrie 2010 asupra părţii vătămate I.M., deoarece în această perioadă nu a fost exercitată efectiv o acţiune de constrângere asupra victimei, deoarece inculpatul nu a reuşit să o întâlnească, însă există probe cu privire la constrângerea exercitată prin mesajele transmise martorului P.M.V., vecin al victimei.

Aceste ameninţări aveau însă legătură cu cele lansate în perioada august 2009-mai 2010, perioadă pentru care s-a reţinut o infracţiune continuată de şantaj şi ca atare nu se poate vorbi de o nouă rezoluţie infracţională, în cazul actelor materiale săvârşite în perioada august-octombrie 2010.

De aceea în cauză nu se impunea o achitare a inculpatului pentru aceste acte materiale, ci o schimbare a încadrării juridice din 2 infracţiuni de şantaj reţinute în concurs, într-o unică infracţiune săvârşită în formă continuată.

Drept urmare va descontopi pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, va repune aceste pedepse în individualitatea lor şi în baza art. 334 C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică din două infracţiuni de şantaj, din care una săvârşită în formă continuată, într-o singură infracţiune de şantaj comisă în formă continuată, iar pedeapsa aplicată pentru această infracţiune va fi contopită cu celelalte aplicate în cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă.

În ceea ce-i priveşte pe inculpaţii R.P., D.A. şi P.V., Înalta Curte constată că este nelegală aplicarea dispoziţiilor art. 86¹-art. 86⁴ C. pen., având în vedere dispoziţiile art. 76 alin. (2) C. pen., motiv pentru care va înlătura dispoziţiile art. 86¹-art. 86⁴ şi art. 71 alin. (5) C. pen.

În cazul inculpaţilor D.A. şi P.V., având în vedere gravitatea infracţiunilor săvârşite, Curtea apreciază că pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. este prea redusă, motiv pentru care după descontopirea pedepsei principale în pedepsele componente, va majora sancţiunea pentru această infracţiune, urmând ca după aceea pedeapsa aplicată să fie contopită cu cele aplicate pentru celelalte infracţiuni şi să fie dată spre executare pedeapsa rezultantă.

În cazul inculpatului B.D., având în vedere multitudinea infracţiunilor săvârşite, instanţa va spori pedeapsa principală de la 10 ani la 12 ani închisoare.

În ceea ce priveşte recursul formulat de partea civilă M.I., Înalta Curte îl va respinge ca nefondat, întrucât în mod corect a fost respinsă, ca tardivă, acţiunea sa civilă ca urmare a faptului că s-a realizat constituirea ca parte civilă ulterior citirii actului de sesizare.

De aceea, în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 322/A din 2 noiembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Va casa în parte decizia penală atacată, precum şi sentinţa penală nr. 477 din 1 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, şi rejudecând:

1. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. aplicată inculpatului R.N. în pedepsele componente de: 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., 2 ani închisoare, 4 ani închisoare, 5 ani închisoare şi 1 an închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen. va schimba încadrarea juridică din două infracţiuni de şantaj prevăzute de art. 194 alin. (1) C. pen. şi art. 194 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. într-o infracţiune de şantaj prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. va condamna pe inculpatul R.N. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În temeiul art. 33 alin. (1) lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. va contopi pedeapsa aplicată prin prezenta decizie cu pedepsele de 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., 2 ani închisoare, 5 ani închisoare şi 1 an închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei va interzice inculpatului drepturile prevăzute de 64 lit. a) şi b) C. pen.

2. Va înlătura aplicarea art. 86¹-86⁴ C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen. în ceea ce îl priveşte pe inculpatul R.P.

3. Va spori pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului B.D. la 12 ani închisoare.

4. Va înlătura aplicarea art. 86¹-86⁴ C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen. în ceea ce îl priveşte pe inculpatul D.A.

Va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată acestui inculpat de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen. în pedepsele componente de: 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen., 2 ani închisoare şi 2 luni închisoare.

Va majora pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., de la 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen. la 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen.

În temeiul art. 33 alin. (1) lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. va contopi pedeapsa aplicată prin prezenta decizie cu celelalte pedepse de câte 2 ani închisoare şi 2 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b), lit. c) C. pen.

5. Va înlătura aplicarea art. 86¹-86⁴ C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen. în ceea ce o priveşte pe inculpata P.V.

Va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată acestui inculpat de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen. în pedepsele componente de: 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen. şi 1 an închisoare.

Va majora pedeapsa aplicată inculpatei pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., de la 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen. la 3 ani şi 4 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen.

În temeiul art. 33 alin. (1) lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. va contopi pedeapsa aplicată prin prezenta decizie cu pedeapsa de 1 an închisoare, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 4 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., va interzice inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b), lit. c) C. pen.

Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Va respinge ca nefondate recursurile declarate de partea civilă M.I. şi de inculpaţii B.D., P.E.D., D.A., V.B.A., R.N., R.P., A.V.C., G.L., P.A., S.F. şi P.V. împotriva aceloraşi hotărâri.

Va deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat R.N., durata reţinerii şi arestării preventive de la 26 noiembrie 2010 la 29 martie 2011 şi de la 28 octombrie 2011 la 27 iunie 2013, pentru recurentul inculpat B.D. de la 25 noiembrie 2010 la 27 iunie 2013, pentru recurenta inculpată P.E.D. de la 25 noiembrie 2010 la 27 iunie 2013, pentru recurentul inculpat A.V.C. din 25 noiembrie 2010 (24 de ore) şi de la 4 decembrie 2011 la 27 iunie 2013, pentru recurenta inculpată G.L. din 25 noiembrie 2010 (24 de ore) şi de la 28 octombrie 2011 la 27 iunie 2013, pentru intimatul inculpat G.V. de la 16 noiembrie 2012 la 27 iunie 2013.

Va obliga recurenţii inculpaţi P.E.D., D.A., A.V.C. şi G.L. la plata sumei de câte 1.000 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Va obliga recurenţii inculpaţi B.D., V.B.A., R.N., R.P., P.A., S.F. şi P.V. la plata sumei de câte 700 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Va obliga recurenta parte civilă M.I. la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat G.V., în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 322/A din 2 noiembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Casează în parte decizia penală atacată, precum şi sentinţa penală nr. 477 din 1 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, şi rejudecând:

1. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. aplicată inculpatului R.N. în pedepsele componente de: 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., 2 ani închisoare, 4 ani închisoare, 5 ani închisoare şi 1 an închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică din două infracţiuni de şantaj prevăzute de art. 194 alin. (1) C. pen. şi art. 194 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. într-o infracţiune de şantaj prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. condamnă pe inculpatul R.N. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În temeiul art. 33 alin. (1) lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. contopeşte pedeapsa aplicată prin prezenta decizie cu pedepsele de 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., 2 ani închisoare, 5 ani închisoare şi 1 an închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei interzice inculpatului drepturile prevăzute de 64 lit. a) şi b) C. pen.

2. Înlătură aplicarea art. 86¹-86⁴ C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen. în ceea ce îl priveşte pe inculpatul R.P.

3. Sporeşte pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului B.D. la 12 ani închisoare.

4. Înlătură aplicarea art. 86¹-86⁴ C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen. în ceea ce îl priveşte pe inculpatul D.A.

Descontopeşte pedeapsa rezultantă aplicată acestui inculpat de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen. în pedepsele componente de: 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen., 2 ani închisoare şi 2 luni închisoare.

Majorează pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., de la 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen. la 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen.

În temeiul art. 33 alin. (1) lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. contopeşte pedeapsa aplicată prin prezenta decizie cu celelalte pedepse de câte 2 ani închisoare şi 2 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b), lit. c) C. pen.

5. Înlătură aplicarea art. 86¹-86⁴ C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen. în ceea ce o priveşte pe inculpata P.V.

Descontopeşte pedeapsa rezultantă aplicată acestui inculpat de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen. în pedepsele componente de: 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen. şi 1 an închisoare.

Majorează pedeapsa aplicată inculpatei pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., de la 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen. la 3 ani şi 4 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen.

În temeiul art. 33 alin. (1) lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. contopeşte pedeapsa aplicată prin prezenta decizie cu pedeapsa de 1 an închisoare, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 4 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., interzice inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b), lit. c) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Respinge ca nefondate recursurile declarate de partea civilă M.I. şi de inculpaţii B.D., P.E.D., D.A., V.B.A., R.N., R.P., A.V.C., G.L., P.A., S.F. şi P.V. împotriva aceloraşi hotărâri.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat R.N., durata reţinerii şi arestării preventive de la 26 noiembrie 2010 la 29 martie 2011 şi de la 28 octombrie 2011 la 27 iunie 2013, pentru recurentul inculpat B.D. de la 25 noiembrie 2010 la 27 iunie 2013, pentru recurenta inculpată P.E.D. de la 25 noiembrie 2010 la 27 iunie 2013, pentru recurentul inculpat A.V.C. din 25 noiembrie 2010 (24 de ore) şi de la 4 decembrie 2011 la 27 iunie 2013, pentru recurenta inculpată G.L. din 25 noiembrie 2010 (24 de ore) şi de la 28 octombrie 2011 la 27 iunie 2013, pentru intimatul inculpat G.V. de la 16 noiembrie 2012 la 27 iunie 2013.

Obligă recurenţii inculpaţi P.E.D., D.A., A.V.C. şi G.L. la plata sumei de câte 1.000 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenţii inculpaţi B.D., V.B.A., R.N., R.P., P.A., S.F. şi P.V. la plata sumei de câte 700 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenta parte civilă M.I. la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat G.V., în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 27 iunie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 2282/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2371/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 2136/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 2147/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 2176/2013. Penal. Traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2282/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 2371/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs ICCJ. Decizia nr. 238/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Revizuire - Recurs ICCJ. Decizia nr. 2431/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 2432/2013. Penal