ICCJ. Decizia nr. 2136/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2136/2013
Dosar nr. 3865/105/2009
Şedinţa publică din 18 iunie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Prahova, prin Sentinţa penală nr. 212 din 25 mai 2011, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul N.G. (fără antecedente penale), pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) şi 3 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Acelaşi inculpat, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Sus-numitul inculpat a fost condamnat la 6 ani închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru infracţiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Inculpatul a mai fost condamnat la 6 ani închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru infracţiunea de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.
În baza art. 71 C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) şi a art. 35 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, 6 ani închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Prin aceeaşi sentinţă, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpatul N.I.A. a fost achitat pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., inculpatul a fost condamnat la 6 ani închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Acelaşi inculpat a mai fost condamnat la pedeapsă de 10 ani închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru infracţiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, inculpatul a fost condamnat la 6 ani închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) şi a art. 35 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, 10 ani închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Pentru a pronunţa sentinţa, s-au reţinut următoarele:
N.G., fosta sa soţie C.L. şi fiul lor, N.I.A. au iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat având drept scop săvârşirea, în intervalul 2002 - 2005, infracţiunilor de trafic de persoane majore şi trafic de persoane minore obligate să practice prostituţia în Spania şi în Germania, lider fiind inculpatul N.G., zis "Ţ.".
Astfel, în perioada menţionată, N.G. a recrutat, prin înşelăciune, a transportat, găzduit şi exploatat, 13 victime, iar prin ameninţări şi violenţe le-a determinat să se supună prostituţiei cu diferiţi bărbaţi în cluburi din Spania, sumele de bani însuşindu-şi-le.
Inculpatul N.I.A., în aceeaşi perioadă, a desfăşurat aceleaşi acţiuni infracţionale, în principal derularea lor având loc după următorul plan: N.G., apelând la fosta sa soţie şi la fiul lor, recruta şi racola tinere românce, pe care, sub falsa promisiune că le va face rost de locuri de muncă bine remunerate în Spania, le împrumuta cu sume de bani pentru intrarea în posesia documentelor necesare părăsirii ţării, în Spania el le primea, le găzduia şi le exploata prin prostituţie.
Tinerele erau "cumpărate" de C.L. şi de N.I.A. cu sume între 1.000 - 1500 euro după ce cei doi obţineau informaţii privindu-le. De obicei, tinerele racolate astfel erau traficate de la un vânzător la altul, lucru necunoscut de către ele, sau erau traficate între cei trei (exemplu, S. (fostă S.) M.).
Inculpaţii supravegheau victimele în localuri (baruri, cluburi de noapte) alese în prealabil de către ei (I.G.E., O.C.I.), în activităţile de recrutare, N.I.A. şi mama sa atrăgându-l şi pe N.F. zis "F." (ex. S.M., C.S.L., C.R.M.).
În ce o priveşte pe I.G.E., aceasta a fost recrutată în anul 2002 de către inculpatul N.G., inculpatul N.I.A. transportând-o până în municipiul Braşov cu autoturismul lui, de aici ea fiind transportată ulterior în Germania şi obligată să se prostitueze.
Începând cu vara anului 2002, inculpatul N.G., aflat în Spania, le-a cerut fostei soţii şi fiului lor, inculpatul N.I.A., să recruteze, să obţină paşapoarte, să achite contravaloarea călătoriei, să împrumute potenţialele victime cu bani şi să le trimită în Spania, aici ele fiind obligate să se prostitueze şi să-şi achite "datoriile" inculpatului N.G.
N.F. şi T.F., solicitaţi de C.L. pentru a-i găsi potenţiale victime, au întreprins aceasta pentru sume de până la 1.000 euro, astfel în anul 2004 ei recrutând-o inclusiv pentru inculpatul N.I.A., pe O.C.I.. La fel, cei doi, în aceeaşi perioadă, au încercat să o racoleze pe minora S.M., concubina lui N.F., oferind în acest scop, 400 euro.
Această minoră, la 13 ianuarie 2004, împreună cu C.R. şi C.S.L. au sesizat organele abilitate cu privire la faptul că, în luna decembrie 2003, N.F. le-a "vândut" pentru 400 euro inculpatului N.I.A. în vederea transportării lor în Spania unde urmau a fi supuse prostituării, dar celelalte două tinere nu au mai acceptat să plece în Spania. Pentru că au refuzat, ele adăugând că în Spania urma să le găsească loc de muncă inculpatul N.G., cunoscut de ele ca fiind traficant de persoane - cel care "le cumpărase" în modul arătat, inculpatul N.I.A., pentru a le atrage, le-a promis că locul de muncă pe care-l va găsi pentru ele va fi bine plătit, el va suporta cheltuielile de deplasare şi le-a cazat în locuinţa inculpatului N.G. şi a lui C.L.
În cauză, au fost administrate ca probe, declaraţiile tinerelor traficate: S.M., I.G., ale martorilor O.C.I., C.R., C.S.L., D.D., M.C.I., M.F.A., T.A., T.A., P.A., ale inculpaţilor, procese-verbale de recunoaştere după fotografie, redarea, în formă scrisă, a interceptărilor şi înregistrărilor de convorbiri telefonice ale inculpatului N.I.A., M.V.L., N.G., C.L.
Din interceptările de convorbiri telefonice, rezultă că victimele erau denumite "bagaje", nu cunoşteau că vor fi vândute, trebuia "să arate bine", să nu aibă "burtică", erau "amărăştence", trebuia recrutate nu numai din Ploieşti pentru că "venea garda în secunda a şaptea", au "adus numai 150 euro", "nu trebuia să se aştepte şase luni până vine o alta", "costă" 800 euro şi vor fi "puse pe drum", interesa vârsta lor, 20 sau 19 ani, sunt binevenite pentru a face "bănişori", trebuia "pregătite cu paşaportu΄ şi cu sănătatea", înainte era necesar să fie "văzute", dacă avea 17 ani, "trebuia ca mă-sa să dea semnătură", "căutarea" să se extindă la Târgu-Ocna, Plopeni, Bârlad ş.a.
Împotriva sentinţei au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Ploieşti şi cei doi inculpaţi, în numele şi pentru ei, declaraţia de apel fiind introdusă de C.L.
Parchetul şi-a motivat apelul pe greşita achitare a inculpatului N.G. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pe greşita achitare a ambilor inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., precum şi pe netemeinicia pedepselor aplicate, de asemenea, în ce-i priveşte pe ambii inculpaţi.
Inculpaţii şi-au motivat calea de atac pe nelegala stabilire a vinovăţiei lor sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 pe considerentele că faptele presupus comise s-ar fi întins pe intervalul 2002 - 2005, actul normativ intrând în vigoare în ianuarie 2003, grupul nu a fost constituit din 3 persoane, nu s-au clarificat, pe bază de probe, elemente esenţiale ce ţin de existenţa infracţiunii, încadrarea juridică în infracţiunile prevăzute de Legea nr. 678/2001 este greşită, în realitate ei făcându-se vinovaţi de săvârşirea infracţiunii de proxenetism, prevăzută de art. 329 C. pen., iar în ce priveşte persoana lor, la dosar există împrejurări ce ţin de caracterizări favorabile apte a beneficia de circumstanţe atenuante cu consecinţa aplicării unor pedepse a căror executare să fie într-o altă modalitate decât privarea de libertate.
Apelurile inculpaţilor au fost declarate de aceştia la data de 23 ianuarie ambii solicitând repunerea lor în termenul de apel.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr. 18 din 2 februarie 2012, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Ploieşti, a desfiinţat sentinţa numai în ce-l priveşte pe inculpatul N.G., a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată acestuia, aceea de 6 ani închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitate şi în baza art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul amintit la 10 ani închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) şi a art. 35 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului N.G. şi executarea de către acesta a pedepsei celei mai grele, 10 ani închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 118 lit. a) C. pen., raportat la art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, s-a dispus confiscarea, de la cei doi inculpaţi, a sumei de 50.000 euro echivalentul în lei la data plăţii, respectiv câte 25.000 euro de la fiecare.
S-a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
Apelurile declarate de C.L. pentru inculpaţi au fost respinse ca inadmisibile.
S-a constatat că apelurile formulare de inculpaţii N.G. şi N.I.A. sunt apeluri peste termen şi au fost respinse, ambele, ca nefondate.
Împotriva deciziei pronunţată de instanţa de apel, au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Ploieşti şi cei doi inculpaţi, pentru şi în numele acestora, declaraţiile de recurs au fost formulate de avocatul ales care le-a asigurat apărarea în apel.
Recursul declarat de parchet a fost motivat pe cazurile de casare prevăzute de pct. 18 şi pct. 14 ale art. 3859 C. proc. pen., în cadrul primului criticându-se greşita achitare a celor doi inculpaţi pentru infracţiunea de spălare de bani, prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, iar în ce priveşte pedepsele aplicate, s-a învederat că faptele pentru care inculpaţii au fost urmăriţi penal şi trimişi în judecată sunt de pericol social grav, au fost săvârşite în cadrul grupului infracţional organizat, pe o perioadă îndelungată de timp, inculpaţii obţinând astfel sume de bani în condiţiile în care nu aveau o activitate lucrativă licită aducătoare de venituri, iar comportamentul lor procesual nu a fost cooperant.
Inculpatul N.G., pentru reprezentarea şi apărarea căruia a fost desemnat avocat din oficiu, în recurs, a susţinut că sunt incidente cazurile de casare prevăzute de pct. 18 şi pct. 14 ale art. 3859 C. proc. pen., condamnarea lui în apelul parchetului pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 constituie eroare gravă de fapt, aspect sub care sentinţa instanţei de fond este legală, iar pedepsele aplicate nu au fost individualizate prin considerarea faptului că nu are antecedente penale.
Inculpatul N.I.A., de asemenea, reprezentat şi apărat de avocat desemnat din oficiu, a criticat decizia instanţei de apel sub aspectul netemeiniciei pedepsei aplicate.
Recursurile parchetului şi ale inculpaţilor nu sunt fondate pentru considerentele ce se vor detalia.
Primordial, avându-se în vedere că inculpatul N.I.A. nu s-a prezentat în instanţa de recurs deşi în cauză s-au acordat 7 (şapte) termene de judecată, în legătură cu diligenţele depuse pentru citarea sa, se reţin următoarele: actele dosarului menţionează ca adrese unde inculpatul a fost citat, municipiul Ploieşti, A.Ş., la fel, fără forme legale, municipiul Ploieşti, str.C. şi în Spania, O.C.
În recurs, acest inculpat a fost citat la adresa Ploieşti, str.C., judeţul Prahova, procedura de citare fiind semnată încă pentru primul termen de judecată 18 septembrie 2012, de E.G., rudă fără alte menţiuni.
De asemenea, inculpatul a fost citat şi prin afişare la adresa Ploieşti, A.Ş.
Acelaşi inculpat, avându-se în vedere că din lucrările dosarului instanţei de apel, rezultă că mama acestuia, C.L., la termenul de judecată 21 noiembrie 2011, a adus la cunoştinţă că acesta trebuie citat în Spania, C.D.F., a fost citat ca atare.
În continuare, la 18 septembrie 2012, în instanţa de recurs a fost prezentă mama inculpatului, C.L., aceasta susţinând, fără însă a depune acte doveditoare, că inculpatul, fiul ei, ar fi arestat în Franţa, şi ca atare, instanţa de recurs a dispus, prin adresă, ca Biroul Naţional Interpol, Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională să comunice dacă respectivul inculpat figurează ca fiind arestat într-un penitenciar din Franţa.
La adresa din România, procedura de citare a inculpatului s-a realizat prin semnarea dovezii, de către aceeaşi rudă, E.G.).
I.G.P.R. - Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională, la 22 noiembrie 2012 a comunicat că N.I.A., la acea dată, se afla încarcerat în Penitenciarul din B. - Toulouse.
Instanţa supremă, pentru termenul de judecată 12 februarie 2013, l-a citat pe inculpat la adresele din România, adresa ultimă din Spania şi la locul de deţinere amintit mai sus, din Toulouse - Franţa, la acest din urmă loc, citarea făcându-se prin intermediul Ministerului Justiţiei - Direcţia Dreptul Internaţional şi Tratate - Serviciul Cooperare Judiciară Internaţională în Materie Penală.
Citaţiile vizând adresa din Spania s-au restituit cu menţiunea că scrisoarea recomandată nu a fost ridicată.
Ministerul Justiţiei, la 15 ianuarie 2013 a comunicat instanţei de recurs, că N.I.A., la 16 noiembrie 2012 a fost pus în libertate şi nu se mai află încarcerat pe teritoriul Franţei.
La termenul de judecată 12 februarie 2013, prezentă fiind, aceeaşi C.L. a susţinut că inculpatul N.I.A., fiul ei, se află încarcerat în Franţa, Penitenciarul Montpellier.
Având în vedere această comunicare, la cererea instanţei de recurs, I.G.P.R. - Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională, la 26 februarie 2013 a comunicat că inculpatul este încarcerat în Penitenciarul V.L.M. Franţa şi va fi pus în libertate la 30 martie 2013.
La termenul de judecată 26 martie 2013, avându-se în vedere cele relevate mai sus, instanţa de recurs a dispus citarea inculpatului N.I.A. la toate adresele din România şi la adresa ultimă din Spania.
Citarea inculpatului la adresa din România, Ploieşti, str. Crângului nr. 95 s-a realizat prin semnarea procedurii de către ruda E.G., fără ca aceasta să înscrie vreo menţiune.
Ca atare, instanţa de recurs, depunând toate diligenţele necesare citării legale a inculpatului şi având în vedere că de la 30 martie 2013, conform dovezii amintite, acesta a fost pus în libertate, legal a considerat că procedura a fost îndeplinită.
În paralel, este de amintit că acest inculpat, precum şi coinculpatul, ambii intimaţi recurenţi, au avut angajat avocat, acesta nu s-a prezentat la niciun termen de judecată, a uzat de cereri de acordare a unor alte termene pe diferite considerente personale, iar la termenul de judecată 12 februarie 2013, fără însă a se prezenta, prin cerere, a încunoştinţat că a procedat la denunţarea unilaterală a contractului de asistenţă juridică pentru că între el "şi cei doi au apărut divergenţe privind modul de formulare a apărării".
Apărarea inculpaţilor, la toate termenele de judecată în recurs, a fost asigurată de avocaţii D.M. şi M.L., apărători desemnaţi din oficiu.
Recurentul intimat inculpat N.G., citat, de asemenea, la toate adresele conţinute de lucrările dosarului, nu s-a prezentat la niciun termen de judecată fixat în recurs.
Referitor recursului declarat de parchet privind existenţa unei erori grave de fapt care ar fi avut drept consecinţă greşita achitare a celor doi inculpaţi pentru infracţiunea de spălare de bani, prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instanţa de apel, în baza propriului examen asupra probelor administrate a reţinut, just, că textul incriminator prevede "schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri, sau în scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile, să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei".
În cauză, recursul declarat de parchet este motivat pe existenţa primei teze a textului incriminator, respectiv că inculpaţii, cu banii obţinuţi din exploatarea prin obligare la prostituţie a persoanelor duse în Spania, i-ar fi ascuns şi disimulat, prin dobândirea, de către C.L., inculpată în dosarul nr. 10013/105/2006 disjuns, a imobilului situat în Ploieşti, str. C., judeţul Prahova, pe numele mamei ei, G.V. şi că aceeaşi, în anul 2004, ar fi cumpărat în acelaşi municipiu, un imobil situat pe str. M. în anul 2004 cu suma de 520 milioane lei (vechi), revândut pentru 600 milioane lei (vechi).
Referitor imobilului de pe str. C., la fila 131 dosar apel există actul dobânditor de proprietate pentru soţii G.M. şi G.V., autentificat la 15 octombrie 1999, imobil înscris în C.F. sub nr. 2967/662/2001, deci anterior perioadei infracţionale reţinută ca fiind între anii 2002 - 2005.
Faptul susţinut de parchet, că inculpata (din dosarul disjuns) în cel privindu-i pe inculpaţii N.G. şi N.I.A., în anul 2003, a demolat acest imobil şi a construit alte încăperi cu banii care-i fuseseră trimişi din Spania de către cei doi inculpaţi, aspect menţionat de C.L. în declaraţiile date dar numai în ce priveşte strict această operaţiune, fără a se aduce probe, respectiv configuraţia actuală a imobilului comparativ celei de la data dobândirii, fără ascultarea proprietarilor de drept ai imobilului, fără cuantificarea costurilor pentru a se evidenţia investirea banilor astfel încât să se releve că în acest mod s-a ascuns provenienţa adevărată a sumelor, probe existând în ceea ce priveşte transferuri de bani, inclusiv declaraţiile victimelor traficării, măsura legală o reprezintă confiscarea specială, în conformitate cu dispoziţiile art. 118 lit. a) C. pen. cu referire la art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.
În ce priveşte susţinerea parchetului că aceeaşi C.L. a cumpărat încă un imobil, cel de pe str. M., în anul 2004 investind cu această ocazie 520 milioane lei, ulterior l-a vândut cu 600 milioane, la fel, nu s-a făcut nicio probă, pentru aceasta însă respectiva a fost condamnată în dosarul nr. 10013/105/2006.
În concret, s-a probat numai că inculpaţii, din activităţile infracţionale de trafic de persoane majore şi minore au obţinut suma de 50.000 de euro, pentru aceasta, legal, instanţa de apel dispunând confiscarea specială.
Infracţiunea de spălare de bani presupune, ca situaţie premiză, existenţa unei alte infracţiuni, anume, aceea din care provine bunul. La fel, participantul la infracţiunea principală, nu poate fi subiect activ al infracţiunii de spălare de bani, el devenind deţinător al bunului prin săvârşirea faptei principale, contrar, încălcându-se principiul ne bis in idem, conform acestuia o persoană poate fi trasă la răspundere penală pentru aceeaşi faptă o singură dată. Sub aspect subiectiv, infracţiunea se săvârşeşte numai cu intenţie, ceea ce înseamnă stabilirea, pe baza probelor certe, că bunurile dobândite, deţinute, provin din săvârşirea de infracţiuni şi că autorul cunoştea aceasta. În cauză, inculpatul N.G. era divorţat de C.L. şi chiar dacă s-a constatat că în fapt aceştia reluaseră convieţuirea în comun, nu s-a probat că imobilul cumpărat de soţii G. în anul 1999, în 2003 fusese fie reabilitat, fie demolat şi reconstruit cu sume de bani disimulate. Aceeaşi situaţie nu s-a probat nici în ce-l priveşte pe coinculpatul N.I.A., fiul celor doi.
În ce priveşte cazul de casare prevăzut de pct. 14 al art. 3859 C. proc. pen., respectiv în procesul de individualizare a pedepselor nu s-a acordat semnificaţie judiciară tuturor criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., instanţele, orientându-se la pedepsele rezultante de câte 10 ani închisoare pentru fiecare inculpat, acesta nu este întemeiat. Alături de pericolul social grav al faptelor infracţionale, de limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare, pedeapsa rezultantă amintită înglobează împrejurările de fapt în care au acţionat inculpaţii, respectiv în cadrul unui grup infracţional organizat, infracţiunile de trafic de persoane s-au săvârşit în formă continuată, pe o perioadă mare de timp, iar datele ce caracterizează persoana lor, astfel cum sunt probe în cauză, au evidenţiat că nu au fost cooperanţi pentru conştientizarea atingerii aduse normelor de drept, ei având acţiuni infracţionale şi în afara graniţelor României (Spania, Franţa).
Referitor pct. 18 al art. 3859 C. proc. pen., în cadrul acestuia, inculpatul N.G. susţinând că în ce-l priveşte, condamnarea sa este consecinţa unei erori grave de fapt, acesta nu este incident.
Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, din examinarea probatoriului de la urmărirea penală şi de la cercetarea judecătorească, s-a reţinut că inculpatul, în perioada 2002 - 2005, a cerut racolarea de persoane de sex femeiesc fostei lui soţii C.L., inculpată în cauza disjunsă pentru fapte similare, el era liderul, tot el era cel care le aştepta în Spania, le caza şi le obliga la prostituţie, în toate aceste acţiuni fiind secondat şi de coinculpatul N.I.A.
În sensul art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, inculpatul a iniţiat acest grup infracţional, acesta era structurat şi organizat, a funcţionat o perioadă mare de timp, era coordonat de el, alături de declaraţiile victimelor traficate, relevante fiind transcrierile convorbirilor telefonice. Apărarea inculpatului, că în cauza ce-l priveşte este coinculpat numai N.I.A., deci nu trei persoane, urmărirea penală şi judecata au fost disjunse dosarele penale fiind nr. 7/D/P/2004 şi nr. 87/D/P/2006, rechizitoriul fiind emis în dosarul nr. 68/D/P/2008 din 31 iulie 2009 fiind trimisă în judecată şi inculpata I.G. (vol. I dosar urmărire penală).
În cadrul grupului infracţional organizat al cărui lider a fost inculpatul, poreclit "Ţ.", victimele racolate şi convinse prin inducere în eroare, să ajungă în Spania, convingerea le era indusă şi prin oferirea de bani pentru taxele de călătorie, pentru alte cheltuieli, printre racolatori numărându-se C.L., N.I.A., T.F., N.F. ("F."), printre minore racolate numărându-se D.A.I., S.M.C.
Ca atare, probatoriul administrat a dovedit că faptele au fost săvârşite, inculpatul fiind vinovat de cele trei infracţiuni pentru care a fost condamnat, săvârşirea lor având loc în condiţiile concursului prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.
În ce priveşte cazul de casare comun invocat de ambii inculpaţi, respectiv cel prevăzut de pct. 14 al art. 3859 C. proc. pen., pedepsele rezultante de câte 10 ani închisoare aplicate inculpaţilor sunt individualizate cu respectarea criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen.
În modalităţile expuse, asociindu-se în vederea obţinerii de câştiguri ilicite prin racolarea, transportarea, găzduirea, obligarea la prostituţie, victimelor traficate fiindu-le limitat dreptul de voinţă şi acţiune, condamnarea inculpaţilor care au obţinut circa 50.000 euro beneficiu la pedeapsa rezultantă amintită evidenţiază pericolul social grav al faptelor, în cadrul acestuia reţinându-se şi că ei profitau de dificultăţile materiale şi familiale ale fetelor, femeilor racolate, de necunoaşterea, de către acestea, a limbii ţării în care au fost obligate să se prostitueze, unele aveau instrucţie şcolară mediocră.
La fel, executarea pedepselor prin privare de libertate este menită a asigura şi scopul pedepsei, astfel cum este stipulat de art. 52 C. pen.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate de parchet şi de către inculpaţi nefiind fondate, vor fi respinse.
Conform art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) acelaşi cod, inculpaţii intimaţi recurenţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat ocazionate în judecarea recursurilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Ploieşti şi de inculpaţii N.G. şi N.I.A. împotriva Deciziei penale nr. 18 din 02 februarie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Ploieşti rămân în sarcina statului.
Obligă recurenţii intimaţii inculpaţi la plata sumei de câte 2.950 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părţi vătămate, în sumă de 150 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 18 iunie 2013.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 2133/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 2147/2013. Penal → |
|---|
