ICCJ. Decizia nr. 2282/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2282/2013
Dosar nr. 297/64/2011
Şedinţa publică din 27 iunie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 26/F din 24 februarie 2012, Curtea de Apel Braşov, a dispus următoarele:
În baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în actul de sesizare în sarcina inculpatului Ş.C., respectiv consemnarea prin fals şi contrafacerea scrierii numitului B.R., din infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., în infracţiunea de fals în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen.
În baza art. 289 alin. (1) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de fals intelectual, constând în aplicarea unei rezoluţii falsificate pe declaraţia numitului Ş.C., a condamnat pe inculpatul B.C. la pedeapsa principală de 2 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului B.C. pedeapsa complementară constând în interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., respectiv:
a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice;
b) dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat;
c) dreptul de a ocupa funcţia de poliţist, pe o durată de 3 ani.
În baza art. 289 alin. (1) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de fals intelectual, constând în aplicarea unei rezoluţii falsificate pe declaraţia numitului B.R., a condamnat acelaşi inculpat B.C. la pedeapsa principală de 2 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului B.C. pedeapsa complementară constând în interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., respectiv:
a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice;
b) dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat;
c) dreptul de a ocupa funcţia de poliţist, pe o durată de 3 ani.
În baza art. 264 alin. (1) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de favorizarea infractorului, a condamnat acelaşi inculpat B.C. la pedeapsa principală de 3 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului B.C. pedeapsa complementară constând în interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., respectiv:
a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice;
b) dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat;
c) dreptul de a ocupa funcţia de poliţist, pe o durată de 3 ani.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedepsele stabilite mai sus şi a aplicat inculpatului B.C. pedeapsa principală cea mai grea, de 3 ani închisoare, alături de care a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., respectiv:
a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice;
b) dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat;
c) dreptul de a ocupa funcţia de poliţist, pe o durată de 3 ani.
În baza art. 861 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale aplicate inculpatului B.C. pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit în condiţiile art. 862 C. pen.
Pe durata termenului de încercare, inculpatul B.C. urmează a se supune următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Braşov, la datele fixate de acest serviciu;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
A atras atenţia inculpatului B.C. asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen., a căror nerespectare determină revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.
A făcut aplicarea art. 13 C. pen. cu privire la neaplicarea faţă de inculpatul B.C. a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 288 alin. (1) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri oficiale, a condamnat inculpatul Ş.C. la pedeapsa principală de 1 an şi 6 închisoare.
În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de fals intelectual sub forma instigării, a condamnat acelaşi inculpat Ş.C. la pedeapsa principală de 2 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului Ş.C. pedeapsa complementară constând în interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., respectiv:
a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice;
b) dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat;
c) dreptul de a ocupa funcţia de poliţist, pe o durată de 3 ani.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele stabilite mai sus şi a aplicat inculpatului Ş.C. pedeapsa principală cea mai grea, de 2 ani închisoare, alături de care a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., respectiv:
a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice;
b) dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat;
c) dreptul de a ocupa funcţia de poliţist, pe o durată de 3 ani.
În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale aplicate inculpatului Ş.C. pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit în condiţiile art. 82 C. pen.
A adus la cunoştinţa inculpatului Ş.C. dispoziţiile art. 83 C. pen. a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.
A făcut aplicarea art. 13 C. pen. cu privire la neaplicarea faţă de inculpatul Ş.C. a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 189 C. proc. pen., a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Braşov a sumei de 325 RON, reprezentând onorariile cumulate cuvenite avocaţilor desemnaţi din oficiu (unul 25%, celălalt de 75%).
În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a obligat inculpaţii la plata următoarelor sume de bani, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat:
- inculpatul B.C. la plata sumei de 675 RON;
- inculpatul Ş.C. la plata sumei de 800 RON.
În baza art. 199 C. proc. pen., a respins cererea formulată de numitul B.R. având ca obiect reducerea sau scutirea de la plata amenzii judiciare aplicate.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 1845/P/2009 din data de 15 martie 2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor:
- B.C. sub aspectul comiterii de către acesta a infracţiunilor de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. (2 fapte) şi favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., şi
- Ş.C. sub aspectul comiterii de către acesta a infracţiunilor de fals intelectual sub forma instigării, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. şi de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen.
Prin actul de trimitere în judecată s-a reţinut că în anul 2005 inculpatul B.C. deţinea funcţia de inspector principal de poliţie în cadrul I.J.P. Covasna, iar inculpatul Ş.C. deţinea funcţia de agent de poliţie în cadrul Secţiei 5 Poliţie Braşov.
În data de 27 august 2005, un echipaj din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Covasna - Serviciul de Investigaţii Criminale, format din inculpatul B.C. şi agentul-şef A.D., a oprit în trafic pe DN 11, între localităţile Moacşa şi Sântionlunca din judeţul Covasna, autoturismul marca V.G., înmatriculat sub nr. CV-AA-AAA, condus de către numitul R.Ş.R.
La solicitarea verbală a celor doi ofiţeri de poliţie de a le fi prezentate actele de identitate şi documentele autoturismului, conducătorul auto R.Ş.R. a declarat, tot verbal, că nu deţine actele acelui autoturism deoarece l-a împrumutat de la un prieten şi a uitat să îi ceară acestuia şi certificatul de înmatriculare, aşa cum rezultă din procesul-verbal încheiat cu acea ocazie. La aceeaşi dată, inspectorul principal de poliţie B.C. a încheiat un proces-verbal din care rezultă că R.Ş.R. refuză să dea orice declaraţie cu privire la modul în care a pus în circulaţie autoturismul mai sus menţionat, comunicând ofiţerului de poliţie faptul că toate aspectele vor fi rezolvate de numitul F.N., proprietarul din acte al autoturismului, aşa cum rezultă din cel de-al doilea proces-verbal încheiat în data de 27 august 2005 de insp. pr. B.C.
La data de 11 octombrie 2005, insp. pr. de poliţie B.C. a întocmit un proces-verbal din care a rezultat că s-a deplasat la sediul social al SC C.I. SRL Braşov, al cărei administrator era la acel moment F.N. din Braşov, căruia i-a solicitat explicaţii referitoare la împrejurările în care autoturismul marca V.G. a ajuns în folosinţa temporară a numitului R.Ş.R., pornind de la susţinerile acestuia, însă acesta a afirmat că proprietarul din acte al autoturismului este Ş.C., nerecunoscând intervenirea unui contract de vânzare-cumpărare cu privire la acest autoturism încheiat între cei doi.
La Dosarul penal nr. 1549/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe, dosar penal înregistrat la această unitate şi în care se făceau cercetări penale cu privire la R.Ş.R. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 77 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 195/2002, s-a depus un contract de vânzare-cumpărare autoturism folosit, încheiat aparent la data de 15 iunie 2005 între Ş.C. şi F.N., din care a rezultat că primul ar fi vândut celui de-al doilea un autoturism marca V.G. cu suma de 1.000 euro.
Pe contract (tehnoredactat cu maşina de scris) apăreau mai multe tipuri de caractere, ca şi mărime. Astfel, la obiectul contractului, după ce iniţial era tehnoredactat "V.G.", în continuare, cu alte caractere, apărea menţionat "autoturismul a fost vândut pentru piese de schimb", în contract nefiind precizat numărul de înmatriculare, seria de caroserie sau de motor, culoare sau alte date de identificare ale autoturismului.
Din Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică grafică din 12 august 2010 întocmit de I.P.J. Braşov - Serviciul Criminalistic, a rezultat că "scrisul dactilografiat ce completează rubricile contractului de vânzare-cumpărare a fost depus probabil cu trei maşini de scris", aşa cum se menţionează în concluziile raportului de constatare, neputându-se stabili dacă menţiunea "autoturismul a fost vândut pentru piese de schimb" de la pct. 3 din contractul de vânzare-cumpărare a fost depusă ulterior scrisului dactilografiat de la celelalte rubrici.
Cu privire la acest contract de vânzare-cumpărare, inculpatul Ş.C. a arătat că a fost scris la un birou de copiat acte, însă, aşa cum rezultă din Raportul constatare tehnico-ştiinţifică grafică din 12 august 2010 întocmit de I.P.J. Braşov - Serviciul Criminalistic, scrisul dactilografiat ce completează rubricile contractului de vânzare-cumpărare a fost depus probabil cu trei maşini de scris, ceea ce este greu de crezut că se poate întâmpla în cazul în care actul este completat la un birou de copiat acte. Totodată, s-a constatat că menţiunea "autoturismul a fost vândut pentru piese de schimb" a fost completată cu alt tip de caractere, de mărime diferită cu a celorlalte.
Din Adresa din 3 noiembrie 2005 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor din cadrul Instituţiei Prefectului Judeţului Covasna, a rezultat că numărul de înmatriculare CV-AA-AAA a fost eliberat pentru autoturismul marca D. având seria de saşiu X, seria de motor XX, an de fabricaţie 2000, culoare roşu, înmatriculat la data de 28 noiembrie 2000 şi radiat la data de 13 ianuarie 2003, în urma transferului dreptului de proprietate. Acest număr de înmatriculare nu figura ca păstrat de către organele de cercetare penală. Proprietarul acestui autoturism a fost numitul A.I.D.
În continuarea cercetărilor în Dosarul penal nr. 1549/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe, inspectorul principal de poliţie B.C. i-a luat o declaraţie olografă, nu rezultă în ce calitate, lui Ş.C. Deşi data trecută pe declaraţie de către cel audiat era 27 august 2005, insp. pr. B.C. a trecut pe colţul dreapta sus formula "dată în faţa mea, insp. pr. B.C., 28 februarie 2006", urmând semnătura acestuia.
Cu privire la această declaraţie olografă, inculpatul Ş.C., în declaraţia dată în data de 8 martie 2011 în prezentul dosar penal, a precizat că această declaraţie a fost scrisă de el în seara depistării, afirmând cu certitudine că a fost dată în 27 august 2005, dată care apărea de altfel la sfârşitul declaraţiei, nu în data de 28 februarie 2006, dată care apărea menţionată pe declaraţie sus în colţul din dreapta de către inculpatul B.C.
Din declaraţie rezulta că Ş.C. ar fi cumpărat autoturismul V.G. în anul 2004, acesta fiind înmatriculat. Pentru că nu ar fi reuşit să-l înmatriculeze a decis să-l vândă, lucru care se presupune că s-a întâmplat la data de 15 iunie 2005, cumpărătorul fiind F.N., insistând că acestuia i-a vândut autoturismul ca piese de schimb. Ş.C. a mai declarat că nu are cunoştinţă de împrejurările în care plăcuţele cu numerele de înmatriculare CV-AA-AAA au ajuns să fie montate pe autoturism.
Ulterior, în Declaraţia din 8 martie 2011 dată în faţa procurorului, acesta a declarat că autoturismul marca V.G. i-a aparţinut şi l-a vândut ca piese de schimb numitului F.N.; în ceea ce priveşte plăcuţele de înmatriculare CV-AA-AAA, acestea erau în portbagajul autoturismului, numerele fiind aplicate anterior pe autoturismul marca D., aparţinând numitului A.I.D., care i-a vândut această maşină, numerele de înmatriculare păstrându-le pentru ca, în momentul în care urma să îşi achiziţioneze un autoturism, să le folosească.
Cu ocazia audierii, Ş.C. a declarat că a predat insp. pr. B.C. copie a contractului de vânzare-cumpărare a autoturismului către F.N., contract de vânzare-cumpărare nerecunoscut de acesta din urmă. Cu toate acestea, la dosar nu există niciun proces-verbal care să ateste faptul că inculpatul Ş.C. ar fi depus acest înscris la dosarul cauzei.
Tot la data de 28 februarie 2006 s-a luat şi declaraţia numitului B.R., care se pare că s-a aflat în autoturismul condus de R.Ş.R., deşi acest aspect nu rezultă din procesul-verbal încheiat cu ocazia depistării conducătorului auto R.Ş.R. Declaraţia a fost dată în faţa insp. pr. B.C., care a atestat această împrejurare prin menţionarea pe prima filă a declaraţiei "dată în faţa mea, insp. pr. B.C., 28 februarie 2006", urmată de semnătura acestuia.
Cu privire la această declaraţie, inculpatul Ş.C. a declarat că a fost scrisă de el, la mult timp după momentul depistării în trafic a celor doi ocupanţi ai autoturismului V.G. şi a scris-o la insistenţele inculpatului B.C., pentru că acesta nu avea nicio probă în dosarul pe care îl instrumenta. Totodată, inculpatul a precizat că declaraţia nu a fost dată în ziua de 28 februarie 2006, iar cele consemnate au fost dictate cuvânt cu cuvânt de inculpatul B.C.
Din Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 2 aprilie 2007 întocmit de I.P.J. Braşov - Serviciul Criminalistic, a rezultat că semnăturile existente pe înscrisul intitulat "declaraţie", datat 28 februarie 2006 şi în conţinutul căruia B.R. este menţionat ca persoană care a dat declaraţia, au fost executate de B.R.
Totodată, scrisul existent pe înscrisul intitulat "declaraţie", datată 28 februarie 2006 şi în conţinutul căruia B.R. este menţionat ca persoană care a dat declaraţia, a fost executat de Ş.C.
Scrisul şi semnăturile existente pe înscrisul intitulat "declaraţie", datat 27 august 2005, şi în conţinutul căruia Ş.C. este menţionat ca persoană care a dat declaraţia, au fost executate de Ş.C.
Deşi semnătura ce apare pe declaraţia numitului B.R. din data de 28 februarie 2006, conform raportului de constatare ştiinţifică menţionat anterior, aparţine acestuia, totuşi, audiat de procuror în data de 8 martie 2007 (declaraţie dată în faţa procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov - Dosar penal 86/P/2006), acesta a declarat că, în dosarul în care era cercetat R.Ş.R., "nu a fost citat şi nu are vreo declaraţie în acel dosar".
În Dosarul penal 1549/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe s-a întocmit în data de 29 martie 2006 referat cu propunere de neîncepere a urmăririi penale faţă de R.Ş.R. şi F.N., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 77 alin. (1) şi (2) din O.U.G. 195/2002, în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. faţă de R.Ş.R. şi art. 10 lit. g) C. proc. pen. faţă de F.N., care decedase la data de 19 ianuarie 2006.
Prin Rezoluţia nr. 1549/P/2005 din data de 11 aprilie 2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale faţă de R.Ş.R. în baza art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. şi faţă de F.N. în baza art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen.
Faţă de situaţia de fapt expusă mai sus, Ş.C. putea fi suspectat de a fi săvârşit infracţiunea prevăzută de art. 77 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 195/2002 (actual art. 85 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 195/2002), respectiv aceea de punere în circulaţie a unui autovehicul neînmatriculat sau cu număr fals de înmatriculare.
Astfel, faţă de împrejurarea că F.N. decedase la data de 19 ianuarie 2006 şi nu recunoscuse contractul de vânzare-cumpărare presupus a fi intervenit între el şi Ş.C., contract neconform, ce purta suficiente urme de fals, din modul de instrumentare a dosarului, s-a reţinut că inculpatul Ş.C. a convenit cu inculpatul B.C. să soluţioneze dosarul astfel încât să promoveze o soluţie cât mai avantajoasă pentru sine.
Cu privire la datele de identitate ale numitului B.R., inculpatul Ş.C. a menţionat faptul că acestea i-au fost dictate de inculpatul B.C. de pe fişa de identificare a verificării în baza de date naţională şi nu le-a obţinut de la B.R., în urma unei discuţii telefonice cu acesta.
Analizând modul de efectuare a actelor premergătoare începerii urmăririi penale în Dosarul nr. 1549/P/2005 a rezultat faptul că insp. pr. B.C. nu a precizat în niciun act procedural (aşa cum rezultă din actele dosarului şi din declaraţia luată de procuror, în Dosarul 86/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov lui B.R.) că la data de 27 august 2005, la sediul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Covasna s-au prezentat F.N. şi Ş.C.
De asemenea, nu s-a precizat în niciun act aflat la dosar că B.R. se afla în maşină, la momentul depistării.
Procesul-verbal întocmit la momentul depistării (27 august 2005) nu era semnat de persoana depistată şi nici de martorul B.R. (presupus a se fi aflat în maşină).
Procesul-verbal încheiat la 11 octombrie 2005, în urma discuţiei cu F.N. (deşi discuţia rezultă că a avut loc la 27 august 2005) nu era semnat de acesta din urmă.
Nu a fost încheiat niciun proces-verbal cu privire la modalitatea în care contractul de vânzare-cumpărare a autoturismului V.G. a ajuns la dosar. Astfel, inculpatul Ş.C. a declarat că l-a adus a două zi şi i l-a înmânat inculpatului B.C. pentru a-l ataşa la dosar. Inculpatul B.C. a declarat, în schimb, că nu ştie cine a depus acel contract de vânzare-cumpărare şi nu îşi aduce aminte dacă acesta se afla sau nu în dosar în perioada când dosarul se afla la el.
Deşi F.N. a contestat autenticitatea contractului de vânzare-cumpărare înfăţişat de Ş.C. (aflat la Dosarul 1549/P/2005 în original), organele de poliţie care instrumentau acest dosar, respectiv insp. pr. B.C., nu au dispus efectuarea în cauză a unei constatări tehnico-ştiinţifice asupra scrisului/semnăturilor depuse pe contract.
S-a constatat, de asemenea, că faţă de Ş.C. nu s-au efectuat cercetări penale cu privire la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 85 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 195/2002.
Astfel, parchetul a apreciat că, tocmai prin această manieră defectuoasă de efectuare a cercetărilor penale în cauză de către inculpatul B.C., acesta l-a favorizat pe inculpatul Ş.C., asupra căruia plana, încă de la început, o suspiciune cu privire la săvârşirea unei fapte de natură penală, respectiv cea prev. de art. 77 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 195/2002 (actual art. 85 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 195/2002), respectiv aceea de punere în circulaţie a unui autovehicul neînmatriculat sau cu număr fals de înmatriculare, iar în urma cercetărilor penale se impunea să se clarifice această împrejurare.
De altfel, din interceptarea convorbirilor telefonice ale inculpatului Ş.C. a rezultat că acesta s-a întâlnit cu inculpatul B.C., încercând să finalizeze într-un sens favorabil dosarul. Deşi inculpatul B.C. a declarat că înainte de acest eveniment nu îl cunoscuse pe inculpatul Ş.C., acesta din urmă a precizat că se cunoşteau şi înainte de incident, erau cunoştinţe, amici foarte buni. Totodată, inculpatul B.C. a declarat că nu s-a întâlnit cu Ş.C., când se deplasa în Braşov în interesul efectuării cercetărilor în dosar, însă Ş.C. a afirmat că s-a întâlnit o dată cu inculpatul B.C. în Braşov şi au discutat de dosarul penal. De altfel, şi din interceptările telefonice din data de 28 februarie 2006, ora 11:40, a rezultat că inculpatul Ş.C. se afla împreună cu inculpatul B.C.
Pe parcursul procesului penal inculpaţii nu au recunoscut faptele ce li se impută.
Astfel, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul B.C., acesta a fost audiat în faza actelor premergătoare, în data de 7 mai 2010, această declaraţie fiind valorificată prin Procesul-verbal din data de 13 mai 2010.
În cuprinsul acestei declaraţii, inculpatul a menţionat că, "În noaptea de 26/27 august 2005, la sesizarea telefonică a unui echipaj de poliţie rutieră, m-am prezentat, împreună cu un coleg (subordonat) pe nume K.G., pe raza localităţii Moacşa din jud. Covasna". Ajuns la faţa locului, inculpatului B. i s-a prezentat de către numitul A.D., agent-şef în cadrul Poliţiei Rutiere Covasna, situaţia care a determinat solicitarea prezenţei inculpatului, în sensul că "(...) a oprit în trafic un autoturism care a depăşit o întreagă coloană de maşini care aştepta la calea ferată şi care refuză să prezinte documentele de identificare, atât pentru autoturism, cât şi pentru conducător".
În continuare, inculpatul B.C. a menţionat faptul că ocupanţii acestui autoturism - "doi bărbaţi şi o femeie" - au adoptat aceeaşi poziţie şi la solicitarea sa, "motiv pentru care i-am invitat la sediul Poliţiei".
În sediul Poliţiei ocupanţii autoturismului au adoptat aceeaşi poziţie, refuzând să-şi decline identitatea, să prezinte documentele autoturismului şi să dea declaraţii. În schimb, potrivit aceleiaşi declaraţii a inculpatului B., "atât şoferul, cât şi celălalt ocupant sunau tot timpul pe tel. mobile, spunându-mi că vor chema pe proprietarul autoturismului". Ca urmare a apelurilor telefonice efectuate de ocupanţii autoturismului, în jurul orei 05:00, la sediul Poliţiei "au venit două persoane, dintre care una s-a prezentat agent de poliţie la Pol. rutieră Braşov. Acesta mi-a menţionat verbal faptul că autoturismul în cauză a fost adus de el în ţară, pentru uz personal, iar ulterior l-a vândut prietenului F. cu care venise, acesta din urmă având un parc auto de dezmembrări".
Inculpatul B.C. a declarat că i-a solicitat (inculpatului Ş.C. - nota Curţii) "ca toate aspectele relatate verbal să le consemneze şi într-o declaraţie", însă nu şi-a adus aminte "cine a scris (consemnat) respectiva declaraţie".
Deoarece inculpatul Ş.C. i-ar fi prezentat o dovadă "din care reieşea faptul că talonul maşinii a fost reţinut de un lucrător de la P.P. Hărman", inculpatul B.C., bazându-se "pe dovada prezentată de poliţist şi pe probitatea morală a acestuia", i-a solicitat să îi aducă talonul maşinii, "talon pe care acesta mi-a relatat că a intrat în posesia lui".
Tot în cuprinsul acestei declaraţii, inculpatul B.C. a menţionat faptul că nu îşi aduce aminte "dacă numitului F.N. i-a fost luată o declaraţie de colegul meu şi dacă acesta a refuzat, s-a întocmit sau nu un proces-verbal în acest sens" şi nici dacă "şoferul sau pasagerii au fost identificaţi în acea noapte, dar ce îmi aduc aminte, aceştia nu au dorit să prezinte niciun act şi nici nu au dat declaraţii".
Inculpatul B.C. a mai menţionat că nu ştie dacă a întocmit un proces-verbal de ridicare a dovezii prezentate de inculpatul Ş.C., că inculpatul Ş.C., deşi a promis că îi va prezenta documentele de identificare ale autoturismului "în ziua respectivă", "nu a revenit cu documentele menţionate", că nu a putut verifica în acea noapte autoturismul şi numerele de înmatriculare "întrucât nu funcţionau bazele de date", că în zilele următoare a efectuat acte premergătoare începerii urmăririi penale, efectuând adrese la evidenţa populaţiei, dar şi "diferite «drumuri» în mun. Braşov pentru a identifica persoanele implicate (şofer, proprietar, etc.)", amintindu-şi că "am audiat o doamnă în mun. Braşov, dar nu îmi amintesc cine era (posibil soţia numitului F.N.)"; inculpatul a mai declarat că "în repetatele drumuri efectuate la Braşov, nu îmi aduc aminte să-l fi întâlnit pe Ş. sau pe F.N., dar la telefon i-am solicitat acestuia sprijin în clarificarea aspectelor din dosar", că a încercat să facă tot ce depindea pentru a rezolva acest caz, fiind posibil "să fi avut unele scăpări neintenţionate" ce aveau la bază o "puţină experienţă pe această linie de muncă pe care (?) lucram din vara anului 2003" şi că "în acest dosar nu am fost influenţat de nicio persoană".
După ce în data de 13 mai 2010 a fost începută urmărirea penală, B.C. a fost audiat în calitate de învinuit de două ori în data de 11 februarie 2011, una din cele două din urmă declaraţii fiind olografă, iar cealaltă dactilografiată.
În cuprinsul declaraţiei olografe, acesta a menţionat faptul că "nu îmi mai aduc aminte cu exactitate" în ce condiţii a procedat la "avizarea celor două declaraţii date de cele două persoane", în contextul în care aceste declaraţii "au fost antedatate".
Potrivit aceleiaşi declaraţii, motivul pentru care inculpatul nu îşi mai aduce aminte împrejurările în care a procedat la antedatarea acestor două declaraţii a fost acela că, în perioada respectivă, se pregătea să meargă la o altă structură din cadrul Poliţiei Române.
De asemenea, a menţionat faptul că "în legătură cu intenţia mea de a-l favoriza pe numitul Ş.C., arăt faptul că nu l-am cunoscut şi nici nu îl cunosc pe acest individ, dar îmi amintesc că în acea noapte s-a prezentat la sediul Poliţiei, mi-a vorbit «urât» şi mi-a spus că este subofiţer şi el la Pol. mun. Braşov". În continuare a declarat că "niciun moment intenţia mea nu a fost de a-l ajuta (favoriza), mai mult, eu am făcut toate demersurile pentru a soluţiona legal acest dosar".
În cuprinsul declaraţiei dactilografiate, acesta a reluat, în mare, aspectele de fapt menţionate în cuprinsul declaraţiei din faza actelor premergătoare (asupra cărora prima instanţă a făcut referiri anterior, menţionând în plus sau în mod diferit, următoarele aspecte:
- "am verificat autoturismul în baza de date şi, în urma investigaţiilor, a rezultat că acesta nu era furat, însă cu privire la numerele de înmatriculare, nu funcţiona baza de date şi nu am putut să verific dacă erau numerele false sau nu". Instanţa a reţinut un aspect diferit faţă de cel menţionat în declaraţia din faza actelor premergătoare, când acesta a declarat că nu a putut verifica în acea noapte nici autoturismul, şi nici numerele de înmatriculare "întrucât nu funcţionau bazele de date";
Inculpatul a mai arătat faptul că i-a cerut actele de identitate "bărbatului care îl însoţea pe Ş.C., însă acesta nu mi le-a prezentat. Nu mai ştiu motivul";
şi: "cred că Ş.C. nu avea nicio legătură cu autoturismul respectiv, a venit ca simplu prieten al ocupanţilor autoturismului", pe când, în declaraţia din faza actelor premergătoare a menţionat faptul că "au venit două persoane, dintre care una s-a prezentat agent de Poliţie la Pol. Rutieră Braşov. Acesta mi-a menţionat verbal faptul că autoturismul în cauză a fost adus de el în ţară, pentru uz personal, iar ulterior l-a vândut prietenului F.N. cu care venise, acesta din urmă având un parc auto de dezmembrări".
S-a constatat că deşi în declaraţia din faza actelor premergătoare inculpatul a menţionat "apreciez perioada de timp în care dosarul a fost la mine de aproximativ 2 luni de zile", în declaraţia dactilografiată, acesta a precizat că "(...) m-am prezentat timp de 3 - 4 luni în Braşov pentru a căuta pe proprietarul autoturismului şi pe Ş.C.". Totodată, inculpatul a mai declarat că: "Nu ştiu dacă am luat declaraţii numiţilor Ş.C. şi B.R. în dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe";
În cursul judecăţii, în cuprinsul declaraţiei de la filele 78 - 83, inculpatul a reiterat aspectele de fapt din cuprinsul declaraţiei dactilografiate din cursul urmăririi penale.
Astfel, a declarat faptul că, în data de 27 august 2005, în jurul orei 01:00 - 01:30, în calitate de ofiţer în cadrul Biroului Investigaţii Criminale, i s-a solicitat prezenţa pe DN 11, pentru clarificarea unui eveniment în care a fost implicat un autoturism marca V.G. Ca urmare a prezentării sale la faţa locului, i-a convins pe ocupanţii acestui autoturism - doi bărbaţi şi o femeie, care refuzau să-şi declare identitatea, atât verbal, cât şi prin legitimare, să-l însoţească la sediul I.J.P. Covasna. După ce au ajuns la sediul I.J.P. Covasna, la un interval scurt de timp au venit două persoane, una dintre acestea fiind coinculpatul Ş.C. - care s-a legitimat faţă de inculpatul B.C., în sensul că lucra în cadrul Biroului Poliţiei Rutiere Braşov, iar cealaltă persoană, fără a prezenta un act de identitate, "în schimb verbal", i-a adus la cunoştinţă inculpatului B.C., faptul că se numeşte F.N. "şi că este proprietarul autoturismului marca V.G.".
Deşi în cuprinsul declaraţiei dactilografiate din cursul urmăririi penale, inculpatul B.C. a menţionat că "Nu-mi aduc aminte de contractul de vânzare-cumpărare aflat în dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe, respectiv nu ştiu cine l-a depus şi nu îmi aduc aminte dacă acesta se afla în dosar în perioada cât dosarul se afla la mine", în declaraţia din cursul cercetării judecătoreşti acesta a menţionat că, după ce inculpatul Ş.C. i-a prezentat o legitimaţie, iar cealaltă persoană i-a precizat, verbal, că se numeşte F.N., "Tot cu acea ocazie, cei doi mi-au prezentat un contract de vânzare-cumpărare al cărui obiect îl reprezenta acest autoturism marca V.G.".
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul Ş.C., în cursul urmăririi penale, după ce iniţial acesta s-a prevalat de dreptul la tăcere, acesta a fost audiat în data de 8 martie 2011, menţionând că "învinuitul B.C., în anul 2005 sau 2006, când i-a depistat pe cei doi ocupanţi, sau mai mulţi, ai autoturismului V.G., dintre care unul pe nume C., m-a contactat telefonic şi m-a întrebat dacă i-am vândut lui F.N. 2 autoturisme. Mi-a solicitat să mă prezint în acea seară la Poliţia Municipiului Sf. Gheorghe pentru a discuta în legătură cu autoturismul V.G., de culoare neagră", că "În acea seară, îmi amintesc că am dat o declaraţie cu privire la vânzarea acestui autoturism V.G. care mi-a aparţinut mie şi pe care l-am vândut ca piese de schimb împreună cu un alt autoturism numitului F.N. (...)"; totodată, inculpatul a declarat: "Contractul de vânzare-cumpărare încheiat între mine şi F.N. cu privire la V.G. pentru piese de schimb l-am prezentat a doua zi învinuitului B.C. pentru a-l ataşa la dosar". "Arăt că înainte de acest incident mă cunoşteam bine cu învinuitul B.C.". "A doua sau a treia zi după incident, învinuitul B.C. m-a sunat insistent şi mi-a cerut să caut din nou pe C., pe F.N. şi cred că pe B.R. pentru a-i conduce pe aceştia la Poliţia Municipiului Sf. Gheorghe să dea declaraţii în dosar". "Ştiu că m-am întâlnit odată cu învinuitul B.C. în Braşov, am discutat de dosarul penal, i-am spus că nu mă interesează acest dosar penal şi trebuie să-şi facă datoria", "declaraţia olografă pe numele B.R. (...) a fost scrisă de mine. Arăt că declaraţia a fost scrisă la mult timp după momentul depistării în trafic a celor doi ocupanţi ai V.G., cred că am scris-o la poliţie, la insistenţele învinuitului B.C. (...) însă pot afirma că nu este dată sub nicio formă în data de 28 februarie 2006, iar cele consemnate au fost dictate cuvânt cu cuvânt de învinuitul B.C.". "Cu privire la data de 28 februarie 2006, arăt cu certitudine că nu a fost scrisă în data de 28 februarie 2006, însă nu îmi explic de ce eu am scris 28 februarie 2006".
Inculpatul a mai arătat: "cu privire la declaraţia olografă pe numele Ş.C. (...) arăt că această declaraţie a fost dată şi scrisă de mine în seara depistării (...) şi pot afirma cu certitudine că a fost dată în 27 august 2005 şi nu în data de 28 februarie 2006, data care este menţionată pe declaraţie sus în colţul din dreapta de către învinuitul B.C.".
A mai declarat inculpatul Ş.C. faptul că pe niciuna din declaraţiile pe care le-a dat "(...) pe numele B.R. şi Ş.C.", inculpatul B.C. nu a aplicat nicio rezoluţie "în colţul din dreapta sus (...) nici cu privire la dată, nici cu privire la alte menţiuni şi nici nu a semnat";
- în privinţa datelor de identificare ale martorului B.R., inculpatul Ş.C. a menţionat că nu le-a obţinut de la acesta - "cu B.R. nu am vorbit la telefon în sensul de a-i solicita acestuia datele de identificare", acestea fiindu-i "puse la dispoziţie de învinuitul B.C.".
În privinţa modalităţii de deplasare a inculpatului Ş.C. la sediul Poliţiei din Municipiul Sf. Gheorghe, acesta a menţionat că "m-am dus singur şi acolo m-am întâlnit cu F.N.", după ce a fost chemat "ori de învinuitul B.C. ori de A.D., în niciun caz de vreunul dintre ocupanţii autoturismului V.G.", iar în privinţa lui F.N. şi B.R., a menţionat că "nu au vrut să dea declaraţii în acel dosar penal", Dosarul penal fiind 1549/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe, aflat în instrumentarea inculpatului B.C.
În cursul judecăţii, în cuprinsul declaraţiei de la filele 84 - 87, inculpatul a reiterat, în mare parte, aspectele de fapt din cuprinsul declaraţiei din cursul urmăririi penale, cu următoarele diferenţe: dacă în cursul urmăririi penale a declarat că s-a deplasat singur la Poliţia Municipiului Sf. Gheorghe, în cursul cercetării judecătoreşti a menţionat că "F.N. a venit din Bartolomeu (...) în cartierul Răcădău (...) iar de aici am plecat la Sf. Gheorghe"; dacă în cursul urmăririi penale a declarat că el a scris declaraţia în numele lui B.R. "la mult timp după momentul depistării în trafic a celor doi ocupanţi ai V.G.", în cursul cercetării judecătoreşti a menţionat că "inc. B.C. i-a luat o declaraţie şi numitului B.R., dar care nu a fost scrisă de acesta din urmă, eu fiind cel care am scris-o". Motivul pentru care inculpatul a scris declaraţia martorului B.R. ar fi fost acela că "B.R. nu a putut să-şi scrie singur declaraţia deoarece avea mâna dreaptă bandajată", deşi în cursul urmăririi penale a menţionat că B.R. nu a vrut să dea declaraţii, iar nu că nu a putut să-şi scrie declaraţia.
Prima instanţă, în baza probelor administrate, a reţinut că inculpaţii B.C. şi Ş.C., ambii angajaţi în structurile Ministerului Administraţiei şi Internelor, se aflau într-o relaţie de amiciţie anterioară lunii august 2005.
Dacă inculpatul B.C. a declarat că nu îl cunoştea pe inculpatul Ş.C. "arăt faptul că, eu nu l-am cunoscut şi nici nu îl cunosc pe acest individ, dar îmi amintesc că în acea noapte s-a prezentat la sediul Poliţiei, mi-a vorbit «urât» şi mi-a spus că este subofiţer şi el la Pol. mun. Braşov", inculpatul Ş.C. a menţionat în cuprinsul declaraţiei din cursul urmăririi penale faptul că "înainte de acest incident mă cunoşteam bine cu învinuitul B.C., chiar şi în acea seară când m-a chemat la Poliţia Municipiului Sf. Gheorghe să dau declaraţie, mi-a cerut să îl duc acasă cu maşina". Faptul că cei doi inculpaţi se cunoşteau anterior evenimentului din data de 27 august 2005, a rezultat şi din declaraţia martorului B.R. din data de 8 martie 2007, potrivit căruia "Nu ştiu cum îl cheamă pe acest poliţist, deşi în declaraţie apare numele B.C. De asemenea, e adevărat că fostul proprietar Ş.C. a venit la faţa locului şi a discutat cu F. Nu-l cunoşteam şi nu-i ştiam numele, dar cei doi poliţişti se cunoşteau, păreau apropiaţi".
S-a arătat că alte elemente de fapt care conduc la ideea că cei doi inculpaţi se cunoşteau anterior datei de 27 august 2005 se desprind şi din cuprinsul proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate.
S-a mai reţinut că la data de 27 august 2005, inculpatul B.C. era angajat în funcţia de inspector principal de poliţie la Biroul Furturi de şi din auto din cadrul I.P.J. Covasna, Poliţia Municipiului Covasna - Serviciul de Investigaţii Criminale. Prin Dispoziţia Inspectorului General al Poliţiei Române nr. 4140, începând cu data de 11 aprilie 2005 inculpatul B.C. a fost desemnat ca organ de cercetare al poliţiei judiciare.
La aceeaşi dată, inculpatul Ş.C. era angajat în cadrul I.P.J. Braşov, având gradul profesional de agent-şef adjunct de poliţie.
În data de 26 august 2005, inculpatul Ş.C. era proprietarul autoturismului marca V.G., neînmatriculat, pe care, potrivit propriei declaraţii, îl adusese în primăvara anului 2005 din Germania. În aceeaşi zi de 26 august 2005, inculpatul Ş.C. i-a încredinţat numitului R.Ş.R. acest autoturism pe care erau montate plăcuţele de înmatriculare CV-AA-AAA. S-a menţionat faptul că acest număr de înmatriculare era atribuit unui autoturism marca D. ce fusese proprietatea numitului A.I.D., tatăl procurorului A.C.G. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe şi văr cu inculpatul Ş.C., cei doi crescând împreună, inculpatul adresându-i-se acestuia cu apelativul frate.
Ca urmare a încredinţării acestui autoturism în data de 26 august 2005, R.Ş.R., împreună cu martorul B.R. şi încă o persoană de sex feminin, s-au deplasat în municipiul Vaslui, judeţul Vaslui.
La întoarcerea spre municipiul Braşov, în noaptea de 26/27 august 2005, numitul R.Ş.R. era cel care se afla la volanul autoturismului menţionat anterior, la un moment dat fiind oprit în trafic pe DN 11 de către un echipaj al Biroului Poliţiei Rutiere din cadrul I.P.J. Covasna, între localităţile Moacşa şi Sântionlunca.
Lucrătorii din cadrul Biroului Poliţiei Rutiere i-au solicitat numitului R.Ş.R. atât documentele autoturismului marca V.G., cât şi documentele sale de identitate, cei dintâi fiind refuzaţi de conducătorul autoturismului.
Cu acea ocazie, lucrătorii de poliţie au constatat că "acel autoturism, respectiv V.G., în actele pe care le prezentasem, figura un alt autoturism".
Cu privire la numerele de înmatriculare CV-AA-AAA, s-a reţinut că inculpatul B.C. a menţionat în declaraţia din faza actelor premergătoare că nu a putut verifica în acea noapte nici autoturismul, şi nici numerele de înmatriculare "întrucât nu funcţionau bazele de date". Acelaşi aspect a fost reluat de inculpat şi prin declaraţia de învinuit, precizând că "(...) însă cu privire la numerele de înmatriculare, nu funcţiona baza de date şi nu am putut să verific dacă erau numerele false sau nu".
S-a apreciat că nesinceritatea inculpatului B.C. cu privire la acest aspect rezultă din faptul că, în conţinutul procesului-verbal pe care se află ştampila Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe, Proces-verbal încheiat în data de 27 august 2005, acelaşi inculpat B.C. a menţionat că "Verificând autoturismul în baza de date locală, am constatat că acesta a fost pus în circulaţie cu numere false de înmatriculare".
În aceste condiţii, s-a solicitat sprijinul inculpatului B.C. care s-a deplasat la faţa locului, însoţit de un plutonier din cadrul aceleiaşi formaţiuni.
În cadrul discuţiilor care s-au purtat, inculpatului B.C. i s-a adus la cunoştinţă de către ocupanţii autoturismului faptul că inculpatul Ş.C. le-a încredinţat autoturismul pentru a fi condus pe drumurile publice.
Dată fiind vechea relaţie de amiciţie dintre cei doi inculpaţi, în momentul în care inculpatul B.C. a auzit că autoturismul neînmatriculat şi care avea montate numere false de înmatriculare fusese încredinţat de către inculpatul Ş.C., le-a cerut ocupanţilor autoturismului V.G. să-l însoţească la sediul Poliţiei Municipiului Sf. Gheorghe. Totodată, l-a contactat telefonic şi pe inculpatul Ş.C., solicitându-i să vină la sediul poliţiei pentru a discuta pe marginea aspectelor expuse. Prima instanţă a reţinut că inculpatul B.C. a menţionat în cuprinsul declaraţiilor faptul că nu l-ar cunoaşte pe inculpatul Ş.C., însă probatoriul administrat a demonstrat contrariul.
Inculpatul B.C. a susţinut că nu el l-a contactat telefonic, în acea seară, pe inculpatul Ş.C., precizând că ocupanţii autoturismului au fost cei care, în urma apelurilor telefonice, au determinat venirea la sediul Poliţiei Sf. Gheorghe a inculpatului Ş.C. şi a încă unei persoane. În acest sens, acesta a declarat că "atât şoferul, cât şi celălalt ocupant sunau tot timpul pe tel. mobile, spunându-mi că vor chema pe proprietarul autoturismului", iar ca urmare a apelurilor telefonice efectuate de ocupanţii autoturismului, în jurul orei 05:00, la sediul Poliţiei "au venit două persoane, dintre care una s-a prezentat agent de Poliţie la Pol. Rutieră Braşov".
Cu toate acestea, prima instanţă, în baza elementelor de fapt desprinse din probaţiune, a reţinut contrariul, declaraţia inculpatului Ş.C. oferind elemente de fapt total diferite. Astfel, acesta a declarat în cursul urmăririi penale că "învinuitul B.C., în anul 2005 sau 2006, când i-a depistat pe cei doi ocupanţi, sau mai mulţi, ai autoturismului V.G. dintre care unul C., m-a contactat telefonic şi m-a întrebat dacă i-am vândut lui F.N. 2 autoturisme", poziţie menţinută şi în cursul cercetării judecătoreşti când acelaşi inculpat a menţionat că "nu reţin data, ştiu că undeva în anul 2005, cred că pe la sfârşitul lui august 2005 (...) ţin minte că undeva după orele 24:00, am fost contactat telefonic de către coinculpatul B.C., aducându-mi la cunoştinţă că acesta se afla lângă comuna Moacşa din jud. Covasna, lângă un autoturism marca V.G. înmatriculat nr. CV-AA-AAA şi mi-a solicitat relaţii cu privire la proprietarul acestui autoturism".
S-a constatat că, dacă ar fi adevărate aceste din urmă susţineri ale inculpatului Ş.C., potrivit cu care inculpatul B.C. cerea relaţii cu privire la proprietarul acestui autoturism, atunci sunt lipsite de logică aspectele de fapt din declaraţia inculpatului Ş.C. din cursul cercetării judecătoreşti, acesta susţinând că "După telefonul primit de la inculpatul B.C., am fost contactat tot telefonic de F.N., acesta aducându-mi la cunoştinţă că şi pe el îl sunase inculpatul B.C. (...)".
Ca urmare a prezentării inculpatului Ş.C. la sediul Poliţiei Municipiului Sf. Gheorghe, fără a proceda la identificarea tuturor ocupanţilor autoturismului şi la luarea unor declaraţii de la aceştia, inculpatul B.C. le-a permis să plece acasă, inclusiv cu autoturismul V.G. care era neînmatriculat şi avea montate plăcuţele cu numerele de înmatriculare CV-AA-AAA de la autoturismul marca D. ce aparţinuse numitului A.I.D. În privinţa acestui autoturism, încă din data de 13 ianuarie 2003 - deci cu peste 2 ani şi jumătate înainte, se dispusese radierea din evidenţa circulaţiei, cu menţiunea că numărul de înmatriculare nu mai fusese păstrat, deşi inculpatul Ş.C. a afirmat în apărarea sa contrariul, potrivit declaraţiei din cursul cercetării judecătoreşti. Plecarea lui R.Ş.R. şi a martorului B.R. cu autoturismul a rezultat din declaraţia acestuia din urmă, potrivit căruia "(...) la scurt timp ni s-a permis să plecăm cu autoturismul".
În aceste împrejurări, inculpaţii B.C. şi Ş.C., cunoscând de comiterea de către acesta din urmă a infracţiunilor la regimul circulaţiei prev. de art. 77 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 195/2002 (actual 85 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 195/2002) prin încredinţarea autoturismului marca V.G. neînmatriculat şi cu numere false de înmatriculare, au convenit ca ancheta pe care inculpatul B.C. o va efectua să fie dirijată în aşa fel încât întreaga responsabilitate a comiterii celor două infracţiuni să nu-i fie atribuită inculpatului Ş.C.
Prima instanţă a mai reţinut că F.N. era o cunoştinţă a inculpatului Ş.C. În baza acestui aspect, inculpatul Ş.C. l-a determinat pe inculpatul B.C. să dirijeze efectuarea anchetei în aşa fel încât să se creeze aparenţa încredinţării autoturismului marca V.G. de către F.N. numitului R.Ş.R.
Deşi în actul de sesizare s-a menţionat că F.N. ar fi fost prezent în noaptea de 26/27 mai 2005 la sediul Poliţiei Municipiului Covasna, împreună cu inculpatul Ş.C., prima instanţă a apreciat că nu poate fi reţinut acest aspect având în vedere că în procesul-verbal dactilografiat pe care inculpatul B.C. l-a încheiat pentru a-l prezenta Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe în vederea atribuirii numărului unic şi desemnării procurorului însărcinat cu supravegherea cercetărilor - proces-verbal ce poartă în original viza unităţii de parchet, cu data de 9 septembrie 2005, inculpatul B.C. a menţionat:
"Azi data de mai sus am oprit pentru control autoturismul marca V.G., cu numărul de înmatriculare CV-AA-AAA, condus de numitul R.Ş.R., domiciliat în mun. R., str. C., jud. Braşov. Trecând la verificarea autoturismului, i-am cerut conducătorului auto să ne prezinte documentele de identitate personale, cât şi ale maşinii, acesta declarându-ne verbal că nu deţine actele de identitate ale acestui autoturism, deoarece l-a împrumutat de la un prieten din mun. Braşov, uitând să-i ceară şi certificatul de înmatriculare"; Curtea reţine că acest proces-verbal are menţionată ca dată de întocmire "Anul 2005, luna august, ziua 27, în municipiul Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna" şi nu este semnat decât de inculpatul B.C., iar în procesul-verbal întocmit de către acelaşi inculpat B.C., dar în formă olografă, acesta a menţionat că:
"Azi data de mai sus a fost identificat în trafic conducând un autoturism marca V.G. cu nr. de înmatriculare CV-AA-AAA, numitul R.Ş.R., cerându-i sus-numitului să ne dea o declaraţie cu privire la modul în care a ajuns să pună în circulaţie autoturismul mai sus menţionat, precum şi alte date în legătură cu cauza acesta a refuzat, spunându-ne că toate aspectele vor fi rezolvate de numitul F.N., proprietarul din acte al autoturismului. Întrucât evenimentele s-au desfăşurat pe timpul nopţii, respectiv orele 02:45, nu a putut fi identificat un martor ocular care să participe la verificările efectuate de către lucrătorii de poliţie Compartimentul Furturi Auto". Curtea a reţinut că şi acest proces-verbal are menţionată ca dată de întocmire "Anul 2005, luna august, ziua 27, în municipiul Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna".
Astfel, dacă în primul proces-verbal, inculpatul B.C. a menţionat că R.Ş.R. ar fi declarat că autoturismul l-a împrumutat de la un prieten din mun. Braşov, fără a fi date alte amănunte, în cel de-al doilea proces-verbal, care conţine menţiunea că ar fi fost întocmit în aceeaşi dată de 27 august 2005, inculpatul B.C. a menţionat că R.Ş.R. ar fi declarat că toate aspectele vor fi rezolvate de numitul F.N., proprietarul din acte al autoturismului. De asemenea, procesul-verbal întocmit în forma olografă conţine şi menţiunea că R.Ş.R. este fiul lui I. şi C., născut la data de 30 septembrie 1979 în municipiul B., cât şi faptul că locuieşte în R., aceste date neapărând în procesul-verbal dactilografiat.
Aşadar, procesul-verbal prezentat parchetului s-a referit la "un prieten din mun. Braşov", fără a i se menţiona numele, pe când în cel de-al doilea proces-verbal, întocmit în baza rezoluţiei infracţionale a inculpatului B.C. pentru a-l ajuta pe inculpatul Ş.C. să scape de răspunderea penală, cel de la care împrumutase autoturismul nu mai este prieten cu R.Ş.R., dar are un nume, deoarece "toate aspectele vor fi rezolvate de numitul F.N., proprietarul din acte al autoturismului".
Mai mult decât atât (chiar dacă Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov a adoptat prin rechizitoriu o soluţie de netrimitere în judecată faţă de un magistrat procuror), pe coperta Dosarului 1549/P/2009 a fost trecut, iniţial, doar numele lui R.Ş.R., folosindu-se un marker negru pentru scrierea numelui acestei persoane. Ulterior, fără a se putea stabili o dată anume, pe aceeaşi copertă, după numele lui R.Ş.R. apare menţiunea - scrisă cu un alt marker, mai subţire decât cel folosit pentru scrierea numelui lui R.Ş.R. - "+1", nerezultând din actele premergătoare efectuate în cauză când şi care a fost motivul pentru care aceste acte premergătoare l-au vizat şi pe F.N.
Prima instanţă a constatat faptul că după ce dosarul a fost prezentat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe pentru a i se da număr unic, respectiv 1549/P/2005, şi a fost repartizat în supravegherea procurorului A.C.G., potrivit Rezoluţiei din 9 septembrie 2005, inculpatul B.C., până în data de 28 februarie 2006 a efectuat următoarele acte premergătoare cu privire la care există certitudine relativ la data efectuării: în data de 16 septembrie 2005 a solicitat fişa de cazier judiciar a lui R.Ş.R., ce este înregistrată la primire de I.P.J. Braşov sub nr. Y din 27 septembrie 2005, iar în data de 23 septembrie 2005 a solicitat fişa de cazier judiciar a lui F.N.
Deşi la Dosarul nr. 1549/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe nu există o adresă prin care să se solicite informaţii de la Instituţia Prefectului Judeţului Covasna, la fila 8, dosar urmărire penală, există răspunsul acestei instituţii din care rezultă că numărul de înmatriculare CV-AA-AAA a fost eliberat pentru autoturismul marca D. ce fusese proprietatea numitului A.I.D., fiind înmatriculat la data de 28 noiembrie 2000 şi radiat la data de 13 ianuarie 2003 în urma transferului de proprietate, iar numărul de înmatriculare nu figura ca păstrat.
Referitor la această din urmă adresă, instanţa a constatat că în dosar urmărire penală există Adresa nr. 58363 din 26 noiembrie 2004, ce apare a fi întocmită de şeful I.P.J. Covasna, chestorul de poliţie S.C., fără a rezulta în ce calitate acesta a efectuat acte premergătoare începerii urmăririi penale şi fără a se motiva de ce în Dosarul nr. 1549/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe, în care a fost pronunţată soluţia de netrimitere în judecată, nu există această adresă; totodată, prima instanţă a remarcat că anul 2004, de emitere a adresei, nu concordă cu anul 2005, când s-a petrecut evenimentul din noaptea de 26/27 august 2005.
S-a reţinut de asemenea că în acelaşi dosar al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe mai există şi alte acte premergătoare, dar în privinţa acestora inculpatul B.C. nu a menţionat modalitatea în care au fost depuse la dosar, după cum urmează: un contract de vânzare-cumpărare a unui autoturism marca V.G., o carte verde a unui autoturism marca V.G.
De asemenea, la dosarul de urmărire penală se află un proces-verbal ce are menţionată ca dată de întocmire ziua de 11 octombrie 2005, din care rezultă că inculpatul B.C. s-ar fi deplasat din municipiul Sf. Gheorghe în municipiul Braşov şi ar fi încercat să-i ia o declaraţie numitului F.N. "în legătură cu autoturismul V.G. CV-AA-AAA ce a fost identificat în trafic în data de 27 august 2005 condus de numitul R.Ş.R.", ocazie cu care acesta din urmă ar fi declarat "că nu dă niciun fel de declaraţie organelor de poliţie, iar problemele să le rezolve numitul Ş.C., care este proprietarul din acte al autoturismului mai sus menţionat nerecunoscând contractul de vânzare-cumpărare".
În contextul ansamblului probator, la care se adăuga şi faptul că inculpatul a încălcat dispoziţiile art. 211 alin. (2) C. proc. pen. - în cazul în care organul de cercetare penală înţelege să procedeze el însuşi la efectuarea actelor, înştiinţează în prealabil despre aceasta organul corespunzător din raza teritorială în care va efectua aceste acte, la dosar neexistând vreo adresă din care să rezulte că inculpatul, ofiţer de poliţie judiciară în cadrul I.P.J. Covasna - Poliţia Municipiului Sf. Gheorghe, va efectua acte de cercetare pe raza judeţului Braşov, dar şi faptul că acest proces-verbal nu este semnat de numitul F.N. şi nici nu se menţionează că acesta a refuzat să-l semneze şi care ar fi fost motivul pentru care nu ar fi vrut să-l semneze, prima instanţă a reţinut că şi acest proces-verbal a fost întocmit de inculpatul B.C. pro causa în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale de a-l ajuta pe inculpatul Ş.C. în sensul solicitat de art. 264 C. pen., respectiv modalitatea favorizării personale.
În data de 19 ianuarie 2006, numitul F.N. a încetat din viaţă ca urmare a unui accident rutier după cum rezultă din extrasul pentru uzul oficial din registrul de decese privind decesul numitului F.N.
Decesul numitului F.N. a constituit un bun prilej pentru cei doi inculpaţi să-şi atingă scopul infracţional, respectiv pentru favorizarea inculpatului Ş.C., fapt ce l-a determinat pe inculpatul B.C. să se deplaseze în data de 28 februarie 2006 în municipiul Braşov, tot cu încălcarea dispoziţiilor art. 211 alin. (2) C. proc. pen., pentru a lua declaraţii cu ajutorul inculpatului Ş.C.
Inculpatul Ş.C. era direct interesat de finalizarea cercetărilor - în sensul favorizării sale de către inculpatul B.C., afirmând în cadrul unei convorbiri telefonice interceptate că ceea ce urmăresc inculpaţii este "Să se poată scăpa şi băiatul acesta de lucrare", "băiatul acesta" nefiind altcineva decât inculpatul B.C.
Astfel, în data de 28 februarie 2006, după ce cei doi inculpaţi s-au întâlnit în municipiul Braşov, inculpatul Ş.C. a purtat mai multe convorbiri telefonice ce au fost interceptate în mod legal, din conţinutul acestora rezultând implicarea directă şi interesată a acestuia în dosarul ce se afla în instrumentarea inculpatului B.C.
Prima convorbire telefonică a fost purtată de inculpatul Ş.C. cu o persoană la ora 09:52, din conţinutul procesului-verbal de transcriere, rezultând că această persoană este prieten cu R.Ş.R. - zis C.
După ce inculpatului i s-a adus la cunoştinţă că C. "E plecat în Italia", în cadrul aceleiaşi convorbiri, inculpatul Ş.C. îl întreabă pe interlocutorul său "Nu ştii unde-i R.?" (martorul B.R.), deoarece inculpatul urmărea ca "Să vină el măcar să scrie două rânduri (...) Că a intrat N. acum. Că şi-aşa, ştii cum e, a murit de de-aia"; prima instanţă a reţinut ca relevantă această convorbire alături de argumentele expuse anterior pentru a motiva faptul că F.N. nu a fost prezent la sediul Poliţiei Municipiului Sf. Gheorghe în noaptea de 26/27 august 2005. Tot în cadrul aceleiaşi convorbiri telefonice, după ce interlocutorul i-a spus inculpatului că "Păi, şi să meargă R. pân la Sfântu, acela-i obosit", inculpatul face afirmaţia "Nu, mă, e la Braşov băiatu, mă (...) Să vină R. până aicea, mă. Sunt la Poliţie", "băiatu" fiind inculpatul B.C.
O a doua convorbire telefonică s-a purtat la ora 09:55 între inculpatul Ş.C. şi un anume D., căruia i-a solicitat ajutorul în obţinerea certificatului de deces a numitului F.N. - "Auzi, am şi eu o rugăminte la tine. N-ai cumva, din întâmplare, un certificat de deces a lu N., vreo copie, ceva".
La ora 10:22, inculpatul Ş.C. a purtat o convorbire telefonică din conţinutul căreia a rezultat că martorul B.R. ar trebui să dea o declaraţie în sensul că "Domne, nu ştiam că maşina e neînmatriculată. Nouă (...)? (...) ne-a dat maşina. A zis «Luaţi maşina şi puteţi să mergeţi oriunde vreţi», înţelegi", toate acestea în contextul în care, acelaşi inculpat, anterior în cadrul aceleiaşi convorbiri telefonice inocula interlocutorului său ideea ca "Deci, nici R., nici C. nu ştiau că maşina e neînmatriculată (...) Deci nu intră nimeni în detalii că tu ştiai sau acela nu ştia, mă-nţelegi.".
La ora 11:40 din aceeaşi zi de 28 februarie 2006, inculpatul Ş.C. a avut o convorbire telefonică din conţinutul căreia rezultă că interlocutorul său era o persoană apropiată căreia i se adresa cu formula "Sărut-mâna", interlocutor care îi cunoştea atât pe cei din conducerea I.P.J. Braşov, cât şi pe inculpatul B.C., câtă vreme, relativ la acesta din urmă, inculpatul Ş.C. îi aduce la cunoştinţă interlocutorului "Că, uite, a venit B.C. şi-am fost (...)" şi "Nu te superi că nu vin acum, da să rezolvăm şi cu ţigănia ailaltă. Că uite-i C. cu mine şi s-o rezolvăm."
În cadrul aceleiaşi convorbiri i-a adus la cunoştinţă interlocutorului său că "Am fost şi-am rezolvat, i-am găsit p-ăia şi-acum mergem până într-un loc să luăm un certificat de deces a lu N. acela".
La data de 28 februarie 2006, la ora 11:47 şi la ora 11:55, inculpatul Ş.C. a purtat două convorbiri telefonice ce au fost transcrise prin proces-verbal, rezultând că martorul B.R. i-a comunicat inculpatului Ş.C. CNP-ul, seria şi numărul actului de identitate, astfel că s-a apreciat că sunt nefondate afirmaţiile inculpatului Ş.C. potrivit cărora aceste date de identitate ale martorului B.R. i-ar fi fost dictate de învinuitul B.C. de pe fişa de identificare a verificării în baza de date naţională.
Având datele de identificare ale martorului B.R. şi având în vedere "Că a intrat N. acum", pentru ca "Să se poată scăpa şi băiatul acesta de lucrare", în data de 28 februarie 2006, cei doi inculpaţi se pun de acord să finalizeze rezoluţia infracţională prin care inculpatul Ş.C. să fie favorizat de către inculpatul B.C., în sensul că primul să nu răspundă penal sub aspectul comiterii infracţiunilor ce făceau obiectul actelor premergătoare din Dosarul 1549/P/2005, iar întreaga responsabilitate să-i fie atribuită numitului F.N. care, oricum, decedase în data de 19 ianuarie 2006.
Astfel, inculpatul Ş.C., în data de 28 februarie 2006, a dat o declaraţie, din conţinutul căreia a rezultat că la data de 15 iunie 2005 ar fi vândut lui F.N. autoturismul marca V.G. "ca piese de schimb".
Tot în cuprinsul acestei declaraţii, inculpatul Ş.C. a mai menţionat că: "În această noapte, am fost sunat de numitul F.N. care m-a anunţat să mă prezint la Pol. Sf. Gheorghe cu contractul de vânzare-cumpărare al autoturismului V.G. încheiat între cei doi" şi "M-am prezentat în jurul orelor 3:00 la Biroul furturi auto Sf. Gheorghe, iar în acest birou se aflau, pe lângă F.N., încă două persoane, R.Ş.R. şi B.R.".
Prima instanţă a apreciat că aceste susţineri sunt contrare celor cuprinse în declaraţia dată în calitate de inculpat în prezenta cauză, inculpatul declarând că "F.N. a venit din Bartolomeu (...) în cartierul Răcădău (...), iar de aici am plecat la Sf. Gheorghe".
Or, în aceste condiţii, dacă plecaseră împreună - potrivit declaraţiei din cursul cercetării judecătoreşti, nu avea cum să-l găsească pe F.N. în biroul furturi auto deoarece, potrivit declaraţiei din Dosarul 1549/P/2005, "M-am prezentat în jurul orelor 3:00".
De asemenea, dacă în cuprinsul Declaraţiei din data de 28 februarie 2006, Ş.C. a menţionat în partea finală a acesteia că "Anexez la (această declaraţie - nota Curţii de Apel) contractul de vânzare-cumpărare şi cartea verde a autoturismului V.G. de culoare neagră", în cuprinsul declaraţiei date în calitate de învinuit, acesta a menţionat că "Contractul de vânzare-cumpărare încheiat între mine şi F.N. cu privire la V.G. pentru piese de schimb l-am prezentat a doua zi învinuitului B.C. pentru a-l ataşa la dosar", deci nu a fost depus odată cu declaraţia care ar fi dat-o, potrivit celor menţionate de inculpat în mod neadevărat, în data de 27 august 2005.
Faptul că inculpatul Ş.C. nu a depus nici contractul de vânzare-cumpărare al autoturismului V.G., şi nici cartea verde a acestuia în acea noapte, a rezultat şi din declaraţia inculpatului B.C. din cursul urmăririi penale, acesta precizând că "Cei doi nu s-au prezentat cu actele autoturismului, astfel că m-am prezentat timp de 3 - 4 luni în Braşov pentru a căuta pe proprietarul autoturismului şi pe Ş.C.".
Tot elemente de fapt contrare care pun în evidenţă nesinceritatea inculpatului Ş.C. au fost considerate cele potrivit cărora, "În această noapte, am fost sunat de numitul F.N. care m-a anunţat să mă prezint la Pol. Sf. Gheorghe (...)", pe când în cuprinsul declaraţiei din cursul urmăririi penale, acesta a menţionat că "(...) învinuitul B.C. (...) m-a contactat şi m-a întrebat dacă i-am vândut lui F.N. 2 autoturisme. Mi-a solicitat să mă prezint în acea seară la Poliţia Municipiului Sf. Gheorghe (...)".
După ce a dat această declaraţie, în cuprinsul căreia Ş.C. a menţionat că ar fi dat-o în data de 27 august 2005, inculpatul B.C. a atestat în mod fals împrejurarea că ar fi fost "Dată în faţa mea, insp. pr. B.C., 28 februarie 2006", urmată de semnătura acestuia.
În aceleaşi împrejurări şi aceeaşi zi, de 28 februarie 2006, inculpatul Ş.C., în numele lui B.R. - ale cărui date de identitate îi fuseseră comunicate chiar de martorul B.R., astfel cum s-a arătat, prin contrafacerea scrierii numitului B.R., a dat o declaraţie în numele acestuia cu privire la evenimentele petrecute în data de 26/27 august 2005, scopul fiind acela de a-l face pe numitul F.N. (decedat din data de 19 ianuarie 2006, deci anterior consemnării acestei declaraţii în 28 februarie 2006) responsabil de comiterea infracţiunilor prev. de art. 77 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 195/2002 (la data rezoluţiei de netrimitere în judecată în Dosarul 1549/P/2005), actualul art. 85 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ.
Potrivit concluziilor Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică de natură grafică din 2 aprilie 2007, "Scrisul existent pe înscrisul intitulat «Declaraţie», datat 28 februarie 2006 şi în conţinutul căruia B.R. este menţionat ca persoană care a dat declaraţia, a fost executat de Ş.C.".
Chiar dacă asupra acestei declaraţii, atât inculpaţii, cât şi martorul B.R. în cursul judecăţii, au oferit elemente de fapt diametral opus, care să conducă la ideea că, în dimineaţa de 27 august 2005, martorul nu a putut să-şi scrie declaraţia "deoarece aveam operaţie la mână", respectiv "avea mâna bandajată", instanţa a înlăturat ca nesincere aspectele de fapt din declaraţiile inculpaţilor şi cea a martorului B.R. menţionată anterior, având în vedere că în declaraţia din faza actelor premergătoare, inculpatul B.C. a declarat că "nu îmi amintesc dacă şoferul sau pasagerii au fost identificaţi în acea noapte, dar ce îmi aduc aminte aceştia nu au dorit să prezinte niciun act şi nici nu au dat declaraţii"; după începerea urmăririi penale, acesta a declarat că "Nu ştiu dacă am luat declaraţii numiţilor Ş.C. şi B.R. în dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe", în cursul judecăţii, acelaşi inculpat B.C. afirmă că "Ţin minte că, într-un final, la sediul I.P.J. Covasna sau I.P.J. Braşov, în faţa mea, numitul B.R. a dat declaraţie (...) declaraţia dată de B.R. nu a fost scrisă de acesta din urmă, deoarece ar avea o problemă la mână şi nu poate să scrie, declaraţia fiind scrisă de către coinculpatul Ş.C.".
S-a mai reţinut că în declaraţia din cursul urmăririi penale, inculpatul Ş.C. a precizat că "declaraţia olografă pe numele B.R. (...) a fost scrisă de mine. Arăt că declaraţia a fost scrisă la mult timp după momentul depistării în trafic a celor doi ocupanţi ai V.G., cred că am scris-o la poliţie, la insistenţele învinuitului B.C. (...) însă pot afirma că nu este dată sub nicio formă în data de 28 februarie 2006, iar cele consemnate au fost dictate cuvânt cu cuvânt de învinuitul B.C."; învinuitul (la acea dată) Ş.C. a menţionat că "În continuarea declaraţiei, menţionez că prietenul meu R.Ş.R. este plecat din luna noiembrie sau decembrie, în Italia, la muncă şi nu ştiu când se va întoarce în ţară". Or, potrivit procesului-verbal de transcriere a convorbirii telefonice interceptate din data de 28 februarie 2006, ora 09:52, inculpatul Ş.C. a fost cel care l-a întrebat pe interlocutorul său "Băi, nu ştii, nu ştii nimic de, de acesta, de C., mă?", iar interlocutorul i-a răspuns "E plecat în Italia.", astfel că de plecarea lui C. în Italia inculpatul Ş.C. a aflat în data de 28 februarie 2006, dată ce apare consemnată atât în declaraţia scrisă de acesta în numele lui B.R., cât şi în formularea inculpatului B.C. ce a pus rezoluţia "Dată în faţa mea, insp. pr. B.C., 28 februarie 2006", urmată de semnătura acestui din urmă inculpat.
În cursul judecăţii, inculpatul Ş.C. a oferit o altă versiune cu privire la data declaraţiei martorului B.R., respectiv că "Revenind asupra evenimentelor petrecute în biroul inc. B.C., aduc la cunoştinţă faptul că, în dimineaţa acelei zile (...) inc. B.C. i-a luat o declaraţie şi numitului B.R., dar care nu a fost scrisă de acesta din urmă, eu fiind cel care a scris-o".
Prima instanţă a constatat că nesinceritatea inculpaţilor şi a martorului B.R. rezultă şi din faptul că, în declaraţia pe care B.R. a dat-o în data de 8 martie 2007, acesta a menţionat că, după ce în noaptea de 26/27 august 2005 au fost conduşi la Poliţia Municipiului Sf. Gheorghe, "la scurt timp ni s-a permis să plecăm cu autoturismul", toate acestea în condiţiile în care "Nu am fost citat şi nu am dat vreo declaraţie în acest dosar".
Referitor la motivul care a stat la baza imposibilităţii martorului B.R. de a-şi scrie declaraţia, s-a invocat bandajul pe care acesta l-ar fi prezentat deoarece "Am fost supus unei intervenţii chirurgicale la mâna dreaptă (...) am fost operat la Spitalul Clinic Braşov de doamna doctor C.A.", numai că, potrivit Adresei din 7 noiembrie 2011 a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov, "(...) numitul B.R. figurează internat doar la secţia Interne în perioada 8 - 16 iunie 2006", iar potrivit foii de observaţie clinică, motivul internării l-a constituit o "bronhopneumonie bilaterală".
Astfel cum s-a arătat mai sus, la momentul în care a fost scrisă această declaraţie, de faţă a fost şi inculpatul B.C., condiţii în care, pentru a-şi atinge scopul infracţional, inculpatul Ş.C. l-a determinat pe inculpatul B.C. să ateste, în mod fals, împrejurarea că ar fi fost "Dată în faţa mea, insp. pr. B.C., 28 februarie 2006", urmând semnătura acestuia.
În baza acestor două declaraţii prin care erau atestate date şi împrejurări neconforme cu realitatea, la care s-au adăugat contractul de vânzare-cumpărare a unui autoturism marca V.G. - fără a se menţiona numărul de înmatriculare, seria de caroserie şi/sau de motor, culoarea sau alte date de identificare ale autoturismului, la care s-a adăugat şi faptul că "scrisul dactilografiat ce completează rubricile contractului de vânzare-cumpărare a fost depus probabil cu trei maşini de scris", dar şi prilejul oferit de decesul numitului F.N., demersul infracţional al celor doi inculpaţi s-a finalizat cu referatul conţinând propunerea de neîncepere a urmăririi penale.
Procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe a fost de acord cu această propunere, dispunând prin Rezoluţia 1549/P/2005 din data de 11 aprilie 2006 o soluţie de neurmărire penală faţă de R.Ş.R. şi F.N., cel căruia i s-a atribuit de către inculpatul B.C. întreaga responsabilitate a comiterii infracţiunilor la regimul circulaţiei, în realizarea favorizării infractorului Ş.C.
Inculpaţii B.C. şi Ş.C. nu au recunoscut comiterea infracţiunilor ce le-au fost imputate.
Prima instanţă a reţinut că cei doi inculpaţi, asupra aceloraşi aspecte de fapt, nu au fost constanţi, contrazicându-se şi oferind de la o declaraţie la alta aspecte total diferite, ceea ce denotă nesinceritatea acestora. Niciunul dintre ei nu a recunoscut că s-au pus de acord ca ancheta să fie dirijată în aşa fel încât inculpatul Ş.C. să nu răspundă penal pentru infracţiunile la regimul circulaţiei, iar întreaga responsabilitate să fie atribuită unei alte persoane.
Astfel, inculpatul Ş.C. a menţionat că, în urma unei întâlniri cu inculpatul B.C. ce a avut loc în municipiul Braşov, deşi "am discutat de dosarul penal", i-a adus la cunoştinţă că "nu mă interesează acest dosar penal şi că trebuie să-şi facă datoria".
Pretinsul "dezinteres" al inculpatului Ş.C. a fost, însă, contrazis de faptul că: în data de 28 februarie 2006, a purtat discuţii telefonice cu mai multe persoane, inclusiv cu martorul B.R., discuţiile telefonice au avut ca subiect dosarul ce se afla spre instrumentare la inculpatul B.C., persoanelor cu care a discutat le-a dat asigurări că "nici pe C., nici pe R. nu-l implică cu nimic, că uite, sunt cu băiatul de la Sfântu", asigurările date aveau la bază şi faptul că "Am vorbit şi cu frate-miu şi să se scape, da (...)", fratele nefiind altcineva decât procurorul A.C.G. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe, ce a supravegheat cercetările din acest dosar, potrivit rezoluţiei prim-procurorului acestui parchet, din data de 9 septembrie 2005 până în data de 3 aprilie 2006. Or, convorbirile telefonice sunt din data de 28 februarie 2006, dată la care dosarul instrumentat de inculpatul B.C. era încă în supravegherea procurorului A.C.G., fratele inculpatului Ş.C.
Prima instanţă a subliniat sarcasmul de care a dat dovadă inculpatul Ş.C. în cuprinsul convorbirii telefonice din data de 28 februarie 2006, ora 09:52, acesta aducându-i la cunoştinţa interlocutorului său faptul că "a intrat N. acum. Că şi-aşa, ştii cum e, a murit de de-aia". În interpretarea acestor aspecte de fapt, prima instanţă a reţinut că ceea ce a dorit inculpatul Ş.C. să-i aducă la cunoştinţă interlocutorului său, a fost faptul că, dacă "N." (F.N.) tot a murit, să se creeze aparenţa declanşării conflictului de drept penal de către "N.", respectiv că acesta din urmă ar fi fost proprietarul autoturismului, iar nu inculpatul Ş.C. Mijlocul folosit de inculpatul Ş.C. pentru a se ajunge la crearea acestei aparenţe, a fost fabricarea acelui contract de vânzare-cumpărare din care să rezulte că N. (F.N.) ar fi cumpărat autoturismul marca V.G., deşi acelaşi N. îi adusese la cunoştinţă inculpatului B.C. contrariul; inculpatul B.C. se afla în Braşov.
Instanţa a mai reţinut că inculpatul, în cuprinsul discuţiilor, a indus interlocutorilor săi ideea că, în cazul în care ar da o declaraţie, aceştia ar trebui să declare că "N." ar fi dat maşina. Astfel, după ce inculpatul i-a asigurat că "eu nu bag pe nimeni la apă", i-a dirijat pe aceştia în sensul că "Băieţii de la Sfântu i-au făcut dosaru lui N. Pentru că N. a dat maşina. Deci, nici R., nici C. nu ştiau că maşina e neînmatriculată", "Deci nu intră nimeni în detalii că tu ştiai sau acela nu ştia, mă-nţelegi".
În finalul declaraţiei acesta, fără a avea vreo atribuţie în instrumentarea Dosarului penal 1549/P/2005 - inculpatul fiind angajat al I.P.J. Braşov, a declarat că "cred că l-am sunat pe B.R. să-l chem să dea declaraţie (...)".
De asemenea, potrivit declaraţiilor aceluiaşi inculpat, Ş.C., "A doua sau a treia zi după incident, învinuitul B.C. m-a sunat insistent şi mi-a cerut să caut din nou pe C., pe F.N. şi cred că pe B.R. pentru a-i conduce pe aceştia la Poliţia Municipiului Sf. Gheorghe să dea declaraţii în dosar", ridicându-se întrebarea de ce trebuia inculpatul Ş.C. "să conducă" aceste persoane spre a fi audiate, în condiţiile în care nu era ofiţer de poliţie judiciară, ci agent la I.P.J. Braşov, iar nu Covasna, rezultând dincolo de orice dubiu scopul urmărit de cei doi inculpaţi, respectiv acela de a se ajunge la o soluţie favorabilă inculpatului Ş.C.
S-a reţinut că inculpatul B.C., în apărarea sa, a menţionat în cuprinsul declaraţiei olografe din cursul urmăririi penale că "În repetatele drumuri efectuate la Braşov, nu îmi aduc aminte să-l fi întâlnit pe Ş.C. sau pe F.N., dar la telefon i-am solicitat acestuia sprijin în clarificarea aspectelor din dosar".
În referire la aceste elemente de fapt din declaraţia inculpatului B.C., s-a constatat un aspect deosebit de important care susţine faptul că Procesul-verbal din 11 octombrie 2005 a fost întocmit în realizarea rezoluţiei infracţionale de a-l favoriza pe inculpatul Ş.C. Astfel, s-a reţinut că din procesul-verbal ce are menţionată ca dată de întocmire ziua de 11 octombrie 2005, rezultă că inculpatul B.C. s-ar fi deplasat din municipiul Sf. Gheorghe în municipiul Braşov şi ar fi încercat să-i ia o declaraţie numitului F.N. "în legătură cu autoturismul V.G. CV-AA-AAA ce a fost identificat în trafic în data de 27 august 2005 condus de numitul R.Ş.R.", ocazie cu care acesta din urmă ar fi declarat "că nu dă niciun fel de declaraţie organelor de poliţie, iar problemele să le rezolve numitul Ş.C., care este proprietarul din acte al autoturismului mai sus menţionat, nerecunoscând contractul de vânzare-cumpărare"; pe de altă parte, în cuprinsul declaraţiei analizate în alineatul precedent, inculpatul a afirmat că "În repetatele drumuri efectuate la Braşov, nu îmi aduc aminte să-l fi întâlnit pe Ş.C. sau pe F.N.".
În continuare, prima instanţă a reţinut faptul că cei doi inculpaţi s-au întâlnit şi au discutat pe marginea soluţiei pe care inculpatul B.C. trebuia să o propună procurorului care efectua supravegherea cercetărilor - soluţia de neurmărire penală, aspecte ce rezultă cu claritate din conţinutul Procesului-verbal de redare a convorbirii telefonice interceptate din data de 28 februarie 2006, convorbire ce a fost purtată între inculpatul Ş.C. - menţionat S.C. în cuprinsul procesului-verbal - şi un bărbat, după cum urmează:
"S.C.: - Şi R.? Nu ştii unde-i R.? Să vină el măcar să scrie două rânduri. Că ştie că el a luat maşina de la, de la N. şi N. nu le-a spus, nu altceva. Că a intrat N. acum. Că şi-aşa, ştii cum e, a murit de de-aia. Şi de-asta zic, două minute, ai avea nevoie de un scris de la R. Că, nici pe C., nici pe R. nu-i implică cu nimic, că uite, sunt cu băiatul de la Sfântu.".
Or, în contextul faptic al cauzei, "băiatul de la Sfântu" nu este altcineva decât inculpatul B.C.
S-a constatat că săvârşirea faptei de favorizare a infractorului de către inculpatul B.C. rezultă şi din faptul că, deşi nu avea nicio calitate în instrumentarea Dosarului nr. 1549/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe, inculpatul Ş.C., având acceptul inculpatului B.C., instrumenta în fapt şi într-un anumit sens acest dosar; din cuprinsul procesului-verbal de redare a convorbirilor telefonice interceptate a rezultat că inculpatul Ş.C., în data de 28 februarie 2006, ora 09:55, a purtat o convorbire telefonică din conţinutul căreia rezultă că dorea obţinerea unei copii de pe certificatul de deces al lui F.N.:
"S.C.: - Auzi, am şi eu o rugăminte la tine. N-ai cumva, din întâmplare, un certificat de deces al lui N., vreo copie, ceva.
(...)
S.C.: - Ştii de ce? Că el a dat V.G. acela lui C. şi lui R., au fost ăia pe la Sfântu cu el şi i-au găsit băieţii, ştii?
(...)
S.C.: - Şi, ca să-l excludă pe N. din cercul lor, ştii că maşina era cum era, era neînmatriculată (...)
(...)
S.C.: - Ştii? Şi uite, băieţii au lucrarea cu N. şi să nu mai meargă pe la el pe-acasă, să mai întoarcă lumea pe dos, ştii."
S-a apreciat că elemente de fapt care conduc la ideea implicării inculpatului Ş.C. în soluţionarea, într-un anumit fel, a Dosarului nr. 1549/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe şi, implicit, a săvârşirii de către inculpatul B.C. a faptei de favorizare a infractorului în modalitatea favorizării personale a inculpatului Ş.C., rezultă şi din conţinutul procesului-verbal de redare a convorbirilor telefonice interceptate şi care s-au purtat în data de 28 februarie 2008, ora 10:22, respectiv 11:40.
Din conţinutul acestora rezultă că inculpatul Ş.C. a afirmat "Băieţii de la Sfântu i-au făcut dosarul lui N. Pentru că N. a dat maşina. Deci, nici R., nici C. nu ştiau că maşina e neînmatriculată", iar în continuarea aceleiaşi poziţii, inculpatul îi spune interlocutorului său că "Să se poată scăpa şi băiatul acesta de lucrare".
Deosebit de importante sub aspect probatoriu au fost considerate şi elementele de fapt care rezultă din conţinutul convorbirii telefonice din data de 28 februarie 2006, după cum urmează:
"S.C.: - Eu sunt în oraş să rezolv cu chestia aia, cu dosarul acela, cu domnu C.B. Că uite, a venit B.C. şi-am fost (...)
(...)
S.C.: - Am fost şi-am rezolvat, i-am găsit p-ăia şi-acum mergem până într-un loc să luăm un certificat de deces al lui N. acela.
(...)
S.C.: - Nu te superi că nu vin acum, da să rezolvăm şi cu ţigănia ailaltă. Că uite-i B.C. cu mine şi s-o rezolvăm".
Prima instanţă a reţinut ca edificatoare - sub aspectul probator al acuzaţiilor care li se aduc celor doi inculpaţi, convorbirile telefonice din data de 28 februarie 2006, ce au fost purtate între inculpatul Ş.C. şi un bărbat, din cuprinsul procesului-verbal de transcriere al acestora rezultând că au avut următorul conţinut:
"S.C.: Alo?
X: Ia, trece, măi, seria acolo (...) CNP-ul (...)
S.C.: Hai că te sun eu, că conduc acum!
X: Bine, hai, ciao!
S.C.: Pa, pa".
"S.C.: Ia, zi, R.!
X: Scrii acum?
S.C.: Î?
X.: Scrii acum?
S.C.: Da, zi!
X.: CNP Z1
S.C.: Z1
X.: Z2
S.C.: Da
X.: Z2
S.C.: Da
X.: Z3
S.C.: Da
X.: Z4
S.C.: Da
X.: Z5
S.C.: Z5 şi seria şi nr. de buletin?
X.: Seria Z6
S.C.: Da
X.: Numărul
S.C.: Da
X.: Z7
S.C.: Mersi. Pa, pa! Ne auzim mai târziu. Pa!
X.: Ciao!"
Astfel, s-a apreciat că elementele de fapt din conţinutul procesului-verbal de redare a convorbirilor telefonice interceptate se coroborează cu data menţionată în cuprinsul declaraţiei pe care B.R. ar fi dat-o în faţa inculpatului B.C.
Din conţinutul acestei declaraţii s-a reţinut că data menţionată în cuprinsul acesteia este 28 februarie 2006 - fiind aceeaşi dată când s-au purtat cele două convorbiri telefonice al căror conţinut a fost redat cu două alineate mai sus, iar locul în care a fost dată această declaraţie apare ca fiind "Braşov".
Faţă de apărarea inculpatului B.C. potrivit căreia "referitor la avizarea celor două declaraţii date de cele două persoane (...) nu îmi aduc aminte împrejurările în care acestea au fost antedatate", menţionând împrejurarea că "în perioada în care se menţionează pe declaraţiile celor două părţi că sunt avizate de mine, eu nu îmi mai aduc aminte cu exactitate deoarece era perioada în care eu mă pregăteam să predau şi să merg la o altă structură, unde îmi desfăşor activitatea şi în prezent", aspecte de fapt reluate şi în declaraţia din cursul cercetării judecătoreşti, prima instanţă a concluzionat în sensul nesincerităţii inculpatului şi cu privire la aceste aspecte de fapt pe care le-a denaturat, prin prisma Adresei nr. 17395 din 4 septembrie 2009 a M.A.I. - I.P.J. Covasna, din conţinutul căreia rezultă că "la data de 1 noiembrie 2006, prin dispoziţia Inspectorului General al Poliţiei Române din 24 octombrie 2006, ofiţerul (inculpatul B.C. - nota Curţii) a fost mutat în interesul serviciului la Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă - Serviciul de Informaţii şi Protecţie Internă Covasna".
Aşadar, s-a apreciat că susţinerile inculpatului B.C., potrivit cărora nu îşi mai aduce aminte aspectele de fapt cu privire la menţionarea datei pe declaraţiile inculpatului Ş.C. şi ale martorului B.R., motivat de faptul că se pregătea să meargă la o altă structură din cadrul M.A.I., nu au suport probator, deoarece cele două declaraţii au fost scrise de inculpatul Ş.C. - atât pentru el, cât şi pentru B.R. - în data de 28 februarie 2006, pe când mutarea inculpatului în cadrul D.G.I.P.I. a survenit la 8 luni după acest moment, începând cu data de 1 noiembrie 2006.
Tot referitor la apărarea inculpatului B.C., s-a observat faptul că, pe parcursul procesului penal, inculpatul fie nu şi-a mai adus aminte de măsurile dispuse în instrumentarea cauzei - "nu îmi mai aduc aminte" (expresie pe care a folosit-o de foarte multe ori), fie nu a mai ştiut motivul pentru care nu a procedat la întocmirea măsurilor legale care se impuneau - "nu mai ştiu motivul", fie credea că a îndeplinit unele măsuri - "cred că am făcut citaţii pe numele proprietarului maşinii", respectiv "cred că l-am verificat în baza de date", deşi actele procedurale prin care să se fi adus la îndeplinire actele procesuale lipsesc cu desăvârşire din Dosarul nr. 1549/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe.
În ceea ce priveşte argumentele aduse de inculpatul B.C. în memoriul conţinând concluziile scrise, potrivit cărora inculpatul Ş.C. nu a avut calitatea de făptuitor în Dosarul nr. 1549/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe - aflat în instrumentarea inculpatului B.C., astfel că nu l-ar fi putut ajuta pe acesta în sensul solicitat de art. 264 C. pen., prima instanţă le-a respins ca nefondate.
Astfel, s-a motivat că prin art. 264 C. pen., legiuitorul a incriminat fapta de favorizare a infractorului, în două variante, respectiv favorizarea personală, adică ajutorul dat unui infractor pentru a îngreuia sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei şi favorizarea reală, adică ajutorul dat unui infractor pentru a asigura acestuia folosul sau produsul infracţiunii.
În cauză, inculpatului B.C. i s-a imputat prima dintre cele două variante de incriminare, respectiv favorizarea personală a inculpatului Ş.C., în sensul îngreunării sau zădărnicirii urmăririi penale privind conflictul de drept penal ce făcea obiectul Dosarului nr. 1549/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe, dosar aflat în instrumentarea inculpatului B.C.
Chiar dacă inculpatul, prin concluziile apărătorului său ales, a susţinut că inculpatul Ş.C., neavând nicio calitate în acest dosar, nu a putut fi favorizat, prima instanţă a argumentat că aceste susţineri nu pot fi primite întrucât s-ar ajunge la o situaţie de neacceptat ca cea din prezenta cauză, în care, comiţându-se o faptă de natură penală - punerea în circulaţie pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat şi cu număr fals de înmatriculare, cel însărcinat cu instrumentarea cauzei - inculpatul B.C., cunoscându-l, anterior, pe cel care a comis-o - inculpatul Ş.C., să nu efectueze actele de urmărire penală faţă de acesta, în vederea ajutorării acestuia, în vederea îngreunării sau zădărnicirii urmăririi penale.
În acest sens, s-a reţinut că potrivit doctrinei în materie, ajutorul dat pentru a îngreuia sau zădărnici urmărirea penală înseamnă ajutorul acordat infractorului în intervalul de la săvârşirea infracţiunii până la trimiterea lui în judecată, pentru întârzierea sau eludarea cercetărilor (ex. alterarea sau distrugerea urmelor infracţiunii, furnizarea de date inexacte privitoare la persoana infractorului sau împrejurărilor cauzei), ajutorul dat unei persoane care a săvârşit o infracţiune, înainte de a începe urmărirea penală, constituind elementul material al infracţiunii de favorizarea infractorului.
În ceea ce priveşte declaraţiile martorilor D.D.L. şi T.L.L., s-a reţinut că aspectele de fapt desprinse din declaraţiile acestora conduc la ideea că inculpatul B.C. le-ar fi prezentat acestora o stare de fapt în soluţionarea dosarului pe are îl avea în instrumentare - nr. 58.363/2005 al Poliţiei Sf. Gheorghe, ulterior, după atribuirea numărului unic, având nr. 1549/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe, stare de fapt care se circumscria, însă, rezoluţiei infracţionale şi actelor efectuate în realizarea acesteia care au fost supraanalizate.
Cu privire la încadrarea juridică a faptelor s-a reţinut că, prin actul de inculpare, inculpatului Ş.C. i s-a imputat că a consemnat declaraţia pe care numitul B.R. ar fi dat-o, în data de 28 februarie 2006, în calitate de martor, în Dosarul nr. 1549/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe, în faţa inculpatului B.C.
Potrivit Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 2 aprilie 2007, semnăturile existente pe înscrisul intitulat "Declaraţie", datat 28 februarie 2006, şi în conţinutul căruia B.R. este menţionat ca persoană care a dat declaraţia, au fost executate de B.R., iar scrisul existent pe înscrisul intitulat "Declaraţie", datat 28 februarie 2006, şi în conţinutul căruia B.R. este menţionat ca persoană care a dat declaraţia, a fost executat de Ş.C.
S-a reţinut că această declaraţie a fost dată în efectuarea actelor premergătoare din Dosarul nr. 1549/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe.
Totodată, s-a argumentat că potrivit doctrinei, înscrisurile oficiale formează o categorie juridică destul de vastă, cuprinzând orice act scris care emană de la o organizaţie din cele arătate în art. 145 C. pen. sau care face parte din scriptele întocmite în activitatea unei astfel de organizaţii.
Or, scrierea pe care inculpatul Ş.C. a efectuat-o în cuprinsul înscrisului intitulat "Declaraţie", datat 28 februarie 2006, şi în conţinutul căruia B.R. este menţionat ca persoană care a dat declaraţia, reprezintă o contrafacere a unui înscris care face parte din actele premergătoare începerii urmăririi penale dintr-o cauză instrumentată de organele de urmărire penală, fiind nefiresc ca acelaşi înscris - intrumentum - să fie privit, iniţial, ca un înscris sub semnătură privată (cazul inculpatului Ş.C.), pentru ca ulterior, acelaşi înscris să fie privit, printr-o atestare a unui funcţionar public, ca un înscris oficial.
Aşadar, prima instanţă a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în actul de sesizare în sarcina inculpatului Ş.C., respectiv consemnarea prin fals şi contrafacerea scrierii numitului B.R., din infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., în infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen.
Concluzionând, prima instanţă a apreciat că, în drept:
1. fapta inculpatului B.C., ofiţer de poliţie judiciară în cadrul I.P.J. Covasna, Poliţia Municipiului Sf. Gheorghe, care, având în instrumentare Dosarul nr. 58.363/2005, ulterior, după atribuirea numărului unic, având nr. 1549/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe, a atestat, în mod fals - prin formula "Dată în faţa mea, insp. pr. B.C., 28 februarie 2006", urmată de semnătura acestuia - împrejurarea că, în data de 28 februarie 2006, în acest dosar, inculpatul Ş.C. a dat o declaraţie cu prilejul efectuării actelor premergătoare ce vizau punerea în circulaţie a autoturismului marca V.G., condus pe drumurile publice de numitul R.Ş.R. în noaptea de 26/27 august 2005, declaraţie la finalul căreia s-a menţionat că Ş.C. ar fi predat cu acea ocazie un contract de vânzare-cumpărare şi cartea verde a unui autoturism, menţionând ca dată a declaraţiei 27 august 2005, iar nu 28 februarie 2006, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen.;
2. fapta aceluiaşi inculpat B.C., ofiţer de poliţie judiciară în cadrul I.P.J. Covasna, Poliţia Municipiului Sf. Gheorghe, care, având în instrumentare Dosarul nr. 58.363/2005, ulterior, după atribuirea numărului unic, având nr. 1549/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe, a atestat, în mod fals - prin formula "Dată în faţa mea, insp. pr. B.C., 28 februarie 2006", urmată de semnătura acestuia - împrejurarea că, în data de 28 februarie 2006, în acest dosar, martorul B.R. ar fi dat o declaraţie care s-a dovedit că a fost scrisă de inculpatul Ş.C., iar în cuprinsul declaraţiei se făceau menţiuni cu privire la punerea în circulaţie a autoturismului marca V.G., condus pe drumurile publice de numitul R.Ş.R. în noaptea de 26/27 august 2005, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen.;
3. fapta aceluiaşi inculpat B.C., ofiţer de poliţie judiciară în cadrul I.P.J. Covasna, Poliţia Municipiului Sf. Gheorghe, care, având în instrumentare Dosarul nr. 58.363/2005, ulterior, după atribuirea numărului unic, având nr. 1549/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe, a efectuat, cel puţin până în data de 28 februarie 2006, actele de cercetare penală în acest dosar pentru a-l ajuta pe inculpatul Ş.C. să nu răspundă penal pentru comiterea faptei de încredinţare a unui autoturism neînmatriculat şi cu numere false de înmatriculare, atribuind întreaga responsabilitate unei persoane ce a decedat şi faţă de care s-a dispus o soluţie de netrimitere în judecată ca urmare a decesului acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen.;
4. fapta inculpatului Ş.C. care, în data de 28 februarie 2006, a scris, în numele martorului B.R., o declaraţie în cuprinsul căreia se făceau menţiuni cu privire la punerea în circulaţie a autoturismului marca V.G., condus pe drumurile publice de numitul R.Ş.R. în noaptea de 26/27 august 2005, declaraţie care a produs consecinţe juridice în Dosarul nr. 1549/P/2006 în sensul că a fost adoptată o soluţie de netrimitere în judecată întemeiată pe decesul unei persoane, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen.;
5. fapta aceluiaşi inculpat Ş.C. care, în data de 28 februarie 2006, l-a determinat pe inculpatul B.C. să atestate, în mod fals - prin formula "Dată în faţa mea, insp. pr. B.C., 28 februarie 2006", urmată de semnătura acestui din urmă inculpat, faptul că martorul B.R. ar fi dat o declaraţie în Dosarul nr. 1549/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe, deşi declaraţia a fost scrisă de inculpatul Ş.C., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual sub forma instigării, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen.
Prima instanţă a mai reţinut că potrivit doctrinei şi practicii judiciare, infracţiunea de favorizarea infractorului îmbracă, de multe ori, caracterul de infracţiune continuă - ascunderea infractorului, în prezenta cauză, activitatea desfăşurată de inculpatul B.C. îmbrăcând forma continuă.
S-a apreciat că probatoriul administrat dovedeşte, dincolo de orice dubiu, faptul că activitatea de favorizare desfăşurată de inculpatul B.C. a avut loc cel puţin până în data de 28 februarie 2006.
În aceste condiţii, prin raportare la dispoziţiile art. 122 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 124 C. pen. şi art. 154 C. pen., termenul prescripţiei speciale a răspunderii penale pentru comiterea de către inculpatul B.C. a infracţiunii de favorizarea infractorului este de 12 ani şi se va împlini în data de 27 februarie 2018.
În ceea ce priveşte infracţiunile de fals de care sunt acuzaţi ambii inculpaţi, s-a arătat că termenele prescripţiei speciale a răspunderii penale au început să curgă tot în data de 28 februarie 2006, astfel că, prin raportare la dispoziţiile art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., art. 124 C. pen. şi art. 154 C. pen., termenele fiind de 7 ani şi 6 luni, acestea se vor împlini în data de 27 august 2013.
La individualizarea judiciară a pedepselor stabilite celor doi inculpaţi pentru infracţiunile concurente săvârşite, au fost avute în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen.
Astfel, instanţa a reţinut gradul de pericol social concret deosebit de ridicat al faptelor, relevat de natura, modalitatea şi împrejurările săvârşirii acestora, un criteriu deosebit de important constituindu-l calitatea inculpatului B.C. de ofiţer de poliţie judiciară ce avea în lucru Dosarul nr. 1549/P/2005 şi denaturarea adevărului în scopul favorizării inculpatului Ş.C., prin încălcarea jurământului depus odată cu intrarea în această funcţie; prin activitatea ilicită de natură penală desfăşurată de inculpatul B.C., a fost denaturat scopul procesului penal prevăzut în art. 1 C. proc. pen., acesta neprocedând la apărarea ordinii de drept şi a drepturilor numitului F.N., ci, pur şi simplu, i-a atribut acestuia, comiterea faptelor pe care inculpatul Ş.C. le-a comis.
A fost avută în vedere şi atitudinea inculpatului care, pe parcursul procesului penal, a oferit, în mod succesiv, elemente de fapt diferite, care caracterizează atitudinea nesinceră a acestuia cu scopul de a induce în eroare organele judiciare învestite cu soluţionarea conflictului de drept.
În raport cu aceste repere, s-a aplicat inculpatului B.C., pentru comiterea infracţiunilor de fals intelectual, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., câte o pedeapsă principală de 2 ani închisoare.
În ceea ce priveşte pedeapsa aplicată pentru comiterea infracţiunii de favorizarea infractorului, s-a reţinut că pedeapsa aplicată favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. Or, pedeapsa prevăzută de lege pentru punerea în circulaţie pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat este de la 1 la 3, iar pentru punerea în circulaţie pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare, pedeapsa este de la 1 la 5 ani închisoare. În baza acestor aspecte, s-a apreciat că pedeapsa principală de 3 ani închisoare va fi de natură să asigure scopul prevăzut de art. 52 C. pen.
Prima instanţă, având în vedere că inculpatul B.C. s-a folosit de funcţia pe care o ocupa pentru a săvârşi infracţiunile pentru care s-a dispus o soluţie de condamnare şi că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 65 alin. (1) C. pen., a apreciat că se impune aplicarea faţă de acest inculpat, alături de pedeapsa principală stabilită pentru fiecare dintre infracţiunile concurente şi a pedepsei complementare constând în interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., respectiv:
a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice;
b) dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat;
c) dreptul de a ocupa funcţia de poliţist, pe o durată de 3 ani, pedeapsa complementară îndeplinind, alături de pedeapsa principală, funcţia de constrângere, reeducare şi exemplaritate.
În urma aplicării dispoziţiilor prevăzute de art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite şi i s-a aplicat inculpatului B.C. pedeapsa principală cea mai grea, de 3 ani închisoare, alături de care se va aplica şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., respectiv:
a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice;
b) dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat;
c) dreptul de a ocupa funcţia de poliţist, pe o durată de 3 ani.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei principale aplicate, raportat la data comiterii infracţiunilor şi circumstanţele personale ale inculpatului, fiind îndeplinite condiţiile art. 861 C. pen., s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executare în regim privativ de libertate, cu stabilirea unor obligaţii pe care inculpatul B.C. trebuie să le respecte sub supravegherea Serviciului de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Braşov pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit în condiţiile art. 862 C. pen.
S-a atras atenţia inculpatului B.C. asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen., a căror nerespectare determină revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.
Având în vedere că art. 71 C. pen. a fost modificat prin art. I pct. 22 din Legea nr. 278/2006 ce a fost publicată în M. Of. nr. 601/12.07.2006, iar potrivit art. VIII din lege, cu excepţia dispoziţiilor privitoare la persoana juridică, respectivul act normativ intră în vigoare în 30 de zile de la publicare, s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 13 C. pen. cu privire la neaplicarea faţă de inculpatul B.C. a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În procesul de individualizare judiciară a pedepselor aplicate inculpatului Ş.C., prima instanţă a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptelor comise şi scopul urmărit de inculpat, respectiv de a nu răspunde penal pentru comiterea faptelor de punere în circulaţie pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat şi cu număr fals de înmatriculare, inculpatul folosindu-se de calitatea sa de poliţist şi de relaţia sa de amiciţie cu inculpatul B.C. pentru a fi favorizat şi în a comite infracţiunile de fals pentru care a fost găsit vinovat.
La fel ca şi în cazul inculpatului B.C., a fost observată atitudinea inculpatului care, pe parcursul procesului penal, a oferit, în mod succesiv, elemente de fapt diferite şi care caracterizează atitudinea nesinceră a acestuia cu scopul de a induce în eroare organele judiciare învestite cu soluţionarea conflictului de drept.
Astfel, pentru comiterea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., s-a aplicat pedeapsa principală de 1 an şi 6 luni închisoare, iar pentru comiterea infracţiunii de fals intelectual sub forma instigării, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., pedeapsa principală de 2 ani închisoare.
Având în vedere că inculpatul Ş.C. s-a folosit de funcţia pe care o ocupa pentru a săvârşi infracţiunea de fals intelectual sub forma instigării pentru care s-a dispus o soluţie de condamnare, şi că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 65 alin. (1) C. pen., prima instanţă a apreciat că se impune aplicarea faţă de acest inculpat, alături de pedeapsa principală stabilită pentru infracţiunea de fals intelectual în forma instigării, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., şi a pedepsei complementare constând în interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., respectiv:
a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice;
b) dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat;
c) dreptul de a ocupa funcţia de poliţist, pe o durată de 3 ani, pedeapsa complementară îndeplinind, alături de pedeapsa principală, funcţia de constrângere, reeducare şi exemplaritate.
În urma aplicării dispoziţiilor prevăzute de art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite, aplicându-se inculpatului Ş.C. pedeapsa principală cea mai grea, de 2 ani închisoare, alături de care s-a aplicat şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., respectiv:
a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice;
b) dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat;
c) dreptul de a ocupa funcţia de poliţist, pe o durată de 3 ani.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei principale aplicate, raportat la data comiterii infracţiunilor şi circumstanţele personale ale inculpatului, fiind îndeplinite condiţiile art. 81 C. pen., s-a considerat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executare în regim privativ de libertate, urmând a se dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale aplicate inculpatului Ş.C. pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit în condiţiile art. 82 C. pen.
Au fost aduse la cunoştinţa inculpatului Ş.C. dispoziţiile art. 83 C. pen., a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.
S-a arătat că argumentele expuse în cazul inculpatului B.C. cu privire la neaplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. sunt aplicabile şi în cazul inculpatului Ş.C.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat recurs:
1. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov invocând, după cum rezultă din motivele scrise de recurs, împrejurarea că în mod eronat prima instanţă nu a dispus, potrivit dispoziţiilor art. 348 C. proc. pen., anularea înscrisurilor falsificate ca urmare a constatării vinovăţiei inculpaţilor, respectiv a declaraţiei martorului B.R. din 28 februarie 2006 (şi implicit a menţiunii aplicate pe aceasta de inculpatul B.C.), care se impune a fi anulată integral şi a declaraţiei inculpatului Ş.C. (din aceeaşi dată) care se impune a fi în parte desfiinţată, doar cu privire la menţiunea consemnată de inculpatul B.C.
2. Inculpatul B.C. invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen.
Astfel, s-a arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive - sub aspectul laturii obiective a infracţiunilor de fals intelectual deoarece conţinutul declaraţiilor atestate de inculpat corespundea realităţii, menţiunea aplicată pe declaraţia inculpatului Ş.C. nu includea termenul "azi", iar declaraţia martorului B.R. a fost semnată de acesta. S-a mai argumentat că nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 264 C. pen. deoarece nu subzistă situaţia premisă, respectiv preexistenţa unui infractor, inculpatul Ş.C. neavând această calitate; de asemenea, s-a arătat că faţă de inculpatul Ş.C. nu s-au efectuat acte premergătoare şi nici nu s-a dispus începerea urmăririi penale.
S-a solicitat admiterea recursului şi achitarea inculpatului pentru toate infracţiunile reţinute în sarcina sa conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
3. Inculpatul Ş.C. invocând:
- neoferirea posibilităţii - prin neinformarea inculpatului de instanţa de fond asupra dreptului de a cere amânarea judecăţii sau lăsarea cauzei mai la urmă cu ocazia punerii în discuţie a schimbării încadrării juridice a faptei (deşi repunerea pe rol fusese motivată de necesitatea completării probatoriului) - de a se apăra;
- neprevederea în legea penală a faptei inculpatului de a scrie declaraţia altei persoane, aceasta semnând-o;
- inexistenţa probelor în sensul că ar fi instigat pe inculpatul B.C. să comită infracţiunea de fals intelectual.
S-a solicitat achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. referitor la infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. şi în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 288 C. pen.
Analizând recursurile declarate prin prisma criticilor invocate şi sub toate aspectele, potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. se constată că acestea sunt fondate şi vor fi admise, pentru considerentele ce urmează:
În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. reţinută în sarcina inculpatului B.C. constând, în esenţă, în atestarea neconformă realităţii a împrejurării că inculpatul Ş.C. a dat o declaraţie în faţa sa, la data de 28 februarie 2006 se constată că fapta imputată inculpatului nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen.
Din verificarea ansamblului probelor administrate în cursul urmăririi penale şi, în parte, readministrate în condiţii de oralitate, contradictorialitate şi nemijlocire în cursul cercetării judecătoreşti efectuate de prima instanţă, instanţa de recurs, având în vedere prevederile art. 62 raportat la art. 63 alin. (2), art. 65 alin. (1) C. proc. pen., constată că probele administrate nu sunt apte să creeze convingerea, mai presus de orice dubii, că inculpatul a săvârşit infracţiunea imputată. Analiza declaraţiilor date în cauză de cei doi inculpaţi sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen. au un caracter preponderent oscilant care, cu excepţia creării unei stări de suspiciune cu privire la sinceritatea inculpaţilor, nu răstoarnă prezumţia de nevinovăţie; aceasta subzistă în favoarea inculpatului B.C., probele necoroborându-se pe deplin, pentru a se putea stabili vinovăţia sa în comiterea infracţiunii.
Se reţine, astfel, că din declaraţiile date de inculpat în cursul urmăririi penale şi în etapa cercetării judecătoreşti rezultă că inculpatul Ş.C. a dat o declaraţie în faţa coinculpatului B.C. În ceea ce priveşte momentul la care a fost luată declaraţia inculpatul B.C. a oferit explicaţii care nu sunt apte a determina cu certitudine data declaraţiei (în noaptea de 26/27 august 2005 sau în alt moment), iar declaraţiile inculpatului Ş.C. conduc la ideea (care se coroborează cu menţiunile din declaraţiile scrise de martor, cu privire la dată) că declaraţia a fost anterioară datei de 28 februarie 2006 consemnată de inculpatul B.C. Totodată, din declaraţiile inculpatului Ş.C. rezultă că menţiunea aplicată de inculpatul B.C. nu a fost consemnată la momentul luării declaraţiei. Cu privire la acest aspect, inculpatul B.C. nu a oferit detalii edificatoare, arătând că în perioada "vizării" declaraţiilor se pregătea să se mute la o altă structură a M.A.I. şi preda dosarele.
Faţă de aspectele anterior expuse, rezultă că, în parte, menţiunea aplicată de inculpatul B.C. pe declaraţia dată de inculpatul Ş.C. a fost, în parte, justă, în ceea ce priveşte împrejurarea că declaraţia a fost dată în faţa sa, iar indicarea unei date posibil eronate nu poate singură să conducă la concluzia săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen. întrucât probele la care au făcut referire nu demonstrează cu certitudine că poziţia subiectivă a inculpatului a fost aceea că a urmărit, prevăzut sau acceptat producerea rezultatului socialmente periculos, respectiv determinarea unei stări de pericol pentru încrederea de care trebuie să se bucure şi pe care trebuie să o inspire înscrisurile oficiale, cu atât mai mult cu cât declaraţia luată în respectiva cauză avea valoare probatorie independent de o eventuală eroare în consemnarea datei.
Aşadar, nefiind realizat conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen. sub aspectul laturii subiective, prin aceea că nu există dovezi care să conducă la concluzia fermă a comiterii acesteia cu intenţie (directă sau indirectă) se impune achitarea inculpatului în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Relativ la aprecierile şi concluziile contrare la care a ajuns sub aspectele menţionate de prima instanţă se constată că acestea sunt eronate şi se bazează pe elemente ce exced obiectului analizei având ca scop constatarea săvârşirii, sau nu, a infracţiunii prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen., bazându-se, preponderent, pe modul defectuos al îndeplinirii atribuţiilor de serviciu de către inculpatul B.C. şi pe relaţia acestuia cu inculpatul Ş.C.
Procedând în mod similar, prima instanţă a apreciat, în mod eronat, că aplicarea menţiunii "Dată în faţa mea" "28 februarie 2006" pe declaraţia martorului B.R. constituie infracţiunea prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., deşi declaraţia martorului fusese scrisă de inculpatul Ş.C., în absenţa martorului.
Cu privire la aceste aspecte instanţa de recurs apreciază că fapta inculpatului B.C. nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni, fiind incidente dispoziţiile art. 181 C. pen.
Se reţine, astfel, că declaraţiile inculpatului B.C. nu oferă informaţii perfect coerente şi care să se poată corobora pe deplin cu cele rezultate din declaraţiile martorului B.R. şi, de altfel, nici declaraţiile inculpatului Ş.C. nu sunt apte a clarifica neechivoc starea de fapt. Cu toate acestea, având în vedere concluziile Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 2 aprilie 2007 întocmit de Serviciul Criminalistic, Biroul de Expertize şi C.T.S. al I.P.J. Braşov rezultă că declaraţia supusă analizei a fost scrisă de inculpatul Ş.C. şi semnată de martorul B.R. (care, de altfel, chiar dacă în anumite declaraţii a negat că respectiva declaraţie i-ar fi aparţinut, a arătat că aspectele consemnate sunt reale), iar conţinutul ei corespunde realităţii. Aşadar, în ceea ce priveşte menţiunea aplicată pe declaraţie de inculpatul B.C., aceasta nu corespunde realităţii, dar declaraţia dată de martor este justă prin conţinutul ei şi însuşită de martor prin semnătură; aşa fiind, fapta inculpatului nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni, valoarea probatorie a înscrisului menţinându-se şi impunându-se anularea înscrisului - contrar solicitării recurentului Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov - doar în ceea ce priveşte atestarea inculpatului ("Dată în faţa mea, insp. pr. B.C., 28 februarie 2006"), faţă de inculpat urmând a se dispune - în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., achitarea şi aplicarea, potrivit dispoziţiilor art. 181 raportat la art. 91 lit. c) C. pen., sancţiunea amenzii administrative, în cuantum de 500 RON. Se reţine sub acest aspect că la individualizarea sancţiunii administrative s-a avut în vedere natura faptei, conţinutul ei concret şi atingerea adusă valorii sociale ocrotite prin dispoziţiile art. 289 C. pen., apreciindu-se că sancţiunea amenzii administrative este aptă şi suficientă atingerii scopurilor sale, constând, în principal, în corijarea inculpatului, chiar în lipsa aplicării unei sancţiuni penale.
Referitor la fapta anterior analizată se constată, de asemenea, că prima instanţă a avut în vedere şi a acordat o relevanţă exagerată şi nejustificată modului în care, în general, inculpatul B.C. a efectuat actele premergătoare în cauză cu instrumentarea căreia fusese însărcinat, cât şi conduitei coinculpatului Ş.C. (care a manifestat o anumită preocupare relativ la instrumentarea dosarului) făcând abstracţie de aspectele certe stabilite prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică anterior menţionat.
În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., reţinută în sarcina inculpatului B.C., Curtea apreciază că prima instanţă a pornit în mod eronat de la premisa existenţei între inculpaţi a unei relaţii de prietenie şi de la existenţa dorinţei inculpatului B.C. de a-şi ajuta prietenul, în sensul de a nu se angaja răspunderea sa penală într-un dosar pe care inculpatul B.C. îl instrumenta.
Astfel, instanţa de recurs constată că, indiferent de relaţiile preexistente dintre inculpaţi şi natura acestora (întrucât, sub acest aspect, susţinerile lor sunt contradictorii) existenţa infracţiunii de favorizare a infractorului presupunea cu necesitate existenţa unei poziţii subiective a inculpatului B.C. în sensul că a apreciat că inculpatul Ş.C. a comis o infracţiune; or, în concret, din datele pe care le deţinea, o atare concluzie nu rezulta cu necesitate. Pe de altă parte, atribuţiile avute de inculpat privind instrumentarea dosarului ce îi fusese repartizat erau în mod evident limitate şi supuse controlului exercitat, într-o primă etapă, de serviciul cercetări penale, iar, ulterior, de procuror. Aşadar, în situaţia concretă analizată se reţine că eventuala îndeplinire inadecvată a atribuţiilor de serviciu de către inculpatul B.C. nu avea aptitudinea de a îngreuna sau zădărnici înfăptuirea justiţiei - prin anihilarea posibilităţii de tragere la răspundere a inculpatului Ş.C. în cauza repartizată pentru efectuarea de acte premergătoare inculpatului B.C. Aşa fiind, întrucât probele dosarului nu demonstrează că inculpatul B.C., cunoscând că inculpatul Ş.C. a comis o infracţiune, a desfăşurat activităţi prin care l-a ajutat pe acesta în scopul îngreunării ori zădărnicirii desfăşurării faţă de acesta a procesului penal (eventualul caracter fals al contractului de vânzare-cumpărare depus la dosar neputând fi perceput sau dedus de inculpat) elementele conţinutului constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 264 C. pen. nu sunt realizate sub aspectul existenţei laturii obiective a infracţiunii (prin lipsa cerinţei esenţiale ca elementul material să se realizeze pentru a îngreuna sau zădărnici înfăptuirea justiţiei) şi nici sub aspectul laturii subiective. În această privinţă, contrar aprecierilor primei instanţe, Curtea constată că probele administrate nu dovedesc în mod cert şi mai presus de orice bănuială că inculpatul B.C. a efectuat cercetările în dosarul ce îi fusese repartizat într-un mod vădit defectuos, împiedicând identificarea şi tragerea la răspundere a coinculpatului Ş.C., neexistând dovezi în ceea ce priveşte poziţia subiectivă cu care acesta a acţionat şi nici un caz cu privire la comiterea cu intenţie a unor erori în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, impunându-se soluţia achitării în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Se impune, totodată, a se avea în vedere împrejurarea că atât potrivit susţinerilor inculpatului B.C., cât şi a celor aparţinând inculpatului Ş.C. şi martorilor D.D.L. şi C.F.A., soluţia de netrimitere în judecată dispusă în cauza în care inculpatul B.C. a efectuat cercetări nu a fost influenţată în niciun mod, ea fiind întemeiată pe actele premergătoare efectuate care, deşi puteau fi completate, au fost apreciate ca suficiente pentru a fundamenta soluţia dispusă. De asemenea, nu se poate accepta teza potrivit căreia împrejurarea că persoana pretins favorizată a discutat anumite aspecte privind dosarul cu unele persoane dovedeşte cu necesitate că avea un interes sau o legătură cu persoana pe care trebuia să o favorizeze, după cum nici discuţiile între cele două persoane privind cauza nu conduc obligatoriu la o atare concluzie.
Referitor la infracţiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. reţinută în sarcina inculpatului Ş.C. se constată că nu este realizat conţinutul constitutiv al acesteia. Astfel, se constată că scrierea de către inculpatul Ş.C. a declaraţiei martorului B.R. (la dictarea martorului sau a inculpatului B.C., la cererea martorului sau a coinculpatului - sub acest aspect declaraţiile celor trei persoane fiind preponderent divergente şi oscilante) realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii întrucât nu se poate stabili că martorul a prevăzut/urmărit/acceptat producerea urmării imediate, cu atât mai mult cu cât consecinţele juridice şi probatorii ale înscrisului au fost aceleaşi cu cele ce s-ar fi produs în situaţia în care martorul însuşi ar fi scris declaraţia, martor care, de altfel, şi-a însuşit aspectele consemnate prin semnarea lor, după cum s-a arătat şi anterior. Aşa fiind, eventualul caracter nereal al celor declarate putea, eventual, să determine şi angajarea răspunderii martorului. Astfel, întrucât probele administrate nu oferă date relevante nici în ceea ce priveşte poziţia subiectivă a inculpatului Ş.C. în legătură cu fapta ce i se impută, nefiind realizate condiţiile de existenţă a laturii subiective a infracţiunii, se apreciază că, în speţă, se impune achitarea inculpatului Ş.C., în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., neputând fi menţinute concluziile contrare ale primei instanţe bazate în special pe prezumţia existenţei unei vinovăţii a inculpatului Ş.C. în comiterea unei infracţiuni ce ar fi făcut obiectul favorizării de către coinculpatul B.C.
Relativ la infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., se constată că fapta imputată inculpatului Ş.C. nu există. Astfel, contrar concluziilor şi presupunerilor exprimate în considerentele hotărârii atacate, inculpatul Ş.C. nu a încercat în niciun mod să îl determine pe inculpatul B.C. să ateste că declaraţia martorului B.R. s-a dat în faţa lui. De altfel, în acest sens este şi declaraţia inculpatului Ş.C., care a arătat că iniţial declaraţia nu cuprinde nicio altă menţiune şi că nu i-a solicitat inculpatului B.C. să realizeze o asemenea atestare, care, de altfel, după cum s-a argumentat şi anterior, nu conferea o altă valoare sau o valoare probatorie superioară declaraţiei martorului.
Astfel, neexistând niciun act de determinare a autorului în comiterea faptei, soluţia ce se impune este achitarea inculpatului Ş.C. în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Pentru considerentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. b) şi d) C. proc. pen., vor fi admise recursurile declarate, casată, în parte, sentinţa recurată, iar în rejudecare:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., va achita inculpatul B.C. pentru infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., va achita acelaşi inculpat pentru infracţiunea de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., va achita inculpatul pentru infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen.
În baza art. 181 alin. (3) C. pen. raportat la art. 91 C. pen., va aplica inculpatului B.C. sancţiunea amenzii administrative în cuantum de 500 RON.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., va achita inculpatul Ş.C. pentru infracţiunea de fals în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., va achita acelaşi inculpat pentru infracţiunea de fals intelectual sub forma instigării, prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen.
În baza art. 348 C. proc. pen., va dispune desfiinţarea parţială a înscrisului intitulat "Declaraţie a numitului B.R. din 28 februarie 2006", numai în ceea ce priveşte menţiunea "Dată în faţa mea, insp. pr. B.C., 28 februarie 2006".
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., va obliga pe inculpatul B.C. la plata sumei de 300 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat ocazionate de judecarea fondului cauzei.
Va înlătura obligarea inculpatului Ş.C. de la plata cheltuielilor judiciare către stat ocazionate de judecarea fondului cauzei.
Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare determinate de judecarea recursului rămân în sarcina statului, onorariile apărătorilor din oficiu urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi de inculpaţii B.C. şi Ş.C. împotriva Sentinţei penale nr. 26F din 24 februarie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează, în parte, sentinţa atacată şi, rejudecând:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită inculpatul B.C. pentru infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită acelaşi inculpat pentru infracţiunea de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., achită inculpatul pentru infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen.
În baza art. 181 alin. (3) C. pen. raportat la art. 91 C. pen., aplică inculpatului B.C. sancţiunea amenzii administrative în cuantum de 500 RON.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită inculpatul Ş.C. pentru infracţiunea de fals în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achită acelaşi inculpat pentru infracţiunea de fals intelectual sub forma instigării, prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen.
În baza art. 348 C. proc. pen., dispune desfiinţarea parţială a înscrisului intitulat "Declaraţie a numitului B.R. din 28 februarie 2006", numai în ceea ce priveşte menţiunea "Dată în faţa mea, insp. pr. B.C., 28 februarie 2006".
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., obligă pe inculpatul B.C. la plata sumei de 300 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat ocazionate de judecarea fondului cauzei.
Înlătură obligarea inculpatului Ş.C. de la plata cheltuielilor judiciare către stat ocazionate de judecarea fondului cauzei.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
Cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea recursului rămân în sarcina statului, iar onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor B.C. şi Ş.C., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de câte 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 iunie 2013.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 2176/2013. Penal. Traficul de minori (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 2283/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
