ICCJ. Decizia nr. 2147/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2147/2013

Dosar nr. 45841/3/2012

Şedinţa publică din 18 iunie 2013

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererile de revizuire formulate şi adresate Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti petenţii condamnaţi N.M. şi N.F. au solicitat să se reţină că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. pr. pen., conform cărora revizuirea poate fi cerută atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.

În motivarea cererilor de revizuire formulate, petenţii condamnaţi au arătat că partea vătămată M.A. s-a prezentat la un singur termen de judecată, solicitând instanţei acordarea unui termen pentru angajare apărător, instanţa acordând în acest scop un nou termen de judecată. Din acel moment partea vătămată nu s-a mai prezentat în instanţă, pe tot parcursul judecăţii, inclusiv în căile de atac şi nici nu a fost reprezentată. în aceste împrejurări s-a încercat contactarea părţii vătămate în scopul de a o ruga să spună adevărul în. legătură cu împrejurările reale ale cauzei, respectiv în legătură cu presupusele fapte de tentativă la omor şi şantaj. Aceasta a comunicat că este de acord să spună adevărul şi să dea o declaraţie în acest sens în faţa organelor abilitate, inclusiv în faţa unui notar, în ceea ce priveşte faptele pentru care s-a dispus condamnarea inculpaţilor. In esenţă, partea vătămată s-a angajat să recunoască în declaraţia pe care doreşte să o dea, prima în această cauză, faptul că inculpatul N.F. nu a intenţionat să-l lovească cu sabia în zona capului, inculpatul intervenind într-un conflict dintre fratele său N.M., zis „G. ” şi partea vătămate M.A., care era însoţită de mai multe persoane, acestea din urmă lovindu-l pe N.M., zis „G.”, doborându-l la pământ, moment în care, în învălmăşeala produsă a intervenit inculpatul N.F., fără ca prin intervenţia sa să vizeze o anumită persoană din grupul respectiv. Tot în motivarea celor două cereri de revizuire s-a arătat că cei doi inculpaţi nu l-au şantajat pe Nicolae Alexandru şi nu i-au cerut sume de bani, ameninţându-l pentru aceasta. în susţinerea cererilor de revizuire au fost ataşate declaraţia părţii vătămate M.A. autentificată la BNP - A.N. şi V.B. din 02 august 2012 şi declaraţia numitului D.C. autentificată la BNP - Z.A.” din 07 iunie 2012.

Prin referatul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti sub numărul 1062/III-6/2012 s-a arătat că aspectele invocate cu privire la prezenţa părţii vătămate M.A. la judecarea fondului nu sunt relevante, având în vedere că prezenţa părţii vătămate în instanţă nu era obligatorie, iar declaraţia notarială a părţii vătămate apare ca o simplă percepţie subiectivă a acestuia la aproximativ 4 ani de zile de la săvârşirea faptelor. Astfel, prin motivele invocate, s-a apreciat că petenţii condamnaţi încearcă o prelungire nejustificată a probatoriului administrat în cauză, deşi soluţia fondului a format obiect al controlului instanţelor ierarhic superioare cu ocazia soluţionării apelului şi recursului. în aceste împrejurări s-a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererilor de revizuire formulate de petenţii condamnaţi N.M. şi N.F. împotriva sentinţei penale pronunţate în Dosarul nr. 22251/3/2009.

Prin sentinţa penală nr. 896 din data de 17 decembrie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 45841/3/2012, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen. a dispus respingerea ca inadmisibilă a cererilor de revizuire formulate de petenţii condamnaţi: N.M. şi N.F. împotriva sentinţei penale nr. 88 din 03 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 22251/3/2009.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat petenţii condamnaţi la plata sumei de 100 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Instanţa de fond a reţinut, că prin sentinţa penală nr. - 88 din 03 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, s-au dispus următoarele:

„Respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor inculpatului N.F. zis S., formulata de acesta din infracţiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 182 alin. (2) C. pen.

În baza art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplic, art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. cu referire la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. condamnă pe inc. N.F. zis „S. ” , la o pedeapsa de 3 ani închisoare si interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a si lit. b) C. pen. pe o durata de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. condamna pe acelaşi inculpat la o pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. contopeşte pedepsele aplicate inculpatului urmând ca aceasta sa execute pedeapsa cea mai grea aplicata, aceea de 3 ani închisoare si interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a si lit. b) C. pen. pe o durata de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 86¹ C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicata inculpatului pe durata termenului de încercare de 5 ani, stabilit potrivit art. 86² alin. (1) C. pen., ce se compune din cuantumul pedepsei aplicate, la care se adaugă un interval de timp stabilit de instanţa de 2 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspenda si executarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1), (3) C. pen. condamnatul trebuie sa se supună, pe durata termenului de încercare masurilor de supraveghere prev. de art. 86³ alin. (1) lit. a)-d) C. pen., respectiv:

- sa se prezinte la datele fixate la Serviciul de Protecţie a Victimelor si Reintegrare Sociala a Infractorilor de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

- sa anunţe in prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţa sau locuinţa si orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum si întoarcerea;

- sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca;

- sa comunice informaţii de natura a putea fi controlate mijloacele de existenta.

Se pun in vedere inculpatului dispoziţiile art. 86⁴ C. pen. privind. revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere in cazul săvârşirii unei noi infracţiuni in cursul termenului de încercare sau in cazul neîndeplinirii masurilor de supraveghere si obligaţiilor stabilite.

În baza art. 88 C. pen. scade din durata pedepsei aplicate inculpatului durata arestării preventive de la 14 aprilie 2009 la zi.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului daca nu este arestat in alta cauza.

Respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor inculpatului N.M. zis G., formulata de acesta, din infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. in infracţiunea prev. de art. 182 alin. (2) C. pen.

În baza art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplic, art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. cu referire la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. condamna pe inc. N.M. zis „G. ” , la o pedeapsa de 3 ani închisoare si interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a si lit. b) C. pen. pe o durata de 2 ani, după executarea pedepsei principale. In baza art. 194 alin. (1) C. pen. condamna pe acelaşi inculpat la 2 pedepse de câte 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. contopeşte pedepsele aplicate inculpatului urmând ca aceasta sa execute pedeapsa cea mai grea aplicata, aceea de 3 ani închisoare si interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen. pe o durata de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei Închisorii se suspenda si executarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1), (3) C. pen. condamnatul trebuie sa se supună, pe durata termenului de încercare masurilor de supraveghere prev. de art. 86³ alin. (1) lit. a)-d) C. pen., respectiv:

- sa se prezinte la datele fixate la Serviciul de Protecţie a Victimelor şi Reintegrare Sociala a Infractorilor de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

- sa anunţe in prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţa sau locuinţa si orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum si întoarcerea;

- sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca;

- sa comunice informaţii de natura a putea fi controlate mijloacele de existenta.

Se pun in vedere inculpatului dispoziţiile art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere in cazul săvârşirii unei noi infracţiuni in cursul termenului de încercare sau in cazul neîndeplinirii masurilor de supraveghere si obligaţiilor stabilite.

În baza art. 88 C. pen. scade din durata pedepsei aplicate inculpatului durata arestării preventive de la 14 aprilie 2009 la zi.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului daca nu este arestat in alta cauza.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. condamna pe inculpatul N.F. zis „F. ” la o pedeapsa de 2 ani Închisoare.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen. condamna pe acelaşi inculpat la o pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. contopeşte pedepsele aplicate inculpatului urmând ca aceasta sa execute pedeapsa cea mai grea aplicata, aceea de 2 ani închisoare.

În baza art. 81 C. pen. dispune suspendarea condiţionata a executării pedepsei aplicata inculpatului pe durata termenului de încercare de 4 ani, stabilit potrivit art. 82 C. pen., ce se compune din cuantumul pedepsei aplicate, la care se adaugă un interval de timp stabilit de instanţa de 2 ani.

În baza art. 88 C. pen. scade din durata pedepsei aplicate inculpatului durata arestării preventive de la 14 aprilie 2009 la 23 iulie 2009.

În baza art. 26 rap. art. 194 alin. (1) C. pen. condamna pe inculpatul N.I. zis „A. ” , la o pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen. condamna pe acelaşi inculpat la o pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 217 alin. (1) C. pen. condamna pe acelaşi inculpat la o. pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. contopeşte pedepsele aplicate inculpatului urmând ca aceasta sa execute pedeapsa cea mai grea aplicata, aceea de 2 ani închisoare.

În baza art. 88 C. pen. scade din durata pedepsei aplicate inculpatului durata arestării preventive de la 14 aprilie 2009 la 23 iulie 2009.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. condamna pe inculpatul C.C. zis „P. ” , la 2 pedepse de cate 2 ani închisoare.

În baza art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen. condamna pe acelaşi inculpat la o pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. contopeşte pedepsele aplicate inculpatului urmând ca aceasta sa execute pedeapsa cea mai grea aplicata, aceea de 3 ani închisoare.

În baza art. 86³ alin. (1), (3) C. pen. condamnatul trebuie sa se supună, pe durata termenului de încercare masurilor de supraveghere prev. de art. 86³ alin. (1) lit. a)-d) C. pen., respectiv:

Sa se prezinte la datele fixate la Serviciul de Protecţie a Victimelor si Reintegrare Sociala a Infractorilor de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

Sa anunţe in prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţa sau locuinţa si orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum si întoarcerea;

Sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca;

Sa comunice informaţii de natura a putea fi controlate mijloacele de existenta.

În baza art. 88 C. pen. scade din durata pedepsei aplicate inculpatului durata arestării preventive de la 14 aprilie 2009 la 10 septembrie 2009.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. condamna pe inculpatul V.L. zis „L. ” , la 2 pedepse de cate 2 ani închisoare.

În baza art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen. condamna pe acelaşi inculpat la o pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. contopeşte pedepsele aplicate - inculpatului urmând ca aceasta sa execute pedeapsa cea mai grea aplicata, aceea de 3 ani închisoare.

În baza art. 86³ alin. (1), (3) C. pen. condamnatul trebuie sa se supună, pe durata termenului de încercare masurilor de supraveghere prev. de art. 86³ alin. (1) lit. a)-d) C. pen., respectiv:

Sa se prezinte la datele fixate la Serviciul de Protecţie a Victimelor si Reintegrare Sociala a Infractorilor de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

Sa anunţe in prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţa sau locuinţa si orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum si întoarcerea;

Sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca;

Sa comunice informaţii de natura a putea fi controlate mijloacele de existenta.

Se pun in vedere inculpatului dispoziţiile art. 86⁴ C. pen. privind^ revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere in cazul săvârşirii unei noi infracţiuni in cursul termenului de încercare sau in cazul neîndeplinirii masurilor de supraveghere si obligaţiilor stabilite.

În baza art. 88 C. pen. scade din durata pedepsei aplicate inculpatului durata arestării preventive de la 14 aprilie 2009 la 10 septembrie 2009.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. condamna pe inculpatul V.R. zis „A. ” , la o pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. condamna pe acelaşi inculpat la o pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. contopeşte pedepsele aplicate inculpatului urmând ca aceasta sa execute pedeapsa cea mai grea aplicata _r aceea de 2 ani închisoare.

În baza art. 88 C. pen. scade din durata pedepsei aplicate inculpatului durata arestării preventive de la 14 aprilie 2009 la 10 septembrie 2009. In baza art. 194 alini C. pen. condamna pe inculpatul D.C. zis „B.”, la o pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 81 C. pen. dispune suspendarea condiţionata a executării pedepsei aplicata inculpatului pe durata termenului de încercare de 3 ani, stabilit potrivit art. 82 C. pen., ce se compune din cuantumul pedepsei aplicate, la care se adaugă un interval de timp stabilit de instanţa de 2 ani.

În baza art. 88 C. pen. scade din durata pedepsei aplicate inculpatului durata arestării preventive de la 14 aprilie 2009 la 10 septembrie 2009.

În baza art. 194 alini C. pen. condamna pe inculpata V.M., la o pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 81 C. pen. dispune suspendarea condiţionata a executării pedepsei aplicata inculpatului pe durata termenului de Încercare de 3 ani, stabilit potrivit art. 82 C. pen., ce se compune din cuantumul pedepsei aplicate, la care se adaugă un interval de timp stabilit de instanţa de 2 ani.

Ia act ca părţile vătămate nu s-au constituit parţi civile in procesul penal.

În baza art. 14 si 346 C. proc. pen. rap. la art. 998-999 C. civ. obliga inculpaţii la plata sumei de 92,53 lei către Spitalul Universitar de Urgenta Elias.

În baza art. 191 C. proc. pen. obliga inculpaţii la cate 500 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat, în contul IBAN - x deschis la Trezoreria Sector 4 Bucureşti, beneficiar Tribunalul Bucureşti.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că, din analiza coroborată a întregului material probatoriu administrat în cauză, este dovedită activitatea infracţională a tuturor inculpaţilor din prezenta cauză, aşa cum a fost aceasta descrisă în actul de sesizare al instanţei, faptele inculpaţilor fiind săvârşite cu vinovăţie de către aceştia, astfel încât, în drept, sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care aceştia au fost trimişi în judecată şi pentru care au fost condamnaţi după cum urmează:

Faptele inculpatului N.F. zis „S. ” întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de tentativă de omor calificat şi şantaj, prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. i) C pen. şi art. 194 alin. (1) C pen.

Faptele inculpatului N.M. zis „G.” întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de complicitate la tentativă de omor calificat şi două infracţiuni de şantaj, prev. de art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. i) C pen., art. 194 alin. (1) C pen. şi art. 194 alin. (1) C pen.

S-a reţinut că în data de 08 martie 2008 în jurul orei 18:00, numitul M.A. împreuna cu viitoarea lui soţie, pe nume I.A., s-au dus în vizită la familia Dîrjan din Bucureşti str. Piculinei, Sector 1. La un moment dat, partea vătămată M.A. a ieşit din curtea imobilului împreuna cu D.A., în stradă fiind aşteptat de către inc. N.M. zis „G.” care s-a apropiat de M.A. şi i-a spus acestuia pe un ton răstit, ameninţându-l, să urce în maşina lui. în acest sens inc. N.M. zis „G.” a scos un cuţit cu care a ameninţat-o atât pe partea vătămată cât şi pe prietenii acestuia care erau de faţă.

La scurt timp lângă ei a oprit un autoturism marca A. cu nr. de înmatriculare x din care a coborât inc. N.F. zis „S.” (fratele învinuitului N.M. zis „G.”). Inc. N.M. zis „G.” i-a cerut acestuia să aducă din maşină sabia. Astfel, inc. N.F. zis „S.” a luat din maşina sa o sabie şi s-a îndreptat către partea vătămată M.A., prin spatele acesteia. In timp ce inculpatul N.M. zis „G.”, prin acţiunile sale, împiedica partea vătămata să se apere şi să vadă ce face celalalt inculpat în spatele ei, inc. N.F. zis „S.” i-a aplicat mai întâi o lovitură peste spate cu latul lamei iar apoi a vrut să îl lovească de două ori cu tăişul în cap pe M.A.; acesta a reuşit să se întoarcă, alertat de strigatele persoanelor de faţă, a ridicat pe rând mâinile şi a parat loviturile, (destinate zonei capului) suferind astfel leziuni grave (mâna/palma stângă fiindu-i practic secţionată). Imediat după comiterea faptei, inculpaţi au părăsit locul faptei.

Ulterior, prin persoane interpuse, inculpaţii au încercat să o determine pe partea vătămată să realizeze o împăcare frauduloasă şi să facă declaraţii necorespunzătoare adevărului.

Fapta descrisă a fost comisă pe fondul exercitării de către inculpaţi a unor violenţe şi ameninţări asupra părţii vătămate în scopul constrângerii acesteia să le dea sume de bani nedatorate, pentru a dobândi astfel foloase injuste. Astfel, în urma cu cea 2 ani, partea vătămata a împrumutat de la inc. V.R. zis „A.” suma de 300 de euro, plătind înapoi după cea 2 luni suma de 2.000 sau 3.000 euro (datoria + dobânzi tip camătă), dintre care o parte au fost remişi către inculpaţii N.F. zis „S.” şi N.M. zis „G.” (rude cu V.R. zis „A.”). în ciuda acestui aspect, inculpaţii N.F. zis „S.” şi N.M. zis „G.” au continuat să ceară - prin ameninţări şi violenţe care au culminat cu fapta din 08 martie 2009 - sume mari de bani de la partea vătămată în contul pretinsei datorii. Partea vătămata a dat astfel inculpaţilor o alta suma - 5.000 euro - aspect confirmat de martorii D.C. şi D.A. care au contribuit şi ei la aceasta sumă.

Partea vătămată M.A. a fost internată la Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti cu diagnosticul „traumatism grav prin sabie bord radial arc stâng şi regiune palmară proximală cu secţiune pachet vasculo-nervos radial, pachet vasculo-nervos ulnar, tendoane flexoare superficiale si profunde degete II-V TFLP, tendon lung abductor police tendon scurt extensor police, fractura parcelara os trapez si os scafoid, hemoragie moderata de tip mixt, plaga tăiata fata dorsala F2 DG X MD cu decojare latibou tegumentar de 2/1 cu pedicut proximal”.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii N.F. şi N.M., iar prin decizia penală nr. 281 din 20 decembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-au dispus următoarele:

„În baza arfe 379 pct. 2 lit. a C. proc. pen. admite apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti declarat împotriva sentinţei penale nr. 88 din data de 3 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, desfiinţează în parte sentinţa penală apelată şi în fond rejudecând:

În baza art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. condamnă pe inc. N.F. zis „S.” la pedeapsa principală de 8 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a si lit. b) C. pen. pe o durata de 4 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. condamnă acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare (parte vătămată M.A.).

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. contopeşte pedepsele principale aplicate inculpatului urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea aplicată, aceea de 8 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen. pe o durata de 4 ani, după executarea pedepsei principale, conform arfe 35 alin. (1) C. pen.

Aplică pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. scade din durata pedepsei aplicate inculpatului durata arestării preventive de la 14 aprilie 2009 la zi la 3 februarie 2010.

În baza art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. condamnă pe inc. N.M. zis „G.” la o pedeapsă principală de 7 ani şi 6 luni închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a si lit. b) C. pen. pe o durata de 4 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. condamnă acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare (parte vătămată M.A.). în baza art. 194 alin. (1) C. pen. condamnă acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare (parte vătămată D.V.).

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. contopeşte pedepsele principale aplicate inculpatului urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea aplicată, aceea de 7 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II - a si lit. b) C. pen. pe o durata de 4 ani, după executarea pedepsei principale, conform art. 35 alin. (1) C. pen.

Aplică pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a si lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. scade din durata pedepsei aplicate inculpatului durata arestării preventive de la 14 aprilie 2009 la zi la 3 februarie 2010.

Împotriva deciziei penale nr. 281 din 20 decembrie 2010 revizuenţii au formulat recurs şi prin decizia penală nr. 3876 din 02 noiembrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a dispus respingerea recursurilor ca nefondate.

Instanţa de fond cu privire la cererea de revizuire a reţinut că, potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, fiind vorba aşadar despre erori esenţiale de fapt care afectează o hotărâre definitivă şi care nu pot fi probate decât ulterior, prin descoperirea unor fapte sau împrejurări, care nu au fost cunoscute la data soluţionării cauzei.

Prin urmare, instanţa de fond a apreciat că cererea de revizuire, pentru a fi admisibilă, trebuie să privească fapte sau împrejurări noi care să poată conduce la concluzia nevinovăţiei condamnaţilor revizuenţi, şi nu mijloace de probă, ca mod de completare a unor dovezi pe situaţii deja cunoscute şi verificate de către instanţele de fond şi de control judiciar.

Prima instanţă a arătat că, potrivit prevederilor art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, ori poziţia petenţilor condamnaţi conform cu care aceştia nu ar.fi participat la comiterea faptelor pentru care au fost condamnaţi, a fost cunoscută şi verificată de instanţe, vinovăţia petenţilor fiind definitiv stabilită.

Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel revizuenţii N.V. şi N.M., şi au solicitat admiterea apelului formulat, desfiinţarea hotărârii apelate şi admiterea, în principiu, a cererii de revizuire, arătând că obiectul cererii de revizuire îl constituie decizia penală nr. 281 din 20 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti prin care aceştia au fost condamnaţi la pedepse privative de libertate, iar nu sentinţa penală nr. 88 din 03 februarie 2010 a Tribunalului Bucureşti prin care acestora le-au fost aplicate pedepse cu suspendarea sub supraveghere a executării acestora. Au mai arătat că declaraţiile autentificate la notar ale celor doi martori din cauza soluţionată obiect al dosarului nr. 22251/3/2009 au fost depuse în scopul de a sublinia şi întări cele susţinute de partea vătămată în declaraţia notarială depusă în cauză pentru a dovedi motivul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a), săvârşirea de către un martor a infracţiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 C. pen. şi existenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive constituind caz de revizuire prevăzut de art. 394 alin. 1 lit. b) C. proc. pen. şi nu de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., astfel cum s-a susţinut în referatul parchetului. Au mai arătat că declaraţia notarială a părţii vătămate se coroborează cu alte probe din dosarul cauzei, care au fost ignorate de parchet şi de instanţa de fond, făcând referire, în acest sens, la concluziile expertizei medico-legale efectuate în cauză şi la declaraţiile martorilor D.A. şi D.C.

Prin decizia penală nr. 2147 din 18 iunie 2013 Curtea de Apel Bucureşti Secţia a II a Penală în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. pr. pen. a respins, ca nefondate, apelurile formulate de revizuenţii N.E.şi N.M. împotriva sentinţei penale nr. 896 din 17 decembrie 2012 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, şi în baza art. 192 alin. (2), (4) C. proc. pen. a obligat revizuenţii la plata cheltuielilor judiciare datorate statului.

A constatat instanţa că faţă de disp. art. 393 C. proc. pen. sunt supuse revizuirii hotărârile judecătoreşti definitive prin care se soluţionează conflictul de drept substanţial penal, neprezentând relevanţă dacă hotărârile au rămas definitive la prima instanţă sau după exercitarea căilor de atac, aşa încât susţinerea revizuenţilor în sensul că s-ar impune desfiinţarea hotărârii apelate pe motiv că prima instanţă a apreciat că hotărârea supusă revizuirii este sentinţa penală nr. 88 din 03 februarie 2010 a Tribunalului Bucureşti, iar nu decizia penală nr. 281 din 20 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti prin care revizuenţii au fost condamnaţi la pedepse privative de libertate (aşa cum au precizat revizuenţii în cerere) este neîntemeiată. De altfel, atât prin sentinţa penală nr. 88 din 03 februarie 2010 a Tribunalului Bucureşti, cât şi prin decizia penală nr. 281 din 20 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti rezolvarea fondului cauzei cu privire la revizuenţi s-a făcut prin pronunţarea unei soluţii de condamnare pentru săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată.

Cu privire la motivul de apel referitor la pronunţarea sentinţei penale atacate în contextul inexistenţei actelor de cercetare efectuate de procuror în temeiul art. 399 C. proc. pen., a constatat că este nefondat, concluziile procurorului împreună cu materialul întocmit după efectuarea cercetărilor fiind înaintate instanţei, conform dispoziţiilor art. 399 alin. (5) C. proc. pen. Totodată, împrejurarea că, în opinia revizuenţilor, procurorul ar fi trebuit să administreze probe şi să efectueze şi alte acte de cercetare, nu reprezintă un temei pentru prima instanţă de a restitui cauza procurorului în vederea completării cercetărilor, o astfel de soluţie nefiind prevăzută de lege. De altfel, instanţa de fond, atunci când examinează cererea de revizuire, după ce a fost sesizată conform art. 399 alin. (5) C. proc. pen., nu este ţinută de concluziile procurorului, având însă obligaţia de a se pronunţa cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire conform procedurii reglementate de art. 403 C. proc. pen.

Referitor la cazul de revizuire invocat, prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a constatat instanţa de apel că împrejurarea că partea vătămată a dat o declaraţie autentificată, ulterior procesului penal prin care s-a stabilit în mod definitiv vinovăţia revizuenţilor, prin care şi-a retractat declaraţiile date în cursul acelui proces penal (în faza de urmărire penală) ceea ce nu este de natură să conducă la concluzia că aceasta este o împrejurare nouă, necunoscută de instanţele care au pronunţat condamnarea revizuenţilor, chiar în contextul în care susţinerile părţii vătămate sunt iterate după ce martorii D.A. şi D.C. au dat şi ei declaraţii autentificate la notar, ambele declaraţii fiind în sensul că nu s-ar fi săvârşit vreo tentativă la infracţiunea de omor. A apreciat instanţa de apel că faptele probatorii trebuie să fie noi, iar nu mijloacele de probă (respectiv declaraţiile extrajudiciare ale părţii vătămate sau existenţa a doi martori care să confirme varianta inculpaţilor în sensul că nu ar fi existat intenţia de a ucide), fiind inadmisibil ca pe calea extraordinară a revizuirii să se obţină o prelungire a probaţiunii pentru fapte şi împrejurări cunoscute şi verificate de instanţa care a soluţionat cauza.

Împotriva acestei decizii, la data 19 februarie 2013 revizuenţii N.F. şi N.M. în termen legal, au declarat recurs, (fila 5). Au depus concluzii scrise (filele 16-17) şi au solicitat, în esenţă, admiterea recursurilor, casarea deciziei atacate si pe fond admiterea cererii de revizuire, susţinând ca îşi întemeiază recursul pe cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., invocând motivul prev. de art. 394 lit. a) C. proc. pen., întrucât s-au descoperit fapte noi şi în mod greşit au apreciat cele două instanţe cu privire la cererea de revizuire formulată.

Au susţinut ca instanţele de fond si de apel nu s-au pronunţat asupra hotărârii a cărei revizuire s-a solicitat, ci asupra altei hotărâri, nu a fost chemata partea vătămata, arătând că relevanta în cauza este poziţia părţii vătămate care a dat declaraţie la notariat şi care se coroborează cu raportul de expertiza medico legala. Au mai arătat că între declaraţiile martorilor audiaţi exista numeroase contradicţii, astfel ca rezultă o împrejurare nouă şi se impune trimiterea cauzei la instanţa de fond pentru rejudecare.

Examinând recursurile declarate de revizuenţii N.F. şi N.M., Înalta Curte apreciază recursurile revizuenţilor ca fiind nefondate pentru considerentele ce se vor arăta:

Potrivit dispoziţiilor art. 393 C. proc. pen. sunt supuse revizuirii hotărârile judecătoreşti definitive prin care se soluţionează conflictul de drept substanţial penal, neprezentând relevanţă dacă hotărârile au rămas definitive la primă instanţă sau după exercitarea căilor de atac, ambele hotărâri pronunţate în cauză conţinând o rezolvare a fondului cauzei privindu-i pe revizuenţi.

Exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii este limitată de legiuitor în mod expres doar la cinci cazuri prevăzute de art. 394 C. proc. pen.:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei;

b) un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasa în cauza a cărei revizuire se cere;

c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

d) un membru al completului de judecata, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penala a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;

e) când doua sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.

Din examinarea lucrărilor şi actelor dosarului, rezultă că, în cauză, nu sunt incidente dispoziţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., care ar impune revizuirea sentinţei penale atacate.

Potrivit textului de lege sus-menţionat, hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii, dacă sunt întrunite cumulativ condiţiile expres prevăzute de lege: faptele şi împrejurările noi descoperite să nu fi fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei şi, respectiv, condiţia ca aceste fapte şi împrejurări noi să fi condus la o soluţie diametral opusă celei pronunţate, în situaţia în care ar fi fost cunoscute de instanţe.

Astfel, împrejurările invocate de revizuenţii N.F. şi N.M. nu pot fi considerate împrejurări noi care să impună revizuirea sentinţei atacate, întrucât, pe de o parte, aspectele învederate au fost avute în vedere de instanţe în fazele anterioare ale procesului penal, iar pe de altă parte, acestea echivalează cu o solicitare de suplimentare a probatoriului administrat în cursul cercetării judecătoreşti, solicitare care nu este admisibilă în calea extraordinară de atac a revizuirii.

Revizuirea este o cale de atac extraordinară, astfel încât criticile formulate de revizuenţii N.F. şi N.M. nu se încadrează în cazul de revizuire prev. de art. 394 lit. a) C. proc. pen.

Potrivit prevederilor art. 394 lit. a) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei. Legea se referă la situaţii de fapt noi, în sensul că din diverse motive, ele au rămas necunoscute instanţei de fond, şi nu la mijloace de probă, ca mod de completare a dovezilor pe împrejurări deja avute în vedere şi verificate. Or, în această cale extraordinară de atac condamnaţii solicită prelungirea probatoriului şi nu invocă fapte sau împrejurări noi, necunoscute de instanţe.

Faptele probatorii trebuie să fie noi, iar nu mijloacele de probă, respectiv declaraţiile extrajudiciare ale părţii vătămate sau existenţa a doi martori care să confirme varianta inculpaţilor, fiind inadmisibil ca pe calea extraordinară a revizuirii să se obţină o prelungire a probaţiunii pentru fapte şi împrejurări cunoscute şi verificate de instanţa care a soluţionat cauza.

Înalta Curte, constată că probatoriul adininistrat în cauză este concludent în stabilirea existenţei faptelor şi a vinovăţiei revizuenţilor, astfel încât cererile condamnaţilor nu pot transforma revizuirea într-un alt apel sau recurs, chiar dacă partea vătămată a dat declaraţii extrajudiciare, acestea nu pot constitui dovada existenţei unor împrejurări noi, legea referindu-se la situaţii de fapt noi, în sensul că au rămas necunoscute instanţei şi nu la mijloace de probă ca mod de completare a probelor avute deja în vedere.

De asemenea, Înalta Curte constată că nu este incident nici cazul de revizuire prev. de art. 394 lit. b) C. proc. pen., întrucât nu a fost dovedită infracţiunea de mărturie mincinoasă printr-o hotărâre judecătorească definitivă sau printr-o ordonanţa a procurorului.

Înalta Curte constată că susţinerile revizuenţilor nu cad sub incidenţa cazurilor de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen. şi în mod legal şi temeinic prima instanţă a .respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenţii N.F. şi N.M., soluţie menţinută şi de instanţa de apel.

În raport cu cele arătate, constatând că hotărârile pronunţate sunt legale şi temeinice, Înalta Curte, în baza art. 385¹⁵ pct. lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenţii revizuienti N.F. şi N.M.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenţii la plata cheltuielilor judiciare;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de revizuenţii condamnaţi N.F. şi N.M. împotriva deciziei penale nr. 35/ A din 12 februarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Obligă recurenţii revizuenţi condamnaţi la plata sumei de câte 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 18 iunie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 2136/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2176/2013. Penal. Traficul de minori (Legea... →

ICCJ. Decizia nr. 2147/2013. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2147/2013. Penal