ICCJ. Decizia nr. 2133/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Traficul de influenţă (art.257 C.p.), infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2133/2013
Dosar nr. 1967/109/2012
Şedinţa publică din 18 iunie 2013
Asupra recursurilor de faţă,
Prin sentinţa penală nr. 293 din 3 mai 2012, a Tribunalului Argeş, s-au admis cererile formulate de inculpaţii S.T.M., U.I. şi I.D. în temeiul art. 3201 C. proc. pen.
S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de inculpatul S.T.M.
A fost condamnat inculpatul S.T.M. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.
În temeiul disp. art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.
În temeiul disp. art. 71 C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.
În temeiul disp. art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei şi în temeiul disp. art. 862 C. pen. s-a fixat termen de încercare de 7 ani.
În temeiul disp. art. 863 alin. (1) lit. a) C. pen. a fost obligat pe inculpat să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş şi a fost obligat inculpatul să respecte dispoziţiile art. 863 alin. (1) lit. b)-d) C. pen.
S-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 864 C. pen.
În temeiul disp. art. 71 alin. 5 C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate.
În temeiul disp. art. 350 C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.
În temeiul disp. art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii de 24 de ore şi perioada executată în arest preventiv începând cu data de 29 februarie 2012 şi până la data pronunţării.
A fost menţinut sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului S.T.M. până la concurenta sumei de 200 euro.
A fost condamnat inculpatul U.I. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 257 C. pen.
S-a aplicat inculpatului U.I. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a Ii-a şi b C. pen. pe o perioadă de 3 ani în temeiul disp. art. 65 alin. (1) C. pen.
În temeiul disp. art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.
În temeiul disp. art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei şi în temeiul disp. art. 862 C. pen. s-a fixat termen de încercare de 7 ani.
În temeiul disp. art. 863 alin. 1 lit. a C. pen. a fost obligat inculpatul să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş.
A fost obligat inculpatul să respecte dispoziţiile art. 863 alin. (1) lit. b)-d) C. pen. şi s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 864 C. pen.
În temeiul disp. art. 71 alin. 5 C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate.
A fost ridicat sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor mobile şi imobile ce aparţin inculpatului U.I.
A fost condamnat inculpatul I.D. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.
În temeiul disp. art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În temeiul disp. art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei şi în temeiul disp. art. 862 C. pen., s-a fixat termen de încercare de 5 ani.
În temeiul disp. art. 863 alin. (1) lit. a) C. pen. a fost obligat inculpatul să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş.
A fost obligat inculpatul să respecte dispoziţiile art. 863 alin. (1) lit. b)-d) C. pen. şi s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 864 C. pen.
În temeiul disp. art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate.
A fost obligat inculpatul S.T.M. să plătească inculpatului I.D. contravaloarea la data plăţii a sumei de 200 euro şi inculpatul U.I. să plătească inculpatului I.D. suma de 1.600 euro sumă aflată la B.R.D.G.S.G. - Sucursala Argeş pe numele inculpatului U.I. în contul x.
S-a reţinut, în fapt, că inculpatul I.D. la data de 05 februarie 2011, a fost depistat conducând pe drumurile publice autoturismul Dacia cu nr. de înmatriculare x, cu o alcoolemie de 1,15 grame %o alcool în sânge, peste limita prevăzută.
Din echipajul de poliţie făcea parte inculpatul S.M. care a constatat că inculpatul I.D. consumase băuturi alcoolice, conducându-1 la Spitalul Judeţean Argeş unde i-au fost recoltate probe de sânge.
A doua zi dimineaţa, inculpatul I.D. a luat din nou legătura cu agentul de poliţie S.M. şi l-a întrebat dacă îl poate ajuta în sensul de a nu i se întocmi dosar penal, acesta afirmând că îl poate ajuta, însă nu la acel moment.
După o anumită perioadă de timp, inculpatul I.D. a luat din nou legătura cu inculpatul S.T., discuţiile purtându-se în domiciliul inculpatului S.T., când acesta i-a promis inculpatului I.D. că îl va ajuta pentru a obţine o valoare mai mică a alcoolemiei, stabilită în urma recoltării probelor de sânge, respectiv că trebuie solicitată o recalculare a alcoolemiei spunându-i inculpatului I.D. să ia legătura cu un alt poliţist de la Poliţia Topoloveni, respectiv martorul B.A.G.
Inculpatul I.D. s-a deplasat la Poliţia Topoloveni, unde a discutat cu martorul B., iar în luna martie 2011, a luat din nou legătura cu inculpatul S., care i-a dat numărul de telefon al inculpatului U. spunându-i în acelaşi timp că acesta îl poate ajuta să obţină un rezultat favorabil ca urmare a recalculării alcoolemiei. Inculpatul I.D. l-a sunat pe inculpatul U. şi i-a comunicat faptul că îl costă 1800 euro pentru a obţine un rezultat favorabil al alcoolemiei ca urmare a recalculării acesteia, spunându-i totodată să ia legătura cu inculpatul S. în momentul în care va avea această sumă de bani.
În vara anului 2011, inculpatul I.D. i-a dat inculpatului S. suma de 1800 euro în faţa Poliţiei din Topoloveni, după care s-au întâlnit în locuinţa bunicilor inculpatului I.D., ocazie cu care inculpatul S. i-a adus o ciornă de pe care inculpatul l. a copiat o cerere de recalculare a alcoolemiei pe care ulterior a depus-o la procuror.
În aceleaşi împrejurări, inculpatul S.M. i-a spus inculpatului I.D. că trebuie să declare la poliţie cu privire la consumul de alcool faptul că a băut palincă şi nu cum se întâmplase în realitate, două pahare cu vin.
Inculpatul I.D. i-a dat în zilele următoare inculpatului S. şi banii reprezentând contravaloarea taxei de recalculare a alcoolemiei, taxă pe care inculpatul S. a achitat-o prin intermediul unei alte persoane.
După circa o lună şi jumătate de la plata sumei de bani, a sosit rezultatul alcoolemiei stabilit în urma recalculării şi întrucât acesta nu fusese modificat în mod favorabil inculpatului I.D., acesta s-a prezentat la procuror şi a formulat denunţul din cauza de faţă.
Din declaraţia inculpatului U.I. rezultă că inculpatul S. i-a dat suma de 1600 euro, reprezentând preţul pentru ajutorul pe care acesta urma să îl dea inculpatului I.D., restul de 200 euro fiind opriţi de inculpatul S.
Din conţinutul convorbirilor telefonice purtate între inculpatul S. şi inculpatul U. la data de 26 februarie 2012, rezultă că inculpatul S.T. nu a fost surprins de faptul că inculpatul I.D. nu a obţinut Un rezultat favorabil în urma recalculării, spunându-i inculpatului U. că are probleme cu inculpatul I.D. şi că trebuie să rezolve într-un fel cu acesta.
Din conţinutul convorbirii purtată de inculpatul S. cu inculpatul I.D., rezultă că inculpatul S. i-a explicat inculpatului I.D. faptul că rezultatul nefavorabil obţinut ca urmare a recalculării alcoolemiei se datorează împrejurării că nu. a fost luată în considerare declaraţia în care acesta a scris că a consumat palincă şi nu vin.
Totodată inculpatul S. i-a spus inculpatului l. că se mai poate solicita o recalculare a alcoolemiei şi în instanţă, urmând a rezolva acest lucru împreună cu avocatul său.
Din conţinutul convorbirilor telefonice purtate între inculpaţi, din conţinutul convorbirilor telefonice purtate între inculpatul l. şi S., precum şi din declaraţiile inculpaţilor rezultă faptul că inculpatul I.D. a avut convingerea că atât inculpatul S. cât şi inculpatul U. au o influenţă reală asupra persoanelor cu atribuţii în recalcularea alcoolemiei, promiţându-i obţinerea unui rezultat favorabil şi mai mult decât atât ajutându-l în demersurile întreprinse în acest sens.
Faptul că inculpatul S. avea calitatea de agent de poliţie cu atribuţii în constatarea contravenţiilor şi infracţiunilor precum şi faptul că l-a învăţat pe inculpatul I.D. cum să solicite recalcularea alcoolemiei şi i-a achitat taxa cerută de lege pentru această probă, i-a întărit inculpatului I.D. convingerea că inculpatul S. împreună cu inculpatul U. îl vor ajuta să obţină o alcoolemie în urma recalculării sub limita prev. de lege pentru a constitui infracţiune.
Pentru existenta infracţiunii de trafic de influentă nu interesează dacă intervenţia promisă a avut sau nu loc şi nici dacă acel act a fost sau nu efectuat.
S-a reţinut că infracţiunea de trafic de influentă se consumă în momentul în care făptuitorul, respectiv inculpaţii S. şi U. au lăsat să se creadă că au influenţă asupra unui funcţionar, au primit banii de la inculpatul I.D., neavând relevanţă, dacă cei doi au făcut sau nu demersuri în sensul de a-l ajuta pe inculpatul I.D.
Nu se poate susţine că fapta săvârşită de inculpatul S. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 264 C. pen. respectiv de favorizare a infractorului, întrucât pentru existenţa acestei infracţiuni este necesar ca ajutorul să fie dat infractorului pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei, ori pentru a-i asigura infractorului folosul sau produsul infracţiunii.
Pe de altă parte, ceea ce deosebeşte în mod esenţial cele două infracţiuni constă în aceea că inculpatul S. nu s-a oferit să-1 ajute pe inculpatul I.D., cu scopul de a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, ci a fost de acord să îl ajute pe acesta în sensul de a scăpa de răspundere penală, creându-i convingerea că împreună cu inculpatul U. pot influenţa funcţionarii cu atribuţii în acest domeniu în sensul de a se stabili în cauză o alcoolemie într-un procent mai mic.
De asemenea, esenţial este faptul că inculpaţii S. şi U. au primit de la inculpatul I.D. suma de 1800 euro în acest scop, sumă pe care i-a cerut-o inculpatului I. inculpatul U., însă inculpatul I.D. i-a dat-o inculpatului S., acesta din urmă oprind suma de 200 euro, restul dându-o inculpatului U.
În consecinţă, a constatat instanţa că fapta săvârşită de inculpatul I.D. care la data de 05 februarie 2011, a fost depistat pe drumurile publice autoturismul Dacia cu nr. de înmatriculare X cu o alcoolemie teoretică în creştere de 1,15 grame %o întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.
Fapta inculpatului U.I. care în cursul anului 2011, a pretins suma de 1800 euro şi a primit prin intermediul inculpatului S.T.M. suma de 1600 euro în scopul de a obţine un rezultat favorabil, sub limita prev. de lege pentru a fi infracţiune a alcoolemiei în sânge a inculpatului I.D., prin intervenţia pe lângă funcţionari abilitaţi asupra cărora a lăsat să se înţeleagă faptul că are Influentă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 257 C. pen.
Fapta inculpatului S.T.M., agent şef principal de poliţie în cadrul I.P.J. Argeş, având calitatea de organ de cercetare al Poliţiei judiciare şi atribuţii de constatare a contravenţiilor şi infracţiunilor, care, în cursul anului 2011, a primit de la inculpatul I.D. suma de 1800 euro din care a oprit 200 euro şi restul de 1600 euro i-a dat-o inculpatului U.I., în scopul obţinerii unui rezultat favorabil ca urmare a recalculării alcoolemiei denunţătorului I.D., prin intervenţia pe lângă funcţionari abilitaţi, asupra cărora a lăsat se înţeleagă faptul că are influenţă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea 78/2000.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaţilor s-au avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor, împrejurările în care au fost săvârşite faptele, suma de bani solicitată de cei doi inculpaţi, concentraţia de alcool prezentată de inculpatul I.D. în momentul depistării în trafic, faptul că inculpatul S.T. avea calitate de agent de poliţie şi de organ de cercetare al Poliţiei judiciare, precum şi faptul că niciunul dintre inculpaţi nu au antecedente penale, aveau locuri de muncă stabile şi au recunoscut săvârşirea faptelor, aşa cum au fost reţinute prin actul de sesizare.
Prin sentinţa pronunţată instanţa a admis cererile formulate de inculpaţii S.T.M., U.I. şi I.D. de aplicare a dispoziţiilor prevăzute de art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
S-a apreciat că scopul pedepsei, prev. de art. 52 C. pen., se poate realiza prin condamnarea inculpaţilor S.T.M. la pedeapsa închisorii de 3 ani şi 6 luni, U.I. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi I.D. la pedeapsa de 2 ani închisoare cu aplicarea dispoziţiilor prev. de art. 861 C. pen.
S-a menţinut sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului S.T.M. până la concurenta sumei de 200 euro.
Având în vedere faptul că suma de 1.600 euro primită de inculpatul U. de la inculpatul I.D. prin intermediul inculpatului S., a fost depusă la B.R.D.G.S.G. - Sucursala Argeş pe numele inculpatului U.I. în contul X, fiind ridicată de organele de cercetare penală de la inculpatul U.I., dispunându-se ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor mobile şi imobile ce aparţin inculpatului U.I.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş şi inculpatul S.T.M., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Procurorul a solicitat reindividualizarea pedepsei sub aspectul modalităţii de executare în ce îl priveşte pe inculpatul S.T.M., cu privire la inculpatul U.I. a arătat că în mod nelegal prima instanţă a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit la urmărirea penală asupra sumei de 1600 lei ridicaţi de la inculpat şi depuşi pe numele acestuia la B.R.D., iar a treia critică a vizat modificarea temeiului restituirii sumelor de bani către denunţător, respectiv art. 61 alin. (4) din Legea nr. 78/2000.
Inculpatul S.T.M., a criticat sentinţa pentru nelegalitate sub aspectul încadrării juridice a faptei, iar în subsidiar, a solicitat reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii acesteia.
Prin decizia penală nr. 118/ A din 23 octombrie 2012 Curtea de Apel Piteşti a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş, a desfiinţat în parte sentinţa atacată şi rejudecând a înlăturat dispoziţia privind ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor mobile şi imobile ce aparţin inculpatului U.I. şi a menţinut acest sechestru până la concurenţa sumei de 1600 euro.
În temeiul art. 61 alin. (4) din Legea nr. 78/2000 a obligat pe inculpatul S.T.M. să plătească inculpatului I.D. suma de 1600 euro, sumă aflată la B.R.D.G.S.G. - Sucursala Argeş pe numele inculpatului U.I. în contul X.
A respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul S.T.M., a menţinut în rest dispoziţiile sentinţei şi a obligat inculpatul S.T.M. la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a constatat că toate criticile formulate de inculpat cu referire la încadrarea juridică a faptei sunt neîntemeiate şi, totodată, că instanţa de fond a avut în vedere şi a dat efecte corespunzătoare tuturor criteriilor - de individualizare prevăzute de lege, motivând amplu şi convingător atât cuantumul pedepselor aplicate inculpaţilor, cât şi modalitatea de executare a pedepsei aplicate.
A reţinut instanţa că pentru a se realiza o îndestulare a pretenţiilor inculpatului I.D. trebuie menţinută măsura sechestrului asigurător, cu atât mai mult cu cât suma a fost consemnată pe numele inculpatului U.I., acesta putând oricând să retragă suma destinată executării silite, astfel că a înlăturat dispoziţia privind ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor mobile şi imobile ce aparţin inculpatului U.I., a menţinut sechestrul până la concurenţa sumei de 1600 euro şi a obligat pe inculpatul S.T.M. să plătească inculpatului I.D. suma de 1600 euro.
Împotriva acestei hotărâri au declarat, în termen legal, calea de atac a recursului Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, invocând cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. şi inculpatul S.T.M. raportat la dispoziţiile art. 3859 pct. 14 şi 17 C. proc. pen.
În cadrul motivului de casare prevăzut de textul indicat mai sus, procurorul a solicitat obligarea inculpatului S.T. la restituirea sumei de 200 euro către inculpatul I.D. precum şi obligarea inculpatului U.I. la plata sumei de 1.600 euro către acelaşi inculpat I.D. şi menţinerea sechestrului asigurător pentru suma de 1.450 euro.
Inculpatul S.T.M. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina sa din infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de dispoziţiile art. 257 C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea de favorizarea infractorului prevăzută de dispoziţiile art. 264 C. pen. şi reducerea pedepsei întrucât a optat pentru procedura simplificată prevăzută de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.
Examinând decizia recurată în raport de motivele de casare invocate, dar şi din oficiu conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că motivul invocat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi de inculpatul S.T.M. în baza cazului de casare prev. de dispoziţiile art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. este întemeiat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:
În cursul anului 2011, recurentul inculpat S.T.M. împreună cu coinculpatul U.I. au pretins şi primit de la denunţătorul I.D. suma de 1.800 euro, lăsând să se înţeleagă că au influenţă pe lângă funcţionarii abilitaţi în vederea determinării, recalculării alcoolemiei denunţătorului în dosarul penal în. care acesta era cercetat.
Conform probelor dosarului, inclusiv a declaraţiilor date de inculpaţi la instanţa de fond prin care înţeleg să fie judecaţi în baza probelor administrate în faza de urmărire penală (filele 34,35, 36 dosar instanţa de fond) rezultă că din suma de 1.800 euro primită, recurentul inculpat S.T.M. a reţinut suma de 200 euro, diferenţa de 1.600 euro fiind primiţi de coinculpatul U.I.
De asemenea, din procesul - verbal din 19 martie 2012, aflat la fila 273 dosar urmărire penală, rezultă că inculpatul U.I. a predat organului de urmărire penală suma de 1.450 euro, sumă faţă de care s-a dispus de către procuror instituirea sechestrului şi a fost depusă la B.R.D.G.S.G. - Sucursala Argeş, pe numele inculpatului U.I., fila 278 dosar urmărire penală.
Totodată, potrivit dispoziţiilor legale, respectiv art. 6/1 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 78/2000, făptuitorul, inculpatul denunţător I.D., nu se pedepseşte dacă denunţă autorităţilor fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru acea faptă.
În această situaţie, banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat.
Întrucât, în cauză, aşa cum s-a arătat mai sus, recurentul inculpat S.T.M. a reţinut din suma pretinsă 200 euro, restul revenind coinculpatului U.I., în mod corect, prin aplicarea dispoziţiilor legale, instanţa de apel trebuia să dispună obligarea inculpatului S.T.M. la restituirea sumei de 200 euro şi a inculpatului U.I. la restituirea sumei de 1.600 euro.
Totodată, în cadrul acestui caz de casare invocat de procuror, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, în vederea recuperării de către denunţător a sumelor indicate, se impune menţinerea măsurii de siguranţă dispusă de procuror şi anume, menţinerea sechestrului asigurător dispus pentru suma de 1.450 euro ridicată de la inculpatul U.I., urmând a reforma hotărârile în acest sens.
În ceea ce priveşte celelalte critici invocate de către recurentul inculpat S.T.M., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea nu sunt întemeiate.
Astfel, cu referire la încadrarea juridică a faptei săvârşită de recurentul inculpat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că în cauză sunt întrunite toate cerinţele esenţiale pentru întregirea laturii obiective ale infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de dispoziţiile art. 257 C. pen., respectiv făptuitorul, inculpatul S.T., agent de poliţie, nu numai că a lăsat să se creadă că are influenţă asupra anumitor funcţionari pentru a-i determina să rezolve problema denunţătorului, dar l-a şi convins pe denunţător de această influenţă, punându-l în legătură cu coinculpatul U.I.
În cadrul activităţii sale infracţionale, recurentul inculpat a promis intervenţia sa pe lângă un funcţionar spre a-l determina să facă un act care intra în atribuţiile sale de serviciu, cu un conţinut ce îl favoriza pe denunţător.
Activitatea inculpatului S.T.M. s-a derulat mai înainte ca funcţionarul pe lângă care s-a promis că se va interveni să fi îndeplinit actul ce constituie obiect al intervenţiei.
Faţă de aceste elemente de fapt şi de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constata că cererea acestuia este neîntemeiată.
Totodată, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că nici critica privind cuantumul pedepsei aplicată inculpatului S.T.M. nu este întemeiată, avându-se în vedere valorile sociale lezate prin activitatea sa infracţională şi în special calitatea pe care o avea inculpatul la momentul comiterii, respectiv ofiţer de poliţie, persoana chemată să vegheze la respectarea legii şi a ordinii de drept.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi inculpatul S.T.M. împotriva deciziei penale nr. 118/ A din 23 octombrie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, numai cu privire la sumele ce urmează a fi restituite lui I.D. şi măsura sechestrului asigurător şi va obligă pe inculpatul S.T.M. la plata sumei de 200 euro sau contravaloarea acestei sume în lei, la cursul B.N.R. din ziua plăţii, către I.D. şi pe inculpatul U.I. la plata sumei de 1600 euro sau contravaloarea acestei sume în lei, la cursul B.N.R. din ziua plăţii, către I.D.
Va menţine măsura sechestrului asigurător instituit asupra sumei de 1.450 euro, sumă depusă la B.R.D.G.S.G. - Sucursala Argeş, pe numele inculpatului U.I. şi la dispoziţia organelor de cercetare penală.
Va ridica măsurile asigurătorii aplicate altor bunuri mobile şi imobile, cu excepţia celor mai sus-menţionate, în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii S.T.M. şi U.I.
În baza art. 192 alin. (6) cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursurilor rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi inculpatul S.T.M. împotriva deciziei penale nr. 118/ A din 23 octombrie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, numai cu privire la sumele ce urmează a fi restituite lui I.D. şi măsura sechestrului asigurător, după cum urmează:
1. Obligă pe inculpatul S.T.M. la plata sumei de 200 euro sau contravaloarea acestei sume în lei, la cursul B.N.R. din ziua plăţii, către I.D.
2. Obligă pe inculpatul U.I. la plata sumei de 1600 euro sau contravaloarea acestei sume în lei, la cursul B.N.R. din ziua plăţii, către I.D.
Menţine măsura sechestrului asigurător instituit asupra sumei de 1.450 euro, sumă depusă la B.R.D.G.S.G. - Sucursala Argeş, pe numele inculpatului U.I. şi la dispoziţia organelor de cercetare penală.
Ridică măsurile asigurătorii aplicate altor bunuri mobile şi imobile, cu excepţia celor mai sus-menţionate, în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii S.T.M. şi U.I.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursurilor rămân în sarcina statului.
Onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurentul intimat inculpat S.T.M. şi intimatul inculpat I.D., până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 100 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimaţii inculpaţi U.I., în sumă de câte 300 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 18 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2129/2013. Penal. Iniţiere, constituire de... | ICCJ. Decizia nr. 2136/2013. Penal → |
|---|
