ICCJ. Decizia nr. 2129/2013. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2129/2013
Dosar nr. 9484/85/2012
Şedinţa publică din 18 iunie 2013
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 151/2012 pronunţată de Tribunalul Sibiu s-a dispus respingerea cererii de schimbare de încadrare juridică din trei infracţiuni de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. într-o singură infracţiune de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art.75 lit. a) , art. 41, 42 C. pen. şi cu art. 37 lit. b) C. pen.
S-au reţinut la încadrarea juridică a infracţiunilor deduse judecăţii art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 18 din Legea nr. 508/2004.
În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 comb. cu art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen. şi cu reţinerea art. 18 din Legea nr. 508/2004 a fost condamnat inculpatul F.E., la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire grup organizat nestructurat.
În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. comb. cu art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen. şi cu reţinerea art. 18 din Legea nr. 508/2004 a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 5 închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în dauna SC V.F.S.I.R.I.F.N. SA.
În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, ca şi pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. comb. cu art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen. şi cu reţinerea art. 18 din Legea nr. 508/2004 a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 6 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în dauna SC F.L.I.N.T.I.F.N. SA.
În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, ca şi pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. comb. cu art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen. şi cu reţinerea art. 18 din Legea nr. 508/2004 a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 5 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în dauna SC F.L.I.N.T.I.F.N. SA.
În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a III-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, ca şi pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 C. pen. s-au contopit pedepsele de 4 ani închisoare, 5 ani închisoare, 6 ani şi 6 luni închisoare şi 5 ani şi 6 luni închisoare aplicate inculpatului F.E., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani şi 6 luni închisoare sporită la 8 ani închisoare; s-au contopit pedepsele complementare de 2 ani, 3 ani şi 2 ani de interzicere a drepturilor civile urmând ca inculpatul să execute pedeapsa complementară cea mai grea de 3 ani a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a III-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului F.E., iar în baza art. 88 C. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată durata arestării preventive începând cu data de 8 iunie 2012 la zi.
În baza art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 şi următoarele din C. civ., s-au admis acţiunile civile aşa cum au fost formulate şi în consecinţă a fost obligat inculpatul să plătească cu titlu de despăgubiri civile: - către partea civilă SC V.F.S.I.R.I.F.N. SA reprezentată de SCA - Ţ.Z. cu sediul în Bucureşti, Şos. Nicolae Titulescu, A.H., intrarea de vest, etaj 8, sector 1 suma de 1.757.396,21 lei; - către partea civilă SC F.L.R.I.F.N. SA cu sediul pentru comunicarea actelor de procedură în Bucureşti str. Banul Andronache, Partea A, etaj 1 sector 1 suma de 4.838.726 lei (reprezentând capital neachitat din contractul de leasing din 10 iunie 2008), cu penalităţi la data plăţii precum şi suma de 2.178.533 lei (reprezentând capital neachitat din contractul de leasing din 10 iunie 2008) cu penalităţi la data plăţii.
În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1.800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din care suma de 600 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. Alba Iulia s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor R.C. zis „D. ” ; A.A.A.; H.E.; D.P. zis „P.”; M.A.; L.G.N.
Instanţa de fond a reţinut că în vara anului 2009, lunile iulie-august, inculpaţii R.C., A.A.A., F.E. şi D.P., persoane care nu aveau o sursă constantă şi legală de venit, au luat rezoluţia infracţională de a se constitui într-o grupare infracţională, având ca scop obţinerea ilegală de venituri prin săvârşirea de infracţiuni.
Pentru realizarea acestui scop infracţional erau preluate prin cesiune societăţi comerciale care utilizau autovehicule în leasing (autobasculante, malaxoare pentru beton - „cife”, pompe pentru beton etc.) şi care societăţi prezentau datorii către diverse persoane fizice şi/sau juridice, în special către firmele de leasing proprietare a utilajelor astfel deţinute. Aceste societăţi erau identificate, fie personal de către membrii grupării (fie prin intermediul altor persoane) şi erau preluate ulterior de la asociaţii iniţiali, prin cesiune şi trecute pe numele unor. persoane sărace, fără loc de muncă, fără o ocupaţie constantă şi fără venituri, aşa cum este şi inculpatul F.E.
Tot pentru a-i scăpa de datorii pe administratorii de drept şi contra unor sume de bani, inculpatul F.E. a preluat singur, sau împreună cu alte persoane (spre exemplu cu C.D. cu care este coinculpat în alt dosar) şi alte şase societăţi comerciale cum sunt: SC B.T. SRL, SC N.E. SRL, SC C.G. SRL, SC G.S. SRL, SC G. SRL, SC L. SRL, dar care nu fac obiectul cauzei.
Inculpatul F.E. nu urma să administreze efectiv societăţile preluate, fiind folosit de către ceilalţi membrii ai grupării, pentru preluarea datoriilor şi pentru a obţine beneficii materiale mari prin acţiuni ce reprezentau practic scopul infracţional al constituirii acestei grupări.
Toate aceste activităţi infracţionale, (identificarea firmelor utilizatoare ale utilajelor şi autovehiculelor luate în leasing, preluarea acestor societăţi prin cesiune, primirea autovehiculelor de la utilizatori şi transportul acestora în Bulgaria, în baza unor acte false, precum şi vinderea lor ilegală, în ţări ca Siria şi Irak), reprezentau scopul real al membrilor grupării, principalele beneficii fiind realizate de inculpaţii A.A.A. şi R.C.. A.A.A. este finanţatorul şi beneficiarul principal al acestor operaţiuni ilicite, existând însă indicii că sumele de bani folosite proveneau şi de la fratele acestuia M., fără însă ca acesta să fie trimis în judecată până la acest moment.
Inculpatul D.P. a fost folosit de inculpaţii R.C. şi A.A.A., pentru identificarea inculpatului F.E., pentru pregătirea şi determinarea acestuia în vederea săvârşirii faptelor, respectiv: îmbrăcarea acestuia pentru preluarea firmei SC B.S.C. SRL, cu haine mai bune pentru a fi prezentabil, promisiunea şi oferirea unor sume de bani, transportul repetat la Bucureşti pentru a se întâlni cu inculpaţii R.C. şi A.A.A., însoţirea inculpatului F.E. la discuţiile purtate cu. inculpaţii M.A. şi L.G., asociaţii SC B.S.C. SRL, etc.
Întrucât maşinile achiziţionate, nu erau dobândite în proprietate de către membrii grupării, fiind luate în leasing acestea nu puteau fi înmatriculate pe numele lor, actele originale de proprietate fiind întocmite pe numele proprietarilor de drept, respectiv al firmelor de leasing. Astfel, pentru că din România nu putea fi trecută legal peste graniţă o maşină care nu era condusă de proprietarul său de drept, sau de un reprezentant împuternicit al acestuia, membrii grupării au obţinut împuterniciri false, provenind aparent de la firmele de leasing şi întocmite în fals pe numele şoferilor care urmau să conducă maşinile peste graniţă, împuterniciri care erau însoţite uneori pentru a da o mai mare credibilitate şi de contracte de muncă fictive.
Deoarece pentru accesul în Turcia şi ulterior spre ţările arabe, era necesară pentru cetăţenii români obţinerea unei vize de intrare, şoferii transportau maşinile până într-o parcare situată în Bulgaria, la graniţa cu Turcia, unde M. - fratele lui A., le prelua. Din acest loc, maşinile erau conduse de şoferii turci sau arabi, aduşi de M., care nu aveau nevoie de viză pentru intrarea în Turcia şi autovehiculele erau transportate în zona liberă Damasc.
Şoferii identificaţi şi folosiţi de membrii grupării pe teritoriul ţării, până în Bulgaria, au fost martorii N.G.S., U.I. şi P.I.I. (identificaţi de inc. R.C. zis D.), şi respectiv martorii I.G., D.I., D.T. şi D.M. (identificaţi de A.A.A.).
Conducătorii auto N.G.S. şi P.I.I., au înţeles ce fapte penale săvârşeau inculpaţii şi au acţionat în continuare, fiind la dispoziţia inculpaţilor R.C.. şi A.A.A., sprijinind grupurile infracţionale ulterioare constituite de aceştia. Astfel, martorii N.G.S. şi P.I.I. au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea unor fapte ulterioare, de acelaşi gen, comise împreună cu R.C., A.A.A., H.S., fraţii G. şi alte persoane, prin Rechizitoriul D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Alba Iulia nr. 97/D/P/2010.
Inculpaţii R.C. şi ,A.A.A., au fost trimişi în judecată împreună cu alte persoane, cu care au format un alt grup infracţional, respectiv împreună cu G.C., D.V., H.S., ş.a., grup constituit pentru săvârşirea aceluiaşi gen de infracţiuni, dar prin utilizarea unor metode infracţionale mai extinse şi adaptate la o scară mult mai mare. Practic, faptele reţinute în prezenta cauză, săvârşite împreună cu F.E. şi D.P., sunt primele infracţiuni de acest gen, comise într-o ordine cronologică.
La începutul lunii august 2009, inculpaţii F.E., D.P., R.C. şi A.A.A., au stabilit în mod repetat, legături infracţionale cu inculpaţii L.G. şi M.A., administratori ai SC B.S.C. SRL Bucureşti, împreună cu care au indus în eroare firmele de leasing SC V.F.S.I.R.I.F.N. SA şi SC F.L.R.I. SA, de la care SC B.S.C. SRL prin inculpaţii L.G. şi M.A. au obţinut finanţare anterior pentru a utiliza în leasing un număr de 7 autovehicule (3 autobasculante 8x4, 2 malaxoare pentru beton - cife şi 2 pompe pentru beton).
Astfel, inculpaţii R.C. şi A.A.A., au luat în mod repetat legătura cu inc. M.A. căruia i-au propus să-i cumpere cele 7 (şapte) autovehicule, pentru suma de 220.000 euro. Inculpaţii M.A. şi L.G., în calitate de administratori ai SC B.S.C. SRL, au achiziţionat anterior, în sistem leasing următoarele utilaje:
- în martie 2008, de la SC V.F.S.I.R.I.F.N. SA, prin încheierea contractului de finanţare în leasing din 03.03.2008, un număr de 5 autovehicule marca „V. ” , respectiv 2 malaxoare pentru beton - cife, cu numerele de înmatriculare X şi 3 autobasculante 8x4 cu nr. de înmatriculare X;
- în iunie 2008, de la SC F.L.R.I. SA, prin încheierea contractului de finanţare în leasing din 10 iunie 2008, un număr de 2 autovehicule - pompe pentru beton, una marca „Volvo" şi una marca „R.”, cu numerele de înmatriculare X;
- în iunie 2008, de la SC F.L. SA, prin încheierea contractului de finanţare în leasing nr. 10 iunie 2008, o staţie pentru beton marca „A.”.
Inculpaţii R.C. şi A.A.A. au cumpărat prin intermediul inculpatului F.E. de la inculpaţii L.G. şi M.A. - administratori ai SC B.S.C. SRL, doar cele 7 autovehicule luate în leasing de la părţile civile, pentru suma totală de 220.000 euro, valoare redusă prin raportare la valoarea de piaţă a bunurilor, urmând ca ulterior scoaterii din tară a acestora, în tarile arabe prin Bulgaria şi Turcia, inculpaţii L.G. şi M.A. să cesioneze SC B.S.C. SRL, către inculpatul F.E.
Inculpatul F.E., a fost identificat şi recrutat de inculpatul D.P. şi de martorii C.D. şi G.I., care la solicitarea inc. R.C., a fost dus în repetate rânduri la Bucureşti în vederea preluării SC B.S.C. SRL prin cesiune; inculpatul D.P. l-a însoţit pe inculpatul F.E. în 11 august 2009 şi 24 august 2009 la întâlnirile cu reprezentanţii societăţii ce urma a fi preluate, când au fost semnate cesiunea şi celelalte acte necesare în faţa notarului. Inculpatul D.P. a vorbit în locul inculpatului F.E. cu reprezentanţii firmei şi a primit suma de 3.000 euro alături de F.E. pentru preluarea SC B.S.C. SRL. Inculpatul F.E. a primit 750 euro, diferenţa fiind încasată de D.P., C.D. şi G.I.
Instanţa a reţinut că inculpatul F.E. s-a asociat cu inculpaţii D.P., R.C. şi cu inculpaţii L.G. şi M.A. şi fiind de acord cu primirea unei sume de bani (750 euro) a semnat nereal că va prelua firma SC B.S.C. SRL, deşi a înţeles şi a cunoscut că pentru banii încasaţi urma să preia doar datoriile acestei firme. A realizat că momentul cesionării firmei SC B.S.C. SRL pe această societate erau mai multe maşini luate în leasing şi cu toate că inculpatul L.G.N. i-a atenţionat pe inculpaţii R.C., D.P., A.A.A. că nu trebuie să scoată din ţară aceste maşini, a fost de acord cu inducerea în eroare a părţilor civile şi a semnat actele de preluare a datoriilor societăţii administrate de cei doi inculpaţi M.A. şi L.G.N., precum şi de preluare a tuturor vehiculelor şi utilajelor din contractele de leasing din 10 iunie 2008 aparţinând SC F.L. SRL România precum şi pe cele aparţinând SC V.F.I.N.T. SRL România, aşa cum rezultă din înscrisurile de la dosar semnate de inculpat.
Actele de cesiune au fost semnate la data de 11 august 2009, iar utilajele şi vehiculele au fost predate de inculpaţii L.G.N. şi M.A. la data de 6 august 2009; la data de 7 august 2009 s-a încercat de inculpaţii R.C. şi A.A.A. să fie scoase din ţară cele 7 vehicule prin vama Giurgiu, utilizând pe conducătorii auto audiaţi în calitate de martori în dosar (N.G., I.G., U.I., D.M., D.T., P.I.).
A rezultat din probele de la dosar că la data de 7 august 2009 s-a încheiat un proces verbal încheiat de organele Poliţiei de Frontieră Giurgiu, din care reiese că cele 7 autovehicule aparţinând SC B.S.C. SRL au fost prezentate la punctul de frontieră Giurgiu pentru a fi scoase din ţară cu documente false, respectiv cu împuterniciri false din partea firmelor de leasing, întocmite pe numele şoferilor Rezultă din adresa SC V.F.S.I.R.I.F.N. SA din octombrie 2009, că societate nu a emis împuterniciri pentru ieşirea din ţară a acestor autovehicule.
A constatat instanţa că probele aduse de procuror şi evidenţiate în prezenta hotărâre în preambulul său, au făcut dovada vinovăţiei inculpatului F.E., pentru toate infracţiunile comise şi pentru care a fost trimis în judecată.
La termenul din 28 decembrie 2012, inculpatul F.E. a dat declaraţie în faţa instanţei a susţinut că îşi însuşeşte întregul material de urmărire penală, că menţine declaraţiile date anterior în cauză şi doreşte să beneficieze de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.
Faţă de susţinerile acestuia, constatând că sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. instanţa a admis cererea inculpatului şi a dispus judecarea acestuia conform procedurii simplificate prevăzută de nr. Legea nr. 202/2010, procedând la disjungerea cauzei în ceea ce-i priveşte pe ceilalţi coinculpaţi din dosar. S-a acordat termen în cauza disjunsă pentru 21 ianuarie 2013, şi s-a procedat la judecarea cauzei în ceea ce-l priveşte pe inculpatul F.E. în procedură simplificată.
S-au reţinut la încadrarea juridică a faptelor dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen., întrucât acesta, faţă de data ultimei sale condamnări la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 159 din 21 iulie 2006 a Tribunalului Sibiu, definitivă prin decizia penală nr. 278/A/2006 a Curţii de Apel Alba Iulia şi data punerii sale efective în libertate (11 martie 2009) restul rămas neexecutat de 479 zile din pedeapsa aplicată, s-a împlinit până la data săvârşirii prezentelor infracţiuni. Aşa fiind, se vor reţine prevederile art. 37 lit. b) C. pen. la încadrarea juridică a faptelor, alături de dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 508/2004 ( privind reducerea la jumătate a pedepsei aplicate) şi alături de cauza de reducere a limitelor pedepsei astfel reduse cu 1/4 potrivit art. 3201 C. proc. pen. (privind recunoaşterea vinovăţiei).
Deşi instanţa din oficiu a pus în discuţia părţilor conform art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a infracţiunilor de înşelăciune comise de către inculpatul F.E. (din trei infracţiuni distincte de înşelăciune, aflate în concurs real prev. de art. 215 al. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.) într-o singură infracţiune continuată de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., avându-se în vedere că inculpatul nu le-a săvârşit la intervale de timp diferite, ci având reprezentarea existenţei celor două părţi vătămate distincte şi fiind săvârşite faptele de înşelăciune înainte de a fi condamnat pentru, vreuna din ele, se vor reţine acestea ,ca fiind comise în condiţiile concursului de infracţiuni şi nu a unei infracţiuni continuate cu consecinţa respingerii cererii de schimbare a încadrării juridice; formulate.
Instanţa nu a reţinut la încadrarea juridică a infracţiunilor de înşelăciune săvârşite de către inculpatul F.E. nici dispoziţiile art. 75 lit. a) C. pen. (săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună) această agravantă fiind absorbită în condiţiile săvârşirii infracţiunii de înşelăciune în grup organizat nestructurat cu coinculpaţii din dosar (art. 8 din Legea nr. 39/2003), astfel că o dublă agravare şi incriminare nu se impune.
Faptele inculpatului F.E., care alături de coinculpaţii R.C., A.A.A., D.P., M.A. şi L.G., au constituit o grupare infracţională în vederea comiterii de infracţiuni - înşelăciuni cu consecinţe deosebit de grave, au întrunit elementele constitutive ale infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional nestructurat, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., 3201 C. proc. pen. şi art. 18 din Legea nr. 508/2004;
Faptele inculpatului F.E., alături de coinculpaţii R.C., A.A.A., D.P. M.A. şi L.G., de a induce în eroare SC V.F.S.R.I.F.N. SA, cu prilejul executării contractului de leasing financiar încheiat pentru cele 5 autovehicule marca V. (2 malaxoare pentru beton - cifre şi 3 - autobasculante 8x4), prin preluarea acestora la pachet şi la preţuri situate mult sub nivelul pieţii, alături de membrii grupării şi asociaţii SC B.S.C. SRL, cauzând cu intenţie prejudicii SC V.F.S.R.I.F.N. SA de peste 200.000 lei, respectiv 1.757.396,21 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune în convenţii cu consecinţe' deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., 3201 C. proc. pen. şi art. 18 din Legea nr. 508/2004;
Faptele inculpatului F.E., alături de coinculpaţii R.C., A.A.A., D.P. M.A. şi L.G., de a induce în eroare SC F.L.I.I.F.N. SA, cu prilejul executării contractelor de leasing financiar x/2008 încheiate pentru cele 2 autopompe pentru beton şi a staţiei de betoane, prin preluarea acestora la preţuri sub nivelul pieţii, alături de membrii grupării, de la asociaţii SC B.S.C. SRL, prin prezentarea ca adevărată a unei cesiuni fictive cu privire doar la pasivele firmei utilizatoare pe care o administrau asociaţii, cauzând astfel cu intenţie prejudicii SC F.L.I.I.F.N. SA de peste 200.000 lei, (de 4.838.726 lei şi respectiv de 2.178.533 lei), au întrunit elementele constitutive a două infracţiuni de înşelăciune în convenţii cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului F.E., instanţa a avut in vedere: atitudinea sinceră a inculpatului, antecedente penale (a fost condamnat la mai multe pedepse privative de libertate, dintre care una de 3 ani şi 6 luni, prin D.P. nr. 278/ A din 21 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, pentru săvârşirea unor infracţiuni de tâlhărie, a mai fost condamnat pentru săvârşirea altor infracţiuni şi s-a pus în mişcarea acţiunea penală faţă de el pentru săvârşirea unor infracţiuni de înşelăciune), atitudinea de regret a faptelor comise, criteriile de individualizare a pedepsei prev. de art.52 şi 72 C. pen., limitele de pedeapsă pentru fapta săvârşită,reduse conform art. 18 din Legea nr. 508/2004 şi art. 3201 C. proc. pen. modul şi mijloacele de săvârşire a faptei (împreună cu mai multe persoane au indus în eroare firmele de leasing), scopul urmărit de inculpat (obţinerea de beneficii materiale ilegale) precum şi rezultatul produs (prejudicierea părţilor civile).
Împotriva hotărârii pronunţate de prima instanţă au declarat apel D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Sibiu criticând-o sub aspectul laturii civile, susţinând că în cauză sunt incidente disp. art. 3201 alin. (5) C proc. pen., impunându-se disjungerea cauzei şi administrarea de probe în faţa instanţei pentru justa soluţionare a laturii civile şi inculpatul F.E. care a criticat-o sub aspectul laturii penale, privind individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, solicitând reducerea pedepsei aplicate.
Prin decizia penală nr.43/ A din 26 februarie 2013 Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul declarat de Ministerul Public Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Sibiu împotriva sentinţei penale nr. 151/2012 pronunţată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 9484/85/2012.
A desfiinţat sentinţa penală atacată, numai sub aspectul laturii civile, şi procedând la o nouă judecată în aceste limite, în temeiul art. 3201 alin. (5) C. proc. pen. a dispus disjungerea acţiunii civile şi a menţinut celelalte dispoziţii din sentinţa penală atacată.
A respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul F.E. împotriva sentinţei penale nr. 151/2012 pronunţată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 9484/85/2012.
S-a computat din durata pedepsei aplicate timpul reţinerii şi arestării preventive de la 08 iunie 2012 la 26 februarie 2013 şi în temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului F.E.
S-a reţinut că judecata în primă instanţă a avut loc în procedura simplificată prev. de art. 3201 C. pr. pen., inculpatul F.E. declarând personal că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare al instanţie şi solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care şi le-a însuşit.
Din probele administrate în cursul urmării penale rezultă că faptele există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de inculpat.
Raportat la starea de fapt a reţinut că instanţa de fond a făcut o justă încadrare juridică a faptelor şi o judicioasă individualizare judiciară a pedepselor.
Raportat la modul şi mijloacele de săvârşire a faptelor, împreună cu mai multe persoane, prejudiciile cauzate, împrejurarea că faptele au fost săvârşite în stare de recidivă postexecutorie, nu se impune reducerea pedepselor stabilite şi reţinerea circumstanţelor atenuante în favoarea inculpatului cu atât mai mult cu cât a beneficiat de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege, ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 508/2004.
Apelul parchetului s-a apreciat că este întemeiat deoarece pentru soluţionarea acţiunii civile se impune administrarea de probe în faţa instanţei şi, pe cale de consecinţă, se impune disjungerea acţiunii civile în condiţiile art. 3201 alin. (5) C. proc. pen.
În condiţiile în care inculpatul F.E. alături de inculpaţii R.C., A.A.A., A.P., M.A. şi L.G. sunt acuzaţi de constituirea unui grup infracţional destructurat, care a fost format în scopul inducerii în eroare a SC V.F.S.R.I.F.N. SA şi SC F.L.I.N.T.I.F.N. SA cu ocazia executării unor contracte de leasig financiar, este necesară administrarea de probe sub aspectul laturii civile, pentru a stabili existenţa răspunderii civile delictuale, vinovăţia şi solidaritatea coinculpaţilor, simpla recunoaştere e a unui inculpat nefiind suficientă pentru înlăturarea răspunderii civile delictuale a celorlalţi coinculpaţi.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul F.E., solicitând reducerea pedepsei prin raportare la faptele săvârşite, circumstanţele personale si participaţia sa infracţională.
Analizând recursul formulat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul declarat de inculpatul F.E. este nefondat.
Critica adusă de inculpat cu privire la individualizarea pedepsei, aceasta nu mai poate fi analizată prin prisma cazului de casare prevăzut de art.3859 pct.14 C. proc. pen.
Prin modificările aduse Codului de procedură penală prin Legea nr. 2/2013, intrată în vigoare la data de 15 februarie 2013, legiuitorul a înlăturat din cazurile de casare, situaţiile în care s-au aplicat pedepse greşit individualizate, astfel încât, după modificările menţionate, temeiul de casare prevăzut de art.3859 pct.14 C. proc. pen., poate fi invocat numai când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Prin urmare, critica privind individualizarea pedepsei nu se circumscrie cazului de casare prevăzut de art.3859 pct.14 C. proc. pen., din actuala reglementare, este nefondată.
În consecinţă, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul F.E.
În baza art. 88 C. pen. din pedeapsa aplicată inculpatului F.E. se va deduce timpul reţinerii şi arestării preventive de la 8 iunie 2012 la 18 iunie 2013.
Văzând şi dispoziţiile art.192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.E. împotriva deciziei penale nr. 43/ A din 26 februarie 2013 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 08 iunie 2012 la 18 iunie 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă, publică, azi, 18 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2097/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2133/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
