ICCJ. Decizia nr. 2116/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2116/2013
Dosar nr. 1523/2/2012
Şedinţa publică din 17 iunie 2013
Asupra recursurilor de faţă,
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 265 din 19 iunie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 1523/2/2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul E.C.M. din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie cu modificările şi completările ulterioare în infracţiunea prevăzută de art. 257 C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie cu modificările şi completările ulterioare, cerere.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpaţii B.M.I., E.C.M. şi S.M. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. cu referire la art. 8 din Legea nr. 39/2003, art. 17 lit. b) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
În temeiul art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe inculpatul B.M.I., la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită.
În temeiul art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 350 C. proc. pen. a menţinut arestarea preventivă a inculpatului şi potrivit art. 88 C. pen. a dedus din durata pedepsei principale aplicată, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 1 februarie 2012 la zi.
În temeiul art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. şi la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe inculpatul E.C.M., la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la luare de mită.
În temeiul art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 350 C. proc. pen. a menţinut arestarea preventivă a inculpatului şi potrivit art. 88 C. pen. a dedus de din durata pedepsei principale aplicată, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 1 februarie 2012 la zi.
În temeiul art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. şi la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul S.M. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la luare de mită.
În temeiul art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 350 C. proc. pen. a menţinut arestarea preventivă a inculpatului şi potrivit art. 88 C. pen. a dedus din durata pedepsei principale aplicată, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 1 februarie 2012 la zi.
În temeiul art. 19 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 255 alin. (5) C. pen. a luat act că suma de 80.000 euro şi 90.000 RON a fost restituită martorului denunţător D.S., conform procesului verbal încheiat la data de 3 februarie 2012.
În temeiul art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe fiecare inculpat la plata sumei de cate 3.000 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că, prin rechizitoriul nr. 17/P/2012 din data de 23 februarie 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Secţia de Combatere a Corupţiei s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale pentru infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni pentru inculpaţii B.M.I., E.C.M. şi S.M. şi trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaţilor B.M.I. - pentru comiterea infracţiunilor de luare de mită şi de asociere pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, aflate în concurs real, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 8 din Legea nr. 39/2003 şi la art. 17 lit. b) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen.; E.C.M. pentru complicitate la infracţiunea de luare de mită şi comiterea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, aflate în concurs real, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. şi la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 8 din Legea nr. 39/2003 şi art. 17 lit. b) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen. şi S.M. pentru complicitate la infracţiunea de luare de mită şi comiterea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, aflate în concurs real, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic, art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 8 din Legea nr. 39/2003 şi art. 17 lit. b) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic, art. 37 lit. b) C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de D.S., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de dare de mită, prev. de art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, întrucât este incidenţă o cauză de nepedepsire (fapta prezentată la Cap.II, pct. 3.1.); faţă de M.M. pentru complicitate la infracţiunea de dare de mită şi sub aspectul comiterii infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 255 C. pen. şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 şi art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 8 din Legea nr. 39/2003 şi art. 17 lit. b) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, întrucât este incidenţă o cauză de nepedepsire (fapta prezentată la Cap.II, pct. 3.1.).
Totodată, s-a mai dispus neînceperea urmăririi penale faţă de B.C. şi E.M.L., pentru complicitate la infracţiunea de luare de mită şi sub aspectul comiterii infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 254 C. pen. şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 8 din Legea nr. 39/2003 şi art. 17 lit. b) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, în privinţa laturii obiective a acesteia (fapta prezentată la Cap.II, pct. 3.3.).
De asemenea, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de M.G., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, întrucât fapta nu a fost săvârşită de către acesta (fapta prezentată la Cap.II, pct. 3.4.) şi neînceperea urmăririi penale faţă de B.M.I., Z.I. şi A.M.B. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de favorizarea infractorului, prev. de art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 264 C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, în privinţa laturii obiective a acesteia (fapta prezentată la Cap.II, pct. 3.2. şi pct. 3.5).
S-a reţinut, in fapt, în esenţă, că inculpatul B.M.I. în calitate de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, având repartizat spre instrumentare Dosarul nr. 2/P/2011 în care este cercetat, între alte persoane, denunţătorul D.S. pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, a pretins de la acesta, în cursul lunii ianuarie 2012, cu ajutorul coinculpaţilor E.C.M. şi S.M., un folos reprezentând o sumă de bani care, iniţial, nu a fost particularizată (în acest sens, atribuind complicelui E.C.M., în temeiul convenţiei infracţionale statornicite între ei, sarcina de a perfecta aspectele referitoare la cuantumul folosului pretins, astfel că, ulterior, acesta a fost stabilit la suma de 300.000 euro pe care denunţătorul să o remită în două tranşe, de 100.000 euro şi, respectiv, de 200.000 euro) iar pe parcursul desfăşurării activităţii infracţionale, a specificat, în mod direct, aceluiaşi denunţător că trebuie să dea, cu titlu de mită, suma de 100.000 euro, precizând şi că partea care urma să îi revină lui era de 50.000 euro. La data de 31 ianuarie 2012, a primit de la D.S., cu ajutorul inculpatului E.C.M., suma de 90.000 RON şi 80.000 euro (reprezentând echivalentul a aproximativ 100.000 euro), ocazie cu care s-a procedat la constatarea infracţiunii flagrante, banii fiind găsiţi asupra inculpatului E.C.M., folosul fiind pretins şi primit pentru ca inculpatul B.M.I., în calitatea sa de procuror, să dispună în favoarea denunţătorului ridicarea măsurilor asigurătorii, disjungerea cauzei cu privire la acesta şi să formeze un dosar separat, în care, ulterior, să adopte soluţia de scoatere de sub urmărire penală.
S-a mai reţinut că, inculpatul B.M.I., în cursul lunii ianuarie 2012, împreună cu inculpatul E.C.M. au iniţiat constituirea unei asociaţii în scopul săvârşirii infracţiunii de luare de mită, în structura organizatorică a grupării fiind, ulterior, cooptaţi inculpatul S.M., denunţătorul M.M., B.C. şi E.M.L. (care, potrivit regulilor de acţiune stabilite, au avut sarcina de a sprijini activitatea ilicită a asociaţiei), pentru atingerea scopului propus, a existat o organizare prealabilă, în temeiul căreia membrilor grupării li s-au repartizat anumite sarcini.
Cu privire la inculpaţii E.C.M. şi S.M. s-a reţinut că au acţionat împreună şi l-au ajutat pe inculpatul B.M.I., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, să pretindă de la denunţătorul D.S. suma de 300.000 euro (în condiţiile în care, potrivit conivenţei infracţionale cu B.M.I., acesta nu a particularizat, iniţial, folosul pe care dorea să îl primească de la denunţător, dar a atribuit inculpatului E.C.M. sarcina de a perfecta aspectele referitoare la cuantumul sumei de bani ce urma să fie pretinse, cu titlu de mită), stabilind ca aceasta să fie remisă în două tranşe, de 100.000 euro şi, respectiv, de 200.000 euro, iar în data de 31 ianuarie 2012, l-a ajutat pe acelaşi magistrat să primească de la denunţătorul D.S. suma de 90.000 RON şi 80.000 euro (reprezentând echivalentul a aproximativ 100.000 euro), ocazie cu care s-a procedat la constatarea infracţiunii flagrante, banii fiind găsiţi asupra inculpatului E.C.M.
În cursul urmăririi penale, prin hotărârea nr. 45 din 01 februarie 2012, Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori, a încuviinţat luarea măsurii preventive a reţinerii faţă de învinuitul B.M.I., pe o durată de 24 ore, începând de la data de 01 februarie 2012, ora 13:50, până la 02 februarie 2012, ora 13:50.
Prin hotărârea nr. 47 din 01 februarie 2012 Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori, a încuviinţat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului B.M.I.
În cauză nu au fost dispuse măsuri asigurătorii, întrucât suma de 80.000 euro şi 90.000 RON, care a fost găsită asupra inculpatului E.C.M. cu prilejul constatării infracţiunii flagrante, a fost pusă la dispoziţia organelor de urmărire penală de către martorul denunţător D.S., aşa cum reiese din procesele-verbale întocmite la 26 ianuarie 2012 şi 27 ianuarie 2012. La data de 03 februarie 2012, s-a procedat la restituirea sumei de bani mai sus menţionate către D.S., aşa cum reiese din procesul verbal întocmit la aceeaşi dată.
Cauza a fost înregistrată pe rolul, secţiei I penală, a Curţii de Apel Bucureşti, la data de 24 februarie 2012.
Prin încheierea de şedinţă din data de 20 martie 2012, în conformitate cu art. 300 C. proc. pen., Curtea a constatat regularitatea actului de sesizare, rechizitoriul nr. 17/P/2012 emis la data de 24 februarie de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Secţia de Combatere a Corupţiei, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 263 C. proc. pen.
Prin conformare la dispoziţiile art. 323 C. proc. pen., după prezentarea succintă a actului de sesizare, Curtea a încunoştinţat inculpaţii cu privire la dreptul la tăcere precum şi cu privire la dreptul de a pune întrebări, personal, coinculpaţilor, martorilor şi de a da explicaţii ori de cate ori socotesc că este necesar.
Inculpatul B.M.I. s-a prevalat de dreptul la tăcere iar inculpaţii E.C.M. şi S.M. au consimţit să dea declaraţii cu privire la fapta şi învinuirea reţinută prin actul de inculpare, depoziţiile fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei.
În cursul cercetării judecătoreşti, în şedinţa de judecată din data de 3 aprilie 2012, au fost audiaţi în mod nemijlocit şi în condiţii de contradictonalitate martorii propuşi prin rechizitoriu, denunţătorul D.S. şi martorii M.G. -prim procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov, P.A.N., V.M.C., B.A.- din cadrul poliţiei judiciare Direcţia de Investigaţii Criminale, Serviciul de Combatere a Infracţiunilor contra patrimoniului -I.G.P.R., desemnaţi să efectueze cercetarea penală, sub supravegherea procurorului inculpat B.M.I., în Dosarul nr. 2/P/2011 în care denunţătorul D.S. este învinuit de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, Ş.E. - învinuită în acelaşi dosar, tot pentru complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, Ş.D., fiul martorei Ş.E.
În şedinţa de judecată din data de 17 aprilie 2012 Curtea a procedat, în aceleaşi condiţii de contradic tonalitate, la ascultarea, nemijlocită, a celuilalt denunţător în cauză, martorul M.M., subcomisar în cadrul Brigăzii de Poliţie Rutieră.
Inculpatul B.M.I., după audierea tuturor martorilor propuşi prin rechizitoriu, în şedinţa de judecată din data de 15 mai 2012, a consimţit să dea declaraţii, fiind ascultat în condiţiile art. 323 C. proc. pen., depoziţia fiind consemnată în scris şi ataşată la dosarul cauzei.
În ceea ce priveşte situaţia de fapt, Curtea a reţinut că inculpatul B.M.I. funcţiona, la data de 1 noiembrie 2012, ca procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov, iar la data de 2 noiembrie 2012 a primit spre soluţionare Dosarul nr. 2/P/2011 având ca obiect săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în dauna părţii vătămate Z.I. (O.Z., cunoscută actriţă şi moderatoare TV), de către M.R., L.R., C.I., B.S.C., M.Ş., R.M. „zis N.”, V.Ş.I., P.I., cunoscut ca „dosarul vrăjitoarelor".
Inculpatul B.M.I. a fost desemnat, în calitate de procuror, să efectueze supravegherea urmăririi penale, dosarul fiind trimis la I.G.P.R. - Direcţia de Cercetări Penale în vederea efectuării cercetărilor, unde a fost repartizat ofiţerilor de poliţie V.M.C., P.A.N. şi B.A.
La data de 12 decembrie 2011, ofiţerii de poliţie au dispus începerea urmăririi penale, împotriva persoanelor menţionate, printre care şi împotriva lui D.S. şi Ş.E. pentru complicitate la înşelăciune în formă continuată, faptă prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., existând probe că D.S. i-a sprijinit pe inculpaţii L.R., M.R., B.S.C. şi C.I. prin acordarea unui împrumut bănesc prin interpusa sa, învinuita Ş.E., părţii vătămate Z.I. aceasta din urmă fiind determinată, prin manopere frauduloase, să încheie mai multe contracte de împrumut cu garanţie imobiliară, la un preţ subevaluat în raport cu valoarea de circulaţie, în realitate fiind vorba de activităţi disimulate, de cămătărie.
Măsura a fost confirmată de procurorul B.M.I. prin rezoluţia din 12 decembrie 2011 ora 9:00 iar în dimineaţa zilei de 13 decembrie 2011, lucrătorii de poliţie au efectuat mai multe percheziţii domiciliare, de la domiciliul învinuitului D.S. au fost ridicate, în urma percheziţiei, acte, bani şi mai multe obiecte, printre care şi aparatură de interceptare şi bruiere a comunicaţiilor, aspecte consemnate în procesul-verbal de percheziţie domiciliară.
La aceeaşi dată, 13 decembrie 2011, procurorul de caz, inculpatul B.M.I. a întocmit referatul cu propunere de luare a măsurii arestării preventive, sesizând Tribunalul Ilfov, cu privire la inculpaţii L.R., M.R., B.S.C. şi C.I., iar faţă de învinuiţii D.S. şi Ş.E. a dispus prin ordonanţă, luarea măsurii obligării de a nu părăsi ţara, măsură pe care, ulterior, nu a mai prelungit-o (ordonanţa şi declaraţiile ofiţerilor de cercetare penală).
În ziua de 23 ianuarie 2012, D.S. a fost contactat de inculpatul S.M., o persoană cunoscută, din anturajul său, prin intermediul cumătrului său, M.M. Inculpatul S.M. i-a avansat propunerea venită din partea procurorului - prin intermediul inculpatului E.C.M. - persoană apropiată acestuia, de încredere şi, de asemenea, prieten foarte bun cu inculpatul S.M. „de a o da la pace" în schimbul sumei de 300.000 euro. Pentru a-l convinge pe D.S. de încrederea pe care o are în inculpatul E.C.M., la începutul discuţiilor şi ulterior, pe parcursul întâlnirilor succesive din 24 ianuarie şi 25 ianuarie 2012, inculpatul S.M. a subliniat „e crescut de mine copilul acesta", afirmând, totodată, şi relaţia inculpatului E.C.M. cu procurorul B.M.I., menţionând că este ca un frate pentru magistrat întrucât „e prieten cu acesta din copilărie. Este singurul om de lângă acesta". Aceste asigurări au avut rolul de a-l convinge pe denunţător că dacă va remite banii pretinşi, va beneficia de o soluţie de netrimitere în judecată.
După ce i-a prezentat posibilitatea de a „o da la pace cu procurorul" în sensul ca magistratul să-i soluţioneze favorabil dosarul în care era cercetat în calitate de învinuit, inculpatul S.M. a iniţiat o nouă întâlnire cu D.S., prin intermediul lui M.M., întâlnire ce avut loc în ziua de 24 ianuarie 2012 în Staţia O. Udrişte.
Aici, inculpatul S.M. i-a făcut cunoştinţă denunţătorului cu inculpatul E.C.M. care i-a pretins, în numele procurorului B.M.I., suma de 300.000 euro aspect care l-a contrariat şi intrigat pe denunţător având în vedere că, inculpatul S.M. îi spusese, anterior, că folosul pretins ar fi de 100.000 euro.
În ziua de 24 ianuarie 2012, inculpatul E.C.M. i-a avansat, în mod direct, denunţătorului propunerea venită din partea procurorului B.M.I., dorind să se asigure că acesta acceptă să dea suma de bani pretinsă în schimbul facilitării situaţiei sale juridice.
În cadrul discuţiilor, inculpatul E.C.M. l-a asigurat pe denunţătorul D.S. că îl va duce la biroul procurorului unde acesta îi va lua o declaraţie atât lui cât şi numitei E. (Ş.E., învinuită în dosarul 2/P/2011 al Parchetului Tribunalului Ilfov şi presupus interpusă a învinuitului D.S.". Te iau de mână, te duc în ...[neinteligibil] ...dar nu singur, cu E.", „Ce pot eu să fac, asta pot să fac", „dar nu cumva să ai vreo discuţie, o secundă, vis-a-vis de ceva. El îţi spune ce declaraţie trebuie să dai şi cu E.".
Astfel, inculpatul E.C.M. a afirmat textual „am înţeles de la S.M. că nu vrei să faci un prim pas", „adică cât să-i dai lui", „...cum ar veni, nu?", „Ia-o cum vrei. El (n.n. procurorul B.M.I.) mi-a spus că mâine seară eu pot foarte bine să te duc la ...[neinteligibil]...în birou ...[neinteligibil]...", „Nu, eu vreau un ră..., eu vreau...şi ieri am vrut să mă-ntâlnesc cu tine şi vreau s-aud nu din gura lui (n.n. S.M.), ci din gura ta ...[neinteligibil]...: da sau nu" (a se vedea procesul verbal din 13 februarie 2012, de redare în formă scrisă a conţinutului convorbirii ambientale purtate la data de 24 ianuarie 2012).
Discuţia din 24 ianuarie 2012 a fost interceptată şi înregistrată în mediu ambiental de către denunţătorul D.S. prin mijloace proprii fiind redată în forma scrisă, potrivit procesului-verbal încheiat la data de 13 februarie 2012.
La data de 25 ianuarie 2012, D.S. a formulat denunţul în cauză, depunând şi suportul interceptării şi înregistrării efectuată la 24 ianuarie 2012. Denunţul şi declaraţiile date de martorul D.S. sunt susţinute, sub aspectul concordanţei lor cu împrejurările de fapt petrecute la data de 24 februarie 2012, de discuţiile purtate la acea dată, interceptate, în mediu ambiental, de denunţător, redate fidel în cuprinsul procesului verbal amintit.
Instanţa a reţinut că înregistrarea efectuată de denunţătorul D.S., din data de 24 ianuarie 2012 care conţine propriile convorbiri purtate cu inculpaţii S.M. şi E.C.M. este un mijloc de probă, în sensul art. 916 alin. (2) C. proc. pen. şi, la data prezentării ei organului de urmărire penală, a avut menirea de a releva date temeinice de natură să convingă asupra verosimilităţii denunţului formulat de D.S.
Totodată, Curtea a remarcat rolul avut de această probă în relevarea modului în care s-a luat rezoluţia infracţională iniţială, precum şi susţinerea pe care o are, în mod verosimil, în contextul analizei circumstanţelor factuale desprinse din discuţiile ambientale înregistrate ulterior şi autorizate în condiţiile art. 911 C. proc. pen.
Referitor la împrejurările discuţiei purtate la data de 24 ianuarie 2012 a reţinut că inculpatul E.C.M., la prezentarea materialului de urmărire penală, după ce, în prezenţa apărătorului său ales, a luat cunoştinţă de întreg materialul probator administrat în cauză, inclusiv de conţinutul informativ al interceptărilor şi înregistrărilor în mediul ambiental, a precizat că, în ziua de 24 ianuarie 2012 s-a întâlnit cu inculpatul S.M. şi denunţătorul D.S., la staţia O. Udrişte şi a recunoscut că a pretins de la denunţător suma de 300.000 euro pentru ca procurorul B.M.I. să adopte „soluţia favorabilă pe care o dorea D.S.".
Acelaşi inculpat a susţinut că a aflat de la coinculpatul S.M. că procurorul B.M.I. instrumentează un dosar în care este cercetat D.S. şi tot inculpatul S.M. i-a solicitat să discute cu procurorul pentru a-l convinge să dea o soluţie favorabilă denunţătorului.
După întâlnirea de la Staţia O. Udrişte, a avut o întrevedere cu procurorul B.M.I., a purtat o discuţie privitoare la dosarul în care este cercetat D.S., context în care procurorul a făcut referire şi la „E." - o altă persoană cercetată în dosar şi i-a spus că „Sebi şi E. pot veni când vor ei la parchet dar numai dacă sunt dispuşi să de declaraţii sincere", fără să poarte discuţii referitoare la „ridicarea măsurilor asigurătorii", luate faţă de denunţător ori în legătură cu vreo disjungere a cauzei.
În acelaşi sens este şi declaraţia din cursul urmăririi penale, după punerea sub acuzare şi cu privire la infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, unde inculpatul B.M.I. a arătat, în mod concordant cu cele susţinute de inculpatul E.C.M., că la întâlnirea din 24 ianuarie 2012, inculpatul E.C.M. i-a spus că D.S. era speriat pentru că i se blocaseră conturile şi i se făcuse percheziţie, şi că în cadrul acestei discuţii avute cu inculpatul E.C.M., i-a precizat că la dosar nu are probe suficiente şi că o să dispună faţă de D.S., scoaterea de sub urmărire penală, fiind posibil să fi menţionat că va dispune disjungerea cauzei.
În mod concordant, în declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul B.M.I. a recunoscut că s-a întâlnit, la data de 24 ianuarie 2012, cu inculpatul E.C.M. care l-a întrebat dacă în „dosarul vrăjitoarelor" îl cercetează şi pe D.S., confirmându-i inculpatului E.C.M. că îl cercetează pe D.S. În aceste context, E.C.M. i-a comunicat că D.S. era speriat rău şi este în stare să facă orice numai să îl lase în pace. A mai arătat că i-a spus inculpatului E.C.M. că trebuie ca D.S. să declare numai adevărul şi că poate veni oricând la parchet cu Ş.E. pentru că oricum celor doi nu are ce să le facă şi o să le dea o soluţie de scoatere, la final.
În declaraţiile pe care le-a dat în cursul urmăririi penale, inculpatul S.M. a relatat că a aflat de la D.S. că ar avea probleme din cauza dosarului în care este cercetat şi i-a promis acestuia că va încerca să îl ajute, gândindu-se să îi solicite sprijinul inculpatului E.C.M. de la care aflase că era în relaţii apropiate cu procurorul.
În faţa instanţei, acelaşi inculpat, şi-a nuanţat susţinerile însă a arătat, în mod concordant, că i-a spus inculpatului E.C.M. că prietenul său D.S. are o problemă şi vrea să o rezolve cu domnul procuror iar inculpatul E.C.M. i-a spus că, pentru a lua legătura cu domnul procuror, D.S. trebuie să dea 100.000 euro. A precizat: „Am luat legătura cu D.S. şi i-am spus că trebuie să dea 100.000 euro".
Din coroborarea declaraţiilor date de inculpaţii B.M.I., E.C.M. şi S.M. cu privire la circumstanţele factuale relevate de întâlnirea din data de 24 ianuarie 2012 cu declaraţiile denunţătorului D.S., a rezultat, cu caracter de certitudine, că, iniţial, propunerea de soluţionare favorabilă a dosarului în care denunţătorul era cercetat în calitate de învinuit, contra unei sume de bani, a venit din partea procurorului B.M.I. prin intermediul lui E.C.M. şi a ajuns la denunţător, prin intermediul coinculpatului S.M. - persoană din anturajul denunţătorului.
După medierea de către inculpatul S.M. a întâlnirii cu denunţătorul, inculpatul E.C.M. a formulat, în mod direct, denunţătorului D.S. pretinderea procurorului de a da bani, în schimbul soluţiei de netrimitere în judecată.
Cu acelaşi caracter de certitudine, dedus din coroborarea, într-o cheie de interpretare logică, a aceloraşi declaraţii ale coinculpaţilor cu conţinutul informativ al convorbirii ambientale din data de 24 ianuarie şi declaraţiile denunţătorului D.S., instanţa de fond a reţinut că inculpatul B.M.I. a discutat cu inculpatul E.C.M. măsurile procedurale şi procesuale ce le va dispune, contrar îndatoririlor sale de procuror, în favoarea denunţătorului D.S., în schimbul remiterii de către denunţător a banilor corupţiei.
Astfel, în cadrul întâlnirii din data de 25 ianuarie, inculpatul E.C.M. i-a confirmat, în mod precaut şi laconic, denunţătorului D.S. că va obţine ridicarea sechestrului asigurător, într-o primă fază şi după aceea, disjungerea şi scoaterea de sub urmărire penală, într-o a doua fază, precizând şi că suma pretinsă, de 300.000 euro, nu va suferi modificări.
Aceste precizări i-au fost prezentate inculpatului E.C.M. chiar de inculpatul B.M.I. în cadrul întâlnirii avute de aceştia, la data de 24 ianuarie, recunoscută, procurorul fiind singurul în măsură, datorită pregătirii juridice avute, să identifice căi de soluţionare a dosarului,în cursul urmăririi penale, în favoarea învinuitului pe care îl cerceta.
Relevanţă, în acest sens, prezintă în opinia instanţei discuţiile purtate în cadrul întâlnirii din data de 25 ianuarie 2012 între inculpaţii E.C.M. şi S.M. cu denunţătorul D.S., astfel cum rezultă din procesul verbal de redare în formă scrisă a conţinutului convorbirilor ambientale interceptate şi înregistrate în mod autorizat, conform art. 911 C. proc. pen.
În cadrul acestei întâlniri, inculpatul S.M. i-a făcut cunoscut inculpatului E.C.M. că denunţătorul este dispus să remită prima tranşă de 100.000 euro cu condiţia să i se garanteze rezolvarea favorabilă a dosarului. În acest context, inculpatul S.M. neştiind, din cauza limbajului juridic, ermetic pentru un profan, să se exprime, i-a cerut denunţătorului să spună el care sunt soluţiile pe care procurorul promisese să le adopte în schimbul sumei pretinse. D.S. a afirmat textual: „că mi se ridică sechestrul asigurător", „şi mi se disjunge" iar răspunsul inculpatului E.C.M. care în cadrul întâlnirii a dat dovadă -aşa cum s-a subliniat - de precauţie în exprimare şi de multă prudenţă, a fost: „OK! ţi-am spus lucrul ăsta"... Uite, ţi-am spus o dată. Bănuiesc că ştii..."
Tot în cadrul discuţiilor din data de 25 ianuarie 2012 inculpatul E.C.M. i-a atras atenţia denunţătorului să fie prudent „nu mai folosi cifre, te rog eu frumos!" şi a confirmat, cu privire la cuantumul folosului pretins - 300.000 euro că va rămâne aşa cum s-a stabilit: „N-are ce să se modifice. Eu am venit cu lucruri clare. Foarte clare !".
Din conţinutul informativ al discuţiilor purtate la data de 25 ianuarie 2012 de către inculpatul E.C.M. cu denunţătorul D.S. rezultă modalitatea de pretindere a folosului, în două tranşe precum şi că: prima tranşă trebuie remisă cât mai repede pentru a ajunge la procuror, inculpatul comunicându-i denunţătorului că, pe data de 15 februarie, procurorul va finaliza dosarul.
Discuţiile cu privire la finalizarea urmăririi penale, la data de 15 februarie 2012 au fost recunoscute atât de inculpatul B.M.I. cât şi de ofiţerii de poliţie judiciară, martorii P.A.N., V.M.C. şi B.A.
Susţinerile denunţătorului D.S. că inculpatul E.C.M. i-a comunicat data de 15 februarie 2012, ca dată a finalizării dosarului, atestă împrejurarea că inculpatul E.C.M. era la curent cu activitatea de cercetare efectuată în dosar şi fusese informat de procurorul B.M.I. cu privire la măsurile pe care le va lua, în favoarea denunţătorului. Realitatea susţinerilor denunţătorului privind discuţiile avute anterior cu inculpatul E.C.M. despre darea sumei de 100.000 euro cât mai repede, pentru a vedea procurorul „că există bunăvoinţă", este confirmată de afirmaţiile inculpatului E.C.M. surprinse prin interceptarea ambientală a întâlnirii din 25 ianuarie 2012: „eu am spus că miercuri seara trebuie...", „eu vorbeam de seara asta... Sunt bătute nişte lucruri în cuie, ca să meargă totul bine. Eu dacă mut ceva, înseamnă că ceva nu e în regulă", nu ţi-am zis de ăia trei!", „eu ţi-am zis de una singură!", „ca să-nţeleagă omu" că-i O.K. şi că e în regulă!", „eu, cel târziu în seara asta, să zicem că-i târziu....Eu mâine trebuie să mă duc cu ceva", iar cea de-a doua tranşă, pană „pe data de zece februarie cel târziu", „până pe zece, pentru ca pe cinşpe termină problema!".
Având serioase temeri cu privire la riscul de a fi indus în eroare de cei doi inculpaţi care i-au spus că, dacă va da banii procurorului, va scăpa de dosar, dat fiind şi cuantumul însemnat al folosului pretins, denunţătorul D.S. a insistat să aibă garanţia că suma de bani va ajunge, într-adevăr în mâinile procurorului şi, în schimbul ei, va primi soluţia de netrimitere în judecată.
Inculpatul S.M. - apropiat al denunţătorului, a încercat, în permanenţă să îl convingă pe denunţător că inculpatul E.C.M. este o persoană de încredere a procurorului şi cel care intermediază primirea banilor. La rândul lui, inculpatul E.C.M. a confirmat şi el apropierea de procuror şi rolul avut, afirmând faţă de denunţător „Când cineva te trimite pe tine să rezolvi o problemă, tu ce zici, îl cunoaşte?" Păi eu sunt pus în postura de a rezolva un lucru: Ce zici mă cunoaşte?
S-a reţinut în baza probelor administrate că atât inculpatul E.C.M. cât şi inculpatul S.M. s-au preocupat să ofere denunţătorului o garanţie, că înainte de a da prima tranşă, de 100.000 euro, din folosul pretins, i se va media o întâlnire cu procurorul B.M.I. În plus, cei doi inculpaţi au fost de acord, pentru a înlătura aprehensiunile denunţătorului, ca suma de bani să fie încredinţată de acesta, cumătrului său, M.M. care să rămână cu banii într-un loc public prestabilit, însoţit de S.M. şi doar după ce denunţătorul va fi dus de inculpatul E.C.M. la întâlnirea cu procurorul B.M.I. şi numai în cazul în care este mulţumit de garanţiile pe care i le oferea magistratul, denunţătorul D.S. urma să remită banii.
În acest sens, relevantă este afirmaţia inculpatului E.C.M. în cadrul discuţiei din data de 25 ianuarie 2012 „n-avem cum să ajungem acolo (n.n. la biroul procurorului), până nu rezolvăm prima problemă! Ţi-am zis!", „Facem altcumva, ascultă-mă o secundă!", „îi lăsăm pe ăia, pe el şi cu ce mai ştiu de cineva, da?", „îi lăsăm undeva! îi lăsăm undeva şi tu mergi cu mine, precum şi afirmaţia inculpatului S.M.: „Şi te duci tu cu el, vedeţi despre ce e vorba acolo...", „cum se confirmă, în secunda număru"unu, ia frati-miu! Şi du-te cu Dumnezeu!".
În cadrul discuţiilor avute cu inculpaţii E.C.M. şi S.M., la întâlnirea din data de 25 ianuarie, denunţătorul D.S. a înţeles modul în care trebuie să remită suma pretinsă, precum şi cuantumul sumei, fixat de cei doi inculpaţi şi le-a spus că va încerca să facă rost, până în ziua următoare, de suma de 100.000 euro care reprezintă prima tranşă pe care trebuia să o dea.
Din imaginile înregistrate la acea dată, rezultă că, în jurul orelor 22:05 inculpatul E.C.M. a plecat din locul în care s-au aflat denunţătorul D.S. şi inculpatul S.M. iar când a revenit, după câteva minute, i-a spus denunţătorului că, a doua zi dimineaţa, trebuie să meargă la biroul procurorului, afirmând „mâine dimineaţă la 10 jumătate, trebuie să fim la Buftea" accentuând, Asta mi-a scris acum! (din procesul-verbal din data de 16 februarie 2011 în care este redat listingul convorbirilor telefonice a rezultat că, în seara de 25 ianuarie 2012, în intervalul orar 22:22:33 - 22:32:49 inculpatul E.C.M. a comunicat cu procurorul B.M.I.
Conform celor convenite anterior cu inculpaţii E.C.M. şi S.M., a doua zi, la data de 26 ianuarie, denunţătorul D.S. l-a contactat telefonic pe cumătrul său M.M. şi i-a făcut cunoscut faptul că, în cursul zilei, trebuie să lase în posesia sa şi a lui S.M. „nişte bănuţi, şi ai tu grijă de ei".
Totodată denunţătorul D.S. i-a făcut cunoscut lui M.M. că i se promisese de către S.M. şi E.C.M. că procurorul B.M.I., în schimbul sumei de 300.000 euro, va adopta o soluţie favorabilă pentru el, în dosarul în care este cercetat, urmând ca, o primă tranşă, să fie remisă în cursul acelei zile.
În ziua de 26 ianuarie 2012, după ce a luat la cunoştinţă aceste aspecte, M.M. a formulat, la rândul său, un denunţ (declaraţiile denunţătorilor D.S., M.M. denunţul formulat de M.M. şi declaraţiile date la 31 ianuarie 2012 de acesta.
A mai reţinut instanţa că la data de 26 ianuarie D.S. l-a sunat pe inculpatul S.M. şi i-a făcut cunoscut că o cunoştinţă a sa a plecat după bani la Găieşti şi Târgovişte pentru a lua, de la casele de schimb valutar la care sunt amândoi asociaţi, banii ce reprezintă prima tranşă de 100.000 euro, spunându-i, totodată, că suma respectivă nu va fi doar în euro ci şi în RON „vreun miliard de ROL". Denunţătorul şi-a exprimat temerea că persoana trimisă să aducă banii, din cauza condiţiilor meteo nefavorabile nu va putea ajunge la casa de schimb valutar.
Inculpatul S.M. i-a comunicat inculpatului E.C.M. că D.S. a plecat după bani şi a afirmat că din cauza vremii, se circulă greu.
Denunţătorul D.S. l-a apelat, din nou, pe inculpatul S.M. şi i-a spus că maşina care plecase după bani a rămas înzăpezită, dar că va face tot posibilul să intre în posesia banilor... „în seara asta pentru mâine".
În după amiaza aceleiaşi zile, inculpatul S.M. a purtat o altă convorbire telefonică cu denunţătorul D.S. care a precizat că, din cauza drumurilor înzăpezite nu a reuşit să ajungă să ia bani „banii sunt opriţi acolo (n.n. la casele de schimb valutar)... „şi... şi... pleacă văru-miu mâine dimineaţă, a zis că se duce de la şase. La şase-şapte pleacă să ia bănuţii".
Acelaşi inculpat i-a comunicat denunţătorului D.S. că a convenit cu inculpatul E.C.M. ca remiterea primei tranşe să se amâne până în momentul în care poate face rost de bani" „S. nu mai, nu mai e niciun fel de problemă, frate-miu, că...", „Vede că ai bunăvoinţă, vede că tu te zbaţi. I-am spus că timpul acesta aşa a fost să fie, asta e. Dacă nu se poate mâine şi nici poimâine, se face, eu aşa am vorbit eu".
Probele administrate au relevat faptul că în dimineaţa zilei de vineri, 27 ianuarie, denunţătorul D.S. l-a sunat pe inculpatul S.M. şi l-a asigurat că va fi în posesia banilor, comunicându-i, ulterior, că suma de bani a fost luată: „optzeci, optzeci de mii euro" şi „nouă, nouă sute milioane, în ROL".
Astfel, inculpatul E.C.M. a fost asigurat de coinculpatul S.M. că prima tranşă de 100.000 euro va fi remisă în cursul acelei zile „astăzi se rezolvă orice fel de speţă". În cadrul discuţiilor purtate, inculpatul S.M. şi denunţătorul D.S. au folosit un limbaj codificat folosind cuvântul teren atunci când s-au referit la procurorul B.M.I. (procesul-verbal din 31 ianuarie 2012 de redare în formă scrisă a conţinutului convorbirilor telefonice purtate la 27 ianuarie 2012).
Având asupra sa echivalentul a 100.000 euro, reprezentând suma de 90.000 RON şi 80.000 euro, denunţătorul D.S. împreună cu denunţătorul M.M. s-au întâlnit la restaurantul H.C. cu inculpaţii S.M.
Iniţial, la întâlnire a vorbit D.S. care le-a spus celor doi inculpaţi „am, am lăsat caşcavalul în maşină, da" am lăsat banii în maşină, mă".
La începutul discuţiilor, inculpatul E.C.M. i-a comunicat denunţătorului D.S. că întâlnirea cu procurorul B.M.I. va avea loc în acea seară, cum a promis în discuţiile lor anterioare „ne vedem cu omu", discutăm cu el".
În acest sens, E.C.M. a precizat că denunţătorul D.S. trebuia să lase telefoanele în acel restaurant, urmând ca deplasarea să se facă cu autoturismul celui prim menţionat spre locul în care era stabilită întâlnirea cu procurorul B.M.I., că banii vor fi luaţi cu ei şi, după întâlnirea cu magistratul, D.S. trebuie să-i remită suma de bani, după care îl va lăsa pe acesta la un taxi iar el îşi va continua drumul. Astfel, inculpatul E.C.M. a afirmat „...mergem cu ei (n.n. banii). Da? Eu plec mai departe şi te las pe tine la un taxi, undeva", „Tu cu mine în maşină mergi. Luăm ăla (n.n. suma de bani) lângă tine, să fie lângă tine. Am vorbit...".
Denunţătorul D.S. i-a spus însă inculpatului E.C.M. că înţelegerea nu a fost aşa, ci în sensul că banii vor fi lăsaţi asupra denunţătorului M.M. şi inculpatului S.M., care rămâneau în restaurant. Astfel, D.S. a afirmat că trebuie să vină şi M.M., astfel că „cumătru" rămâne cu caşcavalu" aici", împreună cu inculpatul S.M. Ulterior, după ce denunţătorul D.S. discuta cu procurorul B.M.I. şi primea de la acesta confirmarea că erau reale susţinerile privind implicarea procurorului pentru soluţionarea favorabilă a dosarului în cauză, denunţătorul trebuia să revină la restaurant şi să-i remită inculpatului E.C.M. prima tranşă de 100.000 euro din folosul pretins. Inculpatul E.C.M. a precizat că a crezut că vor lua banii cu ei „ca să nu mai facem cincizeci de mii de drumuri", însă va respecta planul iniţial şi, după întrevederea cu procurorul, se va întoarce cu denunţătorul D.S. la restaurant, unde îi vor aştepta M.M. şi S.M.
În aceleaşi împrejurări, inculpatul E.C.M. l-a asigurat, încă o dată, pe denunţătorul D.S. că procurorul B.M.I. va dispune, cu privire la el, ridicarea măsurilor asigurătorii instituite în cauză, precum şi disjungerea cauzei, în ceea ce-l priveşte pe acelaşi denunţător.
Astfel, referindu-se la „disjungerea în dosar" şi la ridicarea măsurilor asigurătorii, E.C.M. a precizat că procurorul B.M.I. le va dispune cel mai devreme în ziua de luni, 30 ianuarie 2012, pentru că „...mai devreme nu se poate, că e sâmbătă, duminică", precum şi că acelaşi procuror i-a spus că era necesar ca mai întâi să îi mai ia o declaraţie denunţătorului D.S. Inculpatul E.C.M. a mai menţionat că procurorul B.M.I. va dispune şi soluţia de scoatere de sub urmărire penală faţă de denunţător, dar numai după ce acesta din urmă va da şi diferenţa de 200.000 euro, termenul limită pentru remiterea celei de-a două tranşe din folosul pretins, fiind data de 10 februarie 2012, afirmând „ne vedem în februarie".
În discuţii a intervenit şi inculpatul S.M. întărind afirmaţiile inculpatului E.C.M. „S., să-ţi spună fratele tău. La aşa ceva, trebuie să rămâneţi fraţi, Crede-mă ce-şi spun trebuie să rămâneţi fraţi! Crede-mă!"
În prezenţa cumătrului său M.M., denunţătorul D.S. le-a arătat inculpaţilor S.M. şi E.C.M. banii aflaţi într-o pungă galbenă din plastic pe care a adus-o personal, din maşină (procesul-verbal de redare în formă scrisă a conţinutului dialogului ambiental purtat la data de 27 ianuarie 2012, declaraţiile denunţătorilor D.S. din 2 februarie 2012 şi M.M. din 31 ianuarie 2012).
La întâlnirea de vineri, 27 ianuarie, inculpatul E.C.M. a comunicat cu procurorul B.M.I. prin schimburi de mesaje tip SMS. Astfel, la ora 17:08, inculpatul E.C.M., S.M. i-a transmis procurorului B.M.I. textul „ Vreau să trec 5 min? Te sun şi ne vedem acolo?", iar la ora 17:33, i-a comunicat „Te rog nu pleca pană nu te sun". Ca urmare a acestor demersuri, B.M.I. a răspuns, la ora 17:57, că „Sunt la I.G.P.", iar, ulterior, după ce inculpatul E.C.M., prin mesajul expediat la ora 17:59, l-a întrebat „Poţi să vi acolo în 30-40 min?", procurorul i-a menţionat, la ora 18:23, că „Nu ptr. ca sunt unde în Jilava te apelez eu peste 2 ore".
Potrivit răspunsurilor primite de la procuror, inculpatul E.C.M. le-a comunicat denunţătorilor şi coinculpatului S.M. că întâlnirea cu procurorul B.M.I. se amână, deoarece acesta avea treabă la I.G.P. iar apoi că amânarea va fi de circa două ore, pentru că procurorul audia nişte persoane la Jilava.
După ce s-au scurs cele aproximativ două ore invocate de procuror, inculpatul E.C.M. i-a transmis acestuia, la orele 20:41, un alt mesaj SMS „Pot să merg dacă aţi terminat. Ajung în 30 min. Mulţumesc". Iar, la ora 24:04 a primit de la procurorul B.M.I. următorul răspuns: Nu avem cum să ne vedem azi că am de rezolvat nişte probleme.
După primirea mesajului, inculpatul E.C.M. i-a spus denunţătorului D.S. că a fost înştiinţat de procurorul B.M.I. că nu mai poate da curs întâlnirii stabilite pentru acea seară, deoarece are de rezolvat nişte probleme. Cu toate acestea, E.C.M. i-a precizat denunţătorului D.S. că va continua să ţină legătura cu procurorul B.M.I. şi că este posibil să reuşească să stabilească cu acesta, ca întâlnirea să aibă loc în acea noapte sau în ziua următoare.
Astfel, la ora 21:40, inculpatul E.C.M. i-a transmis procurorului B.M.I. printr-un mesaj SMS „Indiferent de oră dacă doriţi să trec, eu vin. Mulţumesc", iar în ziua de 28 ianuarie „La ce oră ne putem auzi? Mulţumesc" (procesul-verbal din 31 ianuarie 2012, de redare în formă scrisă a conţinutului comunicărilor telefonice din 27 ianuarie 2012 şi 28 ianuarie 2012).
Tot în cadrul întâlnirii din data de 27 ianuarie, inculpatul E.C.M. i-a evidenţiat şi denunţătorului M.M. legătura de încredere avută în procurorul B.M.I., S.M., precizând că îl cunoaşte „... de douăzeci de ani" şi relaţiile foarte apropiate cu acesta „... rudă nu cunoştinţă" subliniind că procurorul este un om de cuvânt şi denunţătorul D.S. nu trebuie să-şi facă nici un fel de probleme, că i se va rezolva favorabil dosarul (procesul-verbal de redare în formă scrisă a conţinutului dialogului ambiental purtat la 27 ianuarie 2012, încheiat la 13 februarie 2012).
Înainte de a veni la întâlnirea de la H.C., D.S. i-a cerut lui M.M. să o contacteze pe Ş.E. pentru a-i face cunoscut că este necesar să meargă la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov însă, Ş.D., fiul învinuitei i-a răspuns că, până marţi, mama sa nu va putea da curs solicitării, fiind plecată din localitate (în acest sens, declaraţiile denunţătorului D.S. sunt concordante cu cele ale denunţătorului M.M. şi confirmate de martorul Ş.D. în depoziţia sa, din 9 februarie 2012, şi ulterior, în faţa instanţei de fond, în acord cu conţinutul informativ al convorbirilor telefonice purtate la 27 ianuarie 2012 ora 17:31:55 şi ora 17:32:43, redate în formă scrisă în procesele-verbale din data de 3 februarie 2012 şi respectiv 31 ianuarie 2012).
În cursul zilei de, sâmbătă, 28 ianuarie 2012, inculpatul S.M. l-a sunat pe E.C.M. şi i-a făcut cunoscut că aşteaptă un semn de la procurorul B.M.I. în legătură cu întrevederea care trebuie să aibă loc între acesta şi denunţătorul D.S. (procesul-verbal din 1 februarie 2012 de redare în formă scrisă a conţinutului convorbirii telefonice din 28 ianuarie 2012, ora 23:17).
Inculpatul S.M. i-a comunicat denunţătorului D.S. că întâlnirea va avea loc la un moment ulterior pe care i-l va face cunoscut, la timpul potrivit (procese-verbale de redare în formă scrisă a conţinutului convorbirilor telefonice din 28 ianuarie 2012, ora 14:16:37, 10:24:08, 13:56:26 - încheiate la 31 ianuarie 2012 şi 3 februarie 2012).
În după amiaza aceleiaşi zile, inculpatul E.C.M. i-a transmis denunţătorului D.S. prin intermediul coinculpatului S.M. că doreşte să se întâlnească, în acelaşi loc în care se întâlniseră în seara precedentă, justificând că a stabilit o întâlnire cu procurorul, aşa cum promisese anterior (procesul-verbal de redare în formă scrisă a conţinutului convorbirilor telefonice din 28 ianuarie 2012, ora 16:14.13 şi 17.10:03).
Seara, denunţătorul D.S. s-a deplasat la restaurantul H.C. însoţit de M.M. iar, după câteva minute, a venit în acelaşi loc şi inculpatul S.M. La masă cu inculpatul S.M. a rămas denunţătorul M.M. iar denunţătorul D.S. împreună cu inculpatul E.C.M. s-au mutat la o altă masă, pentru a discuta separat, în prealabil denunţătorul lăsându-şi telefoanele mobile, în alt loc, potrivit solicitării lui E.C.M.
Inculpatul E.C.M. i-a spus denunţătorului că stabilise cu procurorul B.M.I. o întâlnire în acea seară însă pentru că denunţătorul nu a ajuns în 30 de minute, la restaurantul unde îl aştepta E.C.M., nu a mai fost de acord să dea curs întâlnirii din considerente ce ţin de protecţia sa, întrucât procurorul ştia că este monitorizat de către Direcţia Naţională Anticorupţie şi cunoştea că pentru realizarea în siguranţă a unei întâlniri, aceasta trebuie să aibă loc în 30 de minute, interval de timp prea scurt pentru ca organele judiciare să se poată organiza şi deplasa în teren.
Totodată, inculpatul E.C.M. i-a dezvăluit denunţătorului că datorită măsurilor de prevedere pe care era nevoit să le ia, a stabilit cu procurorul ca, marţi 31 ianuarie 2012 între orele 10 şi 12, denunţătorul D.S. să se prezinte la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov însoţit de Ş.E., ocazie cu care procurorul îi va primi şi audia după care îi va înmâna denunţătorului actul prin care se dispune ridicarea măsurilor asigurătorii, urmând ca, după ce părăseşte sediul parchetului, denunţătorul să înmâneze inculpatului E.C.M. acea primă tranşă de 100.000 euro.
În acest sens, inculpatul E.C.M. i-a precizat denunţătorului: Deci, fii atent! Ascultă-mă! Asta-i parola! Te rog din inimă! Marţi, între zece şi doişpe", noi trebuie să fim la birou. Nu mă pune să intru. Nu mă pune să intru. O să intraţi voi doi. Eu să aştept jos. El (n.n. procurorul B.M.I.) ştie cu siguranţă că dacă între zece şi doişpe" voi urcaţi sus, cu siguranţă ăia (n.n. prima tranşă de 100.000 euro) sunt la mine. Cu toate că o să fie la tine. Două rugăminţi am".
În contextul aceleiaşi convorbiri ambientale din seara de 28 ianuarie 2012, inculpatul E.C.M. i-a dezvăluit denunţătorului D.S. că procurorul B.M.I. s-a enervat când a aflat că, despre acţiunile care privesc beneficiul promis denunţătorului în legătură cu soluţionarea favorabilă a dosarului în care acesta este cercetat, au cunoştinţă patru persoane (cu referire la inculpatul S.M. şi denunţătorul M.M.), astfel că a impus ca aceste două persoane ultim menţionate să fie excluse din ecuaţie şi să li se spună că tot aranjamentul ar fi căzut. Referitor la acest aspect, inculpatul E.C.M. i-a spus denunţătorului D.S.: „ El, el m-a întrebat: «Bă, cu cine-ai fost, cum ai fost şi cu...” Normal, să-i spun, ca să nu...", „Domn"e, zic: „Am fost noi patru!» şi zice: «Bă, tu eşti cretin la cap! Cum patru?! Bă, tu eşti sănătos la creier?!...", „...Că i-am dat ieri la mesaje, mâncaţi-aş,.., de i-am rupt telefonul bun! I-am rupt telefonul bun! Şi mi-a zis: „Nu, nu îmi da mesaje, nu mai îmi da mesaje!” Am o singură rugăminte. Te rog din inimă şi din tot sufletul meu! Până nu se termină treaba vreau să iasă din schemă toată lumea şi spune-le la toată lumea c-a căzut. Te implor".
Drept urmare, în finalul întâlnirii, denunţătorul D.S. s-a conformat acestei solicitări şi le-a comunicat inculpatului S.M. şi denunţătorului M.M. că intervenţia care presupunea implicarea procurorului B.M.I. nu se va mai realiza, întrucât acesta avea nişte probleme personale grave şi a refuzat să continue acţiunile care privesc rezolvarea favorabilă a dosarului său (procesul verbal din 31 ianuarie 2012, de redare în formă scrisă a conţinutului dialogului ambiental purtat la 28 ianuarie 2012, declaraţiile martorilor M.M., din 31 ianuarie 2012 şi D.S., din 01 februarie 2012).
În ziua de luni, 30 ianuarie 2012 inculpatul S.M. l-a apelat, în repetate rânduri, pe denunţătorul D.S., iar în cadrul discuţiilor purtate cu acesta, a insistat ca denunţătorul să meargă la parchet: „păi, vezi că te aşteaptă acolo. Păi, omu,...omu" (n.n. procurorul B.M.I.) te aşteaptă, frate, acolo. Deci a rămas stabilit. Te duci cu E., nu (procesul verbal din 10 februarie 2012, de redare în formă scrisă a conţinutului convorbirilor telefonice purtate la 30 ianuarie 2012, orele 10:40:47, 18:54:45, 20:21:41).
Această discuţie atestă în opina instanţei ca fiind reale susţinerile inculpatului E.C.M. care i-a spus denunţătorului D.S., pe drum spre Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, că el l-a ţinut la curent, în continuare, pe inculpatul S.M., deşi - în seara de 28 ianuarie - i-a cerut denunţătorului D.S. să îi comunice că totul a căzut, în sensul că acţiunea privind remiterea banilor nu va mai fi finalizată: „mă, i-am zis eu, de aia...i-am zis: „bă marţi dacă e indiferent prânz, după amiază...” „Eu ştiam că noi trebuie să mergem", motivul fiind acela că E.C.M. trebuia să îi remită inculpatului S.M., în schimbul participaţiei sale, cota parte cuvenită din banii pretinşi denunţătorului.
În seara zilei de 30 ianuarie 2012, la locuinţa sa, conform planului, inculpatul E.C.M. i-a solicitat denunţătorului să îl ia, în dimineaţa următoare, marţi 31 ianuarie 2012, în jurul orelor 9:30, de Ia locuinţa sa din Pipera, urmând să se deplaseze împreună, cu autoturismul denunţătorului la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov unde, în timp ce denunţătorul va vorbi cu procurorul B.M.I., el va aştepta afară spunându-i acestuia „mâine dimineaţă, la 9 jumătate. 9 jumătate" să fii la mine. Eu sunt gata, stau în faţa casei la nouă jumătate" ", „...mâine mergem cu maşina ta..." (a se vedea procesul verbal din 15 februarie 2012, de redare în formă scrisă a conţinutului dialogului ambiental purtat la 30 ianuarie 2012).
Inculpatul E.C.M. şi denunţătorul D.S. şi-au achiziţionat telefoane şi cartele SIM noi, pentru a putea ţine legătura fără să existe riscul să le fie interceptate convorbirile şi comunicările telefonice şi, în seara de 30 ianuarie 2012, acasă la inculpatul E.C.M., au făcut schimb de numere de telefon.
După plecarea denunţătorului de la locuinţa sa, inculpatul E.C.M. i-a comunicat soţiei procurorului B.M.I. prin mesaj SMS „Doamne ajută. Mâine seară trecem pe la voi” (procesul-verbal din 10 februarie 2012 de redare în formă scrisă a comunicării telefonice purtate la 30 ianuarie 2012, ora 21:05:55).
În dimineaţa de 31 ianuarie 2012, în jurul orei 09:45 denunţătorul D.S. s-a prezentat la locuinţa inculpatului E.C.M., după care, utilizând autoturismul denunţătorului, s-au deplasat împreună la Buftea.
Pe timpul deplasării, denunţătorul D.S. i-a confirmat inculpatului E.C.M. că, în acord cu discuţiile purtate anterior, avea supra sa, „în torpedou", prima tranşă de 100.000 euro, menţionând că va remite banii după ce se încheia întâlnirea stabilită între el şi procurorul B.M.I. De asemenea, denunţătorul l-a asigurat pe inculpatul E.C.M. că va respecta şi condiţia impusă de către acesta privitoare la remiterea diferenţei de 200.000 euro, până în data de 10 februarie 2012.
Luandu-şi măsuri de prevedere, inculpatul E.C.M. şi-a lăsat telefonul mobil acasă, aspect pe care l-a făcut cunoscut denunţătorului iar după ce au ajuns în Buftea, inculpatul E.C.M. a stabilit cu denunţătorul D.S. să-l aştepte la localul „P.R.", iar banii au rămas în torpedo-ul autoturismului.
D.S. s-a deplasat la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov şi i-a spus jandarmului care era de serviciu la punctul de acces că este aşteptat de către procurorul B.M.I., dar i s-a menţionat că acesta nu venise încă la sediul parchetului. După ce a aşteptat câteva minute, D.S. s-a dus la localul „P.R." şi l-a înştiinţat pe inculpatul E.C.M. că procurorul B.M.I. nu era la serviciu.
Contrariat, E.C.M. i-a solicitat denunţătorului D.S. să îi dea telefonul său mobil şi a apelat-o pe soţia sa, E.M.L., căreia i-a solicitat să-şi deschidă telefonul.
Inculpatul E.C.M. a folosit telefonul mobil al denunţătorului, pentru a expedia, la ora 10:48, către soţia sa, E.M.L., mesajul scris „suna pe soţie (n.n. referire la B.C., soţia procurorului B.M.I.) ... şi spune-i că am ajuns aici (n.n. la Buftea) şi nu este nimeni la la birou să iau actele".
După ce la ora 10:50, inculpatul E.C.M. a utilizat acelaşi aparat telefonic al denunţătorului pentru a trimite soţiei sale (la telefonul utilizat de el, pe care, din motive de prevedere, îl lăsase acasă) un alt SMS cu conţinutul „Deschideţi tel ca este inchis", inculpatul a primit de la E.M.L., la ora 10:50:15, mesajul „A plecat mai târziu au înţeles şi vine acum".
Inculpatul E.C.M. a iniţiat la ora 10:50:18, aproape în acelaşi timp cu momentul primirii acestui mesaj, un apel către telefonul său şi a discutat cu E.M.L., care l-a atenţionat să citească mesajul pe care tocmai i-l trimisese. După ce a citit mesajul, inculpatul E.C.M. i-a spus denunţătorului D.S. că procurorul B.M.I. se afla pe drum, spre Buftea şi că trebuie să ajungă la parchet în câteva minute, lucru care s-a şi întâmplat, aşa cum rezultă şi din nota de supraveghere operativă aflată la dosar. Inculpatul E.C.M. i-a sugerat denunţătorului D.S. să meargă, din nou, la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov, iar denunţătorul s-a conformat şi, când a ajuns acolo, i s-a spus de către jandarmul de serviciu că procurorul B.M.I. tocmai venise la serviciu şi a luat la audiere o altă persoană, fiind vorba de învinuita Ş.E.
Denunţătorul D.S. s-a întâlnit la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov, cu Ş.D. (fiul învinuitei Ş.E.) şi a aflat că mama acestuia era audiată de către procurorul B.M.I. şi că acesta îi permisese şi lui să asiste.
În jurul orei 13:20, procurorul B.M.I. a terminat audierea învinuitei Ş.E., astfel că aceasta şi fiul său au părăsit sediul parchetului, iar procurorul a discutat în biroul său cu, ofiţerii de poliţie judiciară, martorii P.A.N. şi V.M.C.
În jurul orelor 14:15, denunţătorul D.S. a ieşit din incinta Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov şi, în apropierea acestuia, s-a întâlnit cu inculpatul E.C.M., căruia i-a spus că merge să îşi cumpere un ceai. În acele împrejurări, inculpatul E.C.M. s-a interesat dacă „sunt camere" de luat vederi în sediul parchetului şi, după ce denunţătorul D.S. i-a răspuns negativ, i-a spus acestuia că îl va însoţi la parchet, argumentul fiind acela că era bine ca procurorul B.M.I. „să mă vadă cu tine!".
După ce au fost împreună la un magazin, inculpatul E.C.M. l-a însoţit pe denunţătorul D.S. la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov, au intrat şi pe durata a circa cinci minute au discutat cu jandarmul de serviciu, în timp ce se aflau pe holul de lângă uşa de acces. La ora 14:31, inculpatul E.C.M. a ieşit pentru a fuma o ţigară, însă, după numai un minut, a revenit intempestiv în holul parchetului şi i-a solicitat denunţătorului D.S. să-l însoţească afară, unde, referindu-se la procurorul B.M.I., a afirmat „mi-a făcut semn să o iau încolo, să nu mai stau aici".
Drept urmare, D.S. a revenit singur în sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov, iar, după numai două minute, procurorul B.M.I. l-a chemat în biroul său, convorbirea dintre aceştia fiind, de asemenea, înregistrată, conform art. 911 şi urm. C. proc. pen.
Chiar în partea de început a dialogului, după ce a avut loc un schimb de amabilităţi, procurorul B.M.I. şi-a exprimat preocuparea faţă de împrejurarea că îl văzuse pe inculpatul E.C.M. cu numai câteva minute înainte, la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov, astfel că l-a întrebat retoric pe denunţătorul D.S. „... ce-a mai venit ăsta cu tine? Aveai nevoie de şofer?".
Şi ulterior, pe parcursul discuţiei purtate cu denunţătorul D.S., procurorul B.M.I. a făcut referire la faptul că avea cunoştinţă că inculpatul E.C.M. venise împreună cu denunţătorul şi că îl aştepta pe acesta, sens în care a menţionat „... o să terminăm, că ... că stă şi şoferul afară", iar, după ce D.S. i-a confirmat că „da, stă şoferu" ... şoferu" care ...", acelaşi procuror a adăugat „îngheaţă în maşină" şi a început să râdă.
Discuţia dintre inculpatul B.M.I. şi denunţătorul D.S. a durat aproximativ patru ore, pe parcursul cărora inculpatul B.M.I. în calitatea sa de procuror care instrumenta dosarul 2/P/2012, şi-a manifestat interesul ca învinuitul D.S. să îi clarifice anumite circumstanţe reale ale dosarului privitoare la participaţia penală, îndeosebi, a persoanelor cercetate în stare de arest preventiv, precum şi în legătură cu împrejurările încheierii unora dintre contractele de împrumut cu partea vătămată. În aceleaşi împrejurări, inculpatul B.M.I. a şi consemnat anumite aspecte relatate de denunţător în cuprinsul unei declaraţii, pe care a considerat-o ca fiind o completare a depoziţiei date de aceeaşi persoană, la 13 decembrie 2011.
În cursul audierii învinuitului cu privire la aspecte de fapt din dosarul de urmărire penală, tonul discuţiei s-a schimbat, devenind amical şi neprincipial, rupând bariera între procuror - anchetator şi persoana pusă sub învinuire, procurorul i-a dezvăluit învinuitului aspecte din dosar ce priveau celelalte persoane inculpate cum ar fi -exempli gratia- situaţia sumelor existente în conturile inculpatului B.S.C., învinuitul i-a dat explicaţii procurorului cu privire la cantitatea şi valoarea galbenilor din aur cumpăraţi de partea vătămată O.Z., atenţionându-l pe procuror, prieteneşte, că el cunoaşte lucrurile, îndemnându-l să facă socoteala şi spunându-i „te duci acolo pe instanţă şi te faci de ... că ăştia fac proba cu galbenu".
Totodată, pe timpul audierii, procurorul şi învinuitul s-au tutuit reciproc, au utilizat cuvinte sau expresii obscene, au discutat despre viaţa intimă a părţii vătămate O.Z. şi a altor persoane implicate în Dosarul nr. 2/P/2011, şi-au dezvăluit anumite preferinţe de natură sexuală precum şi cunoştinţe comune din lumea interlopă.
În acest cadru al discuţiilor care sugerează o relaxată atmosferă de cafenea, între doi amici, după terminarea programului de lucru, procurorul B.M.I. i-a dezvăluit învinuitului D.S. că interesul său pentru instrumentarea respectivului dosar era determinat, cu precădere, de faptul că dorea să plătească o „poliţă" uneia dintre persoanele cercetate. Sub acest aspect, inculpatul B.M.I. a afirmat „eu urmăresc altceva în dosaru" ăsta! Pe mine nu mă interesează ea (n.n. partea vătămată O.Z.)! Pe mine mă interesează N. (n.n. inculpatul R.M., cercetat în dosar în stare de arest preventiv)! N. să stea la puşcărie până o să-mi aduc aminte de el!".
Pentru a satisface curiozitatea învinuitului, procurorul B.M.I. a explicat că, în urmă cu trei ani, R.M., zis N. a apelat la firma fratelui său, patron la SC U.C. SRL, pentru asigurarea transportului unor jante pentru un autoturism marca P.C., însă, ulterior, a refuzat să plătească furnizorului preţul acelor bunuri, dar a şi introdus acţiune în instanţă şi a obţinut blocarea conturilor societăţii mai sus arătate pentru debitul datorat, în realitate, de către el.
Apoi, procurorul a arătat învinuitului „la un moment dat vine, printr-un prieten de-al meu la mine, N., să-mi zică că el n-are nicio treabă cu chestia asta... că el are ce are cu acela şi-i zic. Băi, băiatule, uite care este chestia. E problema ta ce ai tu cu acela da îmi explici şi mie de ce m-a dat pe mine-n judecată? De ce l-a dat pe frate-meu în judecată ca să-şi recupereze banii dacă tu ai cu ăla? De ce îi sunt conturile blocate Iu frate-meu? Dă-i banii Iu ăla să renunţe la proces, cum este normal, că tu ai cumpărat nişte bunuri!".
Într-un alt registru al discuţiei, procurorul B.M.I. a evidenţiat învinuitului D.S. că a făcut demersuri pentru a o convinge pe partea vătămată O.Z. de faptul că nu era implicat în activitatea infracţională sesizată de ea în acel dosar: „şi-acuma trăieşte cu, cu senzaţia că a fost manevra ta! C-a fost manevra ta şi a Iu" M. (n.n. B.S.C., cercetat în stare de arest preventiv, în Dosarul nr. 2/P/2011) De-aia a tot tras de tine în declaraţii! Eu am aburit-o, eu am încercat să-i zic: «bă, nene ! creieru" la toată acţiunea a fost N. şi cu, cu V. (n.n. L.R.)»!".
La un moment dat, procurorul B.M.I. i-a explicat, învinuitului D.S. că motivul pentru care a acceptat acea întâlnire din 31 ianuarie 2012 era acela că „m-a grăbit cineva să vă iau declaraţiile (n.n. referitoare la audierea denunţătorului D.S. şi a învinuitei Ş.E.) acum ...".
După mai multe ore în care discuţia s-a purtat în aceiaşi termeni reprezentând un amalgam de subiecte legate de Dosarul nr. 2/P/2011 şi de chestiuni având caracter vădit personal, procurorul B.M.I. a consemnat sporadic anumite aspecte într-o declaraţie luată lui D.S., în calitate de învinuit, iar, în partea de final a depoziţiei, procurorul a notat din proprie iniţiativă, în cuprinsul aceluiaşi înscris că „nu sunt adevărate învinuirile care mi se aduc, deoarece ... nu am nicio contribuţie la ... săvârşirea unei fapte penale în dauna părţii vătămate O.Z." şi imediat după aceea,inculpatul B.M.I. l-a întrebat, retoric, pe învinuitul D.S. dacă era „corect" ceea ce consemnase mai devreme în cuprinsul declaraţiei.
Totodată, păstrând aceeaşi atmosferă relaxată, amicală, procurorul B.M.I. l-a întrebat pe învinuit, doar după ce finalizase consemnarea declaraţiei acestuia, dacă are avocat. Deşi denunţătorul D.S. a răspuns afirmativ,inculpatul B.M.I. a scris în declaraţie „... declar, susţin şi semnez, fără să fiu asistat de avocat", precum şi că „...nu solicit prezenţa apărătorului ales", explicând denunţătorului „pentru că, potrivit codului, trebuia să-ţi chem avocat acum". În continuarea dialogului, învinuitul D.S. a întrebat „...disjungerea cum ... cum se procedează?...[...]...care-i modalitatea? ....[...]... Cum se va proceda de-acum încolo?".
Fără să fie deloc surprins de faptul că învinuitul punea problema unei disjungeri în dosarul în care era cercetat, procurorul B.M.I. i-a confirmat că deja luase o asemenea decizie, astfel că a precizat „dispun disjungerea cauzei. Cu privire la tine şi la Ş.E. ... continui cercetările şi dau soluţie".
Pentru că această împrejurare a reprezentat pentru denunţătorul D.S. o primă certitudine a faptului că erau reale afirmaţiile anterioare ale inculpatului E.C.M., care susţinuse că vorbeşte în numele procurorului B.M.I., denunţătorul l-a întrebat pe acesta ce se va întâmpla cu „sechestrul asigurător" ce fusese dispus faţă de el în dosar.
Nici de această dată procurorul B.M.I. nu a manifestat vreun fel de reticenţă faţă de problema adusă în discuţie şi a continuat pe un ton firesc dialogul, menţionând „îmi faci o plângere ... îmi faci o cerere ... de ridicare a sechestrului.... Asigurător. Mai e o altă chestie, o să mă mai gândesc până atunci. Problema este că-n ... nu pot să ... nu pot să-ţi dau soluţia ... în dosar ... că altfel mi-ar ă... zăpăci mie un pic dosaru". În continuare, procurorul B.M.I. i-a explicat denunţătorului: „îţi fac dosar ... şi în dosaru" ăla (n.n. constituit în urma disjungerii) dau soluţie de scoatere ...[...]....”
„Şi faţă de tine şi faţă de E. (n.n. învinuita Ş.E.)... [...]...şi la amândoi trebuie să vă ridic sechestrele. Şi am zis că vă ridic sechestrele la amândoi în dosaru" celălalt că na, aşa e ... e normal în disjungere, să vă ridic sechestru"".
Totodată, procurorul B.M.I. a precizat că, prin disjungerea cauzei, situaţia procesuală a învinuitului D.S. şi a învinuitei Ş.E. "... în timp se estompează ...[...]... voi o să fiţi citaţi în dosaru" ăsta în calitate de martori, în dosaru" doi" şi că „în disjungerea asta eu pot să mă joc cum vreau".
Relevante sub aspectul disponibilităţii exprimate faţă de denunţătorul D.S. de către procurorul B.M.I. în ceea ce priveşte soluţionarea favorabilă a Dosarului nr. 2/P/2011, sunt şi următoarele afirmaţii: „deci, eu pe cincisprezece fac rechizitoriu". În momentu" în care am făcut rechizitoriu", prin rechizitoriu se dispune disjungerea. Pe data de şaisprezece, din punctu" meu de vedere, pentru că pot să ţi-l mai ţin o zi, două, până când se face disjungerea şi cu toate actele, poţi să faci şi tu şi doamna E. ... faceţi plângere împotriva ...ă... sechestrelor.... Sechestrului ... Eu vă comunic că...ă... sechestru" este ridicat, după care ...ă... mai stăm o săptămână, două, trei, vedem cum şi vă dau soluţia de ... de scoatere...".
Explicaţiile pe care procurorul B.M.I. le-a dat denunţătorului învinuit D.S. cu privire la măsurile ce îi fuseseră prezentate acestuia ca şi contraechivalent al banilor corupţiei, reflectă în opinia primei instanţe că efectuase, anterior, o analiză a situaţiei juridice a denunţătorului şi că identificase anumite instrumente judiciare (cum ar fi, disjungerea cauzei sau păstrarea dosarului încă „o zi, două", după emiterea rechizitoriului în cauza iniţială, ori formularea unei cereri de ridicare a măsurilor asigurătorii imediat după operarea disjungerii) pe care îşi propunea să le utilizeze şi totodată, că între procurorul B.M.I. şi inculpatul E.C.M., discuţiile din cadrul întâlnirii din data de 24 ianuarie 2012, recunoscută de ambii inculpaţi sub aspectul realităţii ei dar nu şi al naturii acesteia, au vizat înţelegerea prezentată denunţătorului de către inculpatul E.C.M. ca intermediar al inculpatului B.M.I., de a i se oferi o soluţie de netrimitere în judecată în schimbul unei sume de bani.
Totodată, împrejurarea că, în momentul în care denunţătorul a afirmat că ar fi putut să facă o cerere de ridicare a măsurilor asigurătorii mai dinainte, procurorul i-a replicat „la momentul respectiv ţi-o respingeam" arată că procurorul B.M.I. cunoştea acţiunile întreprinse pentru el de inculpatul E.C.M. şi, prin urmare, că înainte de momentul acestei audieri, când pretinderea nu fusese transmisă de inculpatul E.C.M. denunţătorului,nu se putea pune problema nici a ridicării măsurilor asigurătorii şi nici a vreunei disjungeri faţă de denunţător care să conducă, în final, la o soluţie de netrimitere în judecată.
Abia după ce denunţătorul D.S. a fost de acord cu pretinderea transmisă de inculpatul B.M.I. prin intermediul inculpatului E.C.M. şi a acceptat să dea mita pretinsă, cu prilejul audierii sale, din data de 31 ianuarie 2012, stabilită anterior cu inculpatul E.C.M., procurorul i-a explicat afabil, pe larg, cum va proceda faţă de învinuit în dosarul de urmărire penală aflat în instrumentarea sa.
Aceasta pentru că, aşa cum a rezultat din coroborarea probelor administrate şi analizate de instanţă printr-o interpretare logică a faptelor şi împrejurărilor relevate de înregistrările ambientale a întâlnirilor care au avut loc între inculpaţii E.C.M., S.M. şi denunţătorul D.S., la datele de 24 ianuarie, 25 ianuarie, 27 ianuarie şi 28 ianuarie 2012, procurorul B.M.I. cunoştea că, la data de 31 ianuarie când denunţătorul s-a prezentat la parchet pentru a fi audiat, banii existau deja în posesia inculpatului E.C.M.
În aceeaşi cheie de interpretare, a disponibilităţii oneroase de a asigura denunţătorului D.S., învinuit în Dosarul nr. 2/P/2011, beneficiile care îi fuseseră prezentate anterior de către inculpaţii E.C.M. şi S.M., a constatat că procurorul B.M.I. a făcut demersuri, pentru a-i restitui denunţătorului, chiar în ziua următoare, o parte din bunurile care i-au fost ridicate, în acea cauză, cu ocazia percheziţiei domiciliare.
În acest sens, l-a contactat telefonic, în prezenţa denunţătorului, pe martorul P.A.N., ofiţer de poliţie care efectuează cercetările în respectivul dosar şi i-a solicitat să îl primească pe denunţător la sediul Inspectoratului General al Poliţiei Române, în ziua de 01 februarie 2012, la ora 09:00, pentru a-i restitui bunurile ridicate la percheziţie, cu excepţia unor dispozitive de înregistrare, cu privire la care exista un raport de constatare prin care s-a stabilit că sunt interzise la deţinere, conform Legii privind siguranţa naţională a României (convorbirea telefonică este redată în cuprinsul procesului-verbal).
Referitor la aceste bunuri inculpatul B.M.I. i-a precizat denunţătorului D.S. că nu este de competenţa sa să se pronunţe, fiind nevoit, din acest motiv, să dispună o altă disjungere pe care să o trimită la Direcţia pentru Investigarea Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, însă l-a asigurat pe denunţător că, şi în acea cauză, soluţia va fi tot de neîncepere a urmăririi penale, pentru că fapta de deţinere a acelor dispozitive „nu este infracţiune". Ca atare, privitor la acele dispozitive de înregistrare, procurorul B.M.I. s-a scuzat faţă de denunţător că nu i le putea restitui, menţionând că „n-am cum să ţi le dau p-alea! Atâta timp cât pe hârtie îmi spune S.R.I.-u" că ţin de competenţa..." şi i-a precizat denunţătorului că "... în mod normal trebuia să-ţi fac percheziţie electronică la laptop şi aşa mai departe, da" nu mă interesează, nu mă interesează. Pierd timpu", astfel că era de acord să restituie acel laptop, fără să mai efectueze o eventuală percheziţie informatică.
Pe fondul evoluţiei pe care a avut-o discuţia purtată, până în acel moment, cu procurorul B.M.I., denunţătorul D.S. a afirmat „...aş mai fi vrut să fac o... vorbă cu tine, să mai discut ceva. Dar ...". Procurorul B.M.I., a avut o reacţie imediată, replica fiind „ştiu! Ştiu! Da....", după care a adăugat „hai, să-ţi arăt unde-i toaleta".
După ce au părăsit biroul, procurorul B.M.I., l-a condus pe denunţătorul D.S. într-o încăpere alăturată, situată în apropierea biroului său. Aici, denunţătorul D.S. a abordat problema folosului care îi fusese pretins de către inculpaţii E.C.M. şi S.M., în numele procurorului B.M.I., folosind un limbaj codificat, aşa cum fusese avertizat de către inculpatul E.C.M., în discuţiile avute anterior şi pentru a păstra conspirativitatea subiectului: „... s-au făcut nişte discuţii, nişte vorbe..."
Denunţătorul a optat să se refere la folosul pretins, utilizând termenul argotic „cărţi", precum şi acela de „un volum", pentru evidenţierea sumei de 100.000 euro.
În legătură cu această problemă, denunţătorul a precizat că „au fost mai multe discuţii, mai multe etape" şi că, într-o primă etapă, i s-a transmis că trebuie să dea pentru procurorul B.M.I. „un volum", (adică suma de 100.000 euro), după care i s-a comunicat altceva şi, în aceste condiţii, nu doreşte ca vreodată să i se spună „că trebuie să aduc o bibliotecă".
Fără să exprime absolut nicio surprindere faţă de aceste afirmaţii ale învinuitului D.S., procurorul B.M.I. a spus „am înţeles", iar, prin replica următoare, a întrebat „păi, ce ai vorbit cu fratili meu? Sau cu fratele?",prin „fratili" referindu-se la intermediarul său, inculpatul E.C.M.
În condiţiile în care D.S. a răspuns „... deci, a rămas pe trei volume!" (referire la suma de 300.000 euro), reacţia procurorului B.M.I. a constat în afirmaţia „dacă asta ai discutat cu el (n.n. cu E.C.M.). Nu ştiu!".
Dialogul a fost continuat de denunţător, care a încercat să se asigure că procurorul B.M.I., se referea la aceeaşi sumă de bani pe care o menţionase inculpatul E.C.M., sens în care a menţionat „...deci, nu ... nu-mi... nu-i mai mult! Adică e...".
Inculpatul B.M.I. a confirmat, din nou, că înţelegea la ce anume se referea denunţătorul D.S., astfel că i-a repetat acestuia „dacă asta ai discutat cu el (n.n. cu E.C.M.) ...".
Pe parcursul următoarelor replici, inculpatul B.M.I. s-a eschivat formal, în raport cu precizările pe care le făcuse mai devreme, să detalieze acel subiect de conversaţie, însă, întrucât denunţătorul s-a referit la un „şpriţ" pe care să-l bea împreună, s-a gândit că interlocutorul a înţeles greşit natura folosului care îi fusese cerut, prin intermediul inculpatului E.C.M., motiv pentru care a afirmat "eu înţelesesem altceva, da"... Dacă asta e... discuţia...".
Pentru a evita orice echivoc cu privire la termenii argotici utilizaţi în exprimarea folosului ce îi fusese pretins, D.S. a concluzionat „deci, trei volume din şase cifre!".
Inculpatul B.M.I. a avut o scurtă perioadă de tăcere, circa 10 secunde, răgaz necesar pentru a determina suma compusă din şase cifre la care făcuse trimitere denunţătorul. Dialogul purtat ulterior între cei doi interlocutori a relevat că, în acel moment al conversaţiei, inculpatul B.M.I. a calculat greşit suma de bani aflată în discuţie şi din acest motiv, a rostit în acel moment o replică de negare. Ulterior, după ce denunţătorul D.S. a întrebat dacă „...mai trebuie cărţi?", inculpatul a răspuns, categoric şi imperativ nu! Nu şase, frate!".
Faţă de încurcătura evidentă în care se aflau, din cauza limbajului laconic şi conspirativ pe care îl utilizau, denunţătorul D.S. a făcut o nouă încercare de a exprima cuantumul sumei de bani care i se pretinsese de către coinculpaţii E.C.M. şi S.M., în numele procurorului B.M.I., astfel că i-a precizat acestuia că este vorba de „...trei" (n.n. moment în care a primit de la inculpatul B.M.I. un răspuns afirmativ), după care a adăugat „plus cinci...", referindu-se, în acest mod, la faptul că suma de bani pretinsă era compusă din cifra „3", urmată de „5" zerouri. Cu toate acestea, inculpatul B.M.I. nu a calculat corect, nici de această dată, cât anume reprezenta suma de bani pe care o menţionase denunţătorul, fiind evident încurcat de dificultatea stabilirii sumei care conţinea cinci zerouri.
De această dată, inculpatul B.M.I. a luat iniţiativa de a clarifica acel subiect de discuţie, aşa că, pentru a se asigura că a înţeles bine spusele denunţătorului, a recapitulat afirmaţiile anterioare ale acestuia, menţionând „deci, tu zici aşa; trei şi cinci de zero! Asta înseamnă treizeci (n.n. suma de 30.000 euro)!".
Denunţătorul D.S. l-a atenţionat, însă, că „trei şi cinci de zero înseamnă trei sute (n.n. suma de 300.000 euro)...", iar inculpatul B.M.I., într-o primă reacţie a confirmat, însă, imediat după ce interlocutorul său i-a reiterat că este vorba despre „trei sute", şi-a dat seama că a calculat greşit, astfel că a afirmat că suma pretinsă de el „este un singur cinci şi patru de zero", adică 50.000 euro. Faţă de uimirea exprimată de denunţătorul D.S., care a repetat descumpănit "un singur cinci şi patru de zero...", inculpatul B.M.I. i-a solicitat „ia fă calculul", fiind satisfăcut că, în cele din urmă, a reuşit să clarifice problema folosului pe care dorea să îl primească, cu titlu de mită.
Însă, imediat inculpatul B.M.I. şi-a dat seama că persoana interpusă între el şi denunţătorul D.S. i-au transmis acestuia că trebuia să dea suma de 300.000 euro şi că exista o eroare de comunicare între inculpatul E.C.M. şi denunţător, motiv pentru care a întrebat, retoric, „şi unde-i păcăleala?". Denunţătorul D.S. l-a întrebat pe inculpatul B.M.I. dacă are încredere în inculpatul E.C.M., accentuând că acesta „e frăţior {n.n. termen argotic, ce fusese utilizat anterior şi de inculpatul B.M.I. pentru a se referi, în mod conspirat, la E.C.M.) de-al nostru".
Replica procurorului B.M.I. a fost aceea că „ştiu, el aşa a venit la mine!", prin această afirmaţie recunoscând existenţa între el şi inculpatul E.C.M. a legăturii de încredere şi de apropiere clamată, de altfel, de inculpatul E.C.M. în faţa denunţătorului şi întărită de inculpatul S.M.
În continuarea dialogului, denunţătorul D.S. a reiterat că i s-au pretins „trei volume" (adică suma de 300.000 euro) şi că, potrivit condiţiilor care i-au fost transmise prin intermediul complicilor, are pregătit deja „primu" volum (n.n. suma de 100.000 euro)", urmând să mai dea "până la definitivarea (n.n. adoptarea soluţiei de scoatere de sub urmărire penală) încă două volume (n.n. suma de 200.000 euro)".
Deşi, cu numai câteva secunde mai devreme, inculpatul B.M.I. precizase că folosul dorit de el reprezintă suma de 50.000 euro, în momentul în care D.S.
S. a afirmat că are pregătit "primu" volum", adică suma de 100.000 euro, procurorul a revenit asupra celor susţinute anterior şi a exclamat "şi atât!", ceea ce înseamnă că impunea denunţătorului să dea, cu titlu de mită, suma de 100.000 euro, însă, ulterior, când D.S. a amintit de diferenţa de 200.000 euro care i se pretinsese, a opinat că nu ar mai trebui dată.
În acest sens, B.M.I. a reacţionat în mod evident iritat „nu frate! Stai liniştit! Nu e! Păi? Nu vrei să ţi-l chem? (referindu-se la inculpatul E.C.M. pentru a-l pune de faţă cu denunţătorul D.S.) Ce dracu? A înnebunit la cap? ce vorbim noi? Au fost ăştia...cinci (n.n. referire la suma de 50.000 euro)...şi restu" (n.n. trimitere la diferenţa de folos care nu ar fi ajuns la procuror) treaba lor!... Nu, frate, deci, aşa a fost discuţia. Deci, discuţia aşa a fost. Deci, ce fac ei peste ...îi... (expresie obscenă)...în gură! Ca să ştii cum stau lucrurile!". Mai mult,inculpatul B.M.I. a adoptat chiar o atitudine moralistă şi a menţionat denunţătorului „cu acela (n.n. E.C.M.) oricum o să am o discuţie, pentru că nu e normal", referindu-se astfel la o lămurire pe care intenţiona să o ceară complicelui său E.C.M.
De asemenea, inculpatul B.M.I. a dorit să se asigure că discuţia clarificatoare cu privire la folosul pe care îl dorea, cu titlu de mită în schimbul soluţiei de netrimitere în judecată a învinuitului, a fost de natură să înlăture aprehensiunile denunţătorului D.S., astfel că l-a întrebat pe acesta „eşti liniştit acum?".
După această discuţie purtată, în afara biroului, procurorul şi învinuitul au revenit în birou, iar inculpatul B.M.I. i-a reiterat denunţătorului că trebuie să meargă, în ziua următoare, la poliţie pentru a-i fi restituite o parte din bunurile ridicate la percheziţia domiciliară şi, utilizând o exprimare voalată, i-a dat, din nou, asigurări că îi va soluţiona favorabil dosarul, aşa cum îi promisese.
Sub acest aspect, inculpatul procuror B.M.I. a afirmat „iar cu restu", părerea mea, lasă-mă până... până termin dosaru"... până pe cinşpe! Am terminat pe cinşpe (n.n. data de 15 februarie 2012)...".
Imediat după ce s-a despărţit de procurorul B.M.I. şi a părăsit sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov, denunţătorul D.S. s-a deplasat la autoturismul său, pe parbrizul căruia a găsit un fragment de hârtie pe care inculpatul E.C.M. consemnase, olograf, textul „sunt la P.R." (acest înscris a fost găsit asupra inculpatului E.C.M. cu ocazia constatării infracţiunii flagrante şi depus la dosar.
După ce a citit biletul, D.S. s-a dus la localul „P.R.", care este situat la doar câteva sute de metri de sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov şi s-a reîntâlnit cu inculpatul E.C.M. iar, ulterior, au plecat împreună spre Bucureşti cu autoturismul denunţătorului.
Pe drum, denunţătorul şi inculpatul E.C.M. au purtat mai multe discuţii în care acesta din urmă a încercat să îl convingă pe denunţător că suma de 300 de mii euro a fost stabilită împreună cu procurorul atunci când denunţătorul i-a spus că, în condiţii de confidenţialitate, procurorul B.M.I. îi dezvăluise că la el ajung doar 50 000 de euro.
Explicaţiile date de inculpatul E.C.M., deşi nu erau reale, au urmărit justificarea cuantumul extrem de ridicat al sumei pe care - susţinut de inculpatul S.M. - l-a impus denunţătorului şi subliniază că cei doi inculpaţi, au plusat în favoarea lor, din motive de cupiditate, aspect ce trebuia ascuns denunţătorului.
În cadrul acestor discuţii, inculpatul E.C.M. a menţionat că stabilise ca o parte din bani să îi revină şi coinculpatului S.M., însă hotărâse să îi dea acestuia partea cuvenită în momentul în care va primi de la denunţător diferenţa de 200.000 euro. În acest sens, E.C.M. a spus „o singură rugăminte! Dacă ... Fă-mi şi mie un gest, atunci când e să fie ultima tură ...[...]... cincizeci (n.n. suma de 50.000 euro) îi pun de-o parte din ultima sută (n.n. suma de 100.000 euro) şi fă şi tu douăzeci şi cinci, douăzeci şi cinci. Ca să, să aleg şi eu mai repede atunci. Ca să... N-am chef să mă duc pe undeva să-i număr ...[...]... La ultima sută, cincizeci îi pui de-o parte, şi douăzeci şi cinci şi douăzeci şi cinci, de fapt, douăzeci şi şase şi douăzeci şi patru ... îi dau eu o mie!".
Tot în cursul discuţiei, uşurat pentru că întâlnirea denunţătorului cu procurorul se încheiase iar banii, în cuantum de 100.000 euro, se aflau ca şi în posesia sa, cu relaxarea dată de reuşita acţiunilor sale, inculpatul E.C.M. i-a dezvăluit denunţătorului D.S. că a mai făcut şi altădată asemenea „combinaţii" şi a sugerat că a dobândit experienţă, încât era în stare să ducă la capăt problema luării şi transmiterii mai departe a folosului pretins de la denunţător, chiar în condiţiile în care B.M.I. ştia că este „filat" şi că fusese anterior înregistrat. În acest sens, inculpatul E.C.M. a afirmat „... eu spun că mi-am luat tot ce înseamnă... toate măsurile posibile. Ai încredere în ce-ţi spun. Că ştiu cum s-o fac cu creier. Sunt... oi fi fost eu... dar, niciodată nu m-am născut acolo, în casa de la Pipera (n.n. este vorba despre imobilul cu privire la care E.C.M. i-a specificat denunţătorului, cu ocazia convorbirii ambientale purtate la 28 ianuarie 2011, că este „mare, rău de tot... [...]...nu... m-am mutat deodată acolo. Înseamnă că am puţin creier...".
Ulterior, inculpatul E.C.M. i-a solicitat denunţătorului D.S. să oprească autoturismul într-un anumit loc, în care au numărat cei 90.000 RON şi 80.000 euro pe care denunţătorul îi avea asupra sa, după care inculpatul E.C.M. a luat banii şi i-a introdus într-o borsetă, precizând, că se va duce imediat la o casă de schimb valutar, pentru a-i schimba.
După ce inculpatul E.C.M. a coborât din maşina denunţătorului, s-a procedat la constatarea infracţiunii flagrante (conform procesului verbal), ocazie cu care asupra lui s-a găsit, între alte bunuri, suma de 80.000 euro şi 90.000 RON, compusă din bancnotele marcate anterior criminalistic şi având seriile evidenţiate în cuprinsul procesului verbal întocmit la 27 ianuarie 2012.
Analizând probele ce susţin vinovăţia celor trei inculpaţi şi a apărările dezvoltate de aceştia, prima instanţă a reţinut că, probaţiunea infracţiunilor de corupţie şi, în special, a infracţiunilor de luare de mită implică întotdeauna dificultăţi datorită naturii infracţiunilor care sunt corelative, aceasta implicând doi autori - mituitorul şi denunţătorul mituit care nu are interesul să divulge fapta, când folosul este transmis pentru un lucru nelegal.
Datorită multitudinii elementelor de conspirare şi a formelor atipice pe care le ia luarea de mită, mai ales în cazul corupţiei pasive a agenţilor publici - printre care se numără şi magistraţii procurori, în această materie, de multe ori împrejurările dovedite cu depoziţiile martorilor sunt fapte probatorii sau indirecte.
De aceea, o importanţă deosebită o au procedeele probatorii şi în special interceptările în mediu ambiental care prezintă avantajul ascultării discuţiilor în timp real, cum a fost cazul în speţă.
În acord cu prevederile Convenţiei penale cu privire la corupţie (Strasbourg, 27 nov. 1993) ratificată de România prin Legea nr. 27 din 16 ianuarie 2002 (publicată în M. Of. nr. 65/2002) - art. 22 - Protecţia colaboratorilor justiţiei şi a martorilor - care impune luarea de măsuri legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a asigura o protecţie convenabilă şi eficientă persoanelor care furnizează informaţii referitoare la infracţiunile penale stabilite în virtutea articolelor de la 2 la 14 sau care colaborează, în alt mod, cu autorităţile responsabile cu cercetarea şi urmărirea, martorilor care fac o depoziţie referitoare la astfel de infracţiuni, sunt reglementate, prin Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, metode de investigaţie specială, folosirea investigatorilor sub acoperire sau cu identitate reală, procedura de simulare a comportamentului infracţional (art. 261 alin. (7) C. pen.).
Tot în acest cadru, se înscrie şi cazul de impunitate a mituitorului, care denunţă autorităţii fapta mai înainte ca organul de cercetare să fi fost sesizat pentru această infracţiune (prevăzut de art. 61 alin. (2) Legea nr. 78/2000).
Provocarea din partea agenţilor statului poate avea loc prin desfăşurarea activităţilor investigatorilor sub acoperire sau a investigatorilor cu identitate reală, cu depăşirea limitelor cadrului legal (art. 261 din Legea nr. 78/2000).
Organizarea flagrantului ca tehnică specială de investigaţie nu poate fi folosită pentru a provoca sau instiga la săvârşirea unei fapte penale căreia nu-i corespunde încă o rezoluţie infracţională sau a instiga o persoană care a renunţat la planul de a comite o infracţiune.
În cauza Ewards şi Lewis c. Regatul Unit, hotărârea din 27 octombrie 2004, C.E.D.O. a stabilit criterii pe baza cărora judecătorul naţional trebuie să examineze dacă acuzatul a fost sau nu victima unei provocări ilicite din partea poliţiei, respectiv, motivul pentru care operaţiunea poliţiei a fost organizată; natura şi întinderea participării poliţiei la săvârşirea de infracţiuni şi natura determinării sau presiunilor efectuate de poliţie.
Raportat la aceste criterii legale şi jurisprudenţiale, judecătorul fondului a reţinut că aspectele învederate de inculpatul B.M.I. referitoare la nelegalitatea obţinerii mijloacelor de probă de către organul de urmărire penală, prin îndemnul, provocarea directă, realizate faţă de denunţătorii în cauză D.S. şi M.M. precum şi folosirea nelegală a denunţătorilor ca martori ai acuzării, nu au un fundament legal.
În prezenta cauză, D.S. - învinuit în dosarul de urmărire penală nr. 2/P/2011 aflat în supravegherea procurorului B.M.I. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov a formulat un denunţ, la data de 25 ianuarie 2012, orele 16:45-17:00, încunoştinţând organul de urmărire penală cu privire la pretinderea de către inculpaţii E.C.M. şi S.M. a sumei de 300.000 euro, în numele procurorului B.M.I. în schimbul adoptării unei soluţii de scoatere de sub urmărire penală, în dosarul în care este cercetat.
În acest denunţ D.S. a consemnat olograf „Eu am afirmat că suma pretinsă este prea mare iar C. a spus că am timp să mă gândesc până în seara de 25 ianuarie 2012 când trebuie să-i dau un răspuns. Menţionez că am înregistrat discuţia purtată în ziua de 24 ianuarie 2012 şi depun CD-ul cu respectiva convorbire la dosar cu menţiunea că data şi ora afişată nu corespund cu cele reale deoarece nu o setasem".
Aşa cum rezultă din conţinutul informativ al convorbirii ambientale din data de 24 ianuarie 2012 - redat prin procesul-verbal din data de 13 februarie 2012- necontestat de către inculpaţii E.C.M. şi S.M. iniţiativa pretinderii mitei pentru ca procurorul să soluţioneze favorabil situaţia învinuitului a aparţinut inculpatului E.C.M., iar din modul în care a dat asigurări învinuitului „Te iau de mână, te duc, dar nu singur, cu E. El îţi spune ce declaraţii să dai şi cu E." rezultă că acţiona pentru şi cu deplina cunoştinţă a procurorului B.M.I.
Inculpatul S.M. a întărit asigurările coinculpatului E.C.M. şi a fost persoana care l-a contactat, prin intermediul lui M.M. pe denunţător.
Conform art. 916 alin. (2) C. proc. pen. înregistrările prevăzute în prezenta secţiune, efectuate de părţi sau alte persoane, constituie mijloace de probă când privesc propriile convorbiri şi comunicări pe care le-au purtat cu terţii.
Această convorbire a fost de natură să confere verosimilitate susţinerilor denunţătorului iar derularea ulterioară a evenimentelor astfel cum a fost redată în situaţia de fapt, nu este în contradicţie cu ea ci dimpotrivă, vine să complinească, lămuritor, activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţi.
Denunţătorul D.S. a dat declaraţii la aceeaşi dată, în care a arătat, olograf, că inculpatul E.C.M. i-a precizat cuantumul sumei pretinse, modalitatea de plată - în două tranşe, precum şi că după ce va da prima tranşă de 100.000 euro, va merge cu el în biroul procurorului, în schimbul adoptării unei soluţii de scoatere de sub urmărire penală în ceea ce îl priveşte.
A mai arătat că tot C. i-a atras atenţia că în prezenţa procurorului să nu aducă vorba de bani pentru că se fereşte să nu ia bani decât prin interpuşi, iar în ce priveşte diferenţa de 200.000 euro, i s-a spus că trebuie dată până la 15 februarie 2012, când se va dispune trimiterea dosarului la instanţă în ceea ce priveşte celelalte persoane arestate în cauză. Şi a adăugat „eu am afirmat că suma pretinsă este prea mare iar C. mi-a spus că am timp să mă gândesc până în seara de 25 ianuarie 2012 când trebuie să dau un răspuns.
Totodată, în finalul declaraţiei, denunţătorul a arătat că în seara de 25 ianuarie 2012 urmează să îl sune pe S.M. pentru a-i da un răspuns la problema discutată.
După denunţul formulat a fost emisă o autorizaţie provizorie, la 25 ianuarie 2012 iar în intervalul orar 20:22 - 22:46 a fost înregistrată convorbirea purtată în mediul ambiental între D.S. şi S.M. Declaraţiile ulterioare date de denunţătorul D.S. sunt concordante cu conţinutul informativ al convorbirilor interceptate ambiental.
La data de 26 ianuarie 2012 a formulat un denunţ, M.M. - cumătrul primului denunţător, în care a arătat că a fost contactat de D.S. care i-a adus la cunoştinţă pretinderea, modalitatea în care a fost formulată, scopul dării de mită precum şi că suma de 100.000 euro, prima tranşă, urmează a fi ţinută în posesia sa.
În faţa instanţei, audiat ca martor la data de 3 aprilie 2012, denunţătorul D.S. a relatat întocmai faptele şi împrejurările petrecute pe parcursul tuturor întâlnirilor avute cu coinculpaţii E.C.M. şi S.M. precum şi la întâlnirea din 31 ianuarie, din biroul procurorului - inculpat B.M.I., fiind sfătuit de prieteni să meargă la D.N.A.
Totodată a relatat că, la întâlnirea din 24 ianuarie, inculpatul S.M. i-a spus că „dacă mă hotărăsc în sensul de a da banii" să-i dau un telefon. În aceste condiţii cei de la D.N.A. mi-au spus să urmez firul întâmplării, ceea ce denunţătorul, din proprie iniţiativă, a şi făcut. A mai precizat că: „la acel moment (n.a când i s-au pretins cei 300.000 de euro) nu aveam de gând să iau legătura cu S.M. pentru a discuta ceva cu privire la bani".
Demersul denunţătorului D.S. de a răspunde solicitării venite din partea inculpatului S.M. - cel care - a prezentat „avantajele" în schimbul dării banilor nu s-a făcut sub vreo presiune ori influenţă, nefiind iniţiată de denunţător continuarea întâlnirilor cu inculpaţii în cauză.
Martorul M.M. a fost chemat la D.N.A. pentru a-i fi verificate susţinerile denunţătorului D.S. şi acesta la rândul lui, a formulat un denunţ la data de 26 februarie (dată la care a aflat că banii vor fi lăsaţi în posesia lui).
Ambii denunţători nu au arătat niciun moment că ar fi fost constrânşi să facă denunţul ori influenţaţi într-un alt mod de către organul de urmărire penală să continue săvârşirea infracţiunii.
Îndemnul făcut denunţătorului „să urmeze firul întâmplării" ca şi replica dată acestuia când a spus „că vrea să dea înapoi", arată, contrar susţinerilor apărării, că organul de urmărire penală nu a depăşit limitele unei cercetări, în mod pasiv, a activităţii infracţionale denunţate.
Prin urmare, existând un denunţ credibil cu privire la săvârşirea unei fapte grave, de corupţie, susţinut de interceptarea cu mijloace proprii a comunicărilor denunţătorului, cu inculpaţii E.C.M. şi S.M., suspicionând, în mod întemeiat, întrucât existau date cu privire la predispoziţia infracţională a ambilor inculpaţi (S.M. fiind condamnat definitiv în dosarul „Clanul C." pentru trafic de minori şi proxenetism şi având, în antecedente, inclusiv o condamnare pentru o infracţiune de trafic de influenţă, prev. de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 şi art. 61 din Legea nr. 78/2000, iar E.C.M. fiind condamnat în primă instanţă, printr-o hotărâre nedefinitivă, pentru infracţiunile de crimă organizată şi spălare de bani), săvârşirea unei infracţiuni de corupţie - iniţial, un trafic de influenţă, pe lângă procurorul B.M.I., instanţa a reţinut că organul de urmărire penală nu a acţionat cu depăşirea limitelor legale.
Cu privire la folosirea nelegală a denunţătorilor ca martori ai acuzării, a mai reţinut că darea şi luarea de mită sunt infracţiuni corelative, mituitorul are doar calitatea de autor al infracţiunii de dare de mită astfel că, în raport cu infracţiunea de luare de mită săvârşită de cel trimis în judecată, va avea calitatea de făptuitor în cazul în care beneficiază de cauza de impunitate, şi poate fi ascultat ca martor.
În procesul de apreciere a probelor declaraţiile coinculpatului şi ale martorului care, iniţial, a avut calitatea de învinuit pot servi la aflarea adevărului întrucât aceştia sunt consideraţi martori în accepţiunea jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Prealabil, analizării criticilor de netemeinicie a actului de sesizare a instanţei, a reţinut referitor la pertinenţa probelor că inculpatul E.C.M. atât iniţial, în cursul urmăririi penale cât şi în faţa instanţei, a recunoscut întreaga activitate infracţională reţinută în actul de inculpare în sarcina lui, asumându-şi ca fiind reale aspectele rezultate din convorbirile ambientale administrate ca mijloace de probă. Participaţia proprie a circumscris-o, în cadrul apărărilor sale - prin avocat ales P.A. - unui trafic de influenţă, susţinând că a acţionat - în circumstanţele factuale reţinute în rechizitoriu, pretinzând suma de 300.000 euro - în numele procurorului şi lăsând să se creadă - fără a fi real - că este în măsură să-şi exercite influenţa pentru a obţine, în favoarea denunţătorului învinuit D.S., o soluţie de netrimitere în judecată.
Inculpatul S.M. a recunoscut, la rândul lui, circumstanţele factuale relevate, în mod convingător, de convorbirile ambientale ce au condus la lămurirea situaţiei de fapt în acord cu celelalte elemente de fapt rezultate din toate celelalte probe administrate în cauză. Ceea ce a susţinut, în mod nereal, a fost că denunţătorul D.S. l-a contactat, solicitându-i să îl ajute să facă cunoştinţă cu procurorul B.M.I.
La fel ca şi inculpatul E.C.M. nu a contestat conţinutul informativ al convorbirilor ambientale purtate cu denunţătorul şi interceptate, în mod autorizat.
Inculpatul E.C.M. şi inculpatul S.M. nu au contestat circumstanţele factuale reţinute pe baza discuţiilor ambientale din data de 24 ianuarie 2012, interceptată de denunţător cu mijloace proprii, şi nici conţinutul informativ al acesteia.
Cu toate acestea, toţi coinculpaţii în cauză, au solicitat efectuarea unui raport de expertiză tehnică de către Î.N.E.C. cu privire la această înregistrare.
Pentru a demonstra caracterul fictiv, nereal al acuzaţiilor inculpatul B.M.I., a solicitat audierea martorului D.R. - prietenul său apropiat pentru a dovedi intenţia sa de a opri procedurile de executare în cauză şi de a discuta cu învinuitul D.S. elemente ţinând de acoperirea prejudiciului cauzat părţii vătămate O.Z., în condiţiile în care datele de la dosar indicau cu valoare de indiciu, nu cu valoare probatorie, că o sumă de 50.000 euro ar fi aparţinut lui D.S. în totalul sumei împrumutate de partea vătămată O.Z.
Prin urmare, a constatat că nu s-a urmărit a se proba lipsa de temeinicie a conţinutului informativ al convorbirii ambientale din data de 31 ianuarie 2012, care a fost, în fapt, integral recunoscut de către inculpatul B.M.I. ci doar a se proba „intenţia reală" a procurorului, pentru a valida un raţionament ad absurdum, susţinut în apărare şi anume că, din discuţiile purtate între procuror şi învinuit, la 31 ianuarie 2012, rezultă că aceştia „vorbesc în paralel", există neînţelegeri cu privire la sensul exprimărilor şi cu privire la scopul conversaţiei.
Intenţia, ţinând de latura subiectivă a infracţiunii rezultă însă numai din materialitatea faptelor iar elementele de fapt conţinute de probe se interpretează prin coroborare, analiză în cadrul căreia declaraţiile inculpaţilor care sunt întotdeauna divizibile pot servi la aflarea adevărului în măsura în care converg - într-o cheie de interpretare ce ţine de silogismul logico-juridic, în mod credibil şi convingător, către ceea ce rezultă din ansamblul celorlalte probe administrate.
Totodată, prima instanţă a apreciat ca fiind deosebit de contrariant faptul că martorul propus de inculpatul B.M.I. să dovedească realele sale intenţii, a luat cunoştinţă, la fel ca şi inculpatul E.C.M. (de data aceasta reţinerea este fundamentată pe analiza a ceea ce rezultă, convingător, din probe) tot în calitate de persoană foarte apropiată, de mersul anchetei pe care o efectua, ca procuror, într-un dosar de urmărire penală şi de interesul manifestat faţă de unul dintre învinuiţii în cauză.
Inculpatul B.M.I., prin apărătorul ales, a solicitat, pentru a înlătura susţinerea din rechizitoriu, că l-ar fi văzut pe inculpatul E.C.M. la parchet, la data de 31 ianuarie 2012 şi i-a făcut un semn cu mana să plece de acolo, efectuarea unei „adrese pentru a se solicita copia de pe schiţa şi amplasamentul imobilului în care se află sediul din oraşul Buftea". Însă această susţinere rezultă în opinia instanţei, în mod convingător, din afirmaţia făcută denunţătorului de inculpatul E.C.M. „mi-a făcut semn să o iau încolo, să nu mai stau aici", din întrebarea adresată de inculpatul B.M.I. denunţătorului ce-a mai venit şi acesta cu tine? „Aveai nevoie de şofer?" şi „.... o să terminăm, că... că stă şi şoferul afară", din aceeaşi afirmaţie făcută de E.C.M., denunţătorului, în maşină - după încheierea întrevederii cu procurorul, „.... Nu trebuia să fi intrat eu acolo .... Cea mai mare prostie am făcut-o! Când am văzut ce faţă a făcut! Cred că de aia te-a şi ţinut atât".
Totodată, a apreciat că apărările inculpaţilor B.M.I., E.C.M. şi S.M. sunt lipsite de verosimilitate întrucât împotriva acestora pe lângă probele de vinovăţie reţinute în redarea situaţiei de fapt există o multitudine de fapte probatorii incriminatoare, respectiv, interceptarea de 24 ianuarie 2012 privind convorbirea dintre inculpaţii E.C.M. şi S.M. - pe de o parte şi denunţătorul D.S. - pe de altă parte, necontestată; mesajele SMS din 27 ianuarie 2012 şi 28 ianuarie 2012, conform procesului verbal din 31 ianuarie 2012, de redare în formă scrisă a conţinutului şi comunicărilor telefonice din 27 ianuarie 2012 şi 28 ianuarie 2012; prezenţa la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, în aceeaşi zi, 31 ianuarie 2012, a învinuiţilor D.S. şi Ş.E. fără a fi citaţi pin intermediul ofiţerilor de poliţie judiciară care efectuau cercetările în dosar ori de procuror, aşa cum aceştia, audiaţi ca martori, au relevat că au procedat în cursul instrumentării cauzei, atunci când chemau la audieri.
Nu poate fi ignorată nici legătura de încredere a inculpatului B.M.I. - procuror, cu inculpatul E.C.M. dedusă din împrejurarea că în mod natural, inculpatul E.C.M. s-a întâlnit cu inculpatul B.M.I., la 24 ianuarie 2012, ca să discute o problemă de cuplu conjugal, intimă, din împrejurarea că, la data de 30 ianuarie 2012, inculpatul E.C.M. a transmis soţiei procurorului prin mesaj SMS „Doamne ajută. Mâine seară trecem pe la voi (procesul-verbal din 10 februarie 2012, de redare în formă scrisă a comunicării telefonice purtate la 30 ianuarie 2012 ora 21:05:55, din mesajul transmis de inculpatul E.C.M.,soţiei sale E.M.L., la 31 ianuarie 2012, „sună pe soţie şi spune că am ajuns aici", din întâlnirea inculpatului procuror B.M.I. şi a soţiei sale cu soţia inculpatului E.C.M., în noaptea de 31 din 1 februarie 2012, orele 1:25, astfel cum rezultă din nota de supraveghere operativă aflată dosar);
De asemenea, a reţinut că transcrierile convorbirilor telefonice purtate de inculpatul B.M.I. în ziua de 1 februarie 2012 cu ofiţerul de poliţie P.A.N. pentru a se asigura dacă denunţătorul s-a prezentat la ora 9:00, la I.G.P.R. pentru a-i se restitui bunurile ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare astfel cum stabilise, telefonic, în ziua de 31 ianuarie, cu ofiţerul de poliţie judiciară P.A.N., aspect confirmat de acest martor; înscrisul găsit asupra inculpatului E.C.M. în momentul depistării sale în flagrant delict, având asupra sa suma de 80.000 euro şi 90 milioane RON, în bancnote consemnate anterior într-un proces-verbal, purtând menţiunea "sunt la P.R.", consemnată olograf de inculpatul E.C.M.; cartea de vizită, având consemnate date referitoare la o casă de schimb valutar, care face credibile susţinerile inculpatului E.C.M. făcute denunţătorului, în cursul discuţiilor ambientale din data de 31 ianuarie 2012, că avea de gând mai întâi, să schimbe banii primiţi de la denunţător la o casă de schimb valutar şi modul conspirat în care au acţionat inculpatul B.M.I. şi E.C.M., limbajul extrem de precaut, procurarea unor telefoane noi, schimbarea cartelelor telefonice, purtarea discuţiilor la distanţă de telefoanele mobile sunt elemente probatorii care dovedesc contribuţia fiecărui inculpat la comiterea faptei de luare de mită.
Reţinând că interpretarea probelor în materie penală se raportează la principiul prezumţiei de nevinovăţie, prima instanţă a constatat că probele administrate în cauză dovedesc, cu caracter de certitudine participaţia penală a inculpaţilor B.M.I., E.C.M. şi S.M. şi sunt apte să creeze convingerea certă a vinovăţiei acestora cu privire la comiterea de către inculpatul B.M.I., în calitate a autor, a infracţiunii de luare de mită şi la comiterea de către inculpaţii S.M. şi E.C.M. a complicităţii la această infracţiune.
În acest sens, a reţinut că elementele de fapt ce rezultă din probele prezentate permit formularea unor deducţii logice care nu lasă loc de echivoc şi conduc, contrar susţinerilor apărării, la reţinerea cu valoare de adevăr judiciar, a următoarelor argumente în favoarea stabilirii vinovăţiei. Propunerea de a „scăpa de dosar" contra sumei de 100.000 euro, în schimbul obţinerii, finalmente, a unei soluţii de netrimitere în judecată, i-a fost avansată denunţătorului D.S. de inculpatul S.M., care o preluase de la inculpatul E.C.M., anterior întâlnirii din 24 ianuarie 2012, întâlnire necontestată în cauză de niciunul dintre inculpaţi; la data de 24 ianuarie 2012, inculpatul E.C.M. îi pretinde denunţătorului în mod direct, suma de 300.000 euro precum şi beneficiile pe care le va obţine în schimb: ridicarea sechestrului asigurător, disjungerea şi ulterior, scoaterea de sub urmărire penală dar şi modalitatea de remitere a banilor - în două tranşe - prima de 100.000 euro în schimbul căreia denunţătorul va obţine deblocarea conturilor şi a doua, 200.000 euro, în schimbul căreia denunţătorul va obţine scoaterea de sub urmărire penală.
În acest sens, inculpatul E.C.M. i-a prezentat denunţătorului D.S. paşii de urmat pentru a asigura reuşita activităţii infracţionale - necesitatea de a da o declaraţie în biroul procurorului, împreună cu învinuita Ş.E. (persoană despre care existau probe în dosar, că ar fi interpusa denunţătorului D.S.).
În cursul discuţiilor ambientale interceptate la 31 ianuarie 2012, în cadrul audierii denunţătorului învinuit de către procurorul inculpat B.M.I., acesta i-a confirmat denunţătorului: „îţi fac dosar,.... şi în dosaru" ăla (n.n. constituit în urma disjungerii) dau soluţie de scoatere ...[...]....
Şi faţă de tine şi faţă de E. (n.n. Ş.E.)... [...]... şi la amândoi trebuie să vă ridic sechestrele. Şi am zis că vă ridic sechestrele la amândoi în dosaru" celălalt că na, aşa e ... e normal în disjungere, să vă ridic sechestru".
Totodată, îi dă asigurări denunţătorului asupra soluţiei de ne trimitere în judecată: ... în timp se estompează ...[...]... voi o să fiţi citaţi în dosaru" ăsta în calitate de martori, în dosaru" doi" şi că „în disjungerea asta eu pot să mă joc cum vreau", rezultând fără echivoc „beneficiile", pe care le prezentase anterior denunţătorului, prin intermediul inculpatului E.C.M. şi prin urmare, dovedind convingător că pretinderea unei sume de bani învinuitului D.S., în schimbul unei soluţii de netrimitere în judecată a fost formulată de procurorul B.M.I., prin intermediul inculpatului E.C.M. şi a ajuns la denunţător, prin intermediul inculpatului S.M.
Inculpatul E.C.M. aşa cum a rezultat din analiza faptelor probatorii, convingător susţinute şi de declaraţiile celor doi inculpaţi E.C.M. şi S.M., în faţa denunţătorului, astfel cum au fost redate în situaţia de fapt stabilită, este o persoană de încredere a inculpatului B.M.I.
Cu privire la acest aspect, a apreciat ca fiind relevante afirmaţiile inculpatului S.M. făcute denunţătorului, cu privire la relaţia apropiată de prietenie (e prieten cu acesta din copilărie, este singurul om de lângă acesta") sunt confirmate de inculpatul B.M.I., în discuţia ambientală cu denunţătorul D.S. din data de 31 ianuarie 2012 „păi ce-ai vorbit cu fratili meu?" La rândul său, inculpatul S.M. se află în relaţii se strânsă prietenie cu inculpatul E.C.M., confirmate de ambii inculpaţi, şi îl cunoaşte foarte bine pe denunţătorul D.S. (aspect confirmat de inculpat şi martorul denunţător).
S-a reţinut că modul extrem de precaut de a pretinde - prin intermediul inculpatului E.C.M., banii ca şi contraechivalent al conduitei sale ilicite, ca procuror, a fost ales de inculpatul B.M.I. şi în considerarea asigurării reuşitei acţiunii infracţionale, în condiţiile în care cunoştea că este monitorizat, aspect ce i-a fost adus la cunoştinţă, potrivit propriilor declaraţii, de D.N.A. la data de 24 ianuarie 2012, când a fost chemat să dea declaraţie ca martor în dosarul în care era cercetat pentru fapte de corupţie prim-procurorul B.M.
Într-adevăr, în acel dosar era cercetat jandarmul R.C.C. pentru că a permis accesul procurorului B.M.I. la informaţia cu caracter clasificat strict secret cu privire la punerea în executare a autorizaţiei din 26 mai 2011 şi emisă de Curtea de Apel Bucureşti privind interceptarea în mediu ambiental a convorbirilor purtate în biroul procurorului B.M.I.
Măsurile de prevedere pe care inculpatul B.M.I. era nevoit să şi le ia în considerarea evitării oricărui risc şi cu privire la care face referire şi inculpatul E.C.M. în discuţiile ambientale cu denunţătorul D.S. din data de 28 ianuarie 2012 dar şi calitatea de procuror deţinută de inculpat, care conferea o componentă intelectivă ridicată acţiunilor sale, au impus o schemă atipică de săvârşire a infracţiunii de luare de mită, complexă prin existenţa a doi intermediari, menită să asigure reuşita obţinerii, pentru toţi inculpaţii de foloase injuste.
Denunţătorului D.S. i s-a adus la cunoştinţă propunerea inculpatului B.M.I. -de a primi o soluţie de ne trimitere în judecată şi ca garanţie, iniţial, deblocarea conturilor cu privire la care procurorul luase măsura asiguratorie a popririi, prin intermediul inculpatului S.M. - persoană pe care denunţătorul o cunoştea de aproape 4 ani, din anturajul său. La rândul său, inculpatul S.M. preia propunerea de la inculpatul E.C.M. cu care el se afla în relaţii de strânsă prietenie. Prin urmare, inculpatul E.C.M. fiind persoana de încredere a procurorului, este intermediarul acestuia în relaţia cu învinuitul D.S. iar legătura cu D.S. este făcută inculpatului E.C.M. de către inculpatul S.M.
Atât inculpatul B.M.I. - prin inculpatul E.C.M., inculpatul E.C.M., personal, şi inculpatul S.M. speculează şansa de a obţine, în mod facil şi nejustificat, bani de pe urma denunţătorului D.S., învinuit în „dosarul vrăjitoarelor" aflat în instrumentarea inculpatului B.M.I.
O altă interpretare vine în opinia instanţei în contradicţie cu logica faptelor aşa cum se desprinde din coroborarea probelor administrate şi ar duce la concluzii absurde care ar rupe echilibrul silogismului juridic ce rezultă din existenţa, ca premisă, a faptului pretinderii de către inculpatul B.M.I., în mod indirect şi a acceptării, în mod direct, de foloase ilicite (convorbirea ambientală din 31 ianuarie 2012), în schimbul soluţiei de netrimitere în judecată vizată de mituitor.
Totodată, impunerea ca obiect al mitei a impresionantei sume de 300.000 euro - în două tranşe 100.000 şi respectiv 200.000 euro se datorează iniţiativei proprii a intermediarilor care au acţionat exclusiv din motivul de a-şi satisface nevoi personale stringente şi imediate precum şi din cupiditate, relevante fiind şi presiunile pe care ambii inculpaţi le-au făcut asupra denunţătorului spunându-i că ar putea fi înfundat de procurorul B.M.I. întrucât este cunoscut că practică cămătăria - inculpatul E.C.M. sau „dacă se trimite pe instanţă este nasol. E grea. Pentru că, cum pleacă de acolo dosarul de la ei ..." - inculpatul S.M. (declaraţia inculpatului E.C.M. şi discuţia ambientală dintre D.S. şi S.M., din 24 ianuarie 2012).
Instanţa a mai reţinut cu privire la cuantumul folosului că inculpatul B.M.I. a confirmat în cadrul discuţiei ambientale din 31 ianuarie 2012 că a pretins suma de 50.000 euro „un singur cinci şi patru de zero" iar când denunţătorul a afirmat că „are pregătit primul volum" adică suma de 100.000 euro, a acceptat primirea banilor în acest cuantum, exclamând „şi ..atât".
În cursul discuţiei lămuritoare, cu privire la cuantumul folosului pretins, inculpatul B.M.I. a mai arătat: „deci discuţia aşa a fost. Deci, ce fac ei peste ... subliniind o dată în plus, că folosul pretins de el a fost de 50.000 euro şi, de asemenea, că el cunoştea modalitatea în care cei doi inculpaţi au acţionat, ca intermediari, pentru asigurarea reuşitei, finalmente, a remiterii acestui folos.
În drept, a reţinut că fapta inculpatului B.M.I. de a pretinde în mod indirect - prin intermediul inculpatului E.C.M. - suma de 50.000 euro şi de a accepta primirea de la denunţător a sumei de 100.000 euro pentru a dispune, contrar îndatoririlor impuse potrivit funcţiei de procuror, în Dosarul nr. 2/P/2011 pe care îl avea în supraveghere, o soluţie de ne trimite re în judecată faţă de învinuitul D.S., cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune calificată în convenţii cu consecinţe deosebit de grave, întruneşte atât obiectiv cât şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, faptă prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
De asemenea, fapta inculpatului E.C.M. de a transmite pretinderea formulată de inculpatul B.M.I. denunţătorului D.S. şi ulterior de a-l sprijini pe acesta să obţină foloasele injuste solicitate ca şi contraechivalent al conduitei sale ilicite, primind de la denunţător suma de 800.000 euro şi 90.000 RON, reprezentând 100.000 euro, întruneşte obiectiv şi subiectiv elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la luare de mită, faptă prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
Fapta inculpatului S.M. de a-l ajuta pe inculpatul E.C.M. să pretindă de la denunţătorul D.S. în numele şi pentru inculpatul B.M.I., suma de 300.000 euro pentru ca denunţătorul să obţină, în dosarul în care era învinuit, o soluţie de netrimitere în judecată, întruneşte obiectiv şi subiectiv elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la luare de mită, faptă prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
Acţiunile infracţionale ale inculpatului S.M. constând în ajutorul dat inculpatului E.C.M. se circumscriu formei de participaţie a complicităţii la complicitate (sprijinul acordat de complice unui alt complice pentru ca acesta să poată sprijini eficient săvârşirea de către autor a faptei), au avut, un rol determinant în asigurarea încrederii denunţătorului că va primi, în schimbul banilor pretinşi, o soluţie favorabilă de la procuror. Cum prezenta infracţiune a fost comisă după considerarea ca executată a pedepsei de 6 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 966 din 18 iulie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin decizia penală nr. 769 din 4 martie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din care a fost liberat condiţionat la 24 iunie 2008, prin sentinţa penală nr. 590 din 18 iunie 2008 a Judecătoriei Moreni, cu un rest rămas neexecutat, de 757 zile, s-a constatat incidenţa dispoziţiilor art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. referitoare la starea de recidivă postexecutorie (fişa de cazier).
A reţinut că inculpatul E.C.M. a acţionat în sprijinul şi pentru inculpatul B.M.I., ca intermediar, astfel că, cererea de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, este nefondată.
Modalitatea în care inculpaţii au acţionat în cauză, a presupus o formulă atipică, mai complexă prin existenţa intermediarilor, cooperarea dintre inculpaţi fiind determinată exclusiv de nevoia de a asigura reuşita activităţii infracţionale în scopul ei final, al ajungerii folosului pretins la funcţionarul mituit. Aceste acţiuni se circumscriu unei pluralităţi ocazionale de infractori, de esenţa participaţiei penale, în care fiecare inculpat răspunde pentru participarea la infracţiune şi în măsura acestei participări.
De altfel, cum în mod corect, s-a reţinut prin chiar actul de sesizare, consumarea infracţiunii de luare de mită săvârşită de inculpatul B.M.I., prin intermediul celor doi coinculpaţi, s-a produs în momentul pretinderii şi al ajungerii acestei pretinderi la denunţător.
Întâlnirile ulterioare, succesive, dintre inculpaţii E.C.M. şi S.M. cu denunţătorul D.S. s-au realizat în vederea asigurării remiterii folosului pretins în condiţii de siguranţă, la adăpostul unui val de clandestinitate menit să asigure reuşita acţiunilor întreprinse pentru inculpatul B.M.I.
Prin urmare, a apreciat că nu se poate reţine existenţa unei pluralităţi constituite de infractori care se creează prin simplul fapt al asocierii acestora în vederea săvârşirii de infracţiuni.
Elocventă în acest sens este susţinerea, în chiar cuprinsul consideraţiilor de fapt ale rechizitoriului că, atunci când inculpatul B.M.I. a aflat de la inculpatul E.C.M. că de activitatea infracţională au cunoştinţă patru persoane a impus „ieşirea acestora din ecuaţie".
Totodată replica inculpatului B.M.I. „ce-ai vorbit cu frateli meu: Dar cu fratele?" relevă că acesta, la acel moment, avea cunoştinţă că inculpatul E.C.M. îl contactase pe denunţătorul D.S. prin intermediul inculpatului S.M. însă niciun alt element nu susţine premeditarea iniţială, de către cei trei inculpaţi, împreună, a faptului pretinderii mitei de la denunţătorul D.S. Aceasta este şi explicaţia pentru care inculpatul E.C.M. l-a ţinut la curent cu acţiunile întreprinse în vederea remiterii folosului injust, în ciuda nemulţumirii exprimate de inculpatul B.M.I., pentru că inculpatul S.M. trebuia să-şi primească partea de folos ce i se cuvenea, pentru medierea făcută inculpatului E.C.M. cu denunţătorul D.S.
Prin urmare, a reţinut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prev. de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 8 din Legea nr. 39/2003 şi art. 17 lit. b) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 sub aspectul laturii obiective (grupare cu o anumită organizare, concepţie unică de conducere şi structură ierarhică) care, datorită scopului său antisocial, să prezinte, pericol social, independent de săvârşirea infracţiunii programate.
Pentru aceste motive, faţă de acuzaţia de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni a dispus achitarea celor trei inculpaţi, în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor, prin conformare la principiile generale statuate în art. 72 C. pen., a avut în vedere dispoziţiile părţii generale a C. pen. şi limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de la 3 ani la 15 ani închisoare, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana inculpaţilor şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În acest cadru, a reţinut gradul ridicat de pericol social concret al infracţiunii de care inculpaţii se fac vinovaţi, infracţiune de corupţie pasivă comisă de un magistrat procuror, gravitatea faptei comise, în participaţie penală, evidenţiată şi de inducerea în opinia publică a ideii de justiţie negociată în care un infractor - învinuit îşi poate cumpăra, pe bani, o soluţie de netrimitere în judecată.
Astfel, contrar rolului avut, potrivit învestirii în funcţia publică de magistrat-procuror, reprezentant al statului, obligat ca să acţioneze având drept unic temei legea, inculpatul B.M.I., prin fapta comisă, a adus o afectare însemnată valorilor sociale referitoare la exercitarea atribuţiilor activităţii de urmărire penală cu probitate profesională şi morală, cu consecinţe directe asupra percepţiei publice a înfăptuirii actului de justiţie în cadrul instrucţiei penale care presupune descoperirea infracţiunilor în vederea tragerii la răspundere penală a infractorilor.
Totodată gravitatea faptei comise este evidenţiată de calitatea de magistrat-procuror de care s-a folosit inculpatul, având în vedere componenta intelectivă - capacitatea inculpatului cu o vechime în magistratură de 17 ani, de reprezentare a infracţiunii comise şi de adeziune psihologică faţă de aceasta.
Printre împrejurările de natură să agraveze fapta comisă, a mai reţinut, de asemenea, abilitatea inculpatului magistrat-procuror de a se proteja împotriva identificării participaţiei sale infracţionale, prin folosirea de acţiuni de implicare indirectă, prin intermediul unei persoane de încredere, apropiată, precum şi scopul şi mobilul urmărit de inculpat la momentul luării rezoluţiei infracţionale, obţinerea unei importante sume de bani ca şi contraechivalent al conduitei sale ilicite, ce presupunea un act contrar îndatoririlor specifice funcţiei publice pe care o deţinea.
Cu privire al inculpaţii E.C.M. şi S.M., a avut în vedere pe lângă criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., de gradul de pericol social concret al infracţiunii comise, contribuţia infracţională a acestora, dimensiunea stării de pericol produse prin acţiunile de sprijinire efectivă a inculpatului B.M.I. în comercializarea atribuţiilor funcţiei de procuror precum şi de persoana inculpaţilor care dovedesc predispoziţie infracţională, întrucât inculpatul E.C.M. a comis fapta imputată după o condamnare în primă instanţă pentru infracţiuni, de asemenea, grave iar inculpatul S.M. în stare de recidivă postexecutorie, periculozitatea socială a celor doi dedusă din modul ermetic şi conspirat al acţiunilor infracţionale, cupiditatea proprie în pretinderea folosului injust pentru procuror, atitudinea procesuală a inculpatului E.C.M. de asumare în mod nereal, a unei fapte de trafic de influenţă cu scopul urmărit, al exonerării inculpatului B.M.I. de vinovăţie.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, în termen legal, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi inculpaţii S.M., E.C.M. şi B.M.I.
Prin recursul său, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a criticat hotărârea pronunţată de instanţa de fond pe motive de nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul greşitei achitări a inculpaţilor S.M., E.C.M. şi B.M.I. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 8 din Legea nr. 39/2003 şi art. 17 lit. b) şi 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracţiuni, arătând în esenţă că, instanţa de fond în mod greşit a reţinut, pe de o parte, participaţia penală a inculpaţilor sub forma unei pluralităţi constituite, iar pe de altă parte, nu a făcut nicio distincţie între infracţiunile prev. de art. 7 şi 8 din Legea nr. 39/2003, analizând în latura obiectivă a infracţiunii prev. de art. 8 din legea specială, elementele constitutive ale infracţiunii prev. de la art. 7 din aceeaşi lege.
Faţă de argumentele dezvoltate pe larg în conţinutul încheierii de amânare a cauzei, a solicitat admiterea recursului, casarea, în parte, a sentinţei penale şi, în rejudecare, pronunţarea unei hotărâri de condamnare a inculpaţilor şi sub aspectul infracţiunii pentru care s-a dispus achitarea, prev. de art. 323 alin. (1) şi (2) rap. la art. 8 din Legea nr. 39/2003 şi art. 17 lit. b) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
Inculpatul B.M.I. a criticat hotărârea instanţei de fond pe motive de nelegalitate şi netemeinicie, în principal, sub aspectul greşitei sale condamnări pentru comiterea infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, susţinând că judecătorul fondului în stabilirea situaţiei de fapt a operat cu ficţiuni şi prezumţii nesusţinute de materialul probator administrat în cauză şi apărările formulate de inculpat, constatând, în mod eronat, existenţa unei înţelegeri infracţionale între B.M.I. - E.C.M. -S.M., precum şi pretinderea la data de 31 ianuarie 2012 de către inculpatul B.M.I. a unui folos de la denunţătorul D.S. pentru soluţionarea favorabilă a unei afaceri judiciare care îl privea pe acesta din urmă.
Pe cale de consecinţă, în esenţă, a solicitat achitarea sa, întemeiat pe dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, nici sub aspectul laturii obiective - natura folosului precum şi pretinderea acestuia de către funcţionar -, nici al laturii subiective - intenţia calificată de scop.
În subsidiar, a solicitat redozarea pedepsei şi reţinerea circumstanţelor atenuate personale - conduita sa anterior comiterii faptei, modalitatea în care şi-a exercitat funcţia - cu efecte asupra reducerii cuantumului pedepsei.
Criticile inculpatului E.C.M. privind nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii pronunţă de instanţa de fond, au vizat următoarele aspecte:
- restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, în temeiul dispoziţiilor art. 300 alin. (2) C. proc. pen., motivat de faptul că procurorul şef adjunct al, secţiei de combaterea a infracţiunilor de corupţie, a efectuat acte de urmărire penală deşi nu a fost învestit prin rezoluţia procurorului şef secţie să efectueze urmărirea penală în cauză, fiind astfel încălcate dispoziţiile art. 33 lit. b) şi art. 34 din Regulamentul de ordine interioară al Direcţiei Naţionale Anticorupţie;
- schimbarea temeiului de drept în baza căruia instanţa de fond a dispus achitare pentru infracţiunea prev. de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 8 din Legea nr. 39/2003 şi art. 17 lit. b) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, din art. 11 pct. 1 lit. b) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. în art. 11 pct. 1 lit. b) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât instanţa de fond în considerentele hotărârii a avut în vedere şi un alt motiv pentru care a dispus achitarea, respectiv, inexistenţa unei activităţi de iniţiere anterior săvârşirii faptei de corupţie, prin urmare, se impune să se constate inexistenţa faptei;
- greşita încadrare juridică dată faptei reţinută în sarcina sa, complicitate la infracţiunea de luare de mită, în condiţiile în care din probatoriul administrat nu a rezultat existenţa unei înţelegeri anterioare între inculpat şi B.M.I. sau că E.C.M. ar fi acţionat în numele procurorului B.M.I., prin urmare, realizând o rezoluţie infracţională distinctă, în pretinderea sumei de 100.000 euro de la D.S., se impunea ca fapta sa să fie încadrată în infracţiune de trafic de influenţă, în forma autoratului;
- greşita individualizare judiciară a pedepsei în sensul nereţinerii circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen., raportat la conduita inculpatului anterior comiterii faptei, care a avut o atitudine de recunoaştere a faptei nu şi a încadrării juridice dată acesteia precum şi la cuantumul sancţiunii aplicată coinculpatului S.M., care a comis fapta în stare de recidivă, în situaţia în care inculpatul E.C.M. nu are aceeaşi situaţie juridică.
Inculpatul S.M. a criticat hotărârea primei instanţe sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei, solicitând, în principal, redozarea pedepsei în raport de participaţia sa penală, având în vedere că pe inculpat nu l-a interesat scopul infracţiunii de luare de mită, interesul său fiind justificat de obţinerea sumei de 700 euro de la D.S. pentru achitarea ratei la casă, fiind în relaţii de prietenie cu acesta din urmă.
În subsidiar, a solicitat achitarea, întemeiat pe dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât din probele administrate, cu referire la discuţiile telefonice şi în mediu ambiental interceptate, nu rezultă implicarea sa în pretinderea vreunei sume de bani ci doar discuţiile de natură personală pe care le-a avut cu D.S., prietenul său, participarea sa la discuţiile cu inculpatul E.C.M. fiind justificate de necesitatea obţinerii unei bani de la D.S. pentru a-şi achita o rată la bancă.
Tot în susţinerea recursului a mai solicitat şi contopirea pedepselor aplicate inculpatului S.M. şi emiterea unui nou mandat cu privire la pedeapsa rezultantă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 01 august 2012, sub nr. 1523/2/2012, fiind fixat prim termen de judecată, în recurs, la data de 22 octombrie 2012.
La primul termen de judecată din data de 22 octombrie 2012 inculpatul a solicitat acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător, urmare încetării contractului de asistenţă juridică cu apărătorul ales şi prorogarea discutării cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de nu părăsi localitatea.
La termenul de judecată din data de 03 decembrie 2012, Înalta Curte, conform art. 38514 alin. (1)1 C. proc. pen., a solicitat recurenţilor intimaţi inculpaţi să precizeze dacă doresc să dea declaraţii în faţa instanţei de recurs sau înţeleg să se prevaleze de dreptul la tăcere, prevăzut de art. 70 alin. (2) C. proc. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 323 şi art. 324 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte faţă de poziţia inculpaţilor care au consimţit să dea declaraţii în faţa instanţei de recurs a procedat la audierea celor trei inculpaţi, declaraţiile fiind ataşate la dosarul cauzei.
La acelaşi termen, Înalta Curte, în temeiul art. 3856 alin. (3) teza a II-a C. proc. pen., a acordat cuvântul părţilor cu privire la cererile de probatorii, fiind admise pentru recurenţii intimaţi inculpaţi B.M.I. şi S.M. proba privind audierea martorilor A.S.M.M., R.D., vizionarea în şedinţă publică a înregistrărilor în mediu ambiental din datele de 24 ianuarie 2012 şi 31 ianuarie 2012 iar pentru recurentul intimat inculpat E.C.M. audierea martorului M.S.A.
Prin aceeaşi încheiere, Înalta Curte a respins cererea de probatorii formulată de recurentul intimat inculpat B.M.I. privind efectuarea unei adrese către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticoruptie pentru a fi transmise listingurile telefonice ce ar mai putea fi deţinute de această instituţie, reaudierea martorilor denunţători D.S. şi M.M., a martorului Ş.D. pentru argumentele arătate în cuprinsul încheierii de la acea dată şi a prorogat discutarea cererii formulate de recurentul intimat inculpat E.C.M. şi S.M. privind efectuarea unei expertize tehnice a înregistrării convorbirilor din mediu ambiental din data de 24 ianuarie 2012, după ascultarea înregistrării în şedinţă publică.
La termenul de judecată din data de 08 februarie 2012 au fost audiaţi martorii A.S.M.M., R.D. şi M.S.A., în conformitate cu prevederile art. 327 rap. la art. 324 alin. (2) C. proc. pen., ale căror depoziţii au fost ataşate la dosar şi a fost încuviinţată proba cu înscrisuri în circumstanţiere pentru inculpatul B.M.I. care au şi fost depuse la dosar.
Prin încheierea din data de 28 februarie 2012, constatând imposibilitatea vizionării şi audierii în şedinţă publică a CD-urilor ce conţineau înregistrarea dialogului în mediu ambiental dintre D.S., S.M. şi E.C.M., din data de 24 ianuarie 2012 şi înregistrarea dialogului în mediu ambiental dintre D.S., E.C.M. şi B.M.I., din data de 31 ianuarie 2012, datorată calităţii tehnice a înregistrării, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 116-119 C. proc. pen., a încuviinţat cererea recurenţilor intimaţi inculpaţi E.C.M., B.M.I. şi S.M. privind efectuarea de către Î.N.E.C. a expertizei tehnice de specialitate a celor două suporturi optice. Obiectivele expertizei au vizat autenticitatea DVD-ului pe care s-a realizat înregistrarea din data de 24 ianuarie 2012, cu mijloace proprii de către denunţătorul D.S.; data efectuării acestei înregistrări în mediu ambiental; dacă DVD-ul conţine ştersături, adăugiri, intercalări sau alte modificări; dacă după înlăturarea zgomotelor se poate stabili o concordanţă între înregistrarea în mediu ambiental şi conţinutul procesului verbal de transcriere a acestor convorbiri.
Faţă de solicitarea Laboratorului Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti, la termenul din data 15 aprilie 2012, s-au efectuat demersuri de către instanţă la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi pentru prezentarea martorului denunţător D.S. în vederea punerii la dispoziţia expertului, a aparatului folosit la înregistrare şi sistemul informatic original de stocare a dialogului în mediu ambiental, din data de 24 ianuarie 2012.
La termenul din data de 29 aprilie 2012, martorul denunţător D.S. a predat instanţei sistemul tehnic folosit la înregistrarea dialogului din mediu ambiental din data de 24 ianuarie 2012 (un ceas), precizând că înregistrarea a fost copiată pe DVD-ul pus la dispoziţia organelor de urmărire penală iar, ulterior, a mai realizat şi alte înregistrări fără a păstra înregistrarea iniţială, toate fiind trimise de instanţă Laboratorului Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti în vederea realizării expertizei.
Raportul de expertiză criminalistă nr. 183 a fost finalizat la 30 mai 2013 şi trimis instanţei la termenul din 10 iunie 2013, când au avut loc şi dezbaterile pe fondul cauzei, nefiind contestat de niciuna dintre părţi.
Examinând recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. şi de inculpaţii B.M.I., E.C.M. şi S.M., prin prisma dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) şi art. 38514 C. proc. pen., Înalta Curte constată că sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
1. Critica Parchetului privind greşita achitare a inculpaţilor sub aspectul comiterii infracţiuni de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prev. de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 8 din Legea nr. 39/2003, art. 17 lit. b) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, este neîntemeiată.
Obiectul judecăţii l-a constituit în cauză, alături de infracţiunea de luare de mită - constând în pretinderea în mod indirect de către inculpatul B.M.I., prin intermediul inculpaţilor E.C.M. şi S.M., a sumei de 50.000 euro şi acceptarea promisiunii sumei de 100.000 euro de la martorul denunţător D.S., pentru a nu îşi îndeplini corespunzător atribuţiile de serviciu, în sensul de a da o soluţie de netrimitere în judecată în dosarul în care denunţătorul avea calitatea de învinuit - şi infracţiunea prev. de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 8 din Legea nr. 39/2003 (constituire şi aderare la un grup infracţional în vederea comiterii infracţiunii de luare de mită).
Referitor la această din urmă infracţiune, judecătorul fondului a constatat, contrar celor reţinute de procuror prin actul de trimitere în judecată, că modalitatea în care cei trei inculpaţi au acţionat a fost determinată exclusiv de nevoia de a asigura reuşita infracţională în scopul ei final, respectiv primirea folosului pretins la funcţionarul mituit, acţiuni ce se circumscriu pluralităţii ocazionale de infractori în care fiecare răspunde în limita participării la comiterea faptei. A mai reţinut judecătorul fondului că infracţiunea de luare de mită s-a consumat în momentul pretinderii şi primirii acestei pretinderi la denunţător prin intermediul inculpaţilor E.C.M. şi S.M., iar întâlnirile ulterioare, succesive dintre cei doi inculpaţi şi martorul denunţător D.S. au vizat tocmai asigurarea remiterii folosului pretins în condiţii de siguranţă.
Raportat la probatoriul administrat în cauză, s-a reţinut că atitudinea inculpatului B.M.I. (cel ce ar fi iniţiat constituirea grupului) atunci când a aflat despre implicarea altor persoane, de a solicita inculpatului E.C.M. să renunţe la acestea şi discuţiile purtate cu martorul denunţător în care face referire la E.C.M. ,,....ce-ai vorbit cu frate li meu..." nu susţin o premeditare a acţiunilor celor trei inculpaţi în pretinderea mitei de la denunţător, în sensul unei asocieri, astfel cum prevede textul art. 323 alin. (1) şi C. pen. rap. la art. 8 din Legea nr. 39/2003.
Deşi, în contextul analizei laturii obiective a infracţiunii de asociere/aderare la un grup ocazional în vederea săvârşirii infracţiunii de luare de mită, judecătorul fondului a reţinut lipsa unei structuri organizatorice, concepţii unice de conducere şi structuri ierarhice, elemente specifice infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, argumentele reţinute prin raportare la probatoriul administrat în susţinerea soluţiei de achitare dispuse în cauză, au vizat inexistenţa elementelor ce compun latura obiectivă a grupului infracţional constituit ocazional.
În baza propriului examen al probelor administrate în cauză, Înalta Curte reţine că, în cuprinsul art. 8 din Legea nr. 39/2003 se incriminează ca infracţiune „iniţierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este potrivit prezentei legii, un grup infracţional organizat".
Una dintre caracteristicile care fac diferenţa între grupurile infracţionale reglementate de dispoziţiile art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 39/2003, constă în faptul că grupul infracţional sancţionat de art. 7 are o structură organizată, atribut care nu defineşte şi grupul infracţional incriminat de art. 8 din Legea nr. 39/2003 pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată. Într-adevăr textul incriminator al art. 8 nu face distincţie între infracţiunile pentru care se constituie grupul, astfel că elementele constitutive ale acestei infracţiuni sunt îndeplinite chiar dacă infracţiunea scop este din categoria infracţiunilor grave, aşa cum sunt acestea definite de art. 2 lit. b) din aceeaşi lege.
Regimul sancţionator în cazul infracţiuni prev. de art. 8 din legea specială este cel prevăzut la art. 323 C. pen. şi vizează o formă a pluralităţii de infractori, astfel că, ceea ce trebuie analizat este îndeplinirea criteriilor de existenţă a grupului infracţional, astfel cum este reglementat de norma specială.
Examinând conţinutul constitutiv al infracţiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 se constată că mijloacele de probă nu demonstrează că inculpaţii B.M.I. şi E.C.M. au constituit un grup în vederea săvârşirii infracţiunii de luare de mită, iar prin acţiunea sa ilicită, inculpatul S.M. a sprijinit activitatea grupului, în vederea realizării scopului propus.
În acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte reţine că acţiunile desfăşurate de cei trei inculpaţi, au vizat obţinerea folosului pretins de către inculpatul B.M.I. de la martorul denunţător D.S. şi se circumscriu pluralităţii ocazionale de infractori, forma de participaţie fiind reţinută pentru fiecare inculpat în parte (autorat şi complice) şi nu au acţionat în baza unui consens neechivoc care să privească constituirea unui grup ocazional şi scopul acestuia - săvârşirea infracţiunii de luare de mită- condiţii necesare pentru existenţa formei de asociere, incriminată de art. 8 din Legea nr. 39/2003.
Argumentele aduse de parchet în susţinerea recursului şi demonstrarea asocierii în cadrul unui grup constituit ocazional vizează, în fapt, elemente ce conturează activităţile desfăşurate de către cei trei inculpaţi în realizarea infracţiunii de luare de mită, în forma autoratului şi a complicităţii şi pentru care instanţa a dispus condamnarea celor trei inculpaţi.
Astfel, existenţa Dosarului nr. 2/P/2011 în care era cercetat martorul denunţător D.S., repartizarea acestuia spre soluţionare procurorului B.M.I. au fost împrejurări care au determinat luarea deciziei infracţionale de către inculpatul B.M.I. în pretinderea/acceptarea unei sume de bani de la martorul denunţător în scopul neîndeplinirii atribuţiilor de serviciu, fără a exista un consens cu ceilalţi doi inculpaţi în vederea asocierii şi comiterii infracţiunii de luare de mită. Acţiunile întreprinse de inculpaţii E.C.M. şi S.M., întemeiat pe relaţiile de amiciţie dintre cei trei inculpaţi (respectiv, între B.M.I. şi E.C.M., între S.M. şi E.C.M. precum şi între S.M. şi D.S.), au vizat convingerea martorului denunţător D.S. că problema sa din Dosarul nr. 2/P/2011 va fi rezolvată, dacă va fi de acord să plătească suma solicitată prin intermediul lui E.C.M., care este omul de încredere al procurorului B.M.I. şi se circumscriu sprijinirii activităţii infracţionale a inculpatului B.M.I. în obţinerea folosului injust şi nu al sprijinirii asocierii/grupului în realizarea scopului propus - comiterea de infracţiuni.
De asemenea, discuţiile purtate de inculpaţii E.C.M. şi S.M. cu martorul denunţător D.S. şi cele dintre inculpaţii E.C.M. şi B.M.I. nu fac dovada că a existat o asociere ocazională pentru comiterea infracţiunii de luare de mită, ci conturează modalitatea de acţiune a celor trei inculpaţi pentru a asigura obţinerea sumei pretinse cu titlu de mită de către inculpatul B.M.I., inculpatul E.C.M. fiind cel care comunica procurorului B.M.I. ce acţiuni a desfăşurat pentru remiterea sumei de către denunţător şi despre implicarea altor persoane, împrejurare în care inculpatul B.M.I. îi solicită să le scoată din combinaţie.
Pentru toate aceste argumente, Înalta Curte reţine că inculpaţii B.M.I., E.C.M. şi S.M. nu au acţionat împreună în cadrul unui grup şi pentru realizarea unui scop - comiterea infracţiunii de luare de mită şi obţinerea unor venituri ilicite -, astfel că activităţile lor nu se circumscriu elementului material al infracţiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., prin urmare, recursul Parchetului este nefondat şi va fi respins ca atare.
2. Neîntemeiate sunt şi criticile recurentului intimat inculpat B.M.I. privind greşita sa condamnare sub aspectul comiterii infracţiunii de luare de mită. Examinând actele şi lucrările dosarului se constată că, prima instanţă, în baza probatoriului administrat, a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului B.M.I. în comiterea faptei descrise în actul de sesizare -luare de mită - şi i-a dat o încadrare juridică corespunzătoare, având în vedere calitatea subiectului activ, funcţia publică deţinută în virtutea calităţii de magistrat procuror.
Probatoriul administrat confirmă pe deplin existenţa şi săvârşirea de către recurentul intimat inculpat a infracţiunii de luare de mită, faptă prev. şi ped. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, reţinându-se că, în cursul lunii ianuarie 2012 a pretins de la martorul denunţător D.S., în mod indirect, prin intermediul lui E.C.M., suma de 50.000 euro şi, a acceptat, la data de 31 ianuarie 2012, în mod direct, primirea sumei de 100.000 euro, pentru a dispune, contrar atribuţiilor de serviciu, o soluţie de netrimitere în judecată în Dosarul nr. 2/P/2011 pe care îl instrumenta şi în care martorul denunţător era învinuit de comiterea infracţiunii de înşelăciune în convenţii cu consecinţe deosebit de grave, în forma complicităţii. Mai mult, pornind de la o situaţie de fapt conturată de ansamblul probator administrat, judecătorul fondului a reliefat, în mod corect, împrejurările comiterii faptei reţinută în sarcina inculpatului B.M.I. de către instanţă. Deducţiile logice ale judecătorului au fost justificate chiar de modalitatea în care inculpatul a conceput desfăşurarea activităţii infracţionale determinat de calitatea de magistrat procuror, natura infracţiunii pentru care a fost cercetat, fără însă ca prin aceste raţionamente logico-juridice să se dea o altă interpretare probelor ori să fie denaturate împrejurările comiterii faptei.
Din succesiunea cronologică a împrejurărilor faptice reţinute de prima instanţă şi care nu au fost contestate de niciunul dintre inculpaţi (toţi inculpaţi au recunoscut că s-au întâlnit şi au purtat discuţii referitoare la situaţia din dosar dar nu în scopul obţinerii unui folos injust), se conturează două momente ale acţiunii infracţionale a inculpatului B.M.I., respectiv, al pretinderii, în mod indirect, a unei sume de bani de la D.S. prin intermediul inculpaţilor E.C.M. şi S.M. (24 ianuarie - 31 ianuarie 2012) şi al acceptării, în mod direct, la data de 31 ianuarie 2012 de la acelaşi martor denunţător, a primirii sumei de 100.000 euro, pentru a dispune o soluţie de netrimitere în judecată în Dosarul nr. 2/P/2011, contrar atribuţiilor de serviciu.
Contrar susţinerilor recurentului intimat inculpat în sensul inexistenţei probelor care să dovedească implicarea sa în activităţile desfăşurate de coinculpaţii E.C.M. şi S.M. în perioada 21 ianuarie - 31 ianuarie 2012, se constată că, în calitate de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov, la data de 2 noiembrie 2011, i-a fost repartizat în vederea supravegherii urmăririi penale, Dosarul nr. 2/P/2011 privind plângerea penală formulată de O.Z. împotriva mai multor persoane pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în cauză cercetările fiind efectuate de ofiţerii de poliţie judiciară V.M.C., P.A.N. şi B.A. din cadrul I.G.P.R.- Direcţia Cercetări Penale. După efectuarea actelor premergătoare care au conturat existenţa unor indicii temeinice privind comiterea infracţiunii de înşelăciune, la data de 12 decembrie 2011, ofiţerii de poliţie judiciară au dispus începerea urmăririi penale faţă de mai multe persoane, printre care erau menţionaţi D.S. şi Ş.E., reţinându-se că ar fi sprijinit activitatea învinuiţilor L.R., B.S.C. şi C.I. în inducerea în eroare a părţii vătămate O.Z. cu ocazia încheierii unor contracte de împrumut cu garanţie imobiliară, măsură confirmată de inculpatul B.M.I. la aceeaşi dată. În urma efectuării mai multor percheziţii domiciliare la data de 13 decembrie 2011 la locaţiile aparţinând inculpaţilor, de la locuinţa lui D.S. au fost ridicate documente, acte, bani şi aparatură de interceptare şi bruiere a comunicaţiilor etc, context în care inculpatul B.M.I. a sesizat Tribunalul Ilfov cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive faţă de o parte dintre persoanele cercetate şi a dispus luarea măsurii obligării de a nu părăsi ţara faţă de D.S. şi Ş.E. pe o perioadă de 30 de zile, măsură pe care nu a mai prelungit-o, ulterior aspect confirmat şi de martorii V.M.C., P.A.N. şi B.A.
În aceste împrejurări, la data de 23 ianuarie 2012, inculpatul S.M., prin intermediului martorului M.M., l-a contactat pe D.S., căruia i-a adus la cunoştinţă propunerea făcută de inculpatul E.C.M. pentru a „o da la pace cu procurorul" în schimbul sumei de 300.000 euro, sens în care a şi stabilit o întâlnire pentru data de 24 ianuarie 2012, la staţia O. Udrişte, între martorul denunţător D.S. şi inculpatul E.C.M., la care a participat şi el.
În cadrul acestei întâlniri, inculpatul E.C.M. care se cunoştea cu S.M. de mai mult timp, fiind prezentat de acesta din urmă ca un prieten bun şi „... crescut de mine copilul acesta...", i-a pretins martorului denunţător D.S., în numele lui B.M.I., suma de 300.000 euro, pentru soluţionarea favorabilă a dosarului în care era cercetat, deşi iniţial, inculpatul S.M. i-a comunicat că suma cerută de procuror este de 100.000 euro.
Faţă de nemulţumirea martorului denunţător referitor la modificarea sumei pretinse cu titlu de mită, inculpatul E.C.M. i-a dat acestuia asigurări că îl va duce în birou la procuror care îi va lua o declaraţie acestuia şi învinuitei Ş.E., dar nu trebuie să poarte nicio discuţie cu inculpatul B.M.I. („procurorul") care doar le va spune ce declaraţie să dea.
Susţinerile recurentului intimat inculpat B.M.I. că nu a discutat, prealabil întâlnirii din data de 24 ianuarie 2013 dintre cei trei, cu inculpatul E.C.M. despre dosarul pe care îl instrumenta şi nu a pretins vreo sumă de bani de la D.S., prin intermediul lui E.C.M., nu pot fi primite de către instanţa de recurs, întrucât din declaraţiile martorului denunţător, transcrierea convorbirii în mediu ambiental din data de 24 ianuarie 2012 rezultă că inculpatul E.C.M. ştia despre dosar, cunoştea situaţia juridică a martorului denunţător şi a lui Ş.E. şi că urmau să dea o declaraţie în birou la procurorul B.M.I., deşi nu reprezenta nicio parte şi nici nu participase la efectuarea vreunui act de cercetare penală în cauză, în calitate de avocat. Relevanţă prezintă şi declaraţiile inculpatului S.M. care deşi şi-a nuanţat poziţia procesuală în cursul cercetării judecătoreşti, a declarat în mod constant că ştia de la D.S. că are probleme în dosar şi întrucât îl cunoştea pe E.C.M. şi aflase de relaţia apropiată a acestuia cu inculpatul B.M.I., i-a cerut lui E.C.M. să îl ajute pe martorul denunţător, împrejurare în care E.C.M. a cerut suma de 100.000 euro pentru a se rezolva problema. De altfel, în baza probelor administrate, instanţa de fond a şi reţinut această sumă ca fiind acceptată de inculpatul B.M.I. şi nu suma de 300.000 euro cum s-a reţinut în actul de sesizare şi care a fost pretinsă doar de inculpatul E.C.M. în scopul obţinerii unui folos pe care urma să îl împartă cu S.M.
Referitor la înregistrarea în mediu ambiental realizată de martorul denunţător D.S. cu mijloace tehnice proprii, Înalta Curte reţine că este un mijloc de probă care susţine declaraţiile martorului denunţător. Deşi a fost contestată de inculpaţi, din concluziile raportului de expertiză tehnică de specialitate efectuat de Laboratorul interjudeţean de Expertize Criminalistice din 23 mai 2013 rezultă că înregistrarea în mediu ambiental pusă la dispoziţie de organele judiciare nu conţine ştersături, adăugiri, alterării sau intercalări, conţinutul înregistrării corespunde transcrierii realizate de organele judiciare în procesul verbal aflat la dosar; prin folosirea unor repere temporale relative (publicaţiile din imagini) expertul a stabilit ca dată a realizării înregistrării perioada 23 ianuarie 2013 până la 25 ianuarie 2013.
Prin urmare, în raport de aceste elemente probatorii (cu excepţia concluziilor expertizei tehnice de specialitate care deşi ulterioară a confirmat concluzia judecătorului fondului), în mod justificat, prima instanţă, întemeiat pe un raţionament logico juridic, a reţinut că cel care a iniţiat propunerea de a soluţiona favorabil dosarul pentru D.S. şi Ş.E. a fost inculpatul B.M.I. singurul care cunoştea dosarul şi probele existente în cauză dar şi ce măsuri urmează să mai dispună.
Este reală susţinerea iniţială a recurentului intimat inculpat B.M.I. că s-a întâlnit cu inculpatul E.C.M. la data de 24 ianuarie 2012 (şi nu la data de 25 ianuarie 2012 cum a declarat în faţa instanţei de recurs), aspect susţinut şi de E.C.M. în declaraţiile date, dar aşa cum s-a constatat raportat la probele administrate, întrevederea celor doi s-a realizat după ce E.C.M. se întâlnise cu martorul denunţător la O. Udrişte, context în care B.M.I. i-a comunicat „fratelui său" ce măsuri urmează să dispună în dosar, respectiv, ridicarea sechestrului asigurător, disjungerea cauzei şi adoptarea soluţiei de scoaterea de sub urmărire penală faţă de martorul denunţător şi Ş.E. până la data de 15 februarie 2012. Întâlnirea celor doi inculpaţi şi purtarea unor discuţii cu privire la situaţia lui D.S. în dosarul instrumentat de inculpatul B.M.I., aspect recunoscut de ambii inculpaţi în declaraţiile date, chiar dacă cu mici nuanţări în ceea ce priveşte măsurile procesuale ce urmau a fi dispuse, fac dovada unei înţelegeri prealabile dintre inculpaţi, în condiţiile în care cu ocazia întâlnirii dintre D.S. şi procurorul B.M.I. din data de 31 ianuarie 2012 când se fac referiri de către martor la suma pretinsă, inculpatul B.M.I. îi răspunde astfel cum te-ai înţeles cu „...fratili meu...". Susţinerea inculpatului B.M.I. din faţa instanţei de recurs că în data de 24 ianuarie 2012 nu s-a întâlnit cu E.C.M. sunt infirmate de probele administrate şi analizate anterior.
Faptul că inculpatul B.M.I. cunoştea despre acţiunile întreprinse de E.C.M. rezultă şi din împrejurarea că în cadrul întâlnirii din data de 25 ianuarie 2012 dintre inculpaţii E.C.M., S.M. şi martorul denunţător, inculpatul E.C.M. după ce este informat de S.M. că D.S. va plăti prima tranşă de 100.000 euro dacă are garanţia rezolvării dosarului, îi comunică lui D.S. ce măsuri vor fi dispuse în dosar şi data soluţionării cauzei, respectiv 15 februarie 2012, date comunicate de B. cu o zi înainte, asigurându-l pe acesta că procurorul dacă va vedea bunăvoinţă va dispune ce a promis, că este omul trimis de procuror să rezolve problema fiind o persoană în care acesta are încredere şi că la finalizarea dosarului trebuie să aibă şi a doua tranşă de bani (diferenţa de 200.000 euro). În acest context, martorul denunţător a stabilit cu cei doi inculpaţi şi modalitatea în care va fi remisă suma după întâlnirea cu procurorul, prin intermediul martorului M.M., cumătrul său, aspect confirmat de acesta din urmă în denunţul formulat şi declaraţiile date pe parcursul procesului penal.
Implicarea lui B.M.I. în pretinderea sumei de 100.000 euro, prin intermediul inculpatului E.C.M., de la martorul denunţător D.S. este dovedită şi de împrejurarea că atunci când denunţătorul D.S. îi cere lui E.C.M. o întâlnire cu procurorul pentru a avea certitudinea rezolvării dosarului, inculpatul E.C.M. îl contactează telefonic pe B.M.I. şi îi comunică martorului denunţător că a doua zi urmează să meargă la Buftea (în acest sens sunt listingurile telefonice din data de 25 ianuarie 2012 şi înregistrările în mediu ambiental din data de 25 februarie 2012 din care rezultă că inculpatul E.C.M. pentru câteva momente a contactat telefonic o persoană care potrivit listingurilor s-a dovedit a fi inculpatul B.M.I.).
Relevanţă sub acest aspect prezintă şi mesajele trimise de inculpatul E.C.M. inculpatului B.M.I. în datele de 27 ianuarie şi 28 ianuarie 2012 când urma să se realizeze o întâlnire între B.M.I. şi D.S., care reuşise să strângă prima tranşă de bani, din care rezultă că B.M.I. era informat cu privire la locul unde urma să aibă loc întâlnirea dar şi acesta la rândul său îi comunică lui E.C.M. unde se află şi ce măsuri de protecţie îşi ia pentru că ştia că este monitorizat de Direcţia Naţională Anticorupţie.
Faptul că inculpatul B.M.I. urma să obţină un folos injust, prin intermediul lui E.C.M., este relevat şi de împrejurarea că atunci când a aflat despre implicarea a patru persoane i-a cerut inculpatului E.C.M. „să le scoată din schemă" şi să le comunice că totul „a căzut", referindu-se la intervenţia sa, aspect pe care martorul denunţător a acceptat să-l comunice inculpatului S.M. şi martorului M.M. la întâlnirea din 28 ianuarie 2012 (declaraţiile martorilor D.S., M.M., transcrierea convorbirii în mediu ambiental din data de 28 ianuarie 2012.
Activitatea infracţională a inculpatului B.M.I. este relevată şi de împrejurarea că acesta i-a comunicat doar inculpatului E.C.M. data la care martorul denunţător urma să se prezinte, împreună cu Ş.E., la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov în vederea audierii şi primirii actului prin care va dispune ridicarea măsurilor asigurătorii (data de 31 ianuarie 2012), aspect pe care inculpatul E.C.M. l-a comunicat martorului D.S., împrejurare cunoscută şi confirmată de martorul M.M. care a aflat de la D.S. şi de martorul Ş.D. Laurenţiu care a fost încunoştinţat de M.M. despre data audierii mamei sale.
Faptul că inculpatul B.M.I. i-a comunicat doar lui E.C.M. data audierii celor doi învinuiţi rezultă şi din declaraţiile martorilor V.M.C., P.A.N. şi B.A., ofiţerii desemnaţi să efectueze acte de urmărire penală în cauză, care au arătat că, de regulă, citarea învinuiţilor se realiza telefonic de către procuror sau de către martor la solicitarea procurorului, or, cei trei martori au aflat de audierea celor doi în ziua de 31 ianuarie 2012 iar V.M.C., P.A.N. au asistat doar la audierea parţială a lui Ş.E. Martorii mai arată că nu au discutat cu procurorul B.M.I. nici despre ce soluţie urmează a se dispune în cauză faţă de D.S. şi Ş.E. privind infracţiunea de complicitate la înşelăciune, singurul lucru discutat fiind acela al finalizării cercetărilor până la 15 februarie 2012. De altfel, în opinia ofiţerilor de poliţie judiciară în dosar existau probe care să susţină vinovăţia lui D.S. cu privire comiterea faptei de înşelăciune în convenţii cu consecinţe deosebit de grave, sub forma complicităţii.
Contrar celor susţinute de recurentul intimat inculpat în apărare, se constată că acesta a cunoscut activităţile desfăşurate de inculpaţii E.C.M. şi S.M. în perioada 24 ianuarie - 30 ianuarie 2012, iniţiativa propunerii soluţionării favorabile a Dosarului nr. 2/P/2011, în care D.S. era învinuit de complicitate la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în sensul dispunerii unei soluţii de scoatere de sub urmărire penală, i-a aparţinut, fiind ajutat în pretinderea folosului injust de către inculpaţii E.C.M. şi S.M., cu inculpatul E.C.M. ţinând legătura în permanenţă şi cunoscând acţiunile întreprinse de acesta. Prin urmare, nu se poate reţine apărarea formulată de recurentul intimat inculpat, prin apărătorii aleşi, că cei doi inculpaţi S.M. şi E.C.M. în perioada 24 ianuarie - 30 ianuarie 2012 au acţionat din proprie iniţiativă fără a discuta cu inculpatul B.M.I., fiind în fapt acei „vânzători de fum", dimpotrivă, acţiunile lor sunt în scopul de a facilita obţinerea folosului injust de către inculpatul B.M.I., pretins prin intermediul lui E.C.M., pentru a da o soluţie favorabilă martorului denunţător în dosarul pe care îl instrumenta, chiar dacă modalitatea în care au conceput şi realizat intermedierea luării de mită este una atipică, pentru a-l proteja pe B.M.I.
În ceea ce priveşte cel de-al doilea moment al activităţii infracţionale reţinute în sarcina inculpatului B.M.I., al acceptării, în mod direct, la data de 31 ianuarie 2012 de la martorul denunţător D.S., a primirii sumei de 100.000 euro, pentru a dispune o soluţie de netrimitere în judecată în Dosarul nr. 2/P/2011, contrar atribuţiilor de serviciu, Înalta Curte constată că probatoriul administrat dovedeşte fără echivoc vinovăţia recurentului intimat inculpat în realizarea elementului material al faptei de luare de mită şi răstoarnă prezumţia de nevinovăţie.
Astfel, în continuarea activităţilor stabilite cu inculpatul E.C.M., inculpatul S.M., la data de 30 ianuarie 2012, l-a contactat telefonic pe D.S. căruia i-a cerut ca a doua zi să se ducă împreună la parchet, iar inculpatul E.C.M. s-a întâlnit cu D.S. la domiciliul său, stabilind să se deplaseze cu autoturismul martorului denunţător la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov, unde urma să fie audiat de procurorul B.M.I., împrejurare în care D.S. şi E.C.M. au făcut schimb de numere de telefon întrucât au achiziţionat cartele SIM cu numere noi pentru a comunica.
Respectând condiţiile stabilite cu inculpatul E.C.M., martorul D.S. s-a prezentat a doua zi la domiciliul acestuia din urmă şi, împreună, s-au deplasat la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov, martorul denunţător având în torpedoul maşinii suma de 100.000 euro, ce urma să fie remisă lui E.C.M. după întâlnirea cu procurorul.
Faptul că inculpatul B.M.I. îi comunicase lui E.C.M. că va realiza audierile lui D.S. şi Ş.E. în acea zi rezultă din acţiunile întreprinse de E.C.M. atunci când martorul D.S. îi spune că procurorul B.M.I. nu a sosit la birou, respectiv, îşi contactează telefonic şi prin sms soţia, E.M.L., de pe telefonul martorului, căreia îi cere să o sune pe B.C., soţia inculpatului B.M.I., pentru a afla de ce procurorul nu sosise încă la serviciu.
Modalitatea în care inculpatul B.M.I. efectuează audierea învinuitei Ş.E., fără prezenţa apărătorului ales al acesteia, martora A.S.M.M. (care confirmă împrejurarea că nu a fost anunţată despre data audierii), în prezenţa fiului învinuitei, căreia i-a permis să participe la audieri, deşi nu avea nicio calitate procesuală în cauză dar şi audierea martorului denunţător D.S., susţin aprecierea că acesta realiza aceste activităţi pentru a-şi justifica soluţia de disjungere şi de netrimitere în judecată, promisă în schimbul primirii folosului injust cu titlu de mită şi nu pentru a efectua acte de urmărire în scopul aflării adevărului în cauză.
Astfel, cu ocazia audierii lui D.S. îi dezvăluie acestuia date din dosar, discuţiile purtate cu alţi inculpaţi şi partea vătămată, scopul urmărit prin soluţionarea dosarului -plătirea unei poliţe inculpatului R.M., dialogul purtat cu martorul denunţător fiind unul familiar, informându-l pe D.S. că a fost grăbit de cineva să îi audieze cu referire la martor şi Ş.E.) şi consemnează în declaraţie că persoana audiată nu solicită prezenţa apărătorului ales, deşi asigurarea asistenţei juridice era obligatorie, după ce, în prealabil, a menţionat din proprie iniţiativă că D.S. nu a avut nicio contribuţie la săvârşirea vreunei fapte penale.
În acest context, inculpatul B.M.I. nu are nicio reacţie la întrebarea martorului denunţător în legătură cu ce se va întâmpla după disjungere şi la modalitatea ridicării sechestrului asigurător, dimpotrivă îi confirmă că va dispune disjungerea cauzei cu privire la D.S. şi Ş.E., va continua cercetările într-un dosar separat unde va putea să facă ce vrea „în disjungerea asta mă joc cum vreau" şi va dispune o soluţie de scoatere de sub urmărire penală dar până la soluţionare cauzei îi sugerează lui D.S. să facă o cerere de ridicare a măsurii asigurătorii. Or, toate aceste împrejurări susţin aprecierea judecătorului fondului că inculpatul B.M.I. a cunoscut, pe de o parte, activităţile desfăşurate de inculpatul E.C.M. în obţinerea folosului injust pretins de inculpat pentru soluţionarea favorabilă a dosarului, iar pe de altă parte, că numai după ce martorul denunţător a obţinut suma pretinsă a fost de acord să dispună măsuri în favoarea acestuia din urmă.
În acest sens, chiar îl contactează pe P.A.N. căruia i-a cerut să-i spună ce bunuri au ridicat de la D.S. şi Ş.E. şi îi comunică martorului că a doua zi va veni D.S. pentru a le ridica întrucât a făcut cerere de ridicare a sechestrului asigurător, motivând în faţa lui D.S. că nu îi poate restitui şi aparatura deţinută ilegal întrucât nu este de competenţa sa.
Contrar susţinerilor recurentului intimat inculpat, acesta l-a văzut pe E.C.M. în sediul parchetului la data de 31 ianuarie 2012, a cunoscut faptul că l-a însoţit pe D.S. şi în acest context i-a reproşat martorului denunţător că îl aşteaptă „şoferul afară" şi „îngheaţă de frig".
Apărarea recurentului intimat inculpat că termenii folosiţi în dialogul purtat cu martorul denunţător D.S. de „volume", „cărţi", cifre cu indicarea zerourilor, nu pot conduce la concluzia existenţei unei fapte de corupţie activă sub forma pretinderii unei sume de bani de la martorul denunţător, nu poate fi primită de către Înalta Curte, în condiţiile în care din transcrierea convorbirii în mediu ambiental de la acea dată şi declaraţia martorului denunţător care se coroborează cu restul probatoriului administrat rezultă, în mod clar, că martorul denunţător îi relatează că i s-au pretins „trei volume" (300.000 euro), că are pregătit primul volum şi va mai da şi restul de volume după finalizarea cercetărilor. De asemenea, limbajul codificat dintre cei doi creează inculpatului B.M.I. unele confuzii doar cu privire la suma pretinsă, remediată de interlocutori prin folosirea cifrelor şi adăugarea de zerouri, fapt ce denotă că inculpatul a înţeles în mod clar ce i-a oferit denunţătorul, situaţie în care acesta confirmă că a vorbit doar pentru 50.000 euro, după care se repliază şi acceptă suma de 100.000 pregătită de D.S., transmiţând denunţătorului că va rămâne doar atât şi nu ştie ce alte pretenţii au ceilalţi, dar va avea o discuţie cu E.C.M. în acest sens. Totodată, îi cere denunţătorului să-l lase până pe 15 februarie 2010 când vor discuta cu privire la restul sumei.
Relevante în acest sens sunt şi discuţiile purtate, după întâlnirea cu procurorul B.M.I., dintre martorul denunţător şi inculpatul E.C.M., căruia denunţătorul i-a remis pachetul cu cei 100.000 euro şi i-a comunicat că suma pretinsă de procuror este doar de 100.000 euro, situaţia în care E.C.M. a încercat să-l convingă de contrariu şi chiar îi relatează lui D.S. că ştie cum să procedeze pentru ca banii să ajungă la B.M.I., deşi acesta este supravegheat de DNA. După primirea banilor a fost realizată acţiunea de prinderea în flagrant, fiind găsită aspra inculpatului E.C.M. suma de 100.000 euro.
Înalta Curte reţine că folosirea unui limbaj codificat în legătură cu stabilirea cuantumului folosului injust este fără relevanţă în realizarea elementului material al laturii obiective a infracţiunii de luare de mită, în oricare dintre modalităţile cerute de textul de lege (pretindere, primire, oferire, acceptare, nerespingerea promisiunii), în condiţiile în care inculpatul B.M.I. a acceptat promisiunea primirii sumei de 100.000 euro făcută de mituitor, în mod expres, calculând chiar prin adăugarea de zerouri suma oferită.
Apărarea inculpatului că, în realitate, a înţeles că este vorba de suma de 50.000 euro, despre care a discutat cu R.D. cu câteva seri înainte şi pe care intenţiona să o recupereze de la martorul denunţător pentru a restitui prejudiciu cauzat părţii vătămate în Dosarul nr. 2/P/2011, nu poate fi primită de către instanţa de recurs în condiţiile în care martorul R. nu era parte în dosar, deci orice discuţie cu acesta despre desfăşurarea unei anchete, nu numai că nu era oportună şi nejustificată, dar nu putea conduce la soluţionarea laturii civile astfel cum susţine recurentul, având în vedere că la acel moment nu existau date care să certifice că suma de 50.000 euro reprezenta parte din împrumutul acordat părţii vătămate.
Mai mult, din conţinutul dialogului dintre martorul denunţător şi inculpatul B.M.I. din data de 31 ianuarie 2012 rezultă, în mod clar, cum îşi stabilesc suma pretinsă şi acceptată în mod direct, cu titlu de mită, fără vreo referire la parte vătămată (O.Z.) şi la atitudinea martorului denunţător de renunţare la executare, ca atare, dacă ar cerut martorului denunţător să renunţe la executare nu ar fi fost necesar să stabilească valoarea mitei prin acel limbaj codificat.
În consecinţă, activităţile desfăşurate de inculpatul B.M.I., după repartizarea Dosarului 2/P/2011 în care D.S. era cercetat pentru complicitatea la înşelăciune în convenţii cu consecinţe deosebit de grave, de a pretinde, prin intermediul lui E.C.M. de la martorul denunţător D.S., suma de 50.000 euro şi de accepta, în mod direct, primirea sumei de 100.000 euro de la acelaşi martor denunţător la data de 31 ianuarie 2012, pentru a dispune o soluţie de netrimitere în judecată faţă de acesta din urmă, se circumscriu laturii obiective a infracţiunii de luare de mită, intenţia inculpatului în comiterea faptei rezultând din modalitatea în care a acţionat pentru realizarea scopului propus - disjungerea cauzei, ridicare sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor martorului denunţător şi, în final, adoptarea unei soluţii favorabile denunţătorului.
Prin urmare, Înalta Curte apreciază că probele administrate în cauză dovedesc existenţa faptei şi vinovăţia inculpatului B.M.I. în comiterea ei, astfel că nu se poate dispune achitarea sa, întemeiat pe dispoziţiile art. 11 pct. 1 lit. a rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., cum s-a solicitat în susţinerea recursului.
Înalta Curte apreciază ca neîntemeiată şi critica recurentului intimat inculpat privind greşita individualizare judiciară a pedepsei.
Individualizarea pedepsei reprezintă una dintre cele mai importante operaţiuni juridice de a cărei acurateţe depinde în mod direct îndreptarea şi recuperarea condamnatului, întrucât presupune, prin evaluarea gravităţii infracţiunii comise şi a periculozităţii infractorului, determinarea gradului de răspundere penală a inculpatului în raport cu care urmează să se stabilească pedeapsa şi modul de executare a acesteia.
Procedând la o nouă evaluare a criteriilor de individualizare judiciară a pedepsei, prin raportare la cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că prima instanţă a aplicat inculpatului B.M.I. o pedeapsă corect individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., ţinând seama de dispoziţiile părţii generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială şi legea penală specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana inculpatului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, dar şi de modalitatea concretă de săvârşire a faptei, motiv pentru care, contrar solicitării recurentului intimat inculpat, care a apreciat-o ca fiind prea aspră, o va menţine, atât în ceea ce priveşte cuantumul acesteia, cât şi ca modalitate de executare.
Menţinerea pedepsei aplicată inculpatului B.M.I. (de 5 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.), atât sub aspectul cuantumului, cât şi sub aspectul modalităţii de executare (în regim privativ de libertate), asigură respectarea garanţiilor procesuale conferite de dispoziţiile legale procesuale penale şi cele ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, a căror finalitate, prin tragerea la răspundere penală, în condiţiile stabilirii vinovăţiei inculpatului, corespunde şi caracterului disuasiv al pedepsei precum şi realizarea scopului preventiv educativ al pedepsei, permiţând, în viitor, reinsertia sa socială, precum şi o reacţie promptă a opiniei publice adecvată gradului de pericol pe care-l reprezintă săvârşirea unei infracţiuni de corupţie la nivelul unor funcţionari învestiţi într-o funcţie publică, cum este şi cea de magistrat procuror, consolidând percepţia cetăţenilor că organele judiciare sunt în măsură să realizeze un act de justiţie şi să dea o ripostă fermă celor care se folosindu-se funcţia deţinută au încălcat legea deşi trebuia să o respecte şi o aplice.
Raportat la natura şi gravitatea faptei, modalitatea concretă a săvârşiri ei precum şi la circumstanţele personale ale inculpatului care nu are antecedente penale, este o persoană integrată în societate, are un nivel ridicat de pregătire, astfel cum rezultă din caracterizările depuse la dosarul cauzei, activitatea sa profesională îndelungată (17 ani), Înalta Curte apreciază că, în mod justificat, prima instanţă nu a reţinut aceste împrejurări pozitive relevate de inculpat ca şi circumstanţe atenuante judiciare, prev. de art. 74 lit. a) C. pen. - conduita bună anterior comiterii faptelor -, dându-le însă eficienţă în procesul de individualizare judiciară a pedepsei prin orientarea sancţiunii aplicate spre minimum special prevăzut de lege.
De asemenea, în mod întemeiat prima instanţă a aplicat inculpatului şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale, având în vedere şi circumstanţele personale ale inculpatului, respectiv poziţia procesuală negativă manifestată de acesta, calitatea inculpatului - de magistrat procuror, fapt ce justifică şi modalitatea sa de acţiune în comiterea faptei, lipsa antecedentelor penale şi cariera de 17 ani în care a instrumentat dosare cu personaje din lumea interlopă, nivelul de instruire profesională dovedit prin actele depuse la dosar, nefiind suficiente şi de natură să conducă la stabilirea unei pedepse mai uşoare.
Înalta Curte apreciază, în acord cu instanţa de fond, că executarea pedepsei, în regim de detenţie, este singura aptă să asigure îndreptarea atitudinii inculpatului faţă de comiterea de infracţiuni, reintegrarea sa socială, conştientizarea consecinţelor conduitei sale ilicite şi să adopte, pe viitor, o atitudine de respect faţă de valorile sociale ocrotite de lege precum şi o reacţie socială adecvată în diminuarea săvârşirii unor fapte de corupţie de către funcţionari învestiţi într-o funcţie publică a căror menire este să respecte şi să aplice legea.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte apreciază recursul intimatului inculpat B.M.I. ca nefondat şi urmează să îl respingă ca atare.
3. Neîntemeiate sunt şi criticile formulate de recurenţii intimaţi inculpaţi E.C.M. şi S.M.
Recurentul intimat inculpat E.C.M. a adus critici hotărârii atât sub aspectul nelegalităţii cât şi al netemeiniciei, solicitând, în esenţă, trimiterea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale; schimbarea temeiului juridic în baza căruia s-a dispus achitarea sub aspectul comiterii infracţiunii de asociere/constituire grup infracţional în vederea comiterii infracţiunii de luare de mită, din art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. în art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. (fapta nu există); schimbarea încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina sa din complicitate la infracţiunea de luare de mită în infracţiunea de trafic de influenţă, în forma autoratului precum şi redozarea pedepsei, reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi aplicarea unei pedepse cu suspendare sub supraveghere.
În ceea ce priveşte prima critică formulată de recurentul intimat inculpat E.C.M. privind restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmării penale motivat de faptul că în cauză au fost efectuate acte de urmărire penală de un procuror care nu a fost desemnat să efectueze urmărirea penală în cauză, Înalta Curte examinând actele şi lucrările dosarului constată că cele susţinute de recurent nu au corespondent în realitate.
Astfel, după formularea denunţului de către martorul D.S. la data de 25 ianuarie 2012, înregistrat sub nr. 678/2010 la Serviciul de Registratură, Arhivă şi Relaţii cu Publicul al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, lucrarea a fost înregistrată în evidenţa cauzelor penale sub nr. 17/P/2012 şi repartizată, la aceeaşi dată pentru efectuarea urmăririi penale, d-nei procuror C.R., de către procurorul şef al Secţiei de combatere a infracţiunilor de corupţie.
La data de 26 ianuarie 2012, M.M. a formulat un denunţ ce avea legătură cu denunţul formulat de D.S., înregistrat la Direcţia Naţională Anticorupţie sub acelaşi nr. 17/P/2012, iar conform rezoluţiei procurorului şef al Secţiei de combatere a infracţiunilor de corupţie, a fost repartizat spre soluţionare procurorului şef adjunct secţie C.V. ce urma să efectueze acte de urmărire penală împreună cu procurorul C.R.
Astfel, Înalta Curte reţine că, întrucât în faza de urmărire penală, spre deosebire de faza judecăţii, nu există norme care să stabilească numărul magistraţilor procurori ce pot participa la efectuarea urmării penale într-o cauză penală, rezoluţia procurorului ierarhic fiind necesară şi suficientă pentru desemnarea magistraţilor care urmează să efectueze acte de urmărire penală, în acest context, cei doi procurori fiind legal desemnaţi, potrivit competenţei, au efectuat urmărire penală şi au întocmit rechizitoriul în cauză.
Prin urmare, susţinerile recurentului intimat inculpat că procurorul adjunct al secţiei de combatere a infracţiunii de corupţie a efectuat acte de urmărire penală fără a fi desemnat în acest sens, sunt neîntemeiate şi infirmate de actele din dosar.
În ceea ce priveşte cea de-a doua critică, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a motivat soluţia de achitare dispusă faţă de cei trei inculpaţi sub aspectul infracţiunii prev. de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 8 din Legea nr. 39/2003 şi art. 17 lit. b), art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, întemeiat pe faptul că modalitatea în care aceştia au acţionat a fost determinată exclusiv de nevoia de a asigura reuşita infracţională în scopul ei final - primirea folosului pretins la funcţionarul mituit -, iar acţiunile lor se circumscriu pluralităţii ocazionale de infractori în care fiecare răspunde în limita participării la comiterea faptei.
În acord cu instanţa de fond şi pentru argumentele expuse pe larg la analizarea criticii Parchetului, Înalta Curte reţine că probatoriul administrat nu face dovada că cei trei inculpaţi au acţionat în baza unui consens neechivoc care să privească constituirea unui grup ocazional şi scopul acestuia - săvârşirea infracţiunii de luare de mită -, condiţii necesare pentru existenţa formei de asociere, incriminată de art. 8 din Legea nr. 39/2003, ci activităţile desfăşurate de către inculpaţi au vizat obţinerea folosului ilicit de către magistratul procuror B.M.I.
Ca atare, apreciind că activităţile desfăşurate de inculpaţi sunt dovedite dar nu se circumscriu laturii obiective şi subiective ale infracţiunii prev. de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 8 din Legea nr. 39/2003, în mod justificat, s-a apreciat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii menţionate şi s-a dispus achitarea celor trei inculpaţi sub acest aspect, nefiind în situaţia în care nu a fost săvârşită o faptă penală care să justifice schimbarea temeiul achitării, astfel cum a solicitat recurentul intimat inculpat E.C.M.
Referitor la criticile privind schimbarea încadrării juridice dată faptei reţinută în sarcina inculpatului E.C.M. şi greşita condamnare a inculpatului S.M. pentru comiterea infracţiunii de complicitate la luare de mită se constată că sunt neîntemeiate, pentru considerentele ce vor fi expuse.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prima instanţă, pe baza probatoriului administrat, a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor E.C.M. şi S.M. în săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată, cărora le-a dat o corectă încadrare juridică.
Pornind de la constatarea că acuzaţia de complicitate reţinută în sarcina celor doi inculpaţi anterior menţionaţi se raportează infracţiunii de luare de mită, reţinută în sarcina inculpatului B.M.I., Înalta Curte constată că analiza temeiniciei acuzaţiei aduse celor doi complici presupune, o evaluare a infracţiunii a cărei săvârşire a fost înlesnită prin actele complicilor.
Raportat la consideraţiile făcute la analiza infracţiunii de luare de mită, reţinută în sarcina inculpatului B.M.I., Înalta Curte constată că probatoriul administrat în cauză a demonstrat faptul că, în perioada 24 ianuarie - 30 ianuarie 2012 inculpatul E.C.M., ajutat şi de inculpatul S.M. a transmis martorului denunţător D.S., pretinderea formulată de inculpatul B.M.I. şi ulterior, prin activităţile desfăşurate cei doi inculpaţi l-au sprijinit pe B.M.I. în obţinerea folosului injust în schimbul adoptării unei soluţii de netrimitere în judecată în Dosarul nr. 2/P/2011 în favoarea denunţătorului.
Pentru existenta infracţiunii de trafic de influentă acţiunile care compun elementul material al laturii obiective trebuie să îndeplinească trei condiţii esenţiale, respectiv, autorul să săvârşească faptele prevalându-se de influenţa reală sau presupusă pe care o are sau lasă să se creadă că o are pe lângă funcţionar sau alt salariat; funcţionarul pe lângă care are influentă sau lasă să se creadă că are influentă să aibă competenţa funcţională de a efectua actul solicitat şi acţiunile autorului infracţiunii să preceadă sau să fie concomitente cu îndeplinirea de către funcţionar a actului cerut.
Spre deosebire de infracţiunea de dare de mită unde autorul pretinde direct sau indirect pentru el, un folos injust pentru a-şi încălca atribuţiile de serviciu, în cazul traficului de influenţă autorul infracţiunii se prevalează de influenţa reală sau presupusă pe care o are sau lasă să se creadă că o are pe lângă funcţionar sau alt salariat.
Pornind de la aceste consideraţii de ordin teoretic, Înalta Curte apreciază, contrar celor susţinute de recurentul intimat inculpat E.C.M., că probele administrate dovedesc faptul că în cadrul întâlnirii din data de 24 ianuarie 2012 ce a avut loc la Staţia O. Udrişte şi înregistrată cu mijloace tehnice proprii de către D.S., după prezentarea făcută de inculpatul S.M. martorului denunţător D.S., a inculpatului E.C.M. ca fiind „copilul crescut de el şi un apropiat la procurorului B.M.I. „singurul om de lângă acesta", inculpatul E.C.M. îi pretinde, în mod direct, suma de 300.000 euro cu titlu de mită pentru inculpatul B.M.I. pentru activităţile ce urma să le dispună în dosar, fapt ce l-a nemulţumit pe denunţător care aflase, iniţial, de la inculpatul S.M. că pentru „a o da la pace" cu procurorul este necesară suma de 100.000 euro.
Dialogul purtat de cei trei relevă în mod evident că suma era cerută de inculpatul E.C.M. nu pentru a-şi trafica influenţa pe care ar fi avut-o pe lângă magistratul procuror ci pentru a se asigura că denunţătorul va plăti această sumă, ce urma să ajungă la inculpatul B.M.I.
Mai mult, după ce află de disponibilitatea martorului denunţător de a plăti suma pretinsă cu titlu de mită de procurorul B.M.I., E.C.M. l-a contactat pe inculpatul B.M.I. şi în cadrul întâlnirii ce a avut loc la data de 24 ianuarie 2012, au stabilit şi ce să transmită lui D.S. referitor la măsurile ce vor fi dispuse în dosar şi care nu puteau fi cunoscute decât de inculpatul B.M.I., respectiv, ridicarea sechestrului asigurător, disjungerea cauzei şi dispunerea unei soluţii de netrimitere în judecată pentru D.S. şi Ş.E., după audierea celor doi. Prin urmare, acţiunile întreprinse de E.C.M. vizau înlesnirea obţinerii folosului injust de către B.M.I. în schimbul dispunerii soluţiei de netrimitere în judecată faţă de martorul denunţător şi se circumscriu actelor de complicitate la luare de mită şi nu erau realizate în scopul traficării influenţei pe care o avea sau lăsa să se înţeleagă că o are pe lângă magistrat, pentru a constitui elementul material al infracţiunii de trafic de influenţă.
Totodată, faptul că a transmis mituitorului o sumă de bani mai mare decât cea pretinsă, indirect, de către inculpatul B.M.I., nu are relevanţă sub aspectul activităţilor desfăşurate în scopul obţinerii folosului injust de către magistratul procuror şi nu poate fi apreciată ca o acţiune de pretindere în scopul influenţei reale sau nu asupra magistratului ce instrumenta dosarul.
De asemenea, modalitatea în care inculpatul E.C.M. comunică telefonic şi prin sms cu inculpatul B.M.I., după fiecare întâlnire cu martorul denunţător, informaţiile pe care B.M.I. le comunică lui E.C.M. din dosar şi cu privire la acţiunile de supraveghere întreprinse de Direcţia Naţională Anticorupţie în ceea ce îl priveşte, confirmă susţinerea că cei doi acţionau împreună dar şi relaţia apropiată dintre inculpaţi contrar declaraţiilor acestora că s-ar fi întâlnit doar de 2-3 ori. În susţinerea acestei afirmaţii relevante sunt şi mesajele pe care inculpatul E.C.M. le trimite soţiei inculpatului B.M.I. că se vor întâlni seara şi că totul va fi bine, după ce, în prealabil, stabilise cum să primească suma de 100.000 euro de la D.S. după întâlnirea cu procurorul, comunicarea dintre soţiile celor doi inculpaţi, împrejurare ce a permis lui E.C.M. să afle la data de 31 ianuarie 2012 că inculpatul B.M.I. este în drum spre serviciu pentru a realiza audierea lui D.S. şi Ş.E., prezenţa inculpatului E.C.M. al sediul parchetului la data de 31 ianuarie 2012 şi afirmaţiile făcute de inculpatul B.M.I. în faţa martorului denunţător cu privire la această împrejurare „...ai venit cu şoferii îngheaţă şoferul de frig...".
Prin urmare, Înalta Curte constată, astfel cum corect a reţinut şi prima instanţă, că probele administrate în cauză dovedesc că activităţile desfăşurate de către inculpatul E.C.M. în modalitatea descrisă constituie complicitate la infracţiunea de luare de mită, şi pe cale de consecinţă, apreciază ca neîntemeiate criticile recurentului privind schimbarea încadrării juridice din complicitate la infracţiune de luare de mită în infracţiunea de trafic de influentă.
Neîntemeiate sunt şi criticile recurentului intimat inculpat S.M. privind greşita sa condamnare pentru complicitate la infracţiunea de luare de mită.
Înalta Curte constată că, în mod corect, a reţinut instanţa de fond că, în perioada 24 ianuarie -30 ianuarie 2012 inculpatul S.M. l-a ajutat pe inculpatul E.C.M. să pretindă de la martorul denunţător D.S. pentru B.M.I. suma de 300.000 euro în schimbul adoptării unei soluţii de netrimitere în judecată în Dosarul nr. 2/P/2011, în favoarea denunţătorului.
Raportat la situaţia de fapt menţionată anterior, Înalta Curte reţine că vinovăţia inculpatului în comiterea faptei este dovedită de declaraţiile martorilor denunţători D.S. şi M.M. care au arătat că acesta a stabilit prima întâlnire la data de 24 ianuarie 2012 dintre inculpatul E.C.M. şi martorul denunţător D.S. pentru a „o da la pace cu procurorul", a confirmat şi garantat celor doi martori, în întâlnirile care au avut loc ulterior acestei date, buna credinţă a inculpatului E.C.M. şi relaţia apropiată dintre acesta şi inculpatul B.M.I. iar stabilirea întâlnirilor dintre E.C.M. şi martorul D.S. se realiza prin intermediul său.
Declaraţiile martorilor denunţători se coroborează şi cu transcrierile înregistrărilor din mediu ambiental aflate la dosar, din care rezultă că inculpatul S.M. îl sprijină pe inculpatul E.C.M. în acţiunile întreprinse pentru obţinerea folosului injust, convingându-l pe martorul D.S. de buna intenţie a lui E.C.M. şi că trebuie să facă un prim pas pentru a face dovada că vrea o rezolvare a dosarului, că „trebuie să rămână fraţi" într-o astfel de situaţie, îi comunică cuantumul sumei intermediate de E.C.M. cu titlu de mită, aspect recunoscut chiar de către inculpat în declaraţiile date şi cunoaşte parte din discuţiile purtate de E.C.M. cu inculpatul B.M.I.
Astfel, după ce procurorul B.M.I. află de la inculpatul E.C.M. de faptul că sunt implicate mai multe persoane în combinaţie şi îi cere lui E.C.M. să le scoată din ecuaţie iar martorul denunţător, la solicitarea lui E.C.M., le comunică lui S.M. şi M.M., la data de 28 ianuarie 2012, că înţelegerea a căzut, la data de 30 ianuarie 2012 inculpatul S.M. îl contactează telefonic pe martorul D.S. pentru a-i comunica să meargă la parchet împreună cu E. pentru a da o declaraţie (proces-verbal de transcrierea a convorbirii telefonice).
Or, dacă inculpatul S.M. nu ar fi cunoscut ce acţiuni întreprinde inculpatul E.C.M. şi scopul acestora nu ar fi fost informat în permanenţă de către E.C.M. cu privire la demersurile ce trebuiau întreprinse în continuare şi nici nu ar fi desfăşurat activităţile menţionate, astfel apărările formulate de recurent că doar a participat la discuţii ca o garanţie pentru martorul D.S., de la care ar fi solicitat un împrumut de 750 euro, nu pot fi primite de instanţă fiind infirmate de probatoriul administrat.
Raportat la toate aceste împrejurări ce conturează starea de fapt reţinută şi de către instanţa de fond, Înalta Curte reţine că acţiunile întreprinse de inculpatul S.M. constituie complicitate la infracţiunea de luare de mită, şi pe cale de consecinţă, apreciază ca neîntemeiate criticile recurentului privind achitarea, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 1 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Referitor la criticile comune ale recurenţilor intimaţi inculpaţi E.C.M. şi S.M. privind greşita individualizare judiciară a pedepsei, Înalta Curte le apreciază ca neîntemeiate.
La individualizarea judiciară a sancţiunii penale aplicată inculpaţilor, instanţa de fond a avut în vedere toate criteriile prevăzute în art. 72 C. pen., şi anume modul şi împrejurările comiterii faptei, gradul de pericol social concret al acesteia (infracţiune de corupţie sub forma complicităţii), contribuţia infracţională a fiecărui inculpat, respectiv sprijinirea efectivă a acţiunilor inculpatului B.M.I., în cazul inculpatului E.C.M. şi convingerea martorului denunţător D.S. de buna credinţă a celorlalţi doi coinculpaţi, în cazul inculpatului S.M., scopul şi mobilul urmărit de cei doi inculpaţi (al obţinerii folosului injust de către un funcţionar învestit într-o funcţie publică şi obţinerii unor sume suplimentare de la martorul denunţător pentru rezolvarea problemelor financiare proprii), atitudinea procesuală oscilantă a celor doi inculpaţi, de recunoaştere parţială a faptelor în condiţiile existenţei unui probatoriu care dovedeşte contrariul, atitudinea inculpatului E.C.M. de a-şi asuma infracţiunea de trafic de influenţă în scopul exonerării de răspundere penală a inculpatului B.M.I.
Totodată, prima instanţă a avut în vedere şi împrejurarea că inculpatul E.C.M. nu este la primul conflict cu legea penală, fiind condamnat în primă instanţă tot pentru infracţiuni grave (grup infracţional organizat şi spălare de bani) iar inculpatul S.M. a comis prezenta faptă în stare de recidivă postexecutorie (în raport de pedeapsa de 6 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 966 din 18 iulie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin decizia penală nr. 769 din 04 martie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fiind eliberat condiţionat la 24 iunie 2008, cu un rest de executat de 757 zile).
Faptul că inculpatul E.C.M. are studii superioare, un copil minor în întreţinere, un loc de muncă, a recunoscut comiterea faptei chiar dacă sub o altă încadrare juridică, nu sunt nici în opinia Înaltei Curţi împrejurări favorabile acestuia care să justifice reţinerea în favoare sa a circumstanţelor judiciare atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., cu efecte asupra reducerii cuantumului pedepselor sub minimum special prevăzut de lege.
Totodată, se constată că stabilirea unor pedepse de cate 4 ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea de luare de mită, sunt proporţionale cu natura şi gravitatea faptelor, modalitatea comiterii şi urmările produse, iar o reducere acestor pedepse prin reţinerea de circumstanţe atenuante judiciare, astfel cum au solicitat recurenţii intimaţi inculpaţi, nu ar fi justificată şi nu ar corespunde scopului prevenţie generale şi speciale al pedepsei.
Şi în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, Înalta Curte raportat la natura faptei, modalitatea de comitere, participaţia penală şi circumstanţele reale şi personale ale inculpatului E.C.M. care, a recunoscut parţial comiterea faptei, este o persoană integrată în societate, apreciază că aplicarea unei pedepse cu suspendare sub supraveghere astfel cum a solicitat recurentul, nu ar permite inculpatului să-şi schimbe atitudinea faţă de valorile sociale ocrotite de norma penală şi să conştientizeze că nerespectarea obligaţiilor impuse conduce le revocarea beneficiului acordat de instanţă, în condiţiile în care deşi a mai fost cercetat şi condamnat în primă instanţă tot pentru infracţiuni grave, a perseverat în activitatea infracţională, astfel că, numai prin executarea pedepsei în regim de detenţie s-ar realiza scopul preventiv educativ al pedepsei, astfel cum este reglementat de prevederile art. 52 C. pen.
În ceea ce priveşte solicitarea inculpatului S.M. privind contopirea pedepsei aplicate în prezenta cauză cu pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 114 din 3 decembrie 2009 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 1523 din data de 11 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti şi emiterea unui nou mandat de executare la pedepsei, Înalta Curte apreciază în raport cu Decizia în interesul legii nr. LXX din 15 iulie 2007 a Secţiilor Unite a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie că, instanţa de control judiciar nu poate dispune, direct în calea de atac a recursului, contopirea pedepsei aplicate pentru infracţiunea care a făcut obiectul judecăţii cu pedepse aplicate infracţiunilor concurente, pentru care există o condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de către prima instanţă.
Pentru toate aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpaţii S.M., E.C.M. şi B.M.I. împotriva sentinţei penale nr. 265 din 19 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
În temeiul dispoziţiilor art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. rap. la art. 88 C. pen. va deduce din pedeapsa aplicată inculpaţilor S.M., E.C.M. şi B.M.I. durata reţinerii şi arestării preventive de la 1 februarie 2012 la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen. va obliga recurenţii intimaţi inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA şi de inculpaţii S.M., E.C.M. şi B.M.I. împotriva sentinţei penale nr. 265 din 19 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpaţilor S.M., E.C.M. şi B.M.I. timpul reţinerii şi arestării preventive de la 1 februarie 2012 la 17 iunie 2013.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 iunie 2013
| ← ICCJ. Decizia nr. 2084/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2152/2013. Penal. Traficul de influenţă... → |
|---|
