ICCJ. Decizia nr. 2152/2013. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2152/2013
Dosar nr. 1039/44/2012
Şedinţa publică din 19 iunie 2013
Asupra recursurilor penale de faţă ; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 42/ F din 12 martie 2013 a Curţii de Apel Galaţi a fost condamnat inculpatul B.M.O. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata reţinerii preventive de 24 ore din data de 22 iunie 2012 şi durata arestării preventive, începând cu 27 iulie 2012 la zi.
Prin aceeaşi sentinţă a fost condamnat inculpatul L.V. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Conform art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 861 şi art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale, de 3 ani închisoare şi a pedepsei accesorii aplicate inculpatului L.V., pe durata termenului de 6 ani, stabilit în baza art. 862 C. pen.
S-a stabilit ca organ de supraveghere Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Galaţi.
Conform art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul L.V. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Galaţi;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
Conform art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului L.V. asupra prevederilor art. 864 C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În baza art. 61 alin. (2) şi 4 din Legea nr. 78/2000:
- a fost obligat inculpatul L.V. să restituie denunţătorului S.M. suma de 15.000 lei;
- a fost obligat inculpatul B.M.O. să restituie denunţătorului S.M. suma de 2 000 lei.
S-au respins, ca nefondate, celelalte pretenţii formulate de denunţătorul S.M.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Denunţătorul S.M. a fost cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b), alin. (2) din Legea 241/2005, fiind trimis în judecată prin Rechizitoriul nr. 935/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi (vol. l, f. 223). în acest dosar, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată, a fost luată, faţă de S.M., şi apoi prelungită măsura obligării de a nu părăsi localitatea (vol. l urm. pen., f. 259, 262-270). Totodată, i-a fost sechestrat un autovehicul.
Într-un alt Dosar penal, având nr. 1097/P/201 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi, la data de 22 februarie 2012 a fost efectuată o altă percheziţie la domiciliul lui S.M. (vol. l, f. 242-245), fiind ridicate, printre altele, bijuterii inventariate într-un proces verbal din 01 martie 2012 (vol. l, f. 247).
Aflând de problemele judiciare ale lui S.M., inculpatul L.V. s-a oferit să-1 ajute. Acesta s-a întâlnit, în mod repetat, cu S.M. şi membri ai familiei acestuia, susţinând că, în schimbul unor sume de bani, atât el însuşi, cât şi cunoştinţa sa, ofiţerul de poliţie V. (în realitate B.M.O.), prin intervenţii (directe sau prin interpuşi) la ofiţerul de poliţie C.Ş., (şef serviciu în cadrul I.P.J. Galaţi), la procurorul N.D.E. (prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi) şi la judecătorul de caz, puteau să-i obţină, în cele două dosare penale în care este judecat sau, după caz, anchetat, ridicarea interdicţiei de a părăsi localitatea, restituirea autovehiculului şi a bijuteriilor sechestrate, achitarea, respectiv, o soluţie de netrimitere în judecată. în discuţiile purtate de denunţător cu L.V. se menţionează şi exercitarea unei influenţe de către V. pe lângă un anume C., adjunctul lui C.O. la D.I.I.C.O.T. (de ex: vol. l, f. 154 şi vol. 2, f. 51), dar şi pe lângă alte persoane „importante ” (fără a fi indicate prin nume) din sistemul judiciar şi de ordine publică.
Din numeroase convorbiri telefonice şi ambientale, la care se vor face referiri în continuare, rezultă că suma totală pretinsă de inculpaţi pentru rezolvarea problemelor judiciare ale denunţătorului S.M. este de 70.000 lei (700 milioane lei vechi).
Predarea unei părţi din suma de bani solicitată s-a făcut prin simularea unui contract de împrumut. în data de 13 mai 2012, la domiciliul lui G.G. a fost semnat un contract prin care S.M. îi împrumuta lui L.V. suma de 10.000 de lei. înscrisul este ataşat la dosar (vol. 1, f. 180). Contractul era unul simulat, mascând plata unei tranşe din banii solicitaţi pentru traficarea influenţei. întocmirea înscrisului era menită să-l asigure pe S.M. că i se vor restitui banii dacă nu i se rezolvă problemele cu justiţia. La întocmirea contractului şi la discuţii au asistat martorii G.G. şi C.C.
Din discuţiile purtate la această întâlnire sunt relevante următoarele dialoguri (fila 86, vol. 2 dos. urm. pen.):
„S.M.: Şi atunci, banii cine mi-i aduce înapoi?
L.V.: Eu ţi-i dau. Tu pune-mi aşa: „Termen în două săptămâni. Se obligă ca în termen de 2 săptămâni să restituie suma de bani respectivă”. Dar nu să-mi scrii tu: „se rezolvă problema din dosar”.
G.G.: Nu, nu de aia!
L.V.: Ce-i aia? Să mă bagi pe mine în rahat? Cum adică?
L.V.; Da, dar nu trebuie ca dumneata aici să-mi scrii: „se rezolvă problema din dosar”
S.M.: Separat, o hârtie.
L.V.: Nu-i cum, domnule, să mă bagi pe mine în belea?!
S.M.: O facem între noi doi inşi, separat.
L.V.: Nu, domnule, nu! Deci: „eu mă oblig în termen de două săptămâni, dacă nu.”
G.G.: Ei, bine, asta rămâne verbal.
L.V.: Nu şi în scris!
S.M.: Îţi dau o sută acu", uite de faţă . ca să ştie şi oamenii că sunt martori. Şi cu o sută care am dat-o înainte, sunt două sute, nu?
L.V.: Eu doar pe suta asta de aci o recunosc.
Faptul că este vorba despre un contract de împrumut simulat şi că, în realitate, suma de 10.000 lei a fost dată pentru rezolvarea problemelor judiciare ale denunţătorului S.M. rezultă fără echivoc nu numai din înregistrările ambientale redate mai sus, ci şi din declaraţiile martorilor C.C. (fila 46 vol.3 urm. pen. şi fila 164 dosar fond) şi G.G. (fila 48 vol. 3 dos. urm. pen. şi fila 135 dosar fond) care au asistat la încheierea contractului şi au înţeles că banii erau daţi pentru ca, prin intermediul lui L.V., să ajungă la persoane din cadrul sistemului judiciar. Contractul de împrumut a fost încheiat pentru ca, în cazul nerezolvării problemelor judiciare ale lui S.M., banii să-i fie restituiţi acestuia, ca şi cum ar fi fost împrumutaţi.
Relevant cu privire la suma totală ce urma a fi plătită de denunţător, scopul plăţii şi persoanele la care, potrivit afirmaţiilor inculpatului L.V., trebuia să ajungă această sumă este şi următorul dialog, purtat în acelaşi context (cu prilejul încheierii, „contractului de împrumut”) între inculpatul L.V. şi denunţătorul S.M., în care intervine şi martorul C.C. (vol. 2 - filele 89-101).
S.M.: Vreau să-ţi dau şi pentru aur şi pentru ăsta. Să ridici interdicţia asta, s-o ia definitiv! Să nu stipuleze că nu am vole să plec în altă ţară. Adică să mi-o ia definitiv şi să rămân să mă judec cu dosarul, cum ar veni.
L.V.: Ascultă la mine, interdicţia ţi-o va rezolva. Dar ce să spun eu, că îţi dă vole să pleci din ţară? Nu! Până când o dura judecata tu te vei judeca pe dinafară.
S.M.: Dar el, domnul, ce ţi-a zis?
L.V.: Domnul mi-a zis aşa: „Ţi-am mai spus o dată şi îţi mai spun încă o dată că am intrat după doamna, unde ţi-am zis eu, am spus că se rezolvă, dar el vrea astăzi - mâine. Deci atâta vreme s-a dus cu judecata, iar în două zile, trei, vrea să vadă tot ce am făcut! Nu se poate aşa. Trebuie să vorbesc şi eu cu ăla şi cu ăla, să vorbesc şi eu cu cineva! Iar dacă nu se poate, poftim!.” Deci eu asta am vorbit cu el, nu altceva!
S.M.: Despre ceilalţi, ce zice? îi mai cere pe toţi?
L.V.: Da, îi cere pe toţi.
S.M.: Câţi?
L.V.: 700.
S.M.: Nu mai lasă din ei nimic, nimic?
L.V.: Nu lasă din ei nici 25 de bani, nici 25 de bani?
S.M.: Cine ţi-a zis?
L.V.: El mi-a zis.
S.M.: Căpitanul (ofiţerul C. - s.n.) sau celălalt?
L.V.: Celălalt, cel din Bucureşti.
L.V.: Nu se duc banii! Măi, banii mie mi-i dai în mână, eu ţi-i dau! Ceea ce mie îmi dai, eu răspund de ei!
L.V.: Iar eu îi dau mai departe. De ce nu înţelegi? Eu ţi-am zis, mergi mâine cu mine. Nu mâine, poimâine!.Ţi-am zis, mergi cu mine, personal!
S.M.: (către un terţ) Numără-i matale, chiar te rog frumos!
L.V.: Dă-i încoace la mine, că te ia noaptea!
L.V.:. 1, 2, 3, 4…49, 50!
S.M.: Auzi, 100! Ia-le! Acum au sosit. Să fie cu noroc şi să reuşeşti cu ei. Să-ţi ajute Dumnezeu şi Maica Domnului să reuşeşti.
L.V.: Şi voi să fiţi norocoşi! Aşa cum mi i-aţi dat, aşa le voi da! Să fiţi norocoşi!
G.G.: O sută de milioane, cât trec aici?
S.M.: O sută de milioane, am primit, data de astăzi. Voi sunteţi martori.
L.V.: Corect.
S.M.: (…) Românii ce ţi-au promis?
L.V.: Mi-au promis că îţi scot maşina şi că te scot pe tine. Despre aur nu le-am pomenit, îţi spun drept în faţă.
S.M.: Dar de va face motivarea judecătorul şi de va menţiona: „Am fost de acord cu cererea lui S.” (avocat-s.n.), acolo unde motivează, atunci eu ştiu că ăsta e rezultatul divanului (aranjamentului subl. traducătorului).(…)
L.V.: Am înţeles,da!
S.M.: E, dar au trimis ei. şi este cerere depusă la N. (prim-procuror s.n.)
L.V.: Şi ce să-i spun eu legat de ea?
C.: Că e făcută una în legătură cu aurul, dar şi în legătură cu asta.
S.M.: Îţi explică băiatul ăsta.
L.V.: Dar despre N. nu vrei să-ţi zic?
S.M.: Zii!
L.V.: N. este N.! Nu m-ai spurcat cu ea? Ai auzit că m-am luat.
S.M.: dar K. ajunge la N. tot aşa?
C.: (către V.) Dar tu umblai cu ea?
S.M.: (către C.) Ia astea şi du-le la maşină.
L.V.: Măi, da" cum? Cum? Cum, dacă ea e tot timpul cu M.! Măi, ea e…e ca şi cum ar fi nevasta lui!
S.M.: A cui?
L.V.: A lui M.!
S.M.: Dar cum?
L.V.: Păi dacă el lucrează împreună cu ea în birou?”
Caracterul simulat al contractului de împrumut rezultă cu prisosinţă şi dintr-un fragment al convorbirii telefonice ulterioare, purtată la data de 24 mai 2012 (redată în vol. 2 urmărire penală, fila 323) în cadrul căruia L.V. îi relatează lui S.M. că a fost făcut „hoţ prost” de „V.” şi de superiorul său ierarhic („domnul”):
„L.V.: Treburile stau cam bine, numai că m-a făcut prost!
S.M.: De ce?
L.V. : îţi zic, dar n-am cum, acu"!
S.M.: Păi zi-mi aşa, în mare!
L.V.: „Sunt hoţ prost?”, cică i-a zis, ăla mare!
S.M.: E!
L.V.: „Păi ai stabilit cu el, i-ai pus termen. Şi de o mai dura ceva mai mult timp până va rezolva domnul?! Tu gândeşti că totul se face aşa, bătând din palme? Trebuie ca nişte documente să se întoarcă înapoi, acum! . împotriva lui! . Aşa crezi tu că se rezolvă problemele astea, cum vrei tu ?. De ce ţi-ai băgat cu el în câr?”, „Domnule - i-am zis - nu mi-am băgat în câr, am vrut, doar, să fac un bine pentru ei!”.
S.M.: E!
L.V.: „Am vrut să fac un bine pentru ei, pentru că ştii cu C. şi aşa!”
S.M.: înţeleg!
L.V.: Păi, uite, exact ce ţi-am zis eu, mai înainte, exact aceea mi-a zis, el, acolo: „De ce eşti aşa. ? Nu fi hoţ prost!. Trebuia să-i zici: «Da, fac document cu tine!» Dar nu să-ţi iei şi termen, tu!” I-a zis ăla mare, ăla din Bucureşti! Căci i-am zis că le-am dat documentul, şi tot atunci i-am zis: „Uite, domnule, în zece zile trebuie săi dau banii lui, iar el mi-i cere, mie!” Din cauza asta, ăsta m-a chemat! Zice: „De o mai dura trei - patru zile, ori o săptămână, tu ce faci cu el? De mă va pune pe mine împotriva ta, ca să ceară banii, tu ce ai să faci?”, „Nu pune, domnule, oamenii sunt de înţeles!”, am zis.
S.M.: Nu pun domnule, căci ţi-au dat destul!
L.V.- Precum zici!”
Trebuie menţionat că la data la care s-a purtat această discuţie se afla pe rolul Tribunalului Galaţi, Dosarul nr. 5551/121/2011, în care denunţătorul S.M. avea calitatea de inculpat, fiind trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, prin care a cauzat bugetului de stat un prejudiciu de 1.239.768 lei.
Împotriva inculpatului a fost luată, prin încheierea din 23 iunie 2011, măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Pe parcursul judecăţii, prin mai multe încheieri de şedinţă, instanţa a admis cererile inculpatului şi a încuviinţat ca acesta să părăsească localitatea de domiciliu în perioadele: 22 ianuarie 2012 - 08 februarie 2012; 16 februarie 2012 - 08 martie 2012; 18 aprilie 2012 - 11 mai 2012 şi 20 iunie 2012 - 15 iulie 2012.
Prin urmare, este verosimilă susţinerea denunţătorului S.M., în sensul că în cursul lunii mai 2012 (anterior datei de 07 mai 2012, când a fost formulat denunţul) a fost organizată la Bucureşti, la R.G.H., o întâlnire cu „V.” (inculpatul B.M.O.) şi cu „şeful” acestuia, pentru clarificarea modului în care urmau să evolueze relaţiile dintre ei, în vederea „rezolvării” litigiilor penale în care era implicat S.M.
Întrucât S.M. a venit împreună cu martorul C.C., persoană care îl însoţea în mod obişnuit pe denunţător, (care este neştiutor de carte), atunci când călătorea prin ţară sau când avea probleme la diferite instituţii - inculpatul B.M.O. i-a cerut denunţătorului să se retragă într-un colţ ferit, unde i-a explicat că „şeful” lui nu a mai vrut să stea de vorbă cu el, deoarece venise însoţit de o altă persoană.
Prin declaraţiile date atât în cursul urmăririi penale (vol. 3 filele 46-47), cât şi în cursul cercetării judecătoreşti (fila 164), martorul C.C. confirmă că numitul „V.” era în realitate inculpatul B.M.O., pe care l-a recunoscut ulterior după planşele fotografice, precum şi în persoană, în sala de judecată, cu prilejul audierii.
Întrucât, începând cu data 12 mai 2012 a reintrat în vigoare interdicţia denunţătorului de a părăsi localitatea, L.V. s-a întâlnit în ziua de 22 mai 2012, în Bucureşti, cu S.F. şi cu S.I. (soţia şi, respectiv, fiica denunţătorului, cărora, pentru rezolvarea problemelor lui S.M. le-a cerut, la îndrumarea lui „V.” (B.M.O.), câteva documente, asigurându-le de reuşita intervenţiei, în schimbul plăţii sumei de 700 milioane lei vechi. (vol. 2 urm. pen., f. 74 - 76):
„L.V.: Eu am zis: „Ascult!” M-a luat domnul cu el, am plecat împreună.
S.I.: (neinteligibil)
L.V.: Uite ce se cere (îi prezintă nişte documente)
S.I.: (citeşte pe documente) rechizitoriu, şedinţă penală.
L.V.: Sentinţă penală!
S.F.; Dar din 700 cât a zis?.şapte sute a zis ori cinci? Că nu.
L.V.: 700!
S.I.: 700, măi?
L.V.: 700! .Nu le-am spus eu, el le-a spus! Eu nu am pronunţat cu gura mea! Nu am zis eu: „Măi, îţi dă 700!”, el a zis!
S.I.: Şi sigur le dă şi maşina şi aurul? Şi le dă şi libertatea?
L.V.: Le dă libertate…libertatea! Şi, în urmă, rămâne să se dea aurul. Numai să-i aduc documentele astea pe care le-a cerut. Pe astea!
S.I.: Le dă şi achitarea?
L.V.: Le dă şi achitarea, achitare le dă!
S.F.: Şi maşina?
L.V.: Păi, maşina, din start! Din start se dă maşina, din start!
S.F.: Acu", luna asta?
L.V.: Acu!”
În ziua de 20 iunie 2012, în urma unor discuţii telefonice, S.M., L.V. şi B.M.O. au convenit să se întâlnească a doua zi, în vederea plăţii unei importante sume de bani, astfel încât ultimii doi să uzeze de trecerea de care se bucurau pe lângă persoane importante din justiţie. B.M.O. acceptă întâlnirea când L.V. îi confirmă că S.M. a făcut rost de un „cozonac” şi o să-l aducă cu el „M-a sunat. Are un cozonac” (vol.2, f. 119) sau „ Vrea să vorbească cu noi să vedem cum facem: «Să-i dăm un cozonac întreg mâine, direct în mană, pentru problema aia»„ (vol. 2, f. 117).
În data de 21 iunie 2012, L.V. l-a asigurat din nou pe B.M.O., într-o convorbire telefonică, de faptul că S.M. are banii cu el şi că doreşte să se întâlnească pentru a-i înmâna („Bine, deci e pregătit, are „pâine”, are tot” (vol. 1, f. 82) sau: „Deci domnu" Mihăiţă vrea să se găsească neapărat cu dumneavoastră. Deci „pâinea” e pregătită, e totul.
Uite, vorbeşte cu el la telefon, când şi cum.” (vol. 1, f. 83 dos. urm. pen.).
Că e vorba de predarea „în mână” a unor sume de bani, reiese din una din discuţiile telefonice purtate în data de 20 iunie 2012 de L.V. cu B.M.O. (vol. 2, f. 117-118), iar împrejurarea este confirmată de declaraţia învinuitului L.V. (vol. l, f 10-13 dos. urm. pen.).
Într-o altă convorbire telefonică, B.M.O. a convenit cu L.V. asupra locului unde, în aceeaşi zi, urma să aibă loc întâlnirea. B.M.O. i-a cerut lui L.V. să fie atent ca S.M. să nu aibă asupra sa aparatură de înregistrare, iar la întâlnire să nu vină însoţit. B.M.O. îşi făcea griji să nu fie prins în flagrant, punându-şi întrebări cu privire la chestiunile care i se păreau suspecte şi cerându-i lui L.V. să-l avertizeze dacă „simte ceva” (vol. 2, f. 103-105):
„B.M.O.: Şi, tu ce crezi, după tine?
L.V. : Eu, eu ce să zic?!
B.M.O.: Tu cum îl simţi? Cum îl simţi?
L.V. : Deci el mi-a zis mie: „Cum crezi tu! Tu ce părere ai Viorele, să nu cumva ca noi să dăm banii, iar la urmă.”, „Păi cum?! Domnul, domnul este capabil! Eu am mai făcut cu el, numai că acu", am zis, după alegerile astea.”
B.M.O.: Iar acum, lui i-au dat ca să umble! (referire la încuviinţarea de a părăsi localitatea, dată prin încheierea din 12 iunie 2012 a Tribunalului Galaţi - s.n.)
L.V.: Ei! i-a dat ca să umble o lună!
B.M.O.: Dar el, acum, cu cine este?
L.V.: El, nevastă-sa şi fata!
B.M.O.: Şi fata?.
L.V.: Fata e cea care conduce, are permis!
B.M.O.: Cum vine asta!?
L.V.: Da, dar nu; el mi-a zis aşa: „Luăm un taxi; unde ne va chema, acolo mergem!, fără nevastă, fără fată; doar eu şi cu tine să ne găsim cu el!”
B.M.O.: Aşa! Şi urmează să-l mai cercetezi, tu: Ce zice, el!
L.V.: Nu mai zice nimic, râdea! Nu ai remarcat cum mai rădea?
B.M.O.: Am remarcat!
B.M.O.: Păi da! Şi vii încoace! Când ai ajuns aici, o să zic eu, unde să vii!
L.V.: Da! Gata şefule!
B.M.O.: Iar dacă, tu, simţi ceva, te dai mai deoparte şi spui!
L.V.: Nu!
B.M.O.: Iar daca nu-i nimic, ţii drumul înainte! Hai!
L.V.: Da!”
În aceeaşi seară, inculpaţii au discutat din nou referitor la locul de întâlnire (o cârciumă din localitatea Romaneşti, în apropierea mun. Ploieşti), cu privire la cel care urma să preia banii („pâinea”) şi la măsurile de precauţie necesare pentru a nu fi înregistraţi sau urmăriţi, (vol. 2. f. 113-114):
„L.V.: Când e să mergi spre Ploieşti! N-ar fi fost mai bine să vii tu aici şi apoi să pleci dincolo la drumul tău?
B.M.O.: Da, dar eu ştiu?! Să vezi tu, cu cine este, ce-i cu el.
L.V.: Nu-i! Domnule, nu-i nimeni cu el, decât el vine singur şi eu cu el în maşină!
B.M.O.: Ei, dacă eşti tu şi eşti sigur că-i aşa. Vezi şi tu, te uiţi în spate, are pe el.
L.V.: Normal! Păi ce crezi tu că eu, oare, sunt nebun, nu te gândeşti şi tu?
B.M.O.: Păi, da" tu ştii că noi, avem şi noi chestii, nu? Când ai zis?
L.V.: Alo!
B.M.O.: Da!
L.V.: Două persoane suntem!
B.M.O.: Păi.
L.V.: Da, doi inşi suntem!
B.M.O.: Ne-am înţeles: „pâinea” o iei tu, ştii!. Hai şi vii cu el încoace!
L.V.: înţeleg! Iar tu cu cine mai vii?
B.M.O.: Eu, singur, cu cine să vin?!
L.V.: Deci singur eşti, nu?
B.M.O.: Păi, aşa, cu cine?
L.V.: Bine, o facem amândoi fără să ne mai ştie nimeni!
B.M.O.: Păi da! Păi aşa, dacă merg acolo mă văd cu maşina, mă văd cu alea, dar aşa. Vin acolo direct şi gata! . Mai vezi şi tu, care e treaba cu ei!
L.V.: Nu-i cu el, nu e nicio treabă!
B.M.O.: Hai, dă-i drumul!”
Imediat după întâlnirea cu denunţătorul, inculpatul se asigură ce acesta şi-a închis telefonul mobil pentru a putea înlăturat pericolul unei eventuale interceptări a convorbirilor (vol. 2 - filele 6-7):
„B.M.O.: Aţi închis, aţi închis telefonu", da?
S.M.: Eu nici n-am telefonu" la mine!
B.M.O.: Nu vreau ca să mă fi.
S.M. Vai!
B.M.O.: Că nu.
L.V.: Nu, nu!
S.M.: Aşa ceva la mine nu găseşti.
B.M.O.: (neinteligibil).Nu vreau să aveţi probleme! Ă.
B.M.O.: Şi cum să vă spun, vedeţi acum cum sunt vremurile, aţi văzut şi dumneavoastră, v-aţi uitat şi dumneavoastră pe la ştiri, pe la … ştiţi cum.
S.M.: Da aşa e, aveţi dreptate!
B.M.O.: Fiecare.
S.M.: Se acoperă unu" pe altu".
B.M.O.: Da!
S.M.: Trebuie să ne acoperim şi să ne ajutăm!”
În cursul discuţiilor purtate în incinta restaurantului din localitatea Romaneşti (redate în procesul-verbal aflat la filele 55-79, vol. 2) inculpatul B.M.O. a menţionat că se puteau rezolva problemele denunţătorului, dar că acest lucru ar fi presupus punerea în funcţiune a unui mecanism, din care făceau parte oameni, iar oamenii trebuiau motivaţi: „şi o să mai discutăm şi vedem cum să procedăm, ca să puteţi să intraţi dumneavoastră în posesia aurului dumneavoastră (…) Deci eu nu vreau să vă promit şi după aia să nu mă ţin de cuvânt. Dar totul depinde de dumneavoastră, să ştiţi. Deci nu depinde de mine. Totul depinde de dumneavoastră. Că ... ca să porneşti un mecanism, ca să porneşti un mecanism (...) şi ca să-l pui, să pui nişte persoane ca să … să deie drumul la acel mecanism, tre" să fie şi ele motivate” Este vorba, în mod evident, de o aluzie la sumele de bani pe care denunţătorul trebuia să le plătească pentru traficarea influenţei.
Discuţiile purtate în continuare confirmă întâlnirile anterioare dintre inculpat şi denunţător, faptul că au fost ceruţi bani pentru intervenţii în afaceri judiciare şi faptul că L.V. i-a transmis denunţătorului cele comunicate de inculpatul B.M.O.
Înţelegând, în urma discuţiilor, că va primi imediat de la denunţător suma de 500 milioane lei vechi, B.M.O. lasă să se înţeleagă că e gata să pună în mişcare „mecanismul” de care vorbea, fapt ce rezultă din următorul fragment din discuţie, fragment în care inculpatul, de asemenea, scoate în evidenţă influenţa pe care o are:
„B.M.O.: Mie copii îmi faceţi.
S.M.: Ce copii să vă dau?
B.M.O.: Copii după.
S.M.: După ce dosar?
B.M.O.: După procesu" verbal cu auru".
S.M.: Cu auru".
B.M.O.: Cu auru", că cu alealalte avem noi, nu-i problemă.
S.M.: Adică în dosaru" acela care aveţi.
B.M.O.: Cu dosaru" când l-aţi avut. Da, la mine, i-am făcut noi copie. Mi-e şi.
S.M.: A fost şi la dumneavoastră dosaru" acesta?
B.M.O.: Păi, ştim despre ce este vorba.
S.M.: A, lucraţi în el?.”
În vederea predării banilor, denunţătorul s-a deplasat împreună cu inculpatul B.M.O. la autovehiculul acestuia din urmă:
„B.M.O.: Deci. deci. Am înţeles, daţi. Am. Aţi înţeles ce. Acolo în linişte acasă, nu probleme, nu discuţii.
S.M.: Atent! Hai să băgaţi ăştia acolo!
B.M.O.: Nu, ă. daţi-i lui V. să-i ducă la maşină! Sau hai V. cu mine la maşină!
S.M.: Păi. Da!
B.M.O.: Deci, nu aicea!
S.M.: Nu.
B.M.O.: Haideţi. haideţi cu mine dumneavoastră la maşină şi după aia plec!
S.M.: Da?!
B.M.O.: Da, hai!
S.M.: Hai, şi aşa-i bine! Mai bine la maşină, vi le pun acolo şi gata!
B.M.O.: Da.
S.M.: V., hai că mă întorc, da?
L.V.: Du-te! Dacă-i...(neinteligibil).
B.M.O.: Hai!
S.M.: .[râde].
B.M.O.: Hai, vino, gata!
(...)
B.M.O.: Deci.
S.M.: Crede-mă, domnule. Iar am uitat numele dumneavoastră!
B.M.O.: V.!
S.M.: Hm?!
B.M.O.: V.C. spune-mi!
S.M.: C.V.! V.!
B.M.O.: C., da.
(…)
S.M.: Uite, aici sunt cinci sute! Şi. plus ce-am dat, ăialalţi pe V. nu mai.
B.M.O.: Da domne", da.
S.M.: Da?
B.M.O.: Puneţi aici!
MIHAI: Uite, dacă vreţi, puteţi şi să.
B.: Nu, nu.
S.M.: Aveţi încredere în mine! Uite.
B.M.O.: Eu ştiu că e.
S.M.: Vedeţi, uite! Sunt uite, două sute, patru şi cu asta una, cinci sute de milioane, da!
B.M.O.: Am înţeles.
S.M.: Ăştia cinci sute de milioane.
B.M.O.: Când îmi … când îmi faci.
S.M.: Le daţi la şefi
S.M.: Bine că a dat Dumnezeu de-am scăpat de banii ăştia.!
B.M.O.: Da! Ă.
S.M.: Şi să dea Dumnezeu să fie bine!
B.M.O.: Stai cu ... stai cu inima liniştită şi.
S.M.: Da" să-mi rezolvi problema, te rog, domnul
B.M.O.: Deci, stai cu inima liniştită şi ne auzim.
S.M.: Să-mi rezolvi!
B.M.O.: Deci, domnu" M. domnu" M.!
S.M.: Nu. Am cheltuit, am cheltuit mai mult, la avocaţi, la ăştia!
B.M.O.: Domnu" M.?
S.M.: Da.
B.M.O.: Deci, dumneavoastră sunteţi un om de afaceri şi ştiţi care este problema, da?
S.M.: Da.
B.M.O.: Deci, mergeţi cu inima deschisă şi ne auzim şi se rezolvă, da? ”
În jurul orelor 23:30, inculpatul B.M.O., care după plecarea denunţătorului a rămas în autovehicul, a fost prins în flagrant, având la dispoziţie suma de bani primită de la S.M., bancnotele fiind aşezate lângă frâna de mână, între banchetele din faţă. Cu privire la constatarea acestor aspecte a fost întocmit un proces verbal de constatare (vol. 1, f. 31-34) şi au fost realizate fotografii judiciare (vol. 1, f. 35-54). Discuţiile ambientale menţionate mai sus au fost redate în două procese verbale (vol. 1, f. 55-79 şi vol. 2, f. 1-33).
Fiind audiat în cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul B.M.O. şi-a menţinut poziţia procesuală adoptată în cursul urmăririi penale, de nerecunoaştere a faptelor susţinând că, la solicitarea inculpatului L.V. - pe care l-a recrutat încă din anul 2003, pentru a-i furniza informaţii cu privire la infracţionalitatea din cadrul comunităţii de rromi din comuna Munteni - a acceptat să-l ajute pe denunţătorul S.M., în sensul de a-i da indicaţii cu privire la căile legale pe care ar trebui să le urmeze pentru a obţine restituirea unor bunuri sechestrate. întrucât sechestrul se aplicase într-un dosar penal, pentru recuperarea prejudiciului cauzat prin infracţiunea de evaziune fiscală, l-a sfătuit pe denunţător să plătească măcar în parte prejudiciul, după care să-i aducă procesul-verbal de instituire a sechestrului, pentru a-l sfătui cum să întocmească cererea de restituire a bunurilor.
Inculpatul a mai susţinut că până la data de 21 ianuarie 2012 nu s-a mai întâlnit niciodată cu denunţătorul S.M., iar întâlnirea din acea zi a acceptat-o doar pentru că îl rugase L.V. şi numai pentru a-l ajuta pe denunţător, pe cale legală, sa-şi recupereze bunurile sechestrate. Totodată, inculpatul a susţinut că, în cadrul discuţiei cu denunţătorul S.M., a încercat să obţină de la acesta informaţii cu privire la infracţiunile de evaziune fiscală săvârşite de persoane din cadrul comunităţii rromilor şi că, în acest scop, i-a dat de înţeles că el este în legătură cu alţi poliţişti din ţară care anchetează astfel de fapte.
Privitor la referirile făcute în cadrul convorbirilor telefonice la diferite produse de panificaţie („pâine”, „cozonac”) pe care urma să le primească, inculpatul B.M.O. a susţinut că nu este vorba despre primirea vreunei sume de bani, ci despre procesul-verbal de sechestru, care urma să-i fie adus de denunţător.
În apărare, inculpatul a solicitat audierea martorilor B.T., M.C. şi B.C. (fratele său) - ofiţeri de poliţie, pentru a dovedi că relaţiile sale cu inculpatul L.V. şi cu denunţătorul S.M. s-au derulat în limitele obligaţiilor de serviciu şi în scopul îndeplinirii acestor obligaţii.
Cei trei martori au declarat că natura relaţiilor dintre un ofiţer de poliţie şi persoana recrutată ca informator constituie secret de serviciu, dar au susţinut că, în cadrul acestor relaţii, este posibil ca ofiţerul de poliţie să-i promită şi să-i facă informatorului anumite „favoruri”, cum ar fi oferirea de sfaturi pentru rezolvarea unui litigiu pe cale legală. La solicitarea inculpatului B.M.O., instanţa a dispus, la termenul de judecată din 07 martie 2013 audierea şi vizionarea în şedinţă publică a unui înregistrări telefonice şi a unor înregistrări audio şi video în mediul ambiental. în cazul convorbirilor purtate în limba rromani, traducerea în limba română a fost asigurată de către un interpret autorizat.
Inculpatul nu a contestat că vocea din înregistrări îi aparţine, dar a susţinut, prin apărător, că transcrierea înregistrărilor este trunchiată, fiind redate numai acele pasaje care îl incriminează. Totodată, a solicitat să se ia act de faptul că un pasaj din discuţia purtată între denunţătorul Stane seu Mihai şi inculpatul L.V. la data de 21 iunie 2012, (transcrisă la fila 45, vol. 2, urm. pen.) este tradus greşit, în sensul că S.M. nu a spus „are şi pâinea la el”, aşa cum s-a transcris, ci a spus: „are şi pâinea la ea”.
Prin concluziile formulate în cadrul dezbaterilor, cât şi prin concluziile scrise, apărătorii aleşi ai inculpatului B.M.O. a solicitat achitarea acestuia în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), în referire la art. 10 C. proc. pen., invocând, în esenţă, următoarele aspecte:
- mijloacele de probă au fost obţinute cu încălcarea prevederilor art. 68 alin. (2) C. proc. pen., denunţătorul S.M. fiind încurajat de către organele de urmărire penală să ofere sume de bani inculpaţilor, pentru a-i determina să săvârşească infracţiunea;
- înregistrările audio puse la dispoziţie de denunţătorul S.M. nu pot servi ca mijloace de probă, deoarece au fost făcute fără respectarea prevederilor art. 911-915 C. proc. pen.;
- nu există nici o probă din care să rezulte că inculpatul B.M.O. ar fi pretins sume de bani pentru a interveni la magistraţi, în vederea soluţionării favorabile a dosarelor în care era denunţătorul cercetat;
- inculpatul B.M.O. nu s-a întâlnit niciodată cu denunţătorul anterior datei de 21 iunie 2012, când a fost organizat flagrantul, iar la acea întâlnire a refuzat categoric să discute despre posibila soluţionare a proceselor penale ale denunţătorului pe căi ilicite;
- relaţiile inculpatului B.M.O. cu denunţătorul S.M. şi cu inculpatul L.V. au fost în interes strict profesional, inculpatul B.M.O., în calitate de ofiţer de poliţie, urmărind să obţină de la cei doi informaţii cu privire la infracţionalitatea din cadrul comunităţii rrome.
În subsidiar, inculpatul B.M.O. a solicitat ca, în cazul condamnării, să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, dat fiind că, în calitate de martor cu identitate protejată, a facilitat identificarea şi tragerea la răspundere a unor persoane în două cauze penale.
Totodată, a solicitat ca, la individualizarea pedepsei, să se ţină seama de buna conduită avută anterior şi de activitatea profesională meritorie - elemente care, în opinia sa, justifică aplicarea unei pedepse orientate spre limita minimă specială prevăzută de lege, cu suspendarea sub supraveghere a executării.
Analizând susţinerile formulate în apărare de către inculpatul B.M.O., Curtea a constatat că acestea sunt neîntemeiate, fiind în contradicţie cu situaţia de fapt care rezultă din materialul probator administrat în cauză.
1. Susţinerea inculpatului, în sensul că a fost determinat de organele de urmărire penală, prin intermediul denunţătorului S.M., să săvârşească fapta penală care îi este imputată, în scopul obţinerii de probe - fiind astfel încălcate prevederile art. 68 alin. (2) C. proc. pen. - nu poate fi primită favorabil, pentru următoarele considerente:
Contrar susţinerilor inculpatului B.M.O., din probele administrate în cauză rezultă că acesta s-a întâlnit cu denunţătorul S.M. nu numai la data de 21 iunie 2012, când a fost organizat flagrantul, ci şi anterior acestei date.
Astfel, din denunţul formulat de S.M. la data de 07 mai 2012 (fila 1, vol. 3 urm. pen.) precum şi din declaraţia acestuia (fila 132 din dosarul instanţei), rezultă că, prin intermediul inculpatului L.V., a cunoscut o persoană pe nume „V.”, cu care a avut o întâlnire într-un restaurant, la un „popas” situat între Focşani şi Râmnicu Sărat. Cu acel prilej, „V.” s-a recomandat că este procuror la D.I.I.C.O.T. şi „s-a lăudat” că îl poate ajuta pentru rezolvarea favorabilă a dosarului penal aflat pe rolul Tribunalului Galaţi, în care avea calitatea de inculpat, fiind trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.
Denunţătorul a mai susţinut că, cu prilejul acestei întâlniri, i-a dat inculpatului B.M.O. suma de 20 milioane lei vechi (2.000 RON).
Chiar dacă, aşa cum corect susţine apărarea, declaraţia denunţătorului trebuie privite cu rezervă - dat fiind că, prin formularea denunţului, acesta scapă de răspunderea penală pentru săvârşirea infracţiunii şi are, totodată, interesul de a-şi recupera sumele pe care susţine că le-a dat pentru cumpărarea influenţei - faptele denunţate nu pot fi considerate „de plano” ca neadevărate, ci ele trebuie reţinute numai în măsura în care sunt dovedite prin probele administrate în cauză.
În cauza de faţă, susţinerile denunţătorului, privind întâlnirea pe care a avut-o cu numitul „V.” (ulterior dovedit a fi inculpatul B.M.O.) sunt confirmate prin declaraţia coinculpatului L.V. (vol. 1 fila 10 urm. pen.) precum şi prin declaraţiile martorului S.D. (fila 44 - vol. 3 urm. pen.; fila 166 fond).
O altă întâlnire cu numitul „V.”, la care S.M. face referire în denunţ, a avut loc, aşa cum s-a arătat anterior (la pagina 8 a prezentei decizii) la începutul lunii mai 2012 (evident, anterior datei de 7 mai 2012, când a fost formulat denunţul), la restaurantul din incinta „R.G.H.” din Bucureşti, întâlnire la care denunţătorul a fost însoţit de martorul C.C. Acest martor a confirmat prin declaraţiile date atât în cursul urmăririi penale (vol. 3 filele 46-47), cât şi în cursul cercetării judecătoreşti (fila 164) că numitul „V.”, cu care s-a întâlnit denunţătorul este, în realitate, inculpatul B.M.O., pe care ulterior l-a recunoscut atât după planşele fotografice, cât şi în persoană, în sala de judecată.
De altfel, chiar inculpatul B.M.O. recunoaşte, în cursul discuţiilor purtate cu denunţătorul la data de 21 iunie 2012, că s-au mai întâlnit şi anterior pentru a discuta despre modalitatea în care îl va ajuta să-şi rezolve litigiile penale.
Relevante în acest sens sunt următoarele replici ale inculpatului B.M.O.:
„Aţi înţeles ce vă spun! Dumnealui s-a referit în felul următor, şi v-am explicat şi la Bucureşti, când am fost, deci nu neapărat îi trebuie suma s-o aveţi pregătită, e un început, s-a mers, vedeţi şi dumneavoastră demersurile şi să vedeţi şi dumneavoastră, ca să fiţi şi dumneavoastră cu inima împăcată.” (vol. 2 fila 23); sau: „Ştiţi că eu întotdeauna, de câte ori m-am întâlnit cu dumneavoastră m-am înţeles şi nu a fost nici un fel de problemă” (vol. 1 fila 81).
În condiţiile în care, din probele administrate (analizate anterior), rezultă cu certitudine că rezoluţia infracţională a inculpatului B.M.O. cu privire la săvârşirea traficului de influenţă a intervenit în perioada anterioară formulării denunţului de către S.M., perioadă în care inculpatul a trecut chiar la punerea în aplicare a rezoluţiei, săvârşind acte care intră în conţinutul elementului material al acestei infracţiuni - nu poate fi primită favorabil apărarea acestuia, în sensul că a fost determinat să săvârşească infracţiunea de către organele de urmărire penală, prin intermediul denunţătorului S.M.
2. În apărarea inculpatului s-a mai susţinut că înregistrările audio puse la dispoziţie de denunţătorul S.M. nu pot servi ca mijloace de probă, deoarece au fost făcute cu nerespectarea prevederilor art. 911-955 C. proc. pen. - argumentul principal fiind acela că denunţătorul nu are calitatea de „parte” în procesul penal.
Această susţinere este contrară prevederilor art. 916 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora „înregistrările prevăzute în prezenta secţiune, efectuate de părţi sau de alte persoane, constituie mijloace de probă când privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu terţii. Orice alte înregistrări pot constitui mijloace de probă dacă nu sunt interzise de lege.” Trebuie însă observat că, deşi transcrierea înregistrărilor puse la dispoziţia organelor de urmărire penală de către denunţătorul S.M. au fost depuse la dosarul cauzei, ele nu au avut un rol determinant în dovedirea vinovăţiei inculpaţilor; relevant în acest sens este faptul că toate trimiterile făcute în prezenta decizie la înregistrările convorbirilor se referă la interceptări autorizate şi efectuate în condiţiile art. 911 şi urm. C. proc. pen. nu la înregistrări făcute de denunţător.
În ce priveşte înregistrările convorbirilor telefonice şi ambientale efectuate în baza autorizaţiilor nr. 588/ AI din 18 mai 2012, prelungită la 18 iunie 2012 şi respectiv nr. 708/ AI din 18 iunie 2012, pronunţate de Tribunalul Municipiului Bucureşti (instanţa competentă, în condiţiile în care la acea dată nu era cunoscută calitatea de ofiţer de poliţie a inculpatului B.M.O.) acestea nu au fost contestate sub aspectul legalităţii, apărarea făcând însă, cu prilejul ascultării în şedinţă publică, observaţia că transcrierea convorbirilor este redată „trunchiat” în procesele-verbale, nefiind redate acele pasaje „din care rezultă nevinovăţia inculpatului”.
Sub acest aspect, Curtea a reţinut că, potrivit prevederilor art. 913 C. proc. pen., prin procesul-verbal întocmit de procuror sunt redate integral convorbirile sau comunicările interceptate şi înregistrate care privesc fapta ce formează obiectul cercetării, prevedere cât se poate de logică, deoarece este posibil ca pe durata autorizării să fie efectuate interceptări ale unor convorbiri care nu au legătură cu fapta şi a căror redare în procesul-verbal ar putea aduce atingere vieţii private a persoanelor.
În condiţiile în care, ascultând în şedinţa publică cea mai importantă parte a înregistrărilor, nici inculpatul şi nici apărătorul acestuia nu au indicat care sunt fragmentele din convorbiri care nu au fost redate în procesul-verbal şi care ar fi putut servi la dovedirea nevinovăţiei, Curtea a reţinut că obiecţiile apărării cu privire la modalitatea transcrierii sunt neîntemeiate.
Totodată, traducerea greşită din limba rromani în limba română a unui fragment din convorbirile înregistrate şi redate în procesul-verbal - aflat la fila 45, vol. 2 (s-a tradus „.are şi pâinea la el în loc de „are şi pâinea la ea”) - greşeală constatată cu prilejul ascultării traducerii în şedinţa publică a înregistrării - nu are nici o relevanţă în contextul materialului probator, aşa cum se va arăta în cele ce urmează.
3. Apărările inculpatului B.M.O. privind inexistenţa faptei şi a vinovăţiei sale sunt, de asemenea, neîntemeiate.
Este adevărat că experienţa de poliţist a inculpatului B.M.O. l-a ajutat pe acesta să abordeze cu maximă prudenţă relaţia cu denunţătorul, limitând numărul întâlnirilor şi folosind în discuţiile cu acesta un limbaj voalat, dar suficient de clar pentru a transmite „mesajul” dorit. Relevantă în acest sens este aluzia făcută de inculpat în cadrul discuţiei purtate în data de 21 iunie 2012 (redată în procesul-verbal aflat la filele 55-79, vol. I) în sensul că problemele denunţătorului pot fi rezolvate, dar că acest lucru ar fi presupus punerea în funcţiune a unui „mecanism” din care făceau parte oameni, iar acei oameni trebuiau motivaţi: „Deci totul depinde de dumneavoastră, să ştiţi. Deci nu depinde de mine. Totul depinde de dumneavoastră. Că, ca să porneşti un mecanism (...) şi ca să-l pui, să pui nişte persoane ca să, să deie drumul la acel mecanism, tre să fie şi ele motivate” (fila 66, vol. l).
O insinuare cu privire la faptul că nimic nu se face cadou e cuprinsă şi într-o discuţie telefonică din data de 21 iunie 2012, purtată între S.M. şi B.M.O.: „Dar să ştiţi că, să ştiţi că, să ştiţi că darul n-a venit de sus, aşa singur. Da?” (vol. l f. 80-83) - aluzie la faptul că în ziua anterioară (20 iunie 2012) instanţa îi încuviinţase denunţătorului să părăsească localitatea de domiciliu.
Chestiunea banilor care nu s-au dat ori nu s-au dat cui şi când trebuia mai este pomenită şi într-un alt fragment al discuţiei dintre denunţător şi B.M.O. (vol.2, f. 28).
Trebuie observat însă că, în cea mai mare parte, legătura dintre inculpatul B.M.O. şi denunţător nu a fost ţinută în mod direct ci prin intermediul inculpatului L.V. - fapt confirmat de o discuţie telefonică din data de 21 iunie 2012, în cadrul căreia inculpatul B.M.O. i-a spus denunţătorului S.M.: „pană se rezolvă toate problemele dumneavoastră, cel mai bine şi cel mai indicat ar fi să luăm legătura prin dânsul, prin dumnealui, cât... Şi dumneavoastră nu mai discutaţi orice pe telefonul dumneavoastră. Aţi înţeles ce vă spun? (…) Deci e mai bine aşa. (…) Deci eu v-am spus numele meu că v-am văzut şi vă ştim şi nu sunt nici un fel de probleme. Ă. Nu vreau să discutaţi, să pronunţaţi sau să-mi spuneţi numele, să azi m-a, v-aţi întâlnit cu mine sau aţi discutat. Aţi înţeles?”; „Deci. Ascultaţi ce vă spun. Deci nu mai vorbiţi la telefon toate.” (vol. 2, filele 18, 20).
Folosirea lui L.V. ca intermediar, este, în sine, o măsură de precauţie, dar şi o dovadă că spusele lui L.V. îi aparţin lui B.M.O., fapt confirmat, între altele, şi de o altă replică a acestuia din urmă, într-o discuţie telefonică cu denunţătorul: „Că prin telefon nu pot să discut prea multe, dar ideea este că eu ajung.(…) Haideţi că o să vă explice colegul dumneavoastră şi după aia discutăm, că vă daţi seama că nu putem să discutăm prin, prin asta”, (vol. 1, f. 80-83).
„Explicaţiile” date de inculpatul L.V. denunţătorului S.M., în numele inculpatului B.M.O., sunt cât se poate de clare: procesele penale ale denunţătorului ar putea fi rezolvate pe alte căi decât cele legale, în urma influenţelor pe care numitul „V.” (care, aşa cum s-a arătat anterior, se prezentase denunţătorului ca fiind procuror în cadrul D.I.I.C.O.T.) le poate exercita asupra unor persoane din cadrul poliţiei (ofiţerul de poliţie C.Ş. - Şef serviciu în cadrul I.P.J. Galaţi) şi din sistemul judiciar (procurorul N.D.E. - Prim-procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, judecătorul investit cu soluţionarea dosarului de evaziune fiscală, precum şi alte persoane „importante” ce aparţin aceluiaşi sistem). În schimbul exercitării acestor influenţe, denunţătorul urma să plătească suma de 70.000 RON (700 milioane lei vechi), astfel cum rezultă din mai multe convorbiri ale inculpatului L.V. cu denunţătorul şi cu membrii familiei acestuia - redate anterior (la pag. 5-8 ale prezentei decizii).
Din motive de precauţie, inculpaţii au evitat, în discuţiile telefonice, să se refere explicit la primirea unor sume de bani, folosind un limbaj „codificat”, în care se face referire la darea-primirea unor produse de panificaţie (cozonac, pâine).
Astfel, în cadrul discuţiilor telefonice din data de 20 iunie 2012, L.V. îi confirmă inculpatului B.M.O., că S.M. a făcut rost de un „cozonac” şi o să-l aducă cu el, la întâlnirea ce urma să aibă loc în ziua următoare: „M-a sunat. Are un cozonac ”. (vol. 2 fila 119).
Totodată inculpatul L.V. i-a comunicat denunţătorului: „Vrea să vorbească cu noi să vedem cum facem: «Să-i dăm un cozonac întreg mâine, direct în mână, pentru problema aia”. (vol. 2, f. 117).
În data de 21 iunie 2012, L.V. l-a asigurat din nou pe B.M.O., într-o convorbire telefonică, de faptul că S.M. are banii la el şi că doreşte să se întâlnească pentru a-i înmâna („Bine, deci e pregătit, are „pâine”, are tot” (vol. 1, f. 82)) sau „Deci domnu" M vrea să se găsească neapărat cu dumneavoastră. Deci „pâinea” e pregătită, e totul. Uite, vorbeşte cu el la telefon, când şi cum.” (vol. 1, f. 83).
Faptul că nu este vorba de produse de panificaţie sau de primirea unor acte, ci de primirea unei sume de bani, rezultă cu claritate din contextul discuţiilor şi este confirmat prin declaraţiile date de inculpatul L.V. în cursul urmăririi penale, (vol. I fila 10-13).
În cursul discuţiilor telefonice purtate de cei doi inculpaţi în ziua de 21 iunie 2012, anterior întâlnirii cu denunţătorul, inculpatul B.M.O. face din nou referire la suma de bani pe care ştia că urmează să o primească, spunându-i inculpatului L.V.: «Ne-am înţeles: „pâinea” o iei tu, ştii!.Hai să vii cu el încoace!» (vol. 2, fila 114).
Această înţelegere, privind primirea de către celălalt inculpat a sumei de bani de la denunţător, este una din măsurile de precauţie pe care şi le-a luat inculpatul B.M.O., alături de alte măsuri la care s-a făcut deja referire: alegerea locului întâlnirii, supravegherea denunţătorului anterior întâlnirii, pentru a nu fi cu alte persoane şi pentru a nu fi echipat cu mijloace de interceptare, precum şi înlăturarea telefoanelor mobile, pentru a evita riscul de a fi ascultaţi.
Orice îndoială cu privire la adevăratul înţeles al discuţiilor anterioare este înlăturată de împrejurarea că, în timpul întâlnirii, inculpatul B.M.O. a primit de la denunţător suma de 50.000 lei.
Susţinerile inculpatului, în sensul că suma respectivă (sumă care, cu prilejul constatării infracţiunii flagrante, a fost găsită în autoturismul inculpatului, lângă bancheta pe care acesta era aşezat) a fost lăsată de denunţător fără ştirea sa, nu pot fi primite favorabil, deoarece din transcrierea convorbirilor ambientale rezultă că a acceptat primirea banilor, în schimbul intervenţiilor pe care urma să le facă pentru rezolvarea proceselor penale ale acestuia. Relevant în acest sens este următoarea convorbire ambientală, redată în procesul verbal de transcriere (fila 28 vol. 2):
„S.M.: Uite, aici sunt cinci sute! Şi. plus ce-am dat, ălealalţi. pe V. nu mai.
B.M.O.: Da domne", da.
S.M.: Da?
B.M.O.: Puneţi aici!
S.M.: Uite, dacă vreţi, puteţi şi să.
B.M.O.: Nu, nu e.
S.M.: Aveţi încredere în mine! Uite.
B.M.O.: Eu ştiu că e.
S.M.: Vedeţi, uite! Sunt. uite, două sute. patru. şi cu asta una, cinci sute de milioane, da!
B.M.O.: Am înţeles.
S.M.: Ăştia cinci sute de milioane.
B.M.O.: Când îmi. când îmi faci.
S.M.: Le daţi la şefi.
S.M.: Bine că a dat Dumnezeu de-am scăpat de banii ăştia.!
B.M.O.: Da! Ă.
S.M.: Şi să dea Dumnezeu să fie bine!
B.M.O.: Stai cu. stai cu inima liniştită şi…
S.M.: Da" să-mi rezolvi problema, te rog, domnul
B.M.O.: Deci, stai cu inima liniştită şi ne auzim.
S.M.: Să-mi rezolvi!
B.M.O.: Deci, domnu" M. domnu" M.!
S.M.: Nu. Am cheltuit, am cheltuit mai mult, la avocaţi, la ăştia!
B.M.O.: Domnu" M.?
S.M.: Da.
B.M.O.: Deci, dumneavoastră sunteţi un om de afaceri şi ştiţi care este problema, da?
S.M.: Da.
B.M.O.: Deci, mergeţi cu inima deschisă şi ne auzim şi se rezolvă, da?”
În raport cu caracterul convingător al probelor din care rezultă că discuţiile telefonice ale inculpaţilor cu privire la diferite produse de panificaţie se referă, în realitate, la primirea unei sume de bani, este total lipsită de relevanţă împrejurarea invocată de apărare, în sensul că un fragment dintr-o astfel de discuţie, purtată în limba rromani, a fost tradus şi transcris greşit în procesul verbal aflat la fila 45 vol. 2 s-a tradus „are şi pâinea la el în loc de „are şi pâinea la ea - greşeală care a fost constatată cu prilejul audierii şi traducerii în şedinţa publică a înregistrării.
4. Nu poate fi acceptată nici apărarea inculpatului, în sensul că relaţiile sale cu denunţătorul s-au limitat la a-i oferi acestuia consultaţii pentru rezolvarea pe cale legală a unor probleme juridice, urmărind astfel să-i câştige încrederea, pentru a-l recruta ca informator. Aceste susţineri ale inculpatului sunt în contradicţie cu situaţia de fapt care rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză, probe din care rezultă că inculpatul B.M.O., atât în mod direct, cât şi prin intermediul inculpatului L.V. a acceptat promisiunea privind primirea unor sume de bani şi chiar a primit o sumă importantă de bani de la denunţătorul S.M., pentru a interveni în vederea rezolvării pe altă cale decât cea legală a dosarelor penale în care denunţătorul era implicat.
Chiar dacă s-ar accepta că, în sensul culegerii unor infirmaţii utile pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, poliţiştii pot fi puşi uneori în situaţia de a face anumite „favoruri” persoanelor recrutate ca informatori, (aspect care rezultă din declaraţiile martorilor M.C., B.T. şi B.V.) aceste favoruri nu pot fi făcute, în nici un caz, prin săvârşirea de către poliţist a unor fapte care contravin legii şi, cu atât mai mult, aceste favoruri nu pot fi făcute în schimbul plăţii unor sume de bani, aşa cum s-a întâmplat în cauza de faţă.
Prin urmare, Curtea a reţinut că apărările inculpatului B.M.O. sunt neîntemeiate şi că săvârşirea de către acesta a faptelor reţinute în sarcina sa prin actul de inculpare este dovedită prin coroborarea probelor administrate în cauză, prezentate şi analizate în considerentele anterioare.
În ce-l priveşte pe inculpatul L.V. - care a declarat, mai înainte de începerea cercetării judecătoreşti, că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa şi a solicitat ca judecata să se desfăşoare conform procedurii simplificate, prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., Curtea a reţinut din probele administrate în cursul urmăririi penale că fapta pentru care a fost trimis în judecată există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.
În privinţa inculpatului L.V. trebuie observat că el nu este un simplu intermediar între denunţător şi inculpatul B.M.O., ci a săvârşit şi acte nemijlocite de trafic al influenţei. în acest sens relevantă este relatarea martorului S.D.: „Cu L.V. am fost şi la IPJ Galaţi. Am fost lângă el când a cerut la poartă, unui poliţist să-i comunice domnului C., că a sosit. A urcat ulterior în sediul instituţiei pentru a intra în biroul lui C. Când s-a întors mi-a spus că i-a comunicat lui C. că o să sosească „oamenii” de la Bucureşti şi că va avea loc o întâlnire.” (vol. 3, f. 44-45 urm. pen.)
Relevant este, totodată, faptul că în numeroase discuţii telefonice L.V. aminteşte de cazurile în care afaceri judiciare s-au terminat fericit tocmai pentru că el şi-a traficat influenţa (de exemplu: „Am fost acolo la domnul acela. Puţin mai înainte am venit. Nu am avut cum să te sun. Am vorbit cu el. Şi treaba a mers bine. Acum luni merg să-i eliberez pe ţigani” - vol. 2, f. 171). în anumite discuţii, L.V. îi garantează lui S.M. reuşita intervenţiei (de ex: „Nu o să fii închis niciodată!”-vol.2, f. 219).
Colaborarea strânsă dintre B.M.O. şi L.V. e ilustrată şi de un fragment de discuţie din 21 iunie 2012 (vol. 2, f. 122-123) în care cei doi pun la cale să-l stoarcă suplimentar de bani pe S.M., pentru un pretins nou dosar penal deschis de autorităţile judiciare din Iaşi. Totodată S.M. îi sugerează lui B.M.O. să-i reamintească denunţătorului binele făcut, pe bani, până la acel moment.
„L.V.: Ascultă! Să îi spui că mai e implicat şi la Iaşi, că mai este un dosar.
B.M.O.: Da. Trebuie să vorbim. Şi are ceva?
L.V.: Da. Aşa am auzit că mai are, că a rămas în pronunţare la Iaşi.
B.M.O.: Aha.
L.V.: Şi e şi el implicat.
S.M. zis T.
B.M.O.: Aha.
L.V.: Aşa-l cheamă.
B.M.O.: Da, mă. Hai că am înţeles ce mi-ai spus.
L.V.: Da. Tu trebuie să zici aşa: „Băii Tu să fii mulţumit cu ce te-a luat”
B.M.O.: Vorbeşte rromanes.
L.V.: „Să fii mulţumit că te-am scos. Că nu faci puşcărie. Că eşti afară . Tu cum îmi spui că a zis V.: Că nu am văzut nimic, că nu ştiu ce”. Că ăla cu care a fost luat pe 29 de zile a luat din nou interdicţie, i-a dat o lună. A venit acum la Bucureşti, a adus trei maşini de ţeava, le-a dat şi are bani.
B.M.O.: Aha.
L.V.: Da. Ăla face.
B.M.O.: Şi acum ce se gândeşte? Să dea?
L.V.: Nu acum. El vrea aşa: „Să fie definitiv” Eu ştiu?! Dacă o mai fi pe o lună?!
B.M.O.: Aha.
L.V.: Da. Şi eu i-am spus: „Fii mulţumit cu ce a făcut domnul pentru tine.”
B.M.O.: Da. Bine. Bine că ştiu cum să vorbesc eu cu el. Acum să văd, să nu facă ceva el. înţelegi?”
Faptul că inculpatul L.V. nu a fost doar un transmiţător de mesaje, ci el s-a implicat nemijlocit în conturarea „trecerii” pe lângă persoane importante, de care el şi, mai ales, B.M.O. s-ar bucura, rezultă şi din următorul fragment de discuţie din 21 iunie 2012, în care B.M.O. e consiliat de L.V. cu privire la ce să-i spună denunţătorului S.M. la întâlnirea ce urma să aibă loc: (vol.2, f.104-105):
„B.M.O.: Ce crezi că trebuie să-i mai zic?
L.V.: Ce să-i zici, să mai aibă răbdare: „Nu vezi ce se întâmplă? Nu vezi legile astea care sunt acum, problemele, că s-a împuşcat ăsta mare care a fost? Iar tu ceri, acum, dintr-o dată?! Să te bucuri că eşti în libertate, căci am discutat de ţi-a dat drumul de acolo! Păi interdicţia, noi ţi-am obţinut-o! Nu avocaţii!”
B.M.O.: Tu n-ai remarcat că i-am spus-o? . Ei, bravo! . Uite ce să-i zici!”.
În ce priveşte sumele de bani date inculpaţilor pentru cumpărarea traficului de influenţă, Curtea a reţinut că susţinerile denunţătorului S.M., în sensul că ar fi vorba de 30.000 lei din bani proprii, pe lângă suma de 50.000 lei, pusă la dispoziţie de organele de urmărire penală - sunt numai în parte dovedite prin probele administrate în cauză.
Astfel, nu poate fi pusă la îndoială primirea de către inculpatul L.V. a sumei de 10.000 lei la data de 13 mai 2012, prin simularea unui contract de împrumut.
În afara acestei sume, inculpatul L.V. a mai primit de la denunţător, cu certitudine, suma de 5.000 lei, fapt pe care îl recunoaşte în cursul discuţiei purtată în ziua de 21 iunie 2012 (proces-verbal, filele 28-29 vol. 2).
Prin urmare s-a reţinut că inculpatul L.V. a primit de la denunţător suma totală de 15.000 lei.
În ce-l priveşte pe inculpatul B.M.O., acesta a primit cu certitudine de la denunţător, la data de 21 iunie 2012, suma de 50.000 lei (pusă la dispoziţia denunţătorului de către organele de urmărire penală), sumă ce a fost recuperată cu prilejul constatării flagrantului.
De asemenea, Curtea a considerat că susţinerile denunţătorului - în sensul că la prima întâlnire pe care a avut-o cu inculpatul B.M.O., în incinta unui restaurant din apropierea municipiului Focşani, anterior formulării denunţului, i-a dat acestuia suma de 2.000 lei - corespund realităţii, fiind confirmate prin declaraţiile martorului S.D. şi cele ale inculpatului L.V.
Susţinerile denunţătorului privind plata către cei doi inculpaţi a altor sume de bani decât cele menţionate mai sus nu au fost luate în considerare, nefiind dovedite.
De asemenea, având în vedere limitele în care a fost investită, Curtea a constatat că nu pot fi luate în considerare susţinerile denunţătorului, privind plata unor sume de bani către alte persoane decât inculpaţii, care nu au fost trimise în judecată în prezenta cauză şi privitor la care nu s-a dovedit că ar fi fost implicate în activitatea infracţională care face obiectul judecăţii.
În drept, fapta inculpatului B.M.O., care, prevalându-se de calitatea sa de inspector la Biroul de investigaţii Criminale din Cadrul poliţiei mun. Tecuci, a pretins de la denunţătorul S.M., atât direct, cât şi prin intermediul inculpatului L.V., suma de 70.000 lei din care a primit suma de 2.000 lei în cursul lunii aprilie 2012 şi suma de 50.000 lei la data de 21 iunie 2012, lăsând să se înţeleagă că are influenţă asupra unor persoane din sistemul judiciar (magistraţi şi poliţişti) pe care poate să îi determine să rezolve în mod favorabil (să restituie bunurile sechestrate, să ridice măsurile preventive şi să dea soluţii de netrimitere în judecată, respectiv de achitare) în dosarele penale în care denunţătorul este acuzat de săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2003.
Prevederile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 trebuie reţinute în încadrarea juridică, deoarece inculpatul B.M.O. are calitatea de ofiţer de poliţie desemnat ca organ de cercetare al poliţiei judiciare (proces-verbal - fila 27, vol. I urm. pen.).
Fapta inculpatului L.V., de a pretinde de la denunţătorul S.M., în primăvara anului 2012, în mod nemijlocit, suma de 70.000 lei, din care a primit anterior datei de 21 iunie 2012 suma de 15.000 lei, iar la această dată, alături de inculpatul B.M.O., a primit suma de 50.000 lei, lăsând să se înţeleagă că el, în mod direct sau prin intermediul celuilalt inculpat are influenţă asupra unor persoane din sistemul judiciar (magistraţi şi poliţişti) pe care poate să îi determine să rezolve în mod favorabil (să restituie bunurile sechestrate, să ridice măsurile preventive şi să dea soluţii de netrimitere în judecată, respectiv de achitare) în dosarele penale în care denunţătorul este acuzat de săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr, 78/2000.
Chiar dacă nu s-a făcut dovada că inculpaţii au o influenţă reală asupra persoanelor din sistemul judiciar care, în baza atribuţiilor de serviciu, au competenţa de a soluţiona dosarele penale în care denunţătorul este implicat, acest fapt nu este de natură să atragă o altă încadrare juridică - în sensul de a reţine infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 215 C. pen., aşa cum s-a susţinut în apărarea inculpatului B.M.O., pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 257 alin. (1) C. pen., există infracţiunea de trafic de influenţă nu numai atunci când făptuitorul are o influenţă reală asupra unui funcţionar, ci şi în situaţia în care lasă să se creadă că are o astfel de influenţă, deşi acest lucru este neadevărat.
Prin urmare, deşi prevalarea de o influenţă inexistentă constituie o „prezentare ca adevărată a unei fapte mincinoase”, deci o acţiune ce realizează elementul material al infracţiunii de înşelăciune, prin voinţa legiuitorului această acţiune a fost incriminată în mod special, ca infracţiune de trafic de influenţă.
La individualizarea pedepselor ce vor fi aplicate celor doi inculpaţi au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., privind limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei, persoana inculpaţilor, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Gravitatea faptei este cu atât mai evidentă în cazul inculpatului B.M.O. care, având calitatea de poliţist, era obligat prin statutul profesional să respecte legea şi să impună celorlalte persoane respectarea acesteia.
Totodată, în cazul inculpatului B.M.O. se va avea în vedere conduita bună avută anterior săvârşirii infracţiunii, precum şi activitatea profesională meritorie (a fost delegat în cadrul unor acţiuni poliţieneşti în străinătate, achitându-se cu succes de misiunile încredinţate), are studii superioare, este căsătorit şi are doi copii minori în întreţinere, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei (fila 14-16 fond, filele 29-30 urm. pen.), precum şi din declaraţiile martorilor Modreanu Cătălin, B.T. şi B.V., audiaţi în circumstanţiere.
În ce priveşte limitele speciale de pedeapsă, Curtea a reţinut că, în cazul inculpatului B.M.O., acestea trebuie reduse la jumătate, conform prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2004. în acest sens Curtea are în vedere adresele nr. 163/VIII/1/2013 din 01 februarie 2013 (fila 245) şi nr. 183/VIII/1/2013 din 12 martie 2013 (fila 271) ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi, din care rezultă că, fiind audiat ca martor sub identitate protejată, inculpatul a facilitat identificarea şi tragerea la răspunderea penală a unor persoane, pentru fapte care fac parte din categoria celor prevăzute de art. 2 lit. b) din legea mai sus menţionată, în două cauze, dintre care una se află în stadiul judecăţii iar cealaltă se află în cursul urmăririi penale.
Împotriva sentinţei penale nr. 42/ F din 12 martie 2013 a Curţii de Apel Galaţi în termen legal au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi, inculpaţii B.M.O. şi L.V., precum şi martorul denunţător S.M.
Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie critică hotărârea pronunţată pentru nelegalitate şi ne temeinicie sub următoarele aspecte:
1. Greşita individualizare judiciară a pedepsei aplicată inculpatului B.M.O., având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminatoriu;
Modalitatea concretă în care a fost comisă fapta, expusă pe larg şi într-un mod judicios de către instanţă, folosirea calităţii de ofiţer în derularea evenimentelor într-o manieră specifică, reclamă o reconsiderare a pericolului sporit al faptei printr-o corelare adecvată cu cuantumul pedepsei principale.
2. Omisiunea aplicării în cauză, raportat la calitatea inculpatului B.M.O. a pedepsei complementare reglementată de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen.
Având în vedere că infracţiunea de trafic de influentă a fost săvârşită de inculpatul B.M.O. în calitatea sa de inspector la Biroul Investigaţii Criminale din cadrai Poliţiei municipiului Tecuci, judeţul Galaţi, instanţa de fond trebuia să facă aplicarea prevederilor legale privind pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., chiar în situaţia inexistenţei unei obligativităţi în acest sens, în conformitate cu prevederile art. 71 alin. (2) C. pen.
Inculpatul B.M.O. critică sentinţa recurată pentru netemeinicie sub aspectul condamnării sale pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, solicitând achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Inculpatul L.V., în recursul său, solicită suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 ani închisoare ce i-a fost aplicată în cauză,
Martorul denunţător S.M. a solicitat restituirea sumei de 50.000 lei.
Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu sub toate aspectele conform dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte reţine că numai recursul declarat de procuror este întemeiat în parte pentru considerentele ce se vor arăta:
Pe baza probelor administrate atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, prima instanţă a stabilit o situaţie de fapt corectă şi a încadrat corespunzător faptele inculpaţilor în dispoziţiile art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) şi, respectiv, art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Înalta Curte îşi însuşeşte situaţia de fapt astfel cum aceasta a fost expusă pe larg de instanţa fondului şi din care rezultă fără dubiu că inculpatul B.M.O., prevalându-se de calitatea sa de inspector la Biroul de investigaţii criminale din cadrai Poliţiei municipiului Tecuci, a pretins de la denunţătorul S.M., atât direct, cât şi prin intermediul inculpatului L.V., suma de 70.000 lei, din care a primit suma totală de 52.000 lei, lăsând să se creadă că are influenţă asupra unor persoane din sistemul judiciar (magistraţi şi poliţişti), pe care îi poate determina să soluţioneze favorabil dosarele penale în care denunţătorul era acuzat de săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, respectiv să restituie bunurile sechestrate, să ridice măsurile preventive şi să dea soluţii de netrimitere în judecată şi de achitare.
Fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., chiar dacă acesta nu a indicat în concret numele persoanelor pe lângă care a afirmat că are influenţă, fiind suficient să lase impresia denunţătorului că are o asemenea influenţă asupra unor persoane din sistemul judiciar, ce aveau competenţa legală să soluţioneze dosarele în care era cercetat pentru infracţiunea de evaziune fiscală.
Din analiza probelor administrate rezultă că inculpatul L.V. a pretins de la denunţătorul S.M., în primăvara anului 2012, în mod nemijlocit suma de 70.000 lei, din care a primit în două rânduri suma totală de 65.000 lei, lăsând să se înţeleagă că el, direct sau prin intermediul inculpatului B.M.O., are influenţă asupra unor persoane din sistemul judiciar, pe care le poate determina să-i rezolve favorabil dosarele penale în care denunţătorul era acuzat de săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, respectiv să-i restituie bunurile sechestrate, să ridice măsurile preventive, să dea soluţii de netrimitere în judecată sau de achitare.
Săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă reţinută în sarcina celor doi inculpaţi rezultă din declaraţiile martorului denunţător S.M., ce se coroborează cu declaraţiile martorilor S.D., C.C., G.G., S.I., S.F., procesele-verbale de redare a conţinutului convorbirilor telefonice şi ambientale, declaraţiile inculpatului L.V., procesul-verbal de surprindere în flagrant din 21 iunie 2012, declaraţiile inculpatului L.V. şi parţial cu declaraţiile inculpatului B.M.O.
Înalta Curte reţine că este întemeiată critica formulată de procuror privind omisiunea aplicării pedepsei complementare prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen. în cazul inculpatului B.M.O.
La data comiterii faptei, acest inculpat avea calitatea de inspector la Biroul Investigaţii Criminale din cadrul Poliţiei Tecuci, judeţul Galaţi, astfel că în raport cu natura infracţiunii săvârşite şi cu gradul de pericol social ridicat al acesteia se impunea şi aplicarea pedepsei complementare prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen., potrivit dispoziţiilor art. 65 alin. (1) C. pen.
Pedepsele aplicate inculpaţilor B.M.O. şi L.V. de 2 ani închisoare cu executare în regim de detenţie şi, respectiv, 3 ani închisoare în condiţiile art. 861 C. pen. au fost just individualizate în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.
Astfel, prima instanţă a avut în vedere gradul de pericol social ridicat al faptei comise, modalitatea de săvârşire a infracţiunii, suma de bani ce a făcut obiectul traficului de influenţă, calitatea pe care o avea în acel moment inculpatul B.M.O., ce impunea o conduită de respectare a legii şi nu de încălcare a acesteia, atitudinea procesuală a inculpaţilor şi datele care circumstanţiază persoana acestora.
Astfel, inculpatul B.M.O. nu a recunoscut comiterea faptei, este căsătorit, are doi copii minori în întreţinere, nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o bună conduită anterior comiterii faptei, evidenţiindu-se în activitatea profesională, după cum rezultă din actele în circumstanţiere depuse la dosar şi din depoziţiile martorilor M.C., B.T. şi B.V.
Inculpatul a facilitat identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoana, fiind audiat ca martor sub identitate protejată, astfel că în favoarea acestuia au fost corect reţinute dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor.
În raport cu cele expuse, Înalta Curte apreciază că pedeapsa de 2 ani închisoare cu executare în regim de detenţie este în măsură să corespundă exigenţelor art. 52 C. pen. privind scopul educativ şi preventiv al pedepsei.
În ceea ce îl priveşte pe inculpatul L.V., acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, este căsătorit, încadrat în muncă, este caracterizat ca având o bună conduită în familie şi societate, a recunoscut fapta pentru care a fost trimis în judecată, în favoarea sa fiind reţinute dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.
Faţă de gravitatea faptei comise, Înalta Curte apreciază că nu se impune suspendarea condiţionată a executării pedepsei, aşa cum solicită inculpatul, scopul educativ şi preventiv al acesteia putându-se realiza în condiţiile prevăzute de art. 86 C. pen.
Martorul denunţător S.M. a solicitat în recurs restituirea sumei de 50.000 lei.
Din probele administrate rezultă că anterior datei de 21 iunie 2012 martorul denunţător i-a dat inculpatului L.V. suma de 15.000 lei, iar inculpatului B.M.O. suma de 2.000 lei.
Suma de 50.000 lei dată de martorul denunţător la data de 21 iunie 2012 inculpatului B.M.O. a fost recuperată cu prilejul organizării flagrantului.
Înalta Curte constată că din materialul probator administrat nu rezultă că martorul ar fi dat inculpaţilor şi alte sume de bani, astfel că nu pot fi obligaţi inculpaţii la restituirea altor sume decât cele arătate de prima instanţă.
Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi, va casa în parte sentinţa recurată şi, rejudecând:
În baza art. 65 alin. (1) C. pen. va aplica inculpatului B.M.O. pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
În baza art. 38515 pct. I lit. b) C. proc. pen. se vor respinge ca ne fondate recursurile declarate de inculpaţii B.M.O., L.V. şi martorul S.M. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Conform art. 38516 raportat la art. 381 C. proc. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.M.O. reţinerea din 22 iunie 2012 şi durata arestării preventive de la 27 iulie 2012 la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi, de recurentul S.M. împotriva sentinţei penale nr. 42/ F din 12 martie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează în parte sentinţa penală recurată şi, rejudecând:
În baza art. 65 alin. (1) C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.M.O., L.V. şi martorul S.M. împotriva aceleiaşi decizii.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.M.O. reţinerea din data de 22 iunie 2012 şi durata arestării preventive de la 27 iulie 2012 la 19 iunie 2013.
Obligă recurentul S.M. la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurentul inculpat L.V. la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentul intimat inculpat B.M.O. la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2116/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 2182/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
