ICCJ. Decizia nr. 2431/2013. Penal

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2431/2013

Dosar nr. 3098/2/2013/a3

Şedinţa publică din 31 iulie 2013

Deliberând asupra recursului declarat de inculpatul S.D., constată următoarele:

Prin încheierea de şedinţă din 17 iulie 2013 pronunţată în Dosarul nr. 3098/2/2013 (1416/2013), Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 300 rap. la art. 160 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., între altele, a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului S.D., iar în baza art. 139 alin. (1) C. proc. pen. şi a respins ca nefondate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, respectiv localitatea, formulate de acelaşi inculpat.

Pentru a dispune astfel Curtea de Apel a avut în vedere următoarele:

Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Călăraşi, în Dosarul nr. 5/D/P/2012, din data de 24 aprilie 2013, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a următorilor inculpaţi:

1. A.M.V. - pentru săvârşirea infracţiunilor de sprijinirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu ref. la art. 2 lit. b) pct. 5 din aceeaşi lege, evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002 rep. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

2. M.D. - pentru săvârşirea infracţiunilor de sprijinirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu ref. la art. 2 lit. b) pct. 5 din aceeaşi lege, complicitate la înşelăciune prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la înşelăciune prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., şi spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002 rep. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

3. M.F. - pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., sprijinirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu ref. la art. 2 lit. b) pct. 5 din aceeaşi lege, complicitate la înşelăciune prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. şi spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002 rep. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

4. M.G. - săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen, sprijinirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu ref. la art. 2 lit. b) pct. 5 din aceeaşi lege şi spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002 rep. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

5. M.M. - pentru săvârşirea infracţiunilor de sprijinirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu ref. la art. 2 lit. b) pct. 5 din aceeaşi lege, evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen, şi spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002 rep. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

6. M.M.A. - pentru săvârşirea infracţiunilor de sprijinirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu ref. la art. 2 lit. b) pct. 5 din aceeaşi lege şi complicitate la înşelăciune prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.;

7. M.N., zis P.N. - pentru săvârşirea infracţiunilor de sprijinirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu ref. la art. 2 lit. b) pct. 5 din aceeaşi lege, evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen, şi spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002 rep. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

8. M.P., zis P.P. - pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen, sprijinirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu ref. la art. 2 lit. b) pct. 5 din aceeaşi lege, complicitate la înşelăciune prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. şi spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002 rep. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

9. M.P.U., zis C. sau P.G. - pentru săvârşirea infracţiunilor de sprijinirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu ref. la art. 2 lit. b) pct. 5 din aceeaşi lege, complicitate la înşelăciune prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., şi spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002 rep. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

10. M.S., zis T.M. - pentru săvârşirea infracţiunilor de sprijinirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu ref. la art. 2 lit. b) pct. 5 din aceeaşi lege, evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., şi spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002 rep. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

11. M.F.G. - pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu ref. la art. 2 lit. b) pct. 5 din aceeaşi lege, spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 rep. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., şi uz de fals prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;

12. R.G.I. - zis P. - pentru săvârşirea infracţiunilor de sprijinirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu ref. la art. 2 lit. b) pct. 5 din aceeaşi lege, complicitate la înşelăciune prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., şantaj prev. de art. 194 alin. (1) C. pen.; şi spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002 rep. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

13. R.G. - pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu ref. la art. 2 lit. b) pct. 5 din aceeaşi lege, spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 rep. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., şi uz de fals prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;

14. R.P., zis B. - pentru săvârşirea infracţiunilor de sprijinirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu ref. la art. 2 lit. b) pct. 5 din aceeaşi lege, evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., şi spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002 rep. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

15. R.F. - pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu ref. la art. 2 lit. b) pct. 5 din aceeaşi lege, spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 rep. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., şi uz de fals prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;

16. R.D. - pentru săvârşirea infracţiunilor de iniţierea şi constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu ref. la art. 2 lit. b) pct. 5 din aceeaşi lege, înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., uz de fals prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 rep. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi bancrută frauduloasă prev. de art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006 şi cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;

17. R.A. - pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu ref. la art. 2 lit. b) pct. 5 din aceeaşi lege, înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi uz de fals prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;

18. S.D. - pentru săvârşirea infracţiunilor de sprijinirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu ref. la art. 2 lit. b) pct. 5 din aceeaşi lege, complicitate la înşelăciune prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. şi spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002 rep. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

19. T.B., zis B. - pentru săvârşirea infracţiunilor de sprijinirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu ref. la art. 2 lit. b) pct. 5 din aceeaşi lege, evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002 rep. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.;

20. T.G.I., zis S. - pentru săvârşirea infracţiunilor de sprijinirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu ref. la art. 2 lit. b) pct. 5 din aceeaşi lege, evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002 rep. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

21. T.G.I., zis O. - pentru săvârşirea infracţiunilor de sprijinirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu ref. la art. 2 lit. b) pct. 5 din aceeaşi lege, evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 rep. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

22. T.M. - pentru săvârşirea infracţiunilor de sprijinirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu ref. la art. 2 lit. b) pct. 5 din aceeaşi lege, înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., şi spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002 rep. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; şi a inculpaţilor:

1. R.I. - pentru săvârşirea infracţiunilor de sprijinirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu ref. la art. 2 lit. b) pct. 5 din aceeaşi lege, complicitate la înşelăciune prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 rep. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

2. R.T. - pentru săvârşirea infracţiunilor de sprijinirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu ref. la art. 2 lit. b) pct. 5 din aceeaşi lege, spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) şi c)) din Legea nr. 656/2002 rep. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi complicitate la înşelăciune prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

3. R.F. - pentru săvârşirea infracţiunilor de sprijinirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu ref. la art. 2 lit. b) pct. 5 din aceeaşi lege, spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 rep. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi complicitate la înşelăciune prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

4. M.Z. - pentru săvârşirea infracţiunilor de sprijinirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu ref. la art. 2 lit. b) pct. 5 din aceeaşi lege, complicitate la înşelăciune prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002 rep. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

5. M.S. - pentru săvârşirea infracţiunilor de sprijinirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu ref. la art. 2 lit. b) pct. 5 din aceeaşi lege, spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 656/2002 rep. şi complicitate la înşelăciune prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

6. M.N.F. - pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 rep.

7. R.V. - pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 rep. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

8. M.A. - pentru săvârşirea infracţiunilor de sprijinirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu ref. la art. 2 lit. b) pct. 5 din aceeaşi lege, complicitate la înşelăciune prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002 rep. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

9. M.I., zis C. - pentru săvârşirea infracţiunilor de sprijinirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu ref. la art. 2 lit. b) pct. 5 din aceeaşi lege, spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 656/2002 rep. şi complicitate la înşelăciune prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

10. T.F., zis B. - pentru săvârşirea infracţiunilor de sprijinirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu ref. la art. 2 lit. b) pct. 5 din aceeaşi lege, complicitate la înşelăciune prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen. şi spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002 rep. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

11. M.I. - pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu ref. la art. 2 lit. b) pct. 5 din aceeaşi lege, înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi uz de fals prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;

12. M.N. - pentru săvârşirea infracţiunilor de sprijinirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu ref. la art. 2 lit. b) pct. 5 din aceeaşi lege, complicitate la înşelăciune prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi bancrută frauduloasă prev. de art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;

13. G.G. - pentru săvârşirea infracţiunii de sprijinirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu ref. la art. 2 lit. b) pct. 5 din aceeaşi lege, complicitate la înşelăciune prev. de art. art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi complicitate la uz de fals prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;

14. C.G. - pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu ref. la art. 2 lit. b) pct. 5 din aceeaşi lege;

15. T.N. - pentru săvârşirea infracţiunilor de sprijinirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu ref. la art. 2 lit. b) pct. 5 din aceeaşi lege, complicitate la înşelăciune prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;

16. L.F. - pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu ref. la art. 2 lit. b) pct. 5 din aceeaşi lege, înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi uz de fals prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi

17. M.N. - pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu ref. la art. 2 lit. b) pct. 5 din aceeaşi lege, înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi uz de fals prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Prin ordonanţele nr. 5D/P/2012 din data de 01 noiembrie 2012 ale Biroului Teritorial Călăraşi din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată a fost pusă în mişcare acţiunea penală faţă de inculpaţii F.V., R.F., R.G., M.I., B.A., M.N., L.F., C.D. şi T.N. pentru săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor.

Prin ordonanţele din data de 01 noiembrie 2012, s-a luat faţă de inculpaţii F.V., R.F., R.G., M.I., B.A., M.N., L.F., C.D. şi T.N. măsura reţinerii pe o durată de 24 ore, de la data de 01 noiembrie 2011 ora 18:45 până la data de 02 noiembrie 2012, ora 18:45. Prin ordonanţa din data de 02 noiembrie 2012 a fost pusă în mişcare acţiunea penală faţă de inculpatul R.A. pentru săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa.

Prin ordonanţa din data de 02 noiembrie 2012, s-a luat faţă de inculpatul R.A. măsura reţinerii pe o durată de 24 ore, de la data de 02 noiembrie 2011 ora 3:30 până la data de 03 noiembrie 2012, ora 03:30. Prin referatul din data de 02 noiembrie 2012 s-a propus instanţei de judecată luarea faţă de inculpaţii R.A., F.V., R.F., R.G., M.I., B.A., M.N., L.F., C.D. şi T.N. a măsurii arestării preventive pe o perioadă de 29 de zile. Prin încheierea din data de 02 noiembrie 2012 (Dosar nr. 2794/116/2012), Tribunalul Călăraşi a admis cererea şi a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor R.A., F.V., R.F., R.G., M.I., B.A., M.N., L.F., C.D. şi T.N. pe o perioadă de 29 de zile, măsură ce a fost prelungită ulterior, în mod legal de către instanţa de judecată.

Prin ordonanţele din data de 4 decembrie 2012, 10 decembrie 2012 şi 18 decembrie 2012 a fost pusă în mişcare acţiunea penală faţă de inculpaţii N.F., C.S., R.D. şi M.F.G. pentru săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor.

Prin ordonanţele din data de 18 decembrie 2012 s-a luat faţă de inculpaţii N.F., C.S., R.D. şi M.F.G. măsura reţinerii pe o durată de 24 ore, de la data de 18 decembrie 2012 ora 11:15 până la data de 19 decembrie 2012, ora 11:15.

Prin referatul din data de 18 decembrie 2012, s-a propus instanţei de judecată luarea faţă de inculpaţii N.F., C.S., R.D. şi M.F.G. a măsurii arestării preventive pe o perioadă de 29 de zile.

Prin încheierea de şedinţă din data de 18 decembrie 2012 (Dosar nr. 3302/116/2012), Tribunalul Călăraşi a admis cererea şi a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor pe o perioadă de 29 de zile.

Prin încheierea nr. 453A din 21 decembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti a admis recursul inculpatelor N.F. şi C.S., a respins propunerea parchetului de arestare preventivă a acestora şi a dispus luarea faţă de cele două inculpate a măsurii obligării de a nu părăsi ţara, pe o durată de 30 de zile, măsură ce a fost prelungită ulterior, până în momentul trimiterii în judecată de către organul de urmărire penală.

Pe parcursul cercetărilor, instanţa a mai admis cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpaţii T.N., L.F., B.A., M.I. şi M.N.

Prin încheierea din data de 23 ianuarie 2013, Tribunalul Călăraşi a admis cererea inculpatului B.A. de înlocuire a măsurii arestării preventive şi a dispus luarea faţă de acesta a măsurii obligării de a nu părăsi ţara, pe o durată de 30 de zile, măsură ce a fost prelungită succesiv de către organul de urmărire penală, până în momentul trimiterii în judecată.

Prin încheierea din data de 05 februarie 2013, Tribunalul Călăraşi a admis cererea inculpatei T.N. de înlocuire a măsurii arestării preventive şi a dispus luarea faţă de aceasta a măsurii obligării de a nu părăsi ţara, pe o durată de 30 de zile măsură ce a fost prelungită succesiv de către organul de urmărire penală, până în momentul trimiterii în judecată.

Prin încheierea din data de 06 februarie 2013, Tribunalul Călăraşi a admis cererea inculpatului L.F. de înlocuire a măsurii arestării preventive şi a dispus luarea faţă de acesta a măsurii obligării de a nu părăsi ţara, pe o durată de 30 de zile măsură ce a fost prelungită succesiv de către organul de urmărire penală, până în momentul trimiterii în judecată.

Prin încheierea din data de 06 februarie 2013, Tribunalul Călăraşi a admis cererea inculpatului M.N. de înlocuire a măsurii arestării preventive şi a dispus luarea faţă de acesta a măsurii obligării de a nu părăsi ţara, pe o durată de 30 de zile măsură ce a fost prelungită succesiv de către organul de urmărire penală, până în momentul trimiterii în judecată.

Prin încheierea din data de 28 februarie 2013, Tribunalul Călăraşi a admis cererea inculpatului M.I. de înlocuire a măsurii arestării preventive şi a dispus luarea faţă de aceasta a măsurii obligării de a nu părăsi ţara, pe o durată de 30 de zile măsură ce a fost prelungită succesiv de către organul de urmărire penală, până în momentul trimiterii în judecată.

Prin încheierea din data de 19 martie 2013, Curtea de Apel Bucureşti a admis recursurile formulate de inculpaţii C.D. şi F.V. şi respinge cererea parchetului de prelungire a măsurii arestării preventive a celor doi inculpaţi şi a dispus luarea faţă de aceştia a măsurii obligării de a nu părăsi ţara, pe o durată de 30 de zile.

Prin ordonanţa din 01 noiembrie 2012 a fost pusă în mişcare acţiunea penală faţă de inculpatul M.N. pentru săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa. Tot în acea dată, organul de urmărire penală a luat faţă de acesta măsura obligării de a nu părăsi ţara, măsură pe care a prelungit-o succesiv, până în momentul trimiterii în judecată.

Prin ordonanţa din 21 februarie 2013, s-a luat faţă de învinuitul G.F., măsura obligării de a nu părăsi ţara, pe o durată de 30 de zile, măsură ce a fost ulterior prelungită.

Prin ordonanţa din data de 04 martie 2012, s-a luat faţă de învinuitul G.G., măsura obligării de a nu părăsi ţara, pe o durată de 30 de zile, măsură ce a fost ulterior prelungită.

Prin ordonanţa din 03 aprilie 2013, a fost pusă în mişcare acţiunea penală faţă de inculpatul C.G. pentru săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa, luându-se totodată, faţă de acesta şi măsura obligării de a nu părăsi ţara.

Prin ordonanţele din data de 31 martie 2013 s-a pus în mişcare acţiunea penală faţă de inculpaţii M.G. zis G., R.P. zis B., M.M., T.B. zis B., M.S. zis T.M., M.P.U. zis P.G., S.D., R.G.I. zis P., M.M.A., T.G.I. zis S., M.P. zis P.P., T.G.I. zis O., M.N. zis P.N., M.F. zisă T., A.M.V. zis P.S., T.M. şi M.D. pentru săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor.

Prin ordonanţele din data de 31 martie 2013, s-a luat faţă de inculpaţii M.G. zis G., R.P. zis B., M.M., T.B. zis B., M.S. zis T.M., M.P.U. zis P.G., S.D., R.G.I. zis P., M.M.A., T.G.I. zis S., M.P. zis P.P., T.G.I. zis O., M.N. zis P.N., M.F. zisă T., A.M.V. zis P.S., T.M. şi M.D. măsura reţinerii pe o durată de 24 ore.

Prin încheierea de şedinţă din data de 01 aprilie 2013 (Dosar nr. 850/116/2013), Tribunalul Călăraşi a admis cererea şi a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor menţionaţi mai sus (în număr de 17), pe o perioadă de 29 de zile.

Prin ordonanţele din data de 01 aprilie 2013 s-a luat faţă de învinuiţii T.F. zis B., M.A., M.N.F., M.I. zis C., M.Z., M.S., R.F., R.V., R.N.T. şi R.I. zis R. măsura obligării de a nu părăsi ţara, măsură pe care a prelungit-o succesiv, până în momentul trimiterii în judecată.

Curtea de Apel a precizat că a avut în vedere la judecarea cauzei, în primul rând, prezumţia de nevinovăţie, garantarea libertăţii persoanei, respectarea demnităţii umane, dar şi aflarea adevărului.

Curtea de Apel a menţionat că orice persoană care poate sta în procesul penal, este prezumată şi considerată - atât de lege cât şi de instituţiile chemate la aplicarea ei, precum şi de ceilalţi membri ai societăţii din care fac parte - nevinovată.

Această prezumţie constituţională şi legală trebuie a fi răsturnată în cursul şi în cadrul unui proces penal, după administrarea probelor şi stabilirea adevărului în cazul unei condamnări definitive.

În momentul condamnării definitive a unei persoane, această prezumţie nu mai operează, persoana respectivă fiind considerată vinovată, deoarece faţă de aceasta s-a dispus o pedeapsă penală. Cu toate acestea, arată Curtea de Apel, persoana sau persoanele faţă de care s-a început o procedură penală şi aceasta a parcurs fazele prevăzute de Codul de procedură penală, printre care amintim: efectuarea de acte premergătoare, începerea urmăririi penale, punerea în mişcare a acţiunii penale, trimiterea în judecată şi sesizarea instanţei de judecată cu soluţionarea acţiunii penale, au un statut special deosebit de al celorlalţi membri ai societăţii faţă de care nu se desfăşoară o procedură penală. Statutul de persoane nevinovate, se menţine însă, pe tot parcursul procesului penal, până la soluţionarea definitivă a acestuia.

Persoanele faţă de care se desfăşoară o procedură penală dobândesc, în diferite etape ale procesului penal, calităţile procesuale menţionate de Codul de procedură penală, cum ar fi: făptuitor, învinuit, inculpat, pentru ca la finalul procesului penal acestea să dobândească printr-o hotărâre definitivă calitatea de persoană nevinovată (în cazul achitării), sau de persoană condamnă (în cazul unei condamnări).

Faţă de inculpaţii pentru care, în timpul urmăririi penale, organul de anchetă şi cercetare penală a luat, prin ordonanţă motivată, una din cele două măsuri, considerând că pentru bunul curs al anchetei penale era necesară luarea acestei măsuri, la acel moment procesual, procurorul, cel care conducea şi desfăşura ancheta penală, a considerat că faţă de aceşti inculpaţi trebuie luată această măsură preventivă. Codul de procedură penală îi permitea şi conferea acest drept.

În actuala fază a procesului penal, cel care hotărăşte cu privire la această măsură este judecătorul cauzei care va conduce nemijlocit cercetarea judecătorească şi va aprecia în mod direct asupra necesităţii eficacităţii, oportunităţii şi legalităţii măsurii respective.

Curtea de Apel a menţionat că în această fază procesuală, judecătorul cauzei, cu respectarea deplină a legalităţii, va hotărî - în mod suveran - asupra statutului persoanelor trimise în judecată sub aspectul libertăţii acestora şi a constatat că prezenta cauză penală are ca obiect infracţiuni pentru care legea penală prevede pedeapsa cu închisoare şi pentru ca procesul penal să se desfăşoare în bune condiţii, să se administreze toate probele necesare aflării adevărului, să nu sufere amânări sau tergiversări, dar şi pentru ca inculpaţii să nu se sustragă de la judecată sau să influenţeze în mod negativ parcursul cercetării judecătoreşti.

La alegerea măsurii, Curtea de Apel a avut în vedere gradul de pericol social al infracţiunii pentru care inculpaţii sunt trimişi în judecată, sănătatea, vârsta şi antecedentele acestora, toate acestea urmărind în principal starea de pericol ce s-a creat în societate de către inculpaţi prin activitatea şi comportamentul acestora.

În fapt, Curtea de Apel a reţinut următoarele:

Primul eşalon al grupului este reprezentat de cei doi lideri ai grupului - inculpaţii R.D. şi R.F. şi oamenii lor de încredere şi sfătuitorii - inculpaţii R.G. şi M.F.G.

Eşalonul secund al grupului infracţional organizat este reprezentat de inculpaţii R.A., F.V., B.A., C.S. şi C.D. Aceşti inculpaţi au avut o activitate îndelungată şi complexă în cadrul grupului, au avut de câştigat cel mai mult din punct de vedere financiar de pe urma activităţii desfăşurate de grup (cu excepţia membrilor din primul eşalon) şi au avut relaţii foarte strânse cu liderii grupului infracţional organizat, fiind angrenaţi pe mai multe paliere în activitatea grupului.

Din eşalonul trei al grupului infracţional organizat fac parte inculpaţii M.I., L.F., M.N. şi învinuiţii G.F., N.G.M., G.G., R.G., M.N., precum şi contabilele T.N. şi N.F.

Palierul de protecţie al grupului infracţional organizat este reprezentat de inculpatul C.G., organ de poliţie judiciară cu gradul de comisar şef, ocupând funcţia de şef birou în cadrul Biroului de Investigare a Fraudelor, Poliţia municipiului Olteniţa.

Încă de la începutul activităţii grupului infracţional organizat condus de R.D., respectiv din anul 2005, activitatea grupului a fost sprijinită de inculpaţii menţionaţi mai sus. Membrii de bază ai grupului infracţional organizat au luat sume importante de bani cu dobândă de la inculpaţii ce domiciliază în satul Sinteşti, com.Vidra, jud. Ilfov, persoane la care s-a ajuns prin intermediul inculpaţilor R.F. şi R.G. Aceste persoane au cunoscut existenţa grupului infracţional organizat şi scopul constituirii acestuia (obţinerea de credite bancare în mod fraudulos) şi au sprijinit activitatea acestuia prin asigurarea finanţării diferitelor cheltuieli ocazionate de obţinerea creditelor bancare dar şi asigurarea unor venituri constante pentru membrii grupului infracţional organizat, cunoscând că sumele împrumutate şi dobânzile consistente solicitate le vor fi restituite în momentul obţinerii creditelor bancare.

Inculpaţii au reprezentat latura de susţinere financiară, extrabancară, a activităţii grupului infracţional organizat, între aceste persoane şi membrii grupului încheindu-se contracte civile verbale sau scrise de împrumut oneroase. Prin sumele de bani obţinute de la cămătari, s-a asigurat o continuitate a activităţii de obţinere a creditelor bancare, timp de 6 ani de zile, perioadă în care membrii grupului infracţional organizat au obţinut credite bancare frauduloase ce depăşesc suma de 22 milioane de euro.

Astfel, în perioada 2005 - 2011, inculpaţii R.D., R.F., R.G. şi M.F.G. au luat de persoanele menţionate mai sus, bani cu dobândă, persoane care nu s-au înregistrat la organele fiscale pentru a declara veniturile obţinute din contractele civile de împrumut încheiate, în scopul achitării impozitului pe venit prevăzut de lege, deşi, conform dispoziţiilor Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal (art. 39 şi urm.) şi Ordonanţei nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală (art. 72 şi urm.) ei aveau această obligaţie.

Conform prevederilor legislative anterior menţionate, orice persoană fizică cetăţean român care domiciliază pe teritoriul ţării şi care obţine venituri din activităţi dependente sau independente are obligaţia de a declara organelor fiscale veniturile obţinute şi de a plăti impozitul pe venit. Excepţiile sunt strict şi limitativ prevăzute de lege, contractele civile de împrumut oneroase, neîncadrându-se în vreunul din cazurile exceptate de la plata impozitului pe venit.

Pentru inculpaţii menţionaţi mai sus, acordarea de împrumuturi oneroase este o modalitate de viaţă, sumele primite cu titlu de dobândă, reprezentând surse de venit bogate şi constante pentru aceştia. Inculpaţii deţin în proprietate imobile impresionante iar martorii şi coinculpaţii audiaţi în cauză au arătat că au văzut la aceştia sume foarte mari de bani numerar precum şi cantităţi impresionante de monezi de aur (galbeni).

Sumele de bani împrumutate au fost luate iniţial pentru a se cumpăra Complexul de creştere a porcilor C. Ulmeni, continuându-se a se lua bani cu dobândă până în anul 2010 şi pentru alte cheltuieli necesare desfăşurării "activităţii" cu creditele bancare (sume de bani necesare pentru plata comisioanelor de analiză a dosarelor de credit, a rapoartelor de evaluare, datoriilor către stat - având în vedere că scriptic societăţile controlate de grup înregistrau cifre de afaceri mari pentru care datorau impozite/taxe la bugetul de stat - a taxelor notariale, sume necesare realizării rulajului financiar, sume necesare pentru avansurile solicitate de către bănci sau pentru scoaterea de sub ipotecă a unor imobile precum şi sume de bani reprezentând "atenţii" destinate reprezentanţilor instituţiilor bancare şi liber profesioniştilor cu care trebuia să intre în contact pentru completarea dosarelor de credit) precum şi alte cheltuieli de interes personal (de ex campania electorală a inc. R.D. din anul 2008), din probe rezultând că o parte din aceste sume au fost pierdute de membrii grupării la jocurile de noroc.

Astfel, în perioada 2005 - 2010, inculpaţii R.D., R.F., R.G. şi M.F.G. au împrumutat sume de bani cu dobândă cuprinsă între 7 şi 40% pe lună (aplicându-se şi dobândă la dobândă pentru lunile în care nu se plătea dobânda datorată) de la numeroase persoane din satul Sinteşti, sumele de bani împrumutate şi dobânzile aferente fiind achitate acestora din banii obţinuţi din creditele bancare obţinute în mod fraudulos. Aceste sume de bani au fost achitate către cămătari atât numerar cât şi prin transferuri bancare între firmele controlate de membrii grupului infracţional organizat condus de R.D. şi societăţile deţinute de cămătari.

Folosindu-se de societăţi tip "fantomă", fără activitate comercială, "administrate" chiar de către cămătari, de membrii familiilor acestora sau de către persoane interpuse, sumele de bani sunt transferate către societăţile controlate de membrii grupului infracţional organizat condus de R.D. (în cazul în care se acordau împrumuturi pentru obţinerea de credite, această situaţie fiind însă de excepţie, marea majoritate a banilor împrumutaţi de către grup fiind primită numerar de la cămătari) şi, mai ales de la societăţile comerciale controlate de membrii grupului infracţional organizat condus de R.D.

Majoritatea societăţilor comerciale controlate de persoanele din Sinteşti au fost verificate în perioada 2008 - 2011, unele de mai multe ori, de fiecare dată constatându-se nereguli grave cum ar fi - nefuncţionarea societăţii la sediul declarat, imposibilitatea identificării responsabililor cu societatea în vederea efectuării controlului, lipsa documentelor necesare funcţionării, majoritatea controalelor concretizându-se în plângeri penale înaintate către diferite unităţi de parchet.

Se constată că aceste transferuri de bani au loc după obţinerea creditelor bancare de către societăţile comerciale controlate de grupul infracţional organizat condus de inculpaţii R.D. şi R.F. Suma totală a transferurilor provenite de la societăţile controlate de membrii grupului infracţional organizat condus de R.D. se ridică la suma de 43.269.500 lei. În grupul infracţional organizat, condus de inculpatul R.D., cămătarii au găsit o sursă bogată de venituri ilicite, având interes în a-i împrumuta cu sume cât mai mari pentru a li se restitui ulterior valori mult mai mari.

Aceştia dovedesc un interes foarte mare în ceea ce priveşte activitatea desfăşurată de R.D., R.F. şi apropiaţii lor, aceştia ajungând să cunoască ziua exactă în care se primesc creditele, cunosc locul de întâlnire al membrilor grupării (un bar situat vizavi de sediul B.D. - Sucursala Unirea), se interesează periodic de stadiul în care se găsesc dosarele de creditare, venind în dese rânduri la birou în Olteniţa, menţinând permanent legătura telefonică cu membrii grupării, ajungând chiar, într-o ocazie să şi sustragă geanta cu documente a inculpatului R.D. pentru a se asigura că acesta nu le ascunde alte proiecte de obţinere a banilor.

Iniţial, cămătarii sunt încântaţi de "investiţia" lor aflând că inculpaţii R.F. şi R.D. au cumpărat folosindu-se de banii împrumutaţi de la ei Complexul de creştere a porcilor Ulmeni şi încep valorificarea fierului vechi de pe platformă.

Ulterior, aceştia îi ajută pe membrii grupării în obţinerea de credite bancare, asigurându-le mijloacele financiare necesare obţinerii creditelor, interesul lor fiind acela de a se obţine bani pentru a li se achita datoriile şi mai ales dobânzile aferente.

Mai întâi, împrumuturile cu dobândă erau date doar pe baza unor înţelegeri verbale pentru ca, ulterior, odată cu creşterea valorii sumelor împrumutate să se ceară file cec ca garantare a restituirii sumelor solicitate iar apoi, cămătarii au început să se solicite garanţii imobiliare, încheindu-se, în acest sens, numeroase contracte de împrumut oneroase, deghizate în contracte de vânzare-cumpărare sau antecontracte de vânzare-cumpărare în care se specifică că deja fusese achitat integral preţul solicitat.

Începând cu anul 2009, cămătarii au început să ceară în contul datoriilor terenuri pentru ca apoi, să ceară membrilor grupării să îi ajute să "pună" aceste terenuri la bancă pentru obţinerea de credite bancare, întocmai aşa cum procedaseră şi membrii grupării, dorind să fie "prima mână" la împărţirea banilor din credite şi să nu mai aştepte după inculpatul R.D. şi ceilalţi.

În afară de terenurile primite de la membrii grupului infracţional organizat, cămătarii îşi achiziţionează şi separat terenuri pentru a le folosi în scopul obţinerii de credite bancare.

Astfel, la data de 11 noiembrie 2008, numiţii C.I. şi C.E., după ce în urmă cu câteva luni lotizează un teren primit moştenire în 27 loturi, încep vânzarea acestor loturi către cămătarii din Sinteşti, după cum urmează: T.A. cumpără şapte loturi la preţul de 455.000 lei; M.G. cumpără zece loturi la preţul de 1.600.000 lei; T.B. - două loturi, unul la preţul de 12.444 euro (ambele sunt în prezent în garanţie la B.R. pentru creditul luat pe SC R.M. SRL); M.D. - trei loturi la preţul de 87.000 lei (toate fiind în prezent în garanţie la B.D.).

Începând cu anul 2010, cămătarii au început să depună cereri şi să obţină şi separat credite bancare, cum s-a întâmplat în cazul lui S.D., T.B. şi T.M.

Cei mai mulţi bani cu împrumut au fost luaţi de la inculpaţii M.D., M.G. zis G., M.P.U. zis P.C. sau P.G., M.P. zis P.P., M.N. zis P.N., R.G.I. zis G., T.M., R.G.I. zis P., S.I. zis C. şi familiile acestora. Între toate aceste persoane sunt relaţii de rudenie sau afinitate.

Toţi s-au ajutat reciproc pentru a obţine cât mai mulţi bani de pe urma creditelor bancare, dar, separat, se constată că fiecare dintre persoanele arătate mai sus au avut relaţii şi mai strânse cu familia de bază (soţii, copiii, fraţi, părinţi) şi cu toţii au conlucrat pentru atingerea scopului urmărit.

Pe numele inculpaţilor sunt încheiate numeroase contracte de împrumut, acte de stingere a datoriilor, contracte fictive de vânzare-cumpărare întocmite în scopul garantării restituirii sumelor împrumutate şi contracte de vânzare-cumpărare cu preţ fictiv prin care membrii grupului infracţional organizat condus de R.D. au cedat diferite imobile pentru stingerea datoriilor.

Asupra măsurilor preventive, Curtea de Apel a reţinut că potrivit art. 300² C. proc. pen., instanţa este datoare să verifice, din oficiu, în situaţia în care inculpaţii sunt arestaţi, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive, iar potrivit art. 160^b alin. (1) şi alin. (3) C. proc. pen. când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuate privarea de libertate sau că există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată menţinerea măsurii arestării preventive, verificarea acestei măsuri fiind făcută nu mai târziu de 60 de zile.

În cazul de faţă, măsurile preventive au fost luate - arestare pentru un număr de 22 de inculpaţi, respectiv obligarea de a nu părăsi ţara/localitatea, faţă de un număr de 17 inculpaţi - prin încheierile mai sus menţionate.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel a apreciat că măsura arestării preventive a inculpaţilor a fost dispusă cu respectarea art. 149¹ C. proc. pen., fiind îndeplinite condiţiile prev. de art. 68¹ C. proc. pen. cu referire la art. 143 C. proc. pen., rap. la art. 148 lit. f) C. proc. pen., motiv pentru care, a constatat legalitatea şi temeinicia acesteia. De asemenea, din datele existente în cauză, Curtea de Apel a constatat că sunt suficiente indicii temeinice din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpaţii au săvârşit faptele prevăzute de legea penală pentru care sunt cercetaţi, relevant, sub acest aspect fiind amplul material probator aflat la dosar, printre care: contracte de credit, documentele care au stat la baza acordării creditelor, relaţii ORC, documente de la instituţii bancare, contracte de împrumut, contracte de stingere a datoriilor, contracte de vânzare cumpărare şi antecontracte de vânzare-cumpărare autentificate şi olografe, extrase cont, procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice, declaraţii inculpaţi, coinculpaţi şi martori atestă îndeplinirea condiţiilor prev. de art. 143 C. proc. pen.

Toate aceste elemente au fost apreciate că fac, în prezent, ca prezumţia de nevinovăţie să fie pusă - în mod serios - la îndoială, faţă de persoanele trimise în judecată în cauză.

Materialul probator existent la dosarul cauzei ce a necesitat o activitate elaborată minuţios şi profesionist, prezentarea tuturor situaţiilor şi circumstanţelor în care s-au aflat inculpaţii, conexiunile şi legăturile ce rezultă din probele existente sunt de natură să determine orice observator de bună-credinţă, chiar şi fără a avea o pregătire juridică în materie că în mod obiectiv inculpaţii în cauză sunt implicaţi în fapte care ar putea constitui infracţiuni.

La acest moment procesual, Curtea de Apel a menţionat faptul că nu este chemată să hotărască dacă inculpaţii sunt vinovaţi sau nu, ci doar să verifice dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.

După cum se poate constata dispoziţia legală mărgineşte şi limitează rolul instanţei la a verifica cele două ipoteze în care se află inculpaţii.

Totodată, este neîndoielnică îndeplinirea condiţiei, privind cuantumul pedepsei infracţiunilor pentru care sunt cercetaţi inculpaţii.

Cât priveşte condiţia referitoare la existenţa în cauză a probelor din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpaţilor ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, Curtea de Apel a constatat că şi aceasta este îndeplinită. Astfel, s-a reţinut că inculpaţii sunt cercetaţi pentru infracţiuni ce prezintă un grad de pericol social ridicat, ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor, ci şi din modalităţile şi împrejurările concrete de săvârşire a faptei.

Având în vedere natura şi gravitatea infracţiunilor reţinute a fi fost săvârşite de către inculpaţi, modalitatea concretă de comitere a acestora, gradul concret de pericol social, precum şi circumstanţele reale ale săvârşirii acestora, Curtea de Apel a apreciat că sunt incidente şi în continuare dispoziţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., având în vedere că cei 22 de inculpaţi au săvârşit infracţiuni pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, existând totodată probe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Ordinea publică înseamnă, între altele, climatul social firesc, optim, care se asigură printr-un ansamblu de norme şi măsuri şi care se traduce prin funcţionarea normală a instituţiilor statului, menţinerea liniştii cetăţenilor şi respectarea drepturilor acestora. Pe de altă parte, comiterea unor fapte grave neurmate de o ripostă fermă a societăţii ar întreţine climatul infracţional şi ar crea inculpaţilor impresia că pot persista în sfidarea legii.

Gravitatea faptelor comise de către inculpaţi se concretizează în urmarea produsă, în sensul inducerii sentimentului de insecuritate pe care l-ar provoca în rândul societăţii civile lăsarea în libertate, amplificarea şi diversificarea criminalităţii asociate fenomenului devalizării instituţiilor financiar bancare, natura şi gravitatea faptelor săvârşite, pluralitatea de fapte şi făptuitori, circumstanţele reale de săvârşire a faptelor şi, nu în ultimul rând, de persoana fiecărui inculpat - unii în stare de recidivă, alţii cunoscuţi cu antecedente penale.

Faptele reţinute ca fiind comise în sarcina inculpaţilor au o gravitate socială deosebită, modalitatea şi condiţiile în care susţin procurorii, au fost comise de către persoanele trimise în judecată, denotă că acestea prezintă un grad de pericol public deosebit atât pentru ordinea publică în general.

În speţă, Curtea de Apel a reţinut că inculpaţii şi-au desfăşurat activitatea infracţională neîntrerupt, o perioadă îndelungată de timp, perseverând în săvârşirea de infracţiuni contra patrimoniului, săvârşind o paletă largă de astfel de infracţiuni, cu singurul scop - acela al obţinerii de venituri ilegale, substanţiale şi într-un timp extrem de scurt - demonstrând un dispreţ total şi profund faţă de toate regulile de conduită socială şi faţă de legile ţării.

Atunci când se constată, pe baza probelor administrate, că infracţiunile săvârşite sunt de o gravitate deosebită, că faptele s-au derulat pe o perioadă lungă de timp, cu o relativă ritmicitate, că valoarea materială a prejudiciului este mare, măsura arestării preventive se impune ca o necesitate, fiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., în sensul că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Circumstanţele arătate conturează o stare de pericol concret pentru ordinea publică, astfel cum este acesta înţeles şi de jurisprudenţa în materie. De asemenea, la evaluarea cerinţei prev. de art. 148 lit. f) teza a II-a C. proc. pen., se impune a fi avute în vedere amploarea activităţilor infracţionale reţinute în sarcina tuturor inculpaţilor, puternica rezonanţă socială negativă pe care infracţiunile de acest gen le generează în rândul membrilor societăţii civile dar şi împrejurarea că asemenea fapte se constituie tot mai frecvent în importante surse de venituri ilicite pentru autorii lor, economia neagră înflorind în contextul economic dificil cu care se confruntă ţara noastră.

Din întregul material probator administrat în cauză, rezultă că activităţile de cămătărie constituie singurul venit al inculpaţilor, un venit sigur care le asigură un grad foarte ridicat al nivelului de trai, acest aspect constituind încă un argument că lăsaţi în libertate inculpaţii şi-ar relua activităţile infracţionale în vederea procurării veniturilor necesare întreţinerii.

Astfel, în speţă, lăsarea în libertate a inculpaţilor a fost apreciată că prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă după analiza coroborată a elementelor extrase din mijloacele de probă administrate în cauză.

Pe de altă parte, sub aspectul temeiniciei, faţă de caracterul excepţional al arestării preventive, ţinând seama de circumstanţele concrete ale cazului, respectiv că inculpaţii sunt trimişi în judecată pentru fapte care prin natura lor afectează buna desfăşurare a serviciilor financiar bancare, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate.

Nu în ultimul rând, Curtea de Apel a apreciat că motivele plauzibile de a se crede că inculpaţii au săvârşit infracţiunile pentru care sunt trimişi în judecată persistă în continuare şi impun privarea de libertate.

Faţă de toate cele arătate, revocarea a fost considerată ca fiind neconformă normelor, iar înlocuirea arestării preventive prin luarea unei alte măsuri mai puţin restrictive alternativă la cea mai aspră măsură, ţinând cont şi de împrejurarea că termenul rezonabil nu a fost depăşit, iar actele de procedură au fost efectuate cu celeritate-nu se justifică în prezenta cauză.

Prin prisma celor mai sus arătate, Curtea de Apel a constatat că măsura arestării preventive a inculpaţilor se impune pentru o mai bună desfăşurare a procesului penal, conform art. 136 alin. (1) C. proc. pen.

Faţă de gravitatea deosebită a faptelor, circumstanţele personale favorabile inculpaţilor, conduita anterioară, starea de sănătate a lor sau a membrilor familiilor lor rămân fără relevanţă la momentul procesual analizat, întrucât acestea nu pot înlătura pericolul.

Referitor la susţinerea, în sensul că inculpaţii nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică, Curtea de Apel a constatat că şi aceasta este nefondată, întrucât chiar dacă ar fi reale, împrejurările arătate, nu pot avea drept consecinţă obligatorie cercetarea în stare de libertate a inculpaţilor, care se analizează în raport de cu totul alte criterii la care instanţa de altfel s-a şi referit când a arătat argumentele pentru care apreciază că se impune menţinerea măsurii arestării preventive a inculpaţilor.

În situaţia în care se va dovedi că faptele descrise şi reţinute de procurori sunt adevărate ele sunt de natură să afecteze în mod grav şi pe timp îndelungat situaţia economico-financiară a unor instituţii bancare, dacă nu chiar a economiei.

Această situaţie este intolerabilă şi inacceptabilă, iar vinovăţia persoanelor care au acţionat în acest sens, în situaţia în care va fi pe deplin şi în mod indubitabil, concret şi nemijlocit dovedită va trebui să primească una dintre cele mai ferme riposte.

Arestarea inculpatului în timpul urmăririi penale şi în timpul procesului penal, în faza cercetării judecătoreşti, este o măsură preventivă care poate fi luată de judecător pentru asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal.

Această măsură poate fi luată ţinându-se seama de scopul acesteia, gradul de pericol social al infracţiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele, precum şi alte situaţii în care se află inculpatul.

Judecătorul care este chemat să stabilească vinovăţia sau nevinovăţia inculpatului apreciază asupra modului în care urmează a se face cercetarea judecătorească şi la toate măsurile legale de natură să realizeze cu obiectivitate imparţial, corect şi legal, iar luarea măsurilor preventive, precum şi a altor măsuri procesuale trebuie să aibă ca principal şi unic scop rezultatul final al procesului penal.

Curtea de Apel a constatat şi a reţinut că prin hotărârile pronunţate anterior şi decizii ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a apreciat ca legală şi temeinică arestarea preventivă a fiecăruia dintre inculpaţii pentru care s-au dispus măsurile preventive, iar considerentele acestor hotărâri au fost avute în vedere la pronunţarea prezentei, Curtea verificând justeţea lor a constatat că acestea sunt corecte şi prin urmare şi le însuşeşte fără a fi reluate şi menţionate în mod exhaustiv.

La dosarul cauzei nu există dovezi că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat şi nici nu există temeiuri noi care să nu fi fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, temeiuri care să justifice punerea în libertate a inculpaţilor.

Împotriva acestei încheieri, în termenul legal, inculpatul S.D. a declarat recurs şi a solicitat revocarea măsurii preventive, a susţinut că nu prezintă pericol pentru ordinea publică faţă de faptele de care este acuzat (spălare de bani şi înşelăciune) nefiind dovezi că în libertate ar putea să influenţeze negativ aflarea adevărului, că are un plan de afaceri prin care doreşte să acopere suma prejudiciată şi că el nu are legătură cu toţi inculpaţii din dosar.

Înalta Curte consideră că în mod corect Curtea de Apel a apreciat menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului S.D.

Potrivit art. 160^b alin. (1) C. proc. pen., instanţa de judecată, în exercitarea atribuţiilor de control judiciar este obligată să verifice periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive. Alin. (3) al aceluiaşi articol dispune: "când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate dispune, prin încheiere motivată, menţinerea măsurii arestării preventive".

Probele administrate în cauză relevă indicii temeinice în sensul art. 143 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 68¹ C. proc. pen., din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul S.D. a săvârşit faptele prevăzute de legea penală, astfel cum acestea au fost descrise, respectiv de sprijinire a unui grup infracţional organizat, complicitate la înşelăciune, înşelăciune şi spălare de bani.

Totodată se constată că sunt îndeplinite cumulativ şi condiţiile prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. atât în ceea ce priveşte pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile deduse judecăţii, mai mare de 4 ani, dar şi sub aspectul probelor că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, faptele de care este bănuit acest inculpat neputând fi disociate, din punct de vedere al periculozităţii faptei.

La aprecierea acestei ultime condiţii, Înalta Curte are în vedere modalitatea şi împrejurările concrete de săvârşire a faptelor presupus a fi comise de către inculpatul S.D. (sprijinirea unei activităţii infracţionale desfăşurată pentru o perioadă îndelungată de timp, în care membrii grupării organizate aveau o conivenţă cu scop bine determinat, acela de a obţine sume importante de bani prin credite bancare, beneficiile fiind ulterior reciclate pentru a asigura venituri cu aparenţă licită), gravitatea acestora (valoarea importantă a prejudiciului estimat produs prin încheierea a numeroase contracte de împrumut, acte de stingere a datoriilor, contracte fictive de vânzare-cumpărare întocmite în scopul garantării restituirii sumelor împrumutate şi contracte de vânzare-cumpărare cu preţ fictiv), sentimentul de teamă şi insecuritate pe care astfel de fapte îl generează în rândul societăţii civile (introducerea în circuitul civil a numeroase contracte fictive, care generează neîncredere în veridicitatea unor asemenea documente, precum şi a documentelor care sunt acceptate pentru garantarea unor credite bancare), aspecte care denotă periculozitate şi justifică o reacţie fermă din partea autorităţilor statului, lăsarea în libertate a inculpatului prezentând în continuare un pericol concret pentru ordinea publică.

Cum temeiurile de fapt şi de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, această măsură este necesar a fi menţinută în continuare faţă de inculpat, pentru buna desfăşurare a judecăţii şi aflarea adevărului în cauză.

În consecinţă, Înalta Curte apreciază că recursul inculpatul S.D. este nefondat astfel că, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., îl va respinge şi va face aplicarea dispoziţiilor art. 192 C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S.D. împotriva încheierii de şedinţă din 17 iulie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 3098/2/2013 (1416/2013).

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 225 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică, azi 31 iulie 2013.

Procesat de GGC - NN

← ICCJ. Decizia nr. 238/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215...		ICCJ. Decizia nr. 2432/2013. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 2282/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 2283/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). şantajul (art.194 C.p.), falsul material în înscrisuri oficiale (art. 288 C.p.), falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.), uzul de fals (art. 291 C.p.), infracţiun ICCJ. Decizia nr. 2371/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs ICCJ. Decizia nr. 238/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Revizuire - Recurs ICCJ. Decizia nr. 2432/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 2434/2013. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs ICCJ. Decizia nr. 2436/2013. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs ICCJ. Decizia nr. 2437/2013. Penal