ICCJ. Decizia nr. 2323/2013. Penal. Asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni (art. 323 C.p.). Falsul intelectual (art. 289 C.p.), infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2323/2013

Dosar nr. 10754/86/2010

Şedinţa publică din 1 iulie 2013

Asupra recursurilor de faţă.

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 38 din 7 martie 2002, Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, sesizat prin Rechizitoriul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Bucureşti nr. 1217/P/1995 din 08 noiembrie 1996, a dispus:

A. Condamnarea inculpaţilor:

1. Civ. T.R. zis „R." fără antecedente penale la:

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen.;

- 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 11 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991 în referire la art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen. şi a art. 35 C. pen. i s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

A fost dedusă durata reţinerii şi arestul preventiv începând cu 5 mai 1995 şi până la 19 iunie 1996, inclusiv.

S-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata de 6 (şase) ani ce constituie termen de încercare cu respectarea următoarelor măsuri de supraveghere:

- se va prezenta în prima zi lucrătoare a fiecărei luni la Poliţia oraşului Darabani, judeţul Botoşani;

- la acelaşi organ de poliţie va anunţa în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi schimbarea locului de muncă;

- la cererea organului de poliţie va comunica orice informaţii solicitate pentru a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

I s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

2. Civ. M.Gh. fără antecedente penale la:

- 4 ani închisoare pentru infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen.;

- 4 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 11 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii, prevăzută de art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. i s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani închisoare şi 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

I-au fost interzise inculpatului exercitarea dreptului prevăzut de art. 64 C. pen.

I-a fost dedusă durata reţinerii începând cu 8 mai 1995 şi în continuare arestul preventiv până la 19 iunie 1996, inclusiv.

3. Civ. O.M. fără antecedente penale la:

- 4 ani închisoare pentru asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen.;

- 4 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 11 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii, prevăzută de art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

I-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.

I-a fost dedusă durata reţinerii şi arestul preventiv, începând cu 8 mai 1995 şi până la 19 iunie 1996, inclusiv.

4. Civ. B.R.D. fără antecedente penale la:

- 4 ani închisoare pentru asociere pentru săvârşirea infracţiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen.

I-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.

5. Civ. C.C. fără antecedente penale la:

- 4 ani închisoare pentru asociere pentru săvârşirea infracţiuni prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen.;

- 4 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 11 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii prevăzută de art. 292 C. pen.

În baza art. 33 lit. b) C. pen. raportat la art. 34 lit. a) C. pen. şi art. 35 C. pen. i s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani închisoare şi 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

I-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.

I s-a dedus durata reţinerii şi arestul preventiv începând cu 8 iunie 1995 şi până la 19 iunie 1996, inclusiv.

6. Civ. D.B.N. zis „B." fără antecedente penale la:

- 4 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 11 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

I-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.

I s-a dedus arestul preventiv de la 16 mai 1995 la 19 iunie 1996, inclusiv.

7. Civ. T.E. zis „S." fără antecedente penale la:

- 5 ani închisoare pentru asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen.;

- 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 11 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991 în referire la art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 (şapte) ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

I s-au interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.

I s-a dedus arestul preventiv de la 25 iunie 1995 la 19 iunie 1996, inclusiv.

8. Civ. S.L.Gh. zis „G.A." fără antecedente penale la:

- 4 ani închisoare pentru asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen.;

- 1 an închisoare pentru săvârşirea de fals în declaraţii prevăzută de art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

I s-a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.

I-a fost dedusă durata reţinerii şi arestul preventiv începând cu 29 iunie 1995 şi până la 19 iunie 1996, inclusiv.

9. Civ. P.I.D. zis „D." sau „J." fără antecedente penale la:

- 2 ani închisoare pentru asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen.;

- 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 12 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. i s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare şi 1 (un) an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

I-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen.

I s-a dedus arestul preventiv începând cu 25 iunie 1995 şi până la 19 iunie 1996, inclusiv.

10. Civ. M.C. fără antecedente penale la:

- 4 ani închisoare pentru asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen.;

- 4 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 11 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991 în referire la art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 C. pen. prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen.;

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. i s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani închisoare şi 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

I s-a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.

I s-a dedus arestul preventiv începând cu 9 octombrie 1995 şi până la 19 iunie 1996, inclusiv.

11. Plut. maj. rez. G.V. zis „V." fără antecedente penale la:

- 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen.;

- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzute de art. 248 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 248 alin. (2) C. pen.;

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen.;

- 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. i s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 7 (şapte) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

I s-a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.

I s-a dedus perioada de la 28 iunie 1995 şi până la 19 iunie 1996, inclusiv.

12. Col. rez. H.Gh. fără antecedente penale la:

- 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen.;

- 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 12 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

I s-a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.

I s-a dedus perioada arestului preventiv de la 19 iulie 1995 la .7 august 1995, inclusiv.

13. Civ. C.I.C. zis „B." fără antecedente penale la:

- 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen.;

- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 248 alin. (1) C. pen. prin schimbarea încadrării juridice a faptei din aceeaşi infracţiune prevăzută de art. 248 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen.;

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen.;

- 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. i s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 8 (opt) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

I-au fost interzise exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.

I s-a dedus durata reţinerii din 5 iulie 1995 şi, în continuare, arestul preventiv până la 16 ianuarie 1996, inclusiv.

14. Lt. col. D.M., zis „M." fără antecedente penale la:

- 5 ani închisoare pentru asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen.

I-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 C. pen.

15. Plut. rez. B.C. fără antecedente penale la:

- 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b, c C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen.;

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen.

I s-a dedus din pedeapsă arestul preventiv de la 28 iunie 1995 la 19 iunie 1996.

I-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 C. pen.

16. Plut. rez. M.I. fără antecedente penale la:

- 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen.;

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de favorizare a infractorului prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen.

I s-a dedus arestul preventiv începând cu 28 iunie 1995 şi până 119 iunie 1996.

I s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 C. pen.

I s-a interzis drepturile prevăzute de art. 64 C. pen.

17. Plut. rez. I.C.M. fără antecedente penale la:

- 4 ani închisoare pentru asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen.;

- 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen.;

- 9 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen.;

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. i s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 9 (nouă) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

I-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 C. pen.

I s-a dedus arestul preventiv începând cu 20 iunie 1995 şi până la 19 iulie 1996.

B. S-a dispus totodată achitarea În baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. pentru infracţiunea de contrabandă prevăzută de art. 72 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 30/1978 a inculpaţilor civili T.R., M.Gh., O.M., B.R.D., T.E., S.L.Gh., P.I.D., col. rez. H.Gh., Lt. col. D.M. şi plut. rez. I.C.M., ori pentru complicitate la această infracţiune, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 72 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 30/1978 a inculpaţilor plut. maj. rez. G.V. şi civ. C.I.C.

Cu privire la latura civilă Tribunalul Militar Teritorial în baza art. 346 alin. (4) C. proc. pen. a dispus lăsarea nesoluţionată a acţiunea civilă exercitată de Ministerul Finanţelor.

În schimb, a fost respinsă acţiunea civilă exercitată de SC L.C.I." SRL cu sediul în Bucureşti, ca nefondată.

Totodată s-a luat act de renunţarea părţii civile SC "S.C." SRL Piteşti, la pretenţiile formulate în cauză.

Pentru a pronunţa această soluţie Tribunalul Teritorial Bucureşti a avut în vedere următoarele motive:

În baza probelor administrate, s-a stabilit că inculpatul T.R., în perioada octombrie 1994 - 1 mai 1995, a introdus în ţară ilegal din ţările vecine (Republica Moldova, Republica Ucraina, Republica Belarus), mai multe cantităţi de ţigări, cantitatea totală de 783 baxuri de ţigări străine, diverse mărci, sustrăgându-se de la plata taxelor vamale datorate statului în sumă de 21.614.328 RON (sumă calculată la data constatării), ţigări pe care le-a depozitat şi vândut în România în numele firmei sale, fără a evidenţia în contabilitatea acesteia operaţiunile comerciale efectuate, prin aceasta eludând plata impozitelor, taxelor şi contribuţiile legale.

La această activitate infracţională s-au asociat, de la început sau pe parcursul desfăşurării ei şi inculpaţii M.I.P., B.R.D., O.M., D.N.B., P.I.D., M.C., H.Gh., I.I.C., precum şi numiţii Ţ.V., P.V., C.D., C.E.

Astfel în toamna anului 1994, inc. T.R., prin intermediul inc. T.E., a făcut cunoştinţă cu inc. H.Gh., fost colonel de poliţie la IPJ Suceava. Acesta avea depozitate în garajul său 200 baxuri de ţigări „MC”, aparţinând cetăţenilor ucraineni Ţ.V. şi P.V. În locuinţa inc. H.Gh., inc. T.R. i-a cunoscut pe cei doi cetăţeni ucraineni, din discuţiile cu aceştia aflând despre posibilităţile, modalităţile şi avantajele aducerii şi valorificării în România prin contrabandă de ţigări străine.

Întrevăzând posibilitatea unor câştiguri mari şi rapide, inc. T.R. s-a hotărât să se asocieze cu cetăţenii ucraineni pentru a participa în nume propriu la organizarea şi desfăşurarea activităţilor de contrabandă cu ţigări.

Astfel, aşa cum rezultă din declaraţiile vamale de intrare în Ucraina ale inculpatului T.R., precum şi din ştampilele aplicate la vamă pe paşapoartele sale, acesta, începând cu luna septembrie 1994, având asupra sa valută, s-a deplasat de mai multe ori în Ucraina pentru a cumpăra ţigări străine.

Prin intermediul lui Ţ.V. şi P.V., inculpatul T.R. a cunoscut pe inculpatul M.I.P. (consătean cu Ţ.V.), pe C.D. (cetăţean român care în acel timp locuia în Cernăuţi), precum şi pe alţi cetăţeni ucraineni rămaşi neidentificaţi (V. II, V., Vas.), toţi aceştia fiind implicaţi în contrabanda cu ţigări între Ucraina şi România.

Prin intermediul său împreună cu aceştia, inculpatul T.R. a cumpărat mai multe cantităţi de ţigări străine de diverse mărci, care au fost depozitate la domiciliul inculpatului M.I.P. sau Ţ.V., aceştia locuind într-o localitate între Cernăuţi - Ostriţa.

De comun acord cu C.D., Ţ.V. şi M.I.P., inculpatul T.R. a acceptat ca inculpatul B.R.D. să adere la grupul lor.

Acest lucru s-a datorat faptului că inculpatul B.R.D. era prieten de familie cu L.I., patronul SC „P.C." SRL, care avea în dotarea societăţii un depozit gol de mărfuri pe care inculpaţii urmau să-l folosească.

Cumpărarea ţigărilor se făcea de către inculpatul T.R. sau de către ceilalţi cetăţeni ucraineni, în funcţie şi de măsura solicitărilor beneficiarilor din România.

Întrucât introducerea ţigărilor în România fără forme legale şi fără plata taxelor vamale nu se putea face decât prin mituirea unui vameş sau poliţist din Vama Siret, pentru „a livra" la timp marfa, trecerea prin vama română era „asigurată" de oricare dintre membrii grupului de contrabandişti, care avea „legătură" cu vreunul dintre vameşii sau lucrătorii de poliţie din tura în care se intenţiona introducerea ţigărilor în România, indiferent cui aparţineau acestea. De obicei, în Vama Siret, când erau vameşi sau poliţişti „cunoscuţi", se intra cu mai multe (2 - 6 microbuze) încărcate cu ţigări, aparţinând unor persoane diferite.

Printre vameşii şi lucrătorii de poliţie din Vama Siret cu care au „lucrat" membrii grupului inculpatului T.R. au fost inculpatul I.C.M. (ginerele şefului Vămii Siret), inculpatul plut. maj. G.V., inculpatul (vameş) C.I.C., vameş S.M. (decedat).

După organizarea activităţii inculpaţii T.R., B.R.D., M.I.P. şi numiţii Ţ.V. şi P.V. au început să facă transporturi cu ţigări spre România.

Între timp, inculpatul T.R. îşi înfiinţase societăţile comerciale „R." SRL şi „J.P." SRL în contabilitatea cărora până la data arestării sale nu a înregistrat nici o operaţiune comercială.

În luna decembrie 1994, inculpaţii T.R. şi B.R.D. s-au deplasat în două rânduri pentru a prelua şi introduce în România ţigări.

De ambele daţi, declaraţiile vamale de tranzit au fost întocmite pe numele lui C.D., astfel încât să nu se plătească în Ucraina taxe vamale. De asemenea, transportul a fost efectuat cu microbuze închiriate de la Cernăuţi.

1. Primul transport a fost de 200 baxuri ţigări „H" cumpărate din banii inculpaţilor T.R., B.R.D., Ţ.V. şi C.D.

Aceste ţigări au fost introduse în România fără plata taxelor vamale, cu ajutorul inculpatului plut. maj. G.V., care a pretins de la inculpatul B.R.D. suma de 3.500 $ SUA pentru a lăsa să treacă prin vamă, necontrolat şi fără îndeplinirea vreunei formalităţi vamale, microbuzul încărcat cu ţigări şi persoanele care însoţeau transportul.

În acelaşi timp, pentru a se asigura că faptele sale nu vor fi descoperite, inculpatul plut.maj.G.V. s-a oferit să „escorteze", cu maşina proprietate personală marca „V" de culoare albastră, pe inculpaţi şi microbuzul cu ţigări până la locul de depozitare al acestora, care era grajdul locuinţei din comuna Dersca a numitului C.D.

După îndeplinirea misiunii, inculpatul G.V. a primit de la inculpatul T.R., prin intermediul inculpatului B.R.D., din greşeală, 3.600 dolari SUA.

La efectuarea calculelor privind cheltuielile, inculpatul T.R., dându-şi seama că i-a dat din eroare 100 $ SUA în plus, l-a trimis la Siret pe inculpatul B.R.D. pentru a-i cere de la inculpatul G.V., acesta restituind cei 100 $ SUA fără a face vreo discuţie.

Aceste ţigări au fost vândute de inculpatul T.R., conform propriei declaraţii făcute cu ocazia confruntării cu inculpatul M.I.P., numitului P.V. din Bucureşti, fără a întocmi forme legale şi fără a evidenţia acest lucru în contabilitatea firmei sale.

Valoarea obligaţiilor fiscale neîncasate de către Statul Român prin introducerea în mod fraudulos a 200 baxuri de ţigări străine a fost calculată de către Ministerul Finanţelor la data descoperirii faptelor prin organele sale de specialitate ca fiind de 5.890.560 RON.

2. Cel de-al doilea transport efectuat în decembrie 1994 de către inc. T.R. şi B.R.D. a fost de 70 de baxuri de ţigări „H”, cumpărare din banii celor doi inculpaţi şi ai lui Ţ.V., zis „Vas.” (neidentificat până în prezent, la fel ca şi P.V.).

Acest transport a fost introdus în România fără documente legale şi fără plata taxelor vamale cu ajutorul inc. I.C.M., lucrător de poliţie în vama Siret, care a pretins şi primit de la inc. T.R. suma de 2.500 dolari SUA, lăsând să treacă prin vamă, necontrolat şi fără îndeplinirea vreunei formalităţi vamale, microbuzul încărcat cu ţigări, precum şi persoanele care însoţeau transportul.

Valoarea obligaţiile fiscale neîncasate de statul român prin introducerea în mod fraudulos a celor 70 baxuri de ţigări străine a fost calculată la data descoperirii faptelor de către Ministerul Finanţelor prin organele sale de specialitate ca fiind de 2.061.696 RON.

După trecerea microbuzului cu ţigări prin vamă în modul descris mai sus, inc. T.R. şi B.R.D. au dirijat transportul spre municipiul Suceava. Pe drum, aproape de intrare în oraşul Siret, în jurul orelor 24:00, microbuzul a fost oprit de către inc. plt. M.I. şi plt. B.C., subofiţeri la poliţia oraşului Siret, care constatând că în microbuz sunt ţigări, transportate fără forme legale, au acceptat să-i nu întocmească proces-verbal de constatare şi să nu le confişte marfa, căzând de acord ca a doua zi de dimineaţă, în jurul orelor 6:00 să se reîntâlnească în centrul oraşului Siret, pentru a „negocia preţul” neîndeplinirii atribuţiilor de serviciu.

Imediat, după ce i-au convins pe cei doi subofiţeri să nu le confişte marfa, inculpaţii au mers în oraşul Suceava, unde, în toiul nopţii, au descărcat ţigările în garajul inc. H.Gh.

A doua zi de dimineaţă cei doi subofiţeri s-au întâlnit cu inculpaţii şi în urma discuţiilor dintre aceştia s-a convenit că inculpaţii să le dea celor doi subofiţeri de poliţie suma de 200.000 RON. Primind banii cei doi subofiţeri au restituit inc. paşapoartele pe care le reţinuseră în noaptea anterioară. Cei doi subofiţeri au venit la întâlnirea fixată cu inculpaţii cu autoturismul marca „M”, ce s-a dovedit a fi al inc. M.I.

Inc. H.Gh. pentru depozitarea mărfii a primit suma de 100 dolari SUA.

Inc. T.R. a vândut aceste ţigări fără forme legale şi fără a face vreo înregistrare în contabilitatea firmei sale, în condiţii ce nu au putut fi elucidate.

3. În luna ianuarie 1995, inculpaţii T.R., B.R.D., M.I.P. şi numitul Ţ.V. au mai organizat un transport de ţigări, de această dată fiind vorba de 125 baxuri de ţigări „PM".

Sumele de bani (în valută) necesare achiziţionării acestor ţigări au fost avansate de inculpaţii T.R. (18.000 $ SUA), B.R.D. (2.000 $ SUA), M.I.P. (6.000 $ SUA) şi Ţ.V. (17.000 $ SUA).

Banii de la inculpaţii T.R. şi B.R.D. au fost luaţi de către Ţ.V., care s-a deplasat special în acest scop la Suceava, la domiciliul lui T.R.

Procurarea efectivă a ţigărilor şi introducerea lor în Ucraina a fost făcută de Ţ.V.

Declaraţia vamală de tranzit prin Ucraina a fost obţinută de inculpatul M.I.P., fiind întocmită pe numele lui C.D.

După procurarea ţigărilor şi depozitarea lor în comuna Ostriţa, Ţ.V. l-a anunţat telefonic pe inculpatul T.R., care s-a deplasat în Ucraina pentru a aranja preluarea, transportul şi introducerea ţigărilor în România.

Transportul ţigărilor s-a făcut cu un microbuz - înmatriculat în Ucraina - închiriat special în acest scop.

Până la Vama „P" ţigările au fost însoţite de inculpaţii T.R., Ţ.V. şi fratele inculpatului M.I.P. („V."), în vamă fiind aşteptat de inculpatul B.R.D.

Odată cu microbuzul inculpaţilor, în Vama „P" au mai venit şi alte două microbuze încărcate cu ţigări de contrabandă, aparţinând unor cetăţeni ucrainieni, dintre care inculpatul T.R. cunoştea pe un anume „M." (rămas neidentificat).

Întrucât în Vama Siret nu se nimerise să fie tura I.C.M., pe care-l cunoştea inculpatul T.R., cetăţeanul ucrainian „M." s-a oferit să „aranjeze" el trecerea ilegală a ţigărilor în România, atât pentru el cât şi pentru inculpaţi.

În acest sens, „M.” a trecut cu vameşul S.M. (zis „M."), în prezent decedat, care a fost de acord ca în schimbul a câte 2.000 $ SUA pentru fiecare microbuz cu ţigări, să faciliteze intrarea acestora în România, fără întocmirea vreunei formalităţi vamale.

După o aşteptare de câteva ore, când s-a ivit un moment prielnic, în sensul că Vama Siret nu era aglomerată, vameşul S.M. le-a făcut semn că pot intra în vamă şi trece fără probleme.

La rândul lor, inculpatul T.R. şi „M." au făcut semn celor din microbuz să vină în vamă, trecerea acestora fiind aranjată. în legătură cu acest aspect sunt de făcut unele sublinieri.

Microbuzele încărcate cu ţigări, care se doreau a fi introduse ilegal în România, veneau în Vama „P " de regulă noaptea, când activitatea în vamă era redusă.

Până când se găseau „soluţii" pentru trecerea microbuzelor prin vamă, fără îndeplinirea formalităţilor legale şi pentru „gardarea" (escortarea) acestora până la locurile de depozitare, autovehiculele respective aşteptau fie în Vama „P", fie după aceasta în zona neutră, cu faţa spre vama ucraineană, ca şi cum ar fi părăsit teritoriul României.

Având în vedere operativitatea cu care trebuia să se treacă prin vamă, precum şi distanţa relativ mare dintre punctul vamal românesc şi locurile de aşteptare a microbuzelor, între contrabandişti s-a instituit un sistem de semnale luminoase.

Astfel, un cerc făcut cu lanterna însemna „stare de aşteptare", balansarea lanternei în plan vertical însemna că se poate trece, iar mişcarea lanternei în plan orizontal însemna că „nu s-a putut face nimic şi se impune reîntoarcerea la Cernăuţi".

După trecerea prin Vama Siret fără nici un fel de control al documentelor sau al mărfurilor, microbuzele s-au deplasat spre locurile de depozitare din Suceava, având ca „antemergător" pe un subofiţer de la Serviciul de Circulaţie al oraşului Siret - „C." (rămas neidentificat), care era la volanul unui autoturism de culoare verde.

Acest subofiţer fusese anunţat de „misiunea" ce trebuia să o îndeplinească de către vameşul S.M., care în acest fel dorea să prevină orice complicaţii s-ar fi ivit pe traseu şi care ar fi condus la descoperirea faptelor sale.

Ţigările au fost descărcate din microbuzul cu care venise inculpatul T.R. în garajul unui vecin al inculpatului H.Gh., ale căror chei acesta le avea asupra sa, contra sumei de 150 $ SUA.

După descărcarea ţigărilor, inculpatul T.R. s-a întors cu autoturismul său la Vama Siret, dându-i vameşului S.M. suma pretinsă de acesta pentru „serviciul" făcut prin încălcarea atribuţiilor de serviciu, şi anume 2.000 $ SUA, precum şi alţi 200 $ SUA pentru serviciile făcute de subofiţerul „C.".

Din aceste ţigări, inculpatul M.I.P. a vândut personal 50 baxuri lui F.V., venind special în acest sens în Suceava la garajul inculpatului H.Gh.

Restul de ţigări a fost vândut de inculpatul T.R. unui anume „P." din Piteşti şi lui P.V. din Bucureşti (rămaşi neidentificaţi).

Toate ţigările au fost vândute de inculpat fără forme legale şi fără înregistrare în contabilitatea firmei sale a acestor operaţiuni comerciale.

Profitul obţinut din comercializarea ilicită a acestor ţigări s-a împărţit între investitori, după scăderea „cheltuielilor" aferente, banii fiind duşi de această dată de inculpatul T.R. în Ucraina şi daţi lui Ţ.V., care la rândul său i-a împărţit cu inculpatul M.I.P.

Valoarea obligaţiilor fiscale neîncasate de către Statul Român, prin introducerea în mod fraudulos a celor 125 baxuri de ţigări „PM" a fost calculată de către Ministerul Finanţelor la data descoperirii faptelor prin organele sale de specialitate ca fiind de 6.431.880 RON.

4. Până la sfârşitul lunii martie 1995, inculpaţii nu au mai efectuat nici un transport de ţigări, întrucât vânzarea acestora a fost lentă, neputându-se reîntregi „fondul de rulment" pe care inculpaţii îi reinvesteau în achiziţionarea unor noi cantităţi de marfă.

Abia la sfârşitul lunii martie 1995, s-au încasat banii pe ţigările vândute, astfel încât s-a procedat la organizarea unui nou transport.

Între timp, inculpatul B.R.D. s-a retras din afacere, motivul pe care acesta îl precizează în declaraţiile date fiind acela că inculpatul T.R. îl amâna cu plata profitului rezultat din ultimul transport.

Tot în această perioadă, inculpaţii T.R., M.I.P. şi numitul Ţ.V. au fost „nevoiţi" să-l accepte în grupul lor pe inculpatul O.M., care s-au asociat cu ceilalţi făptuitori venind cu o contribuţie personală de 11.000 $ SUA avuţi împreună de inculpaţii T.R., M.I.P. şi numitul Ţ.V.

Fiind anunţat de un prieten de-al său că la Kiev a găsit o sursă de unde pot procura, en gros, ţigări „MC" la un preţ mai mic, dar fără documente legale, inculpatul M.I.P. a luat banii de la Ţ.V. După care s-a deplasat la Kiev, de unde a cumpărat 394 baxuri de astfel de ţigări.

Conform planului prestabilit, Ţ.V. a făcut rost de mijloc de transport al ţigărilor, ducându-se după inculpatul M.I.P. la Kiev.

Cei doi au transportat şi depozitat marfa la domiciliul inculpatului M.I.P. din satul Ostriţa.

Din aceste ţigări, 120 baxuri au fost luate şi valorificate de Ţ.V. în împrejurări neelucidate, restul de ţigări urmând a fi introduse şi valorificate ilegal în România.

Introducerea şi găsirea operativă a unor clienţi cărora să li se vândă marfa cădea în sarcina inculpatului T.R. conform „schemei de organizare", acesta urmând a ţine în permanenţă legătura cu inculpatul M.I.P. pentru a-l anunţa când va „rezolva" problemele.

La începutul lunii aprilie 1995, inculpatul T.R. a luat legătura în mai multe rânduri cu inculpatul C.I.C. zis „B." (vameş) care i-a spus că în noaptea de 12 aprilie 1995 este posibilă trecerea microbuzului cu ţigări.

Imediat inculpatul T.R. a luat legătura cu inculpatul M.I.P. pe care I-a anunţat să vină cu ţigările în vamă, în noaptea de 12 aprilie 1995.

Inculpaţii M.I.P. şi C.D. s-au ocupat de obţinerea declaraţiei vamale de tranzit a ţigărilor pe teritoriul Ucrainei, aceasta fiind întocmită pe numele lui C.D. pentru 230 baxuri ţigări „MC" şi 20 baxuri ţigări „PM".

Inculpatul M.I.P. a închiriat un, microbuz înmatriculat sub nr. ........ şi împreună cu C.D. au dus ţigările în vama „P " în seara zilei de 12 aprilie 1995, aici aşteptându-l inculpaţii T. şi O.M.

Conform indicaţiilor inculpatului C.I.C. („B.") microbuzul a aşteptat în zona vămii P, până când, prin semnalele prestabilite făcute cu lanterna, putea să intre şi să treacă prin Vama Siret fără probleme.

Acest lucru s-a întâmplat în jurul orelor 01:00 - 02:00 noaptea, atunci când „şeful de tură de la vameşi a mers să se odihnească" nemaifiind trafic.

Nici de această dată nu s-a întocmit nici o formalitate legală care să ateste trecerea prin vamă a microbuzului încărcat cu ţigări şi a persoanelor care-l însoţeau şi nici un control al documentelor (paşapoarte sau al mărfii).

Pentru „escortarea" acestui transport, inculpatul T.R. „a angajat" doi subofiţeri de poliţie, îmbrăcaţi în uniformă, rămaşi neidentificaţi, pe care i-a găsit într-un bar din oraşul Siret.

După trecerea prin vamă, microbuzul în care se afla alături de şofer M.I.P. şi T.R. a fost dirijat de acesta din urmă, către municipiul Suceava.

Pe drum, inculpaţii s-au întâlnit şi cu inculpatul O.M. pe care-l trimiseseră să facă rost de „antemergători".

Ţigările au fost descărcate în depozitul numitului L.N. de către M.I.P. şi O.M., timp în care inculpatul T.R. s-a reîntors la Vama Siret şi i-a dat lui C.I.C. suma pretinsă de acesta pentru a nu-şi îndeplini atribuţiile de serviciu şi anume 5.000 $ SUA.

În aceeaşi noapte, în timp ce inculpatul T.R. se afla la Vama Siret, microbuzul s-a reîntors pentru a părăsi România.

Întrucât întârziase cam mult, inculpatul C.I.C. nu i-a permis ieşirea din ţară, acest lucru făcându-l în următoarea tură, când el a fost de serviciu.

Identificarea inculpatului C.I.C., cunoscut sub porecla „B.", ca fiind vameşul care a pretins şi primit cei 5.000 $ SUA în scopurile arătate mai sus, s-a făcut pe baza recunoaşterii dintr-un grup de persoane de către inculpatul T.R.

Profitul obţinut prin comercializarea ilicită a ţigărilor a fost împărţit între investitori după scăderea „cheltuielilor" aferente, banii cuveniţi cetăţenilor ucrainieni fiind duşi personal de către inculpatul T.R., la domiciliul inculpatului M.I.P., aşa cum s-a menţionat de către acesta cu ocazia confruntării efectuate între el şi inculpatul T.R.

Valoarea obligaţiilor fiscale neîncasate de către Statul Român prin introducerea în mod fraudulos a ţigărilor „MC" şi „PM" a fost calculată de către Ministerul Finanţelor la data descoperirii faptelor, prin organele sale de specialitate ca fiind de 7.230.192 RON.

Aceste ţigări au fost valorificate în România de către inculpatul T.R., în această activitate implicându-l şi pe inculpatul D.B. care domicilia în municipiul Piteşti şi avea constituită SC „G.M." SRL şi care-i fusese coleg de facultate şi prieten.

Întrucât firma sa „dăduse faliment", la propunerea inculpatului T.R., inculpatul D.B.N., la începutul lunii aprilie 1995 a venit din municipiul Suceava, locuind în apartamentul închiriat de T.R. de la F.N.

În discuţiile purtate, inculpatul T.R. i-a adus la cunoştinţă inculpatului D.B.N. faptul că desfăşoară o activitate de contrabandă cu ţigări care i-a adus, în câteva luni, un profit de 18.000 $ SUA, propunându-i să-l ia ca asociat.

Pentru început inculpatul T.R. a convenit cu inculpatul D.B.N. ca acesta să participe la „afaceri" pe segmentul care-l reprezenta, găsirea unor clienţi noi şi vânzarea (distribuirea) ţigărilor fie cu acte, fie fără acte, în acest din urmă caz actele întocmite fiind fictive, instruindu-l în acest sens.

Prin acceptarea de către inculpatul D.B.N. a propunerilor făcute de inculpatul T.R., se câştiga o nouă piaţă de distribuire ilicită a ţigărilor în zona municipiului Piteşti, unde până în aprilie 1995 acesta locuise şi îşi desfăşura activitatea comercială.

Pe baza ajutorului acordat de inculpatul D.B.N., inculpatul T.R. a început să se ocupe şi de vânzarea ţigărilor introduse ilicit în România de alte grupuri de contrabandişti, care nu reuşiseră să-şi formeze propria reţea de comercializare a ţigărilor.

Cercetările efectuate în cauză au reuşit să stabilească participarea inculpatului D.B.N. la vânzarea unor dintre ţigările aduse în România, prin contrabandă, fie de inculpaţi T.R., fie de alte persoane, în două cazuri, da participările acestuia la activitatea infracţională sunt mai numeroase, fapt ce rezultă din carnetul de tipizate „Aviz de însoţire a mărfii" aparţinând SC „C." SRL în care numele său apare în mai multe astfel de avize în calitate de delegat „transportator" cu diferite cantităţi de ţigări.

Astfel, în luna aprilie, inculpatul D.B.N., în realizarea „sarcinilor" ce-i reveneau a luat legătura cu numitul N.A. din municipiul Piteşti, patronul SC „S.C." SRL, oferindu-i acestuia spre vânzare ţigări străine la un preţ convenabil şi anume 1.950 ROL pachetul de „M." şi 620 ROL pachetul de „MC".

Acceptând oferta, N.A. a luat legătura cu T.R. şi D.B.N. pentru a stabili modalitatea de preluare şi plată a ţigărilor şi cantităţilor disponibile.

Inculpaţii i-au comunicat că sunt de vânzare 26 baxuri ţigări „M." şi 4 baxuri „MC", livrarea şi plata urmând a se face la Suceava.

În ziua de 28 aprilie 1995, N.A. l-a trimis la Suceava cu autoturismul „D", înmatriculat sub nr. ............. şi cu suma de 26.600.000 ROL, pe numitul S.A., administratorul societăţii sale.

Ajungând la Suceava, S.A. s-a întâlnit cu inculpatul T.R., care l-a condus într-o parcare, unde, se afla cu un autoturism cu geamuri fumurii, plină cu ţigări.

Ţigările din această maşină, inculpatul T.R. şi S.A. le-au transportat în autoturismul cu care venise S.A., în total 26 baxuri „M." şi 4 baxuri „MC".

După ce a primit 26.600.000 ROL, în faţa martorului S.A., inculpatul T.R. a completat un formular de „aviz de însoţire a mărfii" în care a trecut ca furnizor SC „C." SRL, ca beneficiar SC „S.C." SRL şi ca delegat pe S.A. cu menţiunea numărului autoturismului ............ Urma ca a doua zi inculpatul T.R. să trimită factura, lucru care nu s-a mai întâmplat.

Cantitatea de ţigări cumpărate, N.A. a introdus-o în gestiune, întocmind note de recepţie, după care a transportat-o la punctul de vânzare din Bucureşti.

Ţigările „vândute" de inculpatul T.R. au fost ridicate şi indisponibilizate de către organele de poliţie, N.A. solicitând restituirea sumei de 26.600.000 ROL.

Al doilea caz în care inculpatul D.B.N. a participat la comercializarea de ţigări, se prezintă astfel:

În luna aprilie 1995, un cetăţean ucrainian, rămas neidentificat (K.) a introdus prin contrabandă în România o cantitate de ţigări de mărci diferite, pe care Ie-a depozitat în comuna Negostina, la martorul H.I.

La recomandarea inculpatului M.I.P., „K." a acceptat ca aceste ţigări să fie valorificate în România de inculpatul T.R., acest lucru fiind adus la cunoştinţa lui T.R. care a fost de acord.

Întrucât nu putea să se ocupe personal de vânzarea acestor ţigări l-a desemnat pe inculpatul D.B.N. să rezolve problema în sensul luării ţigărilor din comuna Negostina, transportarea la Bucureşti şi predarea lor unor cetăţeni arabi. Pentru transportul ţigărilor cei doi inculpaţi au apelat la inculpatul P.I.D., proprietarul microbuzului ............. care avea cunoştinţă de caracterul ilicit al comerţului cu ţigări practicat de către inculpaţi şi care, în schimbul unor sume de bani, nedeclarate la organele financiare de stat ca venituri impozabile, acceptă să efectueze astfel de transporturi.

În ziua de 28 aprilie 1995, inculpaţii D.B.N. şi P.I.D. s-au deplasat în comuna Negostina de unde au încărcat microbuzul cu 67 baxuri ţigări „D” în valoare de 41.540.000 ROL, pe care le-au transportat până în oraşul Suceava.

Pentru a avea „documente justificative" pe acest traseu, inculpatul D.B.N. a întocmit „avizul de însoţire a mărfii" nr. 537162 (fără dată pe copie) trecând ca furnizor SC „C." SRL, ca beneficiar SC „G." SRL şi ca delegat P.I.D. cu menţiunea nr. autovehiculului cu care se efectua transportul, după care l-a semnat în fals pe inculpatul T.R.

Aceste tipizate de avize îi fuseseră date anterior inculpatului D.B.N., ştampilate în alb, de către inculpatul T.R. pentru ca acesta să le folosească în mod special în scopul menţionat mai sus.

La Suceava, aceste ţigări au fost transbordate în alt microbuz, marca „M." cu număr de Bucureşti, destinaţia lor rămânând necunoscută.

Pentru acest transport, inculpatul P.I.D. a primit de la inculpatul D.B.N. suma de 60.000 ROL, bani pe care nu i-a declarat ca venit impozabil.

În aceeaşi zi, la solicitarea inculpatului D.B.N., inculpatul P.I.D. l-a însoţit din nou pe acesta în comuna Negostina pentru a lua restul de ţigări rămase, pentru a le transporta la Bucureşti.

S-au mai încărcat 67 baxuri cu ţigări „D” pe care cei doi inculpaţi le-au dus direct la Bucureşti, unde au ajuns în jurul orelor 08:00, în ziua de 29 aprilie 1995.

D.B.N. a vândut ţigările în zona Complexului Expoziţional unor arabi.

După descărcarea ţigărilor, inculpatul D.B.N. i-a dat inculpatului P.I.D. suma de 200.000 ROL, bani pe care acesta, de asemenea, nu i-a declarat ca venit impozabil.

Parte din banii rezultaţi, circa 13.500 $ SUA au fost daţi de inculpatul D.B.N. la indicaţia inculpatului T.R. unui cetăţean ucrainian.

Şi de această dată, pentru a nu avea probleme la un eventual control pe traseu, inculpatul D.B.N. a luat din carnetul de formulare tipizate al SC „C." SRL şi a completat cu date nereale „avizul de însoţire al mărfii" nr. 537163 din 28 aprilie 1995, trecând ca furnizor SC „C.” SRL, ca beneficiar SC „T." SRL Buşteni, ca delegat P.I.D., semnându-l în fals pe inculpatul T.R.

Verificările efectuate la SC „T." SRL Buşteni au stabilit că această firmă nu a primit niciodată ţigări de la SC „C." SRL sau de la alte firme ale inculpaţilor, astfel încât menţiunile făcute de inculpatul D.B.N. apar ca fiind nereale, scopul neidentificării operaţiunilor comerciale efectuate şi sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale către stat.

5. Inculpatul T.R. nu s-a putut ocupa personal de livrarea transporturilor de ţigări efectuate de inculpatul D.B.N., deoarece la data de 27 aprilie 1995, împreună cu O.M., plecase în Ucraina (aşa după cum rezultă din ştampilele aplicate pe paşapoarte) pentru a organiza un nou transport de ţigări în România, de această dată fiind vorba de 158 baxuri ţigări marca „C".

Până în Ucraina, inculpaţii au mers cu autoturismul inculpatului T.R. înmatriculat sub nr. ........

În Ucraina, inculpaţii s-au întâlnit cu „V. II", „Vas." şi „K.", stabilind să cumpere ţigările „C" cu 240$/bax de toţi banii pe care-i aveau asupra lor (aproximativ 38.000 $, 11.000 $, aparţinând inculpatului O.M. şi 17.000 $ aparţinând inculpatului T.R.

După predarea banilor cetăţenilor ucrainieni, inculpatul T.R. s-a întors în România, iar inculpatul O.M. s-a deplasat cu cetăţenii ucrainieni la Vama „C." dintre Ucraina şi Moldova.

Aici, inculpatul O.M. a întocmit o declaraţie vamală de tranzit, nereală, privind 7.900 cartuşe ţigări „C", după care împreună cu cetăţenii ucrainieni s-a întors în localitatea Ostriţa, unde erau deja depozitate aceste ţigări, pentru a pregăti transportul, în aşteptarea inculpatului T.R., care în acest timp „rezolva" problemele legate de acest transport în România.

Pentru transportul acestor ţigări s-a închiriat un microbuz înmatriculat sub nr. ......... care a fost încărcat cu cele 7.900 cartuşe ţigări „C".

În seara zilei de 30 aprilie 1995, inculpaţii T.R. şi O.M. au adus microbuzul cu ţigări în vama „P ", inculpatul O.M. prezentând organelor vamale ucrainene, declaraţia vamală de tranzit şi primind „liber de vamă".

Întrucât în noaptea de 30 aprilie 1995, în vamă „era o tură peste care nu se putea trece”, inculpaţii au aşteptat până dimineaţa, când în tură a intrat inculpatul I.C.M. pe care inculpatul T.R. îl cunoştea.

Aşteptarea s-a făcut în zona neutră a vămii.

Între timp, prin vama „P" au mai trecut două microbuze ucrainiene, înmatriculate sub nr. ............., condus de H.S. şi nr. ........ condus de T.I., încărcate cu ţigări „H".

Dintre persoanele care însoţeau cele două microbuze au putut fi identificate doar trei, inculpaţii M.Gh., M.I.P. şi numitul L.I., celelalte persoane (dintre care un cetăţean român şi doi cetăţeni ucrainieni) reuşind să fugă în momentul intervenţiei organelor de poliţie, după descărcarea ţigărilor în oraşul Suceava.

Faptele comise în legătură cu ţigările transportate în cele două microbuze de către inculpatul M.Gh. şi L.I. vor fi descrise la punctul II.

Trecerea celor 3 microbuze cu ţigări prin vama română a fost „aranjată" de către inculpatul T.R. cu inculpatul plut. I.C.M., care, pentru a permite intrarea în România a acestor mărfuri, fără documente legale, fără plata taxelor vamale şi fără îndeplinirea vreuneia dintre formalităţile legale care-i reveneau conform atribuţiilor de serviciu, a pretins şi primit câte 2.000 $ SUA pentru fiecare microbuz.

Microbuzele cu ţigări, la cererea inculpatului plut. I.C.M. au fost „escortate" până la locul de depozitare din Suceava de către un lucrător de poliţie din IPJ Suceava (rămas neidentificat), aflat la volanul unui autoturism marca „M.".

În Suceava, ţigările au fost depozitate în magazia numitului L.I., în prezenţa acestuia, a inculpaţilor T.R., M.C. şi a numitului B.A. (coasociat la SC „P." SRL), fapt consemnat ca atare în procesul-verbal de constatare întocmit de organele de poliţie.

Inculpatul M.C. şi finul său L.I., fiind anunţaţi anterior de către inculpatul T.R. de sosirea acestui transport de ţigări, găsiseră deja un client care să cumpere parte din ele, şi anume SC „L.C.I." SRL cu sediul în Bucureşti, al cărei patron este D.J.A.

Cel ce discutase în calitate de comerciant şi proprietar al ţigărilor cu beneficiarul, preţul, marca şi modalitatea de predare a ţigărilor ce urmau să se vândă, a fost inculpatul M.C., acest lucru făcându-l atât telefonic, cât şi cu ocazia venirii numitului D.J.A. la Suceava, în ziua de 29 aprilie 1995, pentru a ridica marfa.

Întrucât ţigările nu putuseră fi livrat la timp de către inc. T.R. şi O.M., numitul D.J.A. a revenit la Bucureşti, lăsând pe martorii H.M., proprietarul microbuzului ......... şi pe M.H., fiul acestuia, să ridice ţigările şi să le transporte la Bucureşti.

În acelaşi timp, D.J.A. l-a trimis la Suceava pe fratele său, A.J.A. cu suma de 45.000.000 ROL (aproximativ 25.000 $ SUA), reprezentând contravaloarea ţigărilor (486 ROL un pachet de ţigări „H").

A.J.A. a ajuns la Suceava pe data de 1 mai 1995, aici luând legătura tot cu inculpatul M.C., care l-a condus până la depozitul unde fuseseră descărcate ţigările aduse de inculpaţii T.R. şi O.M.

După ce sau încărcat în microbuzul numitului H.M. 171 baxuri ţigări „H", inculpatul M.C. a întocmit factura nr. 948101 din 1 mai 1995 în care a trecut în mod nereal ca furnizor al ţigărilor SC „R." SRL Suceava, semnând în fals ca reprezentant autorizat al acesteia.

Totodată, inculpatul M.C. a întocmit şi chitanţa nr. 59 din 1 mai 1995, tot în numele SC „R." SRL, confirmând prin semnătura sa, în locul celei autorizate, primirea sumei de 49.032.540 ROL de la SC „L." SRL, ca preţ al mărfurilor vândute.

De faţă la aceste operaţiuni se afla şi B.A., asociatul inculpatului M.C. la SC „P." SRL.

Procedând în acest mod, inculpatul a urmărit să ascundă provenienţa ţigărilor, despre care avea cunoştinţă că este ilicită, dar în acelaşi timp, prezentându-se şi acţionând ca patron al unei societăţi comerciale „P." SRL legal constituite şi proprietar al ţigărilor, inculpatul a urmărit să-l convingă pe cumpărător de caracterul legal al operaţiunii comerciale efectuate.

Această operaţiune comercială şi documentele aferente, întocmite de inculpat nu au fost evidenţiate în contabilitatea firmei, în acest fel inculpatul sustrăgându-se de la plata obligaţiilor datorate statului.

În legătură cu modul de acţionare al inculpaţilor pentru a nu lăsa „urme" care să conducă la identificarea lor, în eventualitatea descoperirii faptelor, sunt de făcut următoarele sublinieri:

Pe parcursul cercetărilor s-a stabilit că factura nr. 948101 din 1 mai 1995, completată cu date nereale de către inculpatul M.C., făcea parte dintr-un facturier care fusese eliberat (ca document cu regim special) în anul 1993 pentru SC „T." SRL, unde asociaţi sunt M.R., D.M. şi D.D.

Întrucât SC „T." SRL nu a desfăşurat activităţi de angrosist, acest facturier a rămas nefolosit până în ziua de 26 aprilie 1995, când, la solicitarea numiţilor P.Gh. şi P.V., M.R. l-a data acestora facturierul în alb, contra sumei de 75.000 ROL.

La rândul lor cei doi au fost solicitaţi de către L.I. să-i procure un astfel de facturier în alb, pentru fiecare factură obţinută oferind suma de 10.000 ROL. Acesta din urmă a pus facturierul obţinut la dispoziţie inc. M.C., pentru ca acesta să poată întocmi în fals factura nr. 948101 din 01 mai 1995.

Valoarea obligaţiilor fiscale neîncasate de statul român prin introducerea frauduloasă a ţigărilor „C." a fost calculată de Ministerul Finanţelor la data descoperirii faptelor ca fiind de 65.728.000 ROL.

În toamna anului 1994, inc. M.Gh., care anterior a făcut mai multe deplasări în Ucraina, l-a cunoscut pe cetăţeanul ucrainean L.I., la propunerea căruia a acceptat să participe la contrabanda cu ţigări străine pe care el o efectua în România, împreună cu prietenii săi, din care pe unul l-a indicat atunci în persoana inculpatului M.C.

Începând din septembrie 1994 şi până în ziua de 01 mai 1995 când a fost prins în flagrant, inc. M.Gh. împreună cu L.I., inc. M.C., B.A., I.L., M.I.P. a efectuat mai multe transporturi de ţigări din Republica Moldova, Republica Belarus, prin Ucraina în România.

În cauză cercetările s-au putut definitiva numai cu privire la o parte din aceste transporturi, anume:

1. La începutul lunii februarie 1995, inc. M.Gh. s-a deplasat în Rusia împreună cu L.I., de unde cetăţeanul ucrainean a cumpărat 204 baxuri de ţigări „M" (10.200 cartuşe), pe care cei doi împreună cu inc. M.C., L.N. şi B.A., urmau să se ocupe de comercializarea ţigărilor.

Aceste ţigări au fost valorificate de inc. M.C., L.N. şi B.A., în condiţii care au rămas neelucidate. Dintre aceste ţigări au rămas nevalorificate 10 cartuşe care au fost găsite de către organele de poliţie cu ocazia percheziţiei în garajul inc. H.Gh.

Valoarea obligaţiilor fiscale datorate statului pentru cele 204 baxuri de ţigări introduse ilegal în România calculată la data descoperirii faptelor este de 184.722.000 ROL.

2. La sfârşitul lunii martie 1995, inc. M.Gh. şi inc. M.I.P., împreună cu L.I., după ce au cumpărat din Republica Moldova 230 baxuri de ţigări „R", le-au introdus fără plata întocmirea documentelor vamale în România prin vama „P" cu microbuzul, înmatriculat sub nr. ............, trecerea prin vamă fiind aranjată contra sumei de 2.000 dolari SUA de către L.I..

Ţigările introduse în mod ilegal în România au fost vândute în condiţii neelucidate, în evidenţele contabile ale inculpaţilor nefiind nici o menţiune cu privire la aceste operaţiuni.

3. Tot în aprilie 1995, inc. M.Gh., împreună cu L.I., au introdus ilegal în România prin Ucraina 210 baxuri de ţigări „D”, care au fost cumpărate din Republica Belarus.

Acestea au fost depozitate la L.I., de unde în parte au fost valorificate fără forme legale, rămase nevalorificate (89 baxuri) au fost găsite cu ocazia percheziţiei în depozitul lui I.L.

Valoarea obligaţiilor fiscale datorate statului pentru cele 210 baxuri de ţigări introduse ilegal în România calculată la data descoperirii faptelor este de 190.155.000 ROL.

4. În jurul datei de 26 aprilie 1995, inc. M.Gh. împreună cu L.I., au transportat din Republica Moldova în România 460 baxuri de ţigări „H”, din care pentru 250 baxuri a întocmit declaraţie vamală de tranzit Moldova - Ucraina - România), iar pentru 210 baxuri s-a întocmit declaraţie vamală de tranzit pe numele unei cetăţean român „Pavel” (rămas neidentificat). Ţigările au fost transportate la Cernăuţi, parte din acestea fiind descărcate la domiciliul inc. M.I.P., iar parte din ele la domiciliul lui L.I.

În ziua de 30 aprilie 1995 în vama „P”, pe lângă cele 2 microbuze care erau însoţite de inc. M.Gh., L.I., „P.”, H.S., T.I., în vamă au mai venit trei microbuze aparţinând unor cetăţeni ucraineni, „M.”, „V.”, precum şi microbuzul cu ţigări ale inc. T.R.

Întrucât, în ziua de 30 aprilie 2005 nu s-a putut trece Vama „P”, nefiind de serviciu inc. I.C.M., aşa cum se aşteptau inculpaţii, aceştia au trecut vama în cursul zilei de 01 mai 1995, cu sprijinul inc. I.C.M., căruia i-au dat suma de 2.000 dolari SUA de fiecare microbuz, fără să îndeplinească nici o formalitate vamală.

Valoarea obligaţiilor datorate statului prin introducerea în ţară a celor 6 microbuze cu ţigări în ziua de 01 mai 1995 cu acordul inc. I.C.M., este de 579.904.000 ROL, din care 43.660.000 ROL reprezintă obligaţiile fiscale datorate statului pentru 250 baxuri ţigări „H” introduse ilegal în România de către inc. M.Gh. pe numele său.

În total în cursul anului 1995 inc. M.Gh. împreună cu L.I., I.C.M. a introdus ilegal în România cantitatea de 894 baxuri ţigări străine, diverse mărci, sustrăgându-se de la plata taxelor vamale datorate statului în sumă de 626.802.00 ROL (calculate la data descoperirii faptelor), ţigări care au fost depozitate şi vândute în România prin intermediul inc. M.C., H.Gh., L.I. şi B.A., fără a se întocmi documente legale şi fără a se face vreo înregistrare a acestei operaţiuni în contabilitatea vreunei firme, prin aceasta eludându-se plat impozitelor, taxelor şi contribuţiilor legale.

Ca şi inc. T.R. şi inc. T.E. şi-a organizat un grup de persoane (furnizori, transportatori, depozitari, lucrători vamali, lucrători de poliţie, beneficiari) care să asigure realizarea contrabandei cu ţigări. Acesta l-a atras în activitatea infracţională şi pe socrul său inc. S.L.Gh. şi inc. C.C., care au investit sume de bani în această afacere. Prin intermediul socrului său inc. T.E. la atras în activitatea infracţională şi pe inc. D.M., lt. Col. la I.P.J. Suceava, care a acceptat să-l ajute pe acesta şi pe socrul său pentru a transporta în siguranţă ţigările de contrabandă din Vama Siret până la locurile de depozitare, însoţind pe traseele respective, microbuzele încărcate cu ţigări, pentru ca prin autoritatea gradului şi funcţiei sale, să evite eventualele controale ce s-ar fi putut efectua pe drum.

De asemenea, inc. T.E. şi-a asigurat trecerea prin Vama Siret a ţigărilor, fără îndeplinirea nici unei formalităţi legale, datorită legăturilor pe care şi le-a creat în rândul funcţionarilor vamali şi de poliţie din PC.T.F. Siret, în schimbul obţinerii de către aceştia a unor sume de bani. Dintre lucrătorii de la Vama Siret cu care inculpatul a colaborat în mod direct a fost identificat vameşul S.M. (în prezent decedat), care în schimbul unor sume de dolari lăsa să pătrundă pe teritoriul României ţigările aduse de inculpat, fără îndeplinirea nici uneia dintre formalităţile legale ce trebuiau să fie efectuate în aceste cazuri şi fără plata taxelor vamale aferente.

Transportul ţigărilor de la locurile de depozitare la beneficiari, inculpatul îl avea asigurat prin intermediul lui P.I.D. cu microbuzul .............. şi B.P. cu microbuzul ..........., acestea fiind valorificare apoi prin intermediul unor cetăţeni arabi.

Livrarea ţigărilor în România, inc. T.E., S.L.Gh. şi C.C., o făceau în calitate de comercianţi, patroni de societăţi comerciale, fără însă a înregistra aceste operaţiuni în contabilitatea vreuneia dintre firmele lor. Livrarea ţigărilor era făcute fie cu acte „proforma”, fie fără acte (pentru cantităţile mai mici). Datorită faptului că inculpaţii nu au înregistrat operaţiunile comerciale cu ţigări în contabilitate, nu s-a putut stabili în concret beneficiarii ţigărilor şi cantităţile cumpărate de aceştia.

Cert este că, întocmirea documentelor de livrare pentru ţigări, constituia pentru inculpaţi doar o modalitate de a-şi crea o aparenţă de legalitate privind provenienţa mărfii, astfel încât să poată justifica transportul pe traseu, în eventualitatea unor controale.

Din întreaga activitatea infracţională a inc. T.E., pe baza probelor administrate se poate stabili introducerea şi valorificare ilicită de către acesta a 1829 baxuri ţigări străine de diferite mărci, prin faptele comise statul fiind prejudiciat cu suma totală de 391.955.972 ROL (sumă calculată la data descoperirii faptelor).

La sfârşitul anului 1994, prin intermediul inc. T.R., inc. T.E. la cunoscut pe inc. A.Gh. căruia i-a propus să colaboreze cu el, în sensul că atunci când acesta din urmă va pleca să cumpere ţigări în statele fostei URSS să-l anunţe şi pe el, pentru a contribui cu sume de bani.

1. Astfel, în luna ianuarie 1995, inc. T.E., împreună cu inc. C.C. şi inc. A.Gh., s-au deplasat în Ucraina, pentru a cumpăra şi aduce în România, prin contrabandă, ţigări.

Din suma de 20.000 dolari SUA investită de inculpaţi s-au cumpărat 150 baxuri de ţigări „MC”, care au fost scoase din Ucraina pe baza a trei declaraţii de tranzit fictive, întocmite de C.Cr., pentru a se evita plata taxelor vamale.

Aceştia au trecut ţigările prin Vama Siret fără a întocmi formalităţile legale cu ajutorul vameşului S.M. şi a inc. D.M. de la I.P.J. Suceava, acesta din urmă asigurându-le trecerea în cazul unor controale ale poliţiei.

Ţigările astfel introduse în ţară au fost transportate de către inc. T.E., împreună cu inc. P.I.D., cu microbuzul acestuia marca „R” cu numărul de înmatriculare .........., unde au fost valorificate prin intermediul unor cetăţeni arabi din Bucureşti care aveau standuri la Pavilionul Expoziţiei.

Valoarea obligaţiilor fiscale datorate statului prin introducerea ilegală în România a cantităţii de ţigări sus-menţionată a fost stabilită de către Ministerul de Finanţe prin organele sale ca fiind de 4.410.432 ROL.

2. La circa 1 - 2 săptămâni după acest transport, inc. T.E. a mai organizat un transport de ţigări din Ucraina în România împreună cu inc. A.Gh.

La achiziţionarea, transportul şi vânzarea acestor ţigări au participat inculpaţii T.E., C.C., S.L.Gh., A.Gh., C.Cr., B.V., D.M., la care s-a adăugat şi P.I.D. în calitate de şofer şi proprietarul mijlocului de transport.

Astfel au fost introduse în România fără întocmirea formalităţilor legale un număr de 450 de baxuri de ţigări, ce au fost depozitate în comuna Mălini, a doua zi fiind transportate la Bucureşti, unde au fost date unei cetăţean arab.

Pentru transportul acestor ţigări de la Cernăuţi la Bucureşti inc. P.I.D. a primit de la inc. T.E. şi C.C. suma de 350.000 ROL, bani pe care acesta nu i-a declarat ca venit impozabil.

3.4.5.6. După efectuarea transportului descris mai sus, inc. T.E. a încetat să mai colaboreze cu inc. A. Gh., iar la propunerea unor furnizori şi beneficiari arabi, a acceptat ia ţigări din fostele state al URSS pe credit şi să le transporte în România, obţinând pe fiecare bax adus la destinaţie 5 - 20 dolari SUA.

Procedând astfel, în luna aprilie 1995, inc. T.E., C.C. şi S.L.Gh. au organizat şi efectuat 4 transporturi cu ţigări din statele fostei URSS prin Ucraina în România, fără a avea forme legale.

Primul transport conţinând 250 de baxuri marca „H” şi 78 marca „R”, a fost realizat de inc. T.E. şi C.C. la sfârşitul lunii martie şi începutul lunii aprilie 1995.

Al doilea transport, conţinând 175 baxuri ţigări marca „H”, a fost efectuat de inc. T.E. şi S.L.Gh. în a doua decadă a lunii aprilie 1995.

Al treilea şi al patrulea transport de ţigări, conţinând 175 baxuri marca „H” şi respectiv, 390 baxuri marca „H”, 150 baxuri marca „PM” şi 20 baxuri marca „R” au fost organizate şi efectuate de inc. T.E. şi C.C. la sfârşitul lunii aprilie 1995 şi în prima zi a lunii mai 1995.

Toate aceste ţigări au fost trecute prin Vama Siret fără întocmirea niciunei formalităţi vamale şi fără plata taxelor vamale aferente, cu complicitatea vameşului S.M. (în prezent decedat).

Prin Sentinţa penală nr. 25 din 24 februarie 1999 pronunţată în Dosar nr. 538/1996/bis Tribunalul Militar Teritorial, sesizat prin acelaşi rechizitoriu al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial din 8 ianuarie 1996, alături de ceilalţi inculpaţi şi cu privire la inculpatul M.I.P., pentru care prin Încheierea din 24 noiembrie 1997, cauza s-a disjuns, a dispus condamnarea acestuia, la următoarele pedepse:

- 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prev. de art. 323 alin. (1) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptei din aceeaşi infracţiune prev. de art. 323 alin. (2) C. pen.;

- 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă prev. de art. 72 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 30/1978, cu aplicarea art. 13 C. pen.;

- 5 ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea de contrabandă, prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 72 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 30/1987, cu aplicarea art. 13 C. pen.

Toate infracţiunile fiind săvârşite în condiţiile prev. de art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen., în baza art. 33 - 34 C. pen., i-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea unor drepturi prev. de art. 64 lit. a) - b) C. pen.

A fost admisă acţiunea civilă exercitată de partea civilă Ministerul Finanţelor - Direcţia Generală a Vămilor şi a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 600.113.020 ROL reprezentând contravaloarea ţigărilor şi a obligaţiilor fiscale până la 24 februarie 1999 şi a majorărilor de întârziere calculate la suma de 210.560.000 ROL începând cu 25 februarie 1999 şi până la achitarea integrală a obligaţiei.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut aceeaşi situaţie de fapt ca cea reţinută prin Sentinţa penală nr. 38 din 7 martie 2002, prezentată în detaliu anterior, în ceea ce priveşte actele materiale la care inculpatul M.I.P. a participat, motiv pentru care instanţa nu o va relua.

Împotriva Sentinţelor penale nr. 38 din 07 martie 2002 şi 25 din 24 februarie 2009 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti au formulat apel Parchetul Militar Teritorial Bucureşti şi inculpaţii: civ. T.R., civ. M.Gh., civ. C.C., civ. D.B.N., plut. (rez.) G.V., col. (rez.) H.Gh., plut. (rez.) B.C., civ. O.M., civ. B.R.D., civ. T.E., civ. S.L.Gh., civ. P.I.D., civ. M.C., civ. C.I.C., plut. (rez.) M.M., plut. (rez.) I.C.M., lt. col. (rez.) D.M. şi civ. M.I.P. Apelurile au fost conexate prin încheierea de şedinţă din 19 septembrie 2002 şi prin Decizia nr. 17 din 20 februarie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 83/2002, Curtea Militară de Apel a dispus următoarele:

I. A admis apelurile Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti şi ale inculpaţilor civ. T.R., civ. M.Gh., civ. C.C., civ. D.B.N., plut. (rez.) G.V., col. (rez.) H.Gh., plut. (rez.) B.C., civ. O.M., civ. B.R.D., civ. T.E., civ. S.L.Gh., civ. P.I.D., civ. M.C., civ. C.I.C., plut. (rez.) M.M., plut. (rez.) I.C.M. şi lt. col. (rez.) D.M. împotriva Sentinţei nr. 38 din 7 martie 2002 pronunţată de Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti.

A desfiinţat sus-arătata sentinţă şi a dispus după cum urmează:

1. Cu privire la inculpatul civ.T.R.:

În baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru infracţiunile prevăzute de art. 323 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. şi art. 40 din Legea nr. 82/1991 în referire la art. 289 C. pen.

L-a condamnat pe inculpat la 6 ani închisoare pentru infracţiunea de contrabandă prevăzută de art. 72 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 30/1978 cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen.

În conformitate cu dispoziţiile art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen. a contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 11 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. şi i-a aplicat 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

A făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi 64 C. pen.

A înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 86¹, 86², 86³, C. pen. şi 359 C. proc. pen.

2. Cu privire la inculpatul civ. M.Gh.

În baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

L-a condamnat pe inculpat la 4 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de contrabandă prevăzută de art. 72 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 30/1978 cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen. a contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 4 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru complicitate la infracţiunea prevăzută de art. 11 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi i-a aplicat 4 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

3. Cu privire la inculpatul civ. O.M.

În baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru infracţiunile prevăzute de art. 292 C. pen. cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 323 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen.

L-a condamnat pe inculpat la 4 ani închisoare pentru infracţiunea de contrabandă, prevăzută de art. 72 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 30/1978 cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen.,

În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen. a contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 4 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru complicitate la infracţiunea prevăzută de art. 11 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. şi i-a aplicat 4 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

4. Cu privire la inculpatul civ. B.R.D.:

L-a condamnat pe inculpat la 3 ani închisoare pentru infracţiunea de contrabandă, prevăzută de art. 72 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 30/1978 cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen.

5. Cu privire la inculpatul civ. C.C.

6. Cu privire la inculpatul civ. D.B.N.

În baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

7. Cu privire la inculpatul civ. T.E.

În baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru infracţiunile prevăzute de art. 40 din Legea 82/1991 în referire la art. 289 C. pen. cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. şi de art. 323 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen.

A redus la 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) Cod penat pedeapsa de 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 11 din Legea nr. 87/1994.

A condamnat pe inculpat la 5 ani închisoare pentru infracţiunea de contrabandă prevăzută de art. 72 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 30/1978 cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen. a contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi i-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

8. Cu privire la inculpatul S.L.Gh.

În baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru infracţiunile prev. de art. 292 C. pen. cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. şi de art. 323 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen.

A condamnat pe inculpat la 4 ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea de contrabandă prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 72 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 30/1978 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

9. Cu privire la inculpatul civ. P.I.D.

A condamnat pe inculpat la 4 ani închisoare pentru infracţiunea de contrabandă prevăzută de art. 72 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 30/1978 şi la 3 ani pentru complicitate la infracţiunea de contrabandă, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 72 din Legea nr. 30/1978 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen. a contopit aceste pedepse cu pedeapsa de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. şi a aplicat pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

10. Cu privire la inculpatul civ. M.C.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru infracţiunile prevăzute de art. 40 din Legea nr. 82/1991 în referire fa art. 289 C. pen. cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen.; de art. 323 alin. (1) C. pen. cu aplicarea dispoziţiilor art. 13 C. pen.; de art. 288 C. pen. şi de art. 291 C. pen.

11. Cu privire inculpatul plut. maj. rez. G.V.

În baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru infracţiunile prevăzute de art. 248 alin. (1) C. pen. cu aplicarea dispoziţiilor art. 13 C. pen., 323 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. şi de art. 289 C. pen.

A redus la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. pedeapsa de 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. stabilită în baza dispoziţiilor art. 254 alin. (2) C. pen. cu aplicarea dispoziţiilor art. 13 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen. a contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. şi a aplicat pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.

12. Cu privire la inculpatul col. (rez.) H.Gh.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen. a contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi a aplicat pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

13. Cu privire la inculpatul civ. C.I.C.

În baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru infracţiunile prevăzute de art. 323 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. şi art. 248 alin. (1) C. pen. cu aplicarea dispoziţiilor art. 13 C. pen., precum şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 289 C. pen.

A redus la 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. pedeapsa de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. stabilită pentru infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen.

A condamnat pe inculpat la 4 ani şi 8 luni închisoare pentru complicitate la infracţiunea de contrabandă prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 72 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 30/1978 cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen. a contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. şi a aplicat pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.

14. Cu privire la inculpatul Lt. col. rez. D.M.

În baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru infracţiunile prevăzute de art. 323 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. şi 26 C. pen. raportat la art. 72 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 30/1978 întrucât a intervenit decesul făptuitorului.

15. Cu privire la inculpatul plut. rez. B.C.

În baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 13 C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. pe o durată de 5 ani ce constituie termen de încercare pentru infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen.

A înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi 64 C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 83 C. pen.

16. Cu privire la inculpatul plut. rez. M.I.

În baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 13 C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. pe o durată de 5 ani ce constituie termen de încercare pentru infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen.

A înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi 64 C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 83 C. pen.

17. Cu privire la inculpatul plut. rez. I.C.M.

A schimbat încadrarea juridică din infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 248 alin. (2) C. pen. în aceeaşi infracţiune prevăzută de art. 248 alin. (1) C. pen. cu aplicarea dispoziţiilor art. 13 C. pen. şi în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru această infracţiune.

A redus la 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. pedeapsa de 9 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. stabilită pentru infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen.

A condamnat pe inculpat la 5 ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea de contrabandă prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 72 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 30/1978 cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen. a contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. şi a aplicat pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.

A obligat pe inculpat la plata către stat a sumei de 16.500 dolari SUA, ori echivalentul în RON la data executării, cu titlu de confiscare specială, prevăzută de art. 254 alin. (3) C. pen.

II. A fost admis apelul declarat peste termen de inculpatul civ. M.I.P. împotriva Sentinţei penale nr. 25 din 24 februarie 1999 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti pe care o desfiinţat-o, în sensul:

În baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru infracţiunea prev. de art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.

A fost înlăturată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

Au fost repuse în individualitatea lor pedepsele stabilite de prima instanţă şi reduse la 6 ani închisoare pedeapsa stabilită pentru infracţiunea prev. de art. 72 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 30/1978 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A fost contopită această pedeapsă, în baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., cu pedeapsa de 5 ani închisoare pentru complicitate la contrabandă, prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 72 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 30/1987 şi aplică inculpatului 6 ani închisoare.

S-a dispus judecarea de către Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti a acţiunii civile exercitate de către partea civilă Ministerul Finanţelor - Direcţia Generală a Vămilor, acţiune lăsată nesoluţionată prin sentinţa atacată.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Prin Decizia penală nr. 7017 din 13 decembrie 2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosar nr. 1205/2003, au fost respinse recursurile declarate de către inculpaţii civ. T.R., civ. M.Gh., civ. C.C., civ. D.B.N., plut. (rez.) G.V., col. (rez.) H.Gh., plut. (rez.) B.C., civ. O.M., civ. B.R.D., civ. T.E., civ. S.L.Gh., civ. P.I.D., civ. M.C., civ. C.I.C., plut. (rez.) M.M., plut. (rez.) I.C.M., ca nefondate, rămânând aşadar latura penală soluţionată definitiv în ceea ce-i priveşte pe inculpaţi.

În schimb, pentru inculpatul M.I.P. s-a dispus disjungerea cauzei şi recursul său a fost soluţionat prin Decizia penală nr. 880 din 13 februarie 2004 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosar nr. 1205/2003, fiind admis recursul declarat de acesta sub aspectul laturii penale, numai cu privire la individualizarea pedepsei aplicate şi reduse pedepsele aplicate, de la 6 ani închisoare la 4 ani, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 72 alin. (1) din Legea nr. 30/1978 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi de la 6 ani închisoare la 3 ani şi 6 luni pentru infracţiunea prev. de art. 26 raportat la art. 72 alin. (1) din Legea nr. 30/1978, fiind menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Ca urmare a unor declinări de competenţă succesivă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Încheierea nr. 954 din 20 mai 2008 a stabilit competenţa de soluţionare a acţiunii civile, lăsate nesoluţionate prin Sentinţa penală nr. 38 din 7 martie 2002, în favoarea Tribunalului Suceava, secţia penală.

Prin Sentinţa penală nr. 310 din 10 decembrie 2009, pronunţată de Tribunalul Suceava în Dosar nr. 2914/1/2008, în baza art. 346 alin. (1) şi (2) raportat la art. 14, 15 C. proc. pen. şi art. 998, 999 C. civ. a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - ANAF - Autoritatea Naţională a Vămilor şi obligaţi în solidar, inculpaţii: T.R., O.M., B.R.D., C.C., G.V., H.Gh., D.B.N., M.I., T.E., P.I.D., M.C. C.I.C., B.C., I.C.M., S.L.Gh. şi M.Gh., să plătească părţii civile Ministerul Finanţelor Publice - ANAF - Autoritatea Naţională a Vămilor suma de 622.237,70 RON, reprezentând taxe legale neplătite statului de către inculpaţi şi penalităţi de întârziere.

Examinând actele şi lucrările dosarului, sub aspectul laturii civile lăsate nesoluţionate, anume în ceea ce priveşte acţiunea civilă exercitată de Ministerul Finanţelor, instanţa a constatat următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 38 din 07 martie 2002 a Tribunalului Teritorial Militar Bucureşti, aşa cum a fost modificată prin Decizia nr. 17 din 20 februarie 2003 a Curţii Militare de Apel Bucureşti, unii dintre inculpaţi au fost condamnaţi, iar faţă de alţii s-a dispus încetarea procesului penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., în sensul că a intervenit prescripţia răspunderii penale.

Prin Decizia nr. 7017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosar 1205/2003, la data de 13 decembrie 2005, s-au respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii O.M., B.R.D., C.C., G.V., H.Gh., D.B.N., M.I., T.R., T.E., P.I.D., M.C. C.I.C., B.C., I.C.M. S.L.Gh. şi M.Gh. împotriva Deciziei nr. 17 din 20 februarie 2003 a Curţii Militare de Apel.

S-a reţinut că prin soluţia de încetare a procesului penal în temeiul art. 10 lit. g) C. proc. pen. nu înseamnă s-a constatat că inculpaţii, prin faptele lor, nu răspund civil şi că nu au produs o pagubă în patrimoniul statului, prin trecerea peste graniţă, a unor produse care erau supuse taxelor vamale, sustrăgându-le astfel de la plata taxelor vamale şi accizelor.

Având în vedere că s-a dovedit că inculpaţii au săvârşit faptele pentru care au fost trimişi în judecată cu vinovăţie şi că nici unul nu a fost achitat pe motiv că fapta nu există sau nu a fost săvârşită de inculpat, astfel încât potrivit art. 346 alin. (3) C. proc. pen. inculpaţii să nu poate fi obligaţi la despăgubiri civile, instanţa a apreciat că aceştia pot fi obligaţi să răspundă pe latura civilă pentru faptele comise.

Potrivit art. 22 C. proc. pen., în ceea ce priveşte existenţa faptelor, a persoanelor care le-au săvârşit şi a vinovăţiei acestora, hotărârea instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile. Astfel, în opinia instanţei nu a rămas raportat la prevederile art. 998, 999 C. civ., decât să verifice dacă în cauză a fost produs un prejudiciu şi dacă există o legătură de cauzalitate între faptă şi prejudiciu.

S-a constatat că prin Adresa nr. 2.022/STVTV/CRV din 06 februarie 2009, prin care Ministerul Finanţelor Publice - Autoritatea Naţională a Vămilor s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul produs statului de către inculpaţi este de 682.249 RON, sumă ce a fost calculată la un număr de 3.207 baxuri de ţigări. Această sumă este compusă din suma de 107.097 RON reprezentând taxe vamale şi accize, la care se adaugă suma de 314.072 RON reprezentând majorări de întârziere şi valoarea ţigărilor vândute de inculpaţi în cuantum de 261.080 RON.

S-a reţinut că valoarea prejudiciului reiese din probele administrate în cauză şi anume: procese-verbale de constatarea a faptelor: din 03 mai 1995 privind transportul de ţigări efectuat cu microbuzul marca M nr. ......., condus de numitul H.M., din 03 august 1995 privind pe inc. T.R. şi pe inc. M.Gh., din 04 august 1995 privind pe inc. P.I.D. şi T.E., procese-verbale de reconstituire, procese-verbal de percheziţie din 03 mai 1996 la inc. I.L., procese-verbale 05 mai 1995 de verificare la punctele vamale Siret din şi din 10 mai 1995 de la punctul vamal P (Ucraina), note de constatare a traficului unor mijloace de transport pe relaţia intrare-ieşire din România, proces-verbal din 10 mai 1995 privind ridicarea de ţigări de la SC „C.” SRL Suceava, proces-verbal din 05 mai 1995 privind ridicarea de ţigări de la SC T. SRL Buşteni, factura fiscală nr. 15 din 27 martie 1995 emisă de H.M.T. SRL, procese-verbale de control la Punctul Vamal Siret de verificare a intrărilor-ieşirilor mijloacelor de transport, nota de constatare din 06 mai 1995 - 07 mai 1995 la sediul vămii Siret privind traficul pe relaţia intrare-ieşire din România a unor mijloace de transport pentru perioada 01 ianuarie 1995 - 06 mai 1995, nota de constatare din 06 mai 1995 la sediul vămii Siret privind traficul pe relaţia intrare-ieşire din România a unor mijloace de transport pentru perioada 01 ianuarie 1995 - 06 ianuarie 1995, note de control de verificare a documentelor vamale, fişe de evidenţă control trecere frontieră a mijloacelor de transport, situaţia ţigărilor confiscate, nota nr. 15748 din 21 iulie 1995 privind contabilizarea transporturilor de ţigări introduse în ţară fără documente vamale, situaţia taxelor şi celorlalte drepturi vamale datorate privind ţigările introduse ilegal în ţară prin vama Siret, nota nr. 15748 din 03 iulie 1995 a Direcţiei Generale a vămilor privind investigaţiile efectuate în Vama Siret în ceea ce priveşte cazurile de ţigări considerate a fi introduse în ţară în mod ilegal prin vama Siret, nota de constatare din 06 mai 1995 privind stabilirea cuantumului impozitelor şi taxelor datorate la intrarea în ţară a ţigărilor din import, alte înscrisuri (facturi, chitanţe, procese-verbale, note de constatare, etc.), declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, coroborate cu declaraţiile inculpaţilor, dintre care unii au recunoscut faptele. Prejudiciul astfel constatat nu a fost contestat de nici unul dintre inculpaţi şi nici nu existe probe din care să reiasă că acesta nu există.

Ca urmare a probelor administrate în cauză prima instanţă a constatat că prejudiciul în sumă de 682.249 RON este cert, lichid şi exigibil, fiind datorat de către inculpaţii mai sus menţionaţi, având în vedere că prin hotărârile mai sus menţionate s-a constatat că aceştia se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor de asociere la săvârşirea unor infracţiuni, prev. de art. 323 alin. (1) C. pen., infracţiunea de contrabandă, prev. de art. 72 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 30/1978, complicitate la infracţiunea de contrabandă prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 72 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 30/1978, evaziune fiscală prev. de art. 11 din Legea nr. 87/1994, complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 26 raportat la 11 din Legea nr. 87/1994, fals intelectual prev. de art. 40 din Legea nr. 82/1991 cu referire la art. 289 C. pen., luare de mită, prev. de art. 254 C. pen. şi alte infracţiuni asociate acestora.

Totodată, prima instanţă a constatat că între faptele inculpaţilor de a introduce în ţară în diverse modalităţi a cantităţii de 3.207 baxuri de ţigări, fără respectarea prevederilor legale privind importul şi exportul unor asemenea produse şi prejudiciul produs statului, constând din neîncasarea taxelor vamale, a accizelor aferente acestor produse şi altor taxe şi impozite, există legătură de cauzalitate, în sensul că faptele inculpaţilor au determinat în mod direct producerea prejudiciului în sumă totală de 682.249 RON.

Astfel, tribunalul a constatat că în cauză sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 14 şi următoarele C. proc. pen. raportat la prevederile art. 998 - 999 C. civ. şi prevederile O.G. nr. 26/1993 privind tariful vamal de import al României, Legii nr. 42/1993 privind accizele la produsele de import şi din ţară, modificată şi completată, O.G. nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adăugată, O.G. nr. 14/1992 şi O.G. nr. 35/1995 şi H.G. nr. 269/1994, fapt pentru care în baza art. 346 alin. (1) şi (2) raportat la art. 14, 15 C. proc. pen. şi art. 998, 999 C. civ. a admis acţiunea civilă.

Inculpaţii au fost obligaţi să plătească în solidar suma datorată având în vedere că potrivit 1003 C. civ. în materia răspunderii civile delictuale regula este răspunderea solidară, precum şi faptul că nu există posibilitatea reală ca acest prejudiciu să poată fi defalcat pe fiecare inculpat, dacă avem în vedere că inculpaţii au acţionat de cele mai multe ori în grup organizat, fiecare având un anumit rol, între grupurile formate existând diverse legături şi forme de întrajutorare, în multe cazuri nu s-a putut stabili exact cum şi de către cine au fost valorificate ţigările de contrabandă şi mai ales nu s-a putut stabili cu exactitate fiecare dintre inculpaţi ce cantitate de ţigări a traficat, depozitat sau vândut. Totodată, unii dintre inculpaţi, deşi nu s-au ocupat efectiv de contrabanda cu ţigări, au ajutat sau înlesnit această activitate infracţională, profitând de funcţia pe care o aveau de lucrători vamali sau poliţişti, astfel că nici cu privire la aceştia nu se poate stabili ce prejudiciu au produs statului fiecare dintre ei.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii, iar prin Decizia nr. 40 din 7 iunie 2010, aceste au fost admise, desfiinţată în totalitate sentinţa mai sus menţionată şi trimisă cauza spre rejudecare primei instanţe, aceasta fiind reînregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia penală la data de 23 septembrie 2010, sub nr. 10754/86/2010.

Prin Sentinţa penală nr. 52 din 14 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Suceava s-au dispus următoarele:

S-a respins excepţia prescripţiei dreptului de a stabili obligaţii fiscale invocată de către inculpaţi, prin apărători, ca neîntemeiată.

S-a respins acţiunea civilă exercitată de către partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - Autoritatea Naţională a Vămilor în contradictoriu cu inculpaţii M.I., B.C. şi C.I.C., ca neîntemeiată.

În baza dispoziţiilor art. 346 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. raportat la art. 14, 15 C. proc. pen. şi art. 998, 999 C. civ., a fost admisă, în parte, acţiunea civilă exercitată de către partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - Autoritatea Naţională a Vămilor în contradictoriu cu inculpaţii M.GH., C.C., G.V., I.C.M., M.C., O.M., B.R.D., S.L.GH., P.I.D., T.E., D.B.N., T.R., precum şi cu moştenitorii inculpatului D.M., respectiv D.E. şi D.S., şi cel al inculpatului H.Gh., respectiv H.E.C., şi, pe cale de consecinţă:

Au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii T.R., B.R.D. şi G.V. la plata către partea civilă a sumei de 1.664 RON, reprezentând obligaţii fiscale datorate bugetului de stat, precum şi la plata accesoriilor aferente acestei sume (penalităţi şi majorări de întârziere), calculate de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la data plăţii efective.

Au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii T.R., B.R.D., I.C.M. şi H.E.C. (moştenitorul inculpatului H.Gh.) la plata către partea civilă a sumei de 582 RON, reprezentând obligaţii fiscale datorate bugetului de stat, precum şi la plata accesoriilor aferente acestei sume (penalităţi şi majorări de întârziere), calculate de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la data plăţii efective.

Au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii T.R., D.B.N. şi P.I.D. la plata către partea civilă a sumei de 5.574 RON, reprezentând obligaţii fiscale datorate bugetului de stat, precum şi la plata accesoriilor aferente acestei sume (penalităţi şi majorări de întârziere), calculate de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la data plăţii efective.

Au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii T.R., M.GH., O.M., I.C.M. şi M.C. la plata către partea civilă a sumei de 6.573 RON, reprezentând obligaţii fiscale datorate bugetului de stat, precum şi la plata accesoriilor aferente acestei sume (penalităţi şi majorări de întârziere), calculate de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la data plăţii efective.

Au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii M.GH., M.C. şi H.E.C. (moştenitorul inculpatului H.Gh.) la plata către partea civilă a sumei de 1.697 RON, reprezentând obligaţii fiscale datorate bugetului de stat, precum şi la plata accesoriilor aferente acestei sume (penalităţi şi majorări de întârziere), calculate de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la data plăţii efective.

Au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii M.GH. şi M.C. la plata către partea civilă a sumei de 8.736 RON, reprezentând obligaţii fiscale datorate bugetului de stat, precum şi la plata accesoriilor aferente acestei sume (penalităţi şi majorări de întârziere), calculate de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la data plăţii efective.

Au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii M.GH., I.C.M. şi M.C. la plata către partea civilă a sumei de 10.400 RON, reprezentând obligaţii fiscale datorate bugetului de stat, precum şi la plata accesoriilor aferente acestei sume (penalităţi şi majorări de întârziere), calculate de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la data plăţii efective.

Au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii T.E., S.L.GH., C.C., P.I.D. şi D.E. şi D.S. la plata către partea civilă a sumei de 55.345 RON, reprezentând obligaţii fiscale datorate bugetului de stat, precum şi la plata accesoriilor aferente acestei sume (penalităţi şi majorări de întârziere), calculate de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la data plăţii efective.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen, au fost obligaţi fiecare dintre inculpaţii M.GH., C.C., G.V., M.C., O.M., B.R.D., S.L.GH., P.I.D., T.E., D.B.N., T.R., precum şi H.E.C. (moştenitorul inculpatului H.Gh.), la plata către stat a sumei de 1.800 RON, reprezentând cheltuieli judiciare, din care suma de 4.800 RON, reprezentând onorarii avocaţi oficiu desemnaţi pentru aceştia, (12 x 400 RON) se va avansa din fondul MJLC în contul Baroului de Avocaţi Suceava.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen, a fost obligat inculpatul I.C.M. la plata către stat a sumei de 1.500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariu provizoriu avocat oficiu desemnat pentru aceştia, s-a avansat din fondul MJLC în contul Baroului de Avocaţi Suceava.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen, au fost obligaţi fiecare dintre moştenitorii inculpatului D.M., respectiv D.E. şi D.S., la plata către stat a sumei de 1.500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen, celelalte cheltuieli avansate de către stat au rămas în sarcina acestuia, din care suma de 800 RON, reprezentând onorarii avocat oficiu desemnaţi pentru inculpaţii M.I. şi B.C. urmând a fi avansată din fondul MJLC în contul Baroului de Avocaţi Suceava.

Pentru a pronunţa această sentinţă s-au reţinut următoarele:

În cursul urmăririi penale Ministerul Finanţelor Publice s-a constituit parte civilă în contradictoriu cu inculpaţii: T.R., O.M., B.R.D., C.C., G.V., H.Gh., D.B.N., M.I., T.E., P.I.D., M.C., C.I.C., B.C., I.C.M., S.L.Gh., D.M., M.I.P. şi M.Gh., solicitând obligarea acestora la plata contravalorii taxelor vamale, accizelor şi altor obligaţii fiscale datorate de către inculpaţi statului ca urmarea a introducerii ilegale în România şi vânzării unui număr de 1.229 baxuri cu ţigări, taxe evaluate la data săvârşirii faptelor la suma de 374.194.436 ROL.

La data de 20 noiembrie 1997 Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Vămilor a arătat că se constituie parte civilă împotriva inculpaţilor menţionaţi mai sus pentru suma de 8,8 miliarde ROL, reprezentând taxe vamale, sumă ce a rezultat din contabilizarea transporturilor de ţigări ce au tranzitat Ucraina şi au fost evidenţiate pe persoane, efectuându-se calculul privind nivelul valorii în vamă, precum şi nivelul şi al celorlalte drepturi care s-ar cuveni la data întocmirii notei Serviciului Inspecţiei Vamale nr. 15748 din 03 iulie 1995.

În drept, Ministerul Finanţelor Publice a arătat că a calculat această sumă potrivit prevederilor O.G. nr. 26/1993 privind tariful vamal de import al României, Legii nr. 42/1993 privind accizele la produsele de import şi din ţară, modificată şi completată, O.G. nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adăugată, O.G. nr. 14/1992 şi O.G. nr. 35/1995 şi H.G. nr. 269/1994.

Prin Adresa nr. 2.022/STVTV/CRV din 06 februarie 2009 Ministerul Finanţelor Publice - Autoritatea Naţională a Vămilor a arătat că suma totală datorată de inculpaţi la această dată este de 682.249 RON, calculată la un număr de 3.207 baxuri de ţigări şi nu 2.804 baxuri aşa cum a fost specificat prin rechizitoriul Parchetului Militar Bucureşti. Astfel, suma datorată statului pentru această cantitate de ţigări este de 107.097 RON, la care se adaugă suma de 314.072 RON reprezentând majorări de întârziere şi valoarea ţigărilor vândute de inculpaţi în cuantum de 261.080 RON. Totodată, acesta a arătat că suma datorată de inculpaţi nu poate fi defalcată pe fiecare dintre aceştia întrucât în cauză sunt implicaţi un număr mare de inculpaţi şi nu s-a reuşit a se reţine vinovăţia şi a altor persoane implicate în contrabanda cu ţigări.

Având în vedere că prin adresele succesive emise de către Ministerul Finanţelor Publice - Autoritatea Naţională a Vămilor (nr. 31230 din 20 noiembrie 1997, 31 martie 1998, 14 august 1998, nr. 9190 din 16 februarie 2007) s-a precizat că suma datorată de către inculpaţi este de 880.000 RON, la care urmează a fi adăugate şi majorările de întârziere aferente, iar prin Adresa nr. 2.022/STVTV/CRV din 06 februarie 2009 aceeaşi autoritate a statului a arătat că de fapt a existat o eroare în calculul prejudiciului cauzat acesta fiind în realitate de 682.249 RON, în cursul cercetării judecătoreşti instanţa a apreciat ca utilă în cauză efectuarea unei expertize contabile, având drept obiectiv: să se stabilească prejudiciul creat de către inculpaţi, în urma activităţii infracţionale a acestora, pe fiecare act material în parte, astfel cum acesta au fost individualizate şi descrise în Sentinţa penală nr. 38 din 7 martie 2002 a Tribunalului Militar, modificată prin Decizia nr. 17 din 20 februarie 2003 a Curţii Militare de Apel, rămasă definitivă prin Decizia nr. 7017 din 13 decembrie 2005 a Î.C.C.J.

Este adevărat că inculpaţii, prin apărători, au solicitat în mod constant să se defalcheze prejudiciul total pe fiecare inculpat în parte, solicitare ce a fost însă respinsă de către instanţă. Aceasta întrucât o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, astfel cum este cea din prezenta cauză, declanşează o răspundere civilă delictuală al cărei conţinut îl constituie obligaţia de reparare a prejudiciului cauzat, iar art. 1003 C. civ., prevede în mod expres că în cazul în care „delictul sau cvasidelictul este imputabil mai multor persoane, aceste persoane sunt ţinute solidar pentru despăgubire”.

Cu toate acestea, angajarea în prezenta cauză a răspunderii solidare a tuturor inculpaţilor pentru întreg prejudiciul cauzat încalcă chiar fundamentul a ceea ce reprezintă răspunderea civilă delictuală, respectiv obligaţia de reparare a prejudiciului ce ia naştere pentru orice faptă ilicită cauzatoare de prejudicii şi care se întemeiază pe vinovăţie persoanei ce a săvârşit fapta respectivă.

Or, în cauza de faţă, deşi toţi inculpaţii au fost trimişi în judecată prin acelaşi rechizitoriu al Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, analizând sentinţele penale prezentate în detaliu anterior, ce se impun cu autoritate de lucru judecat în faţa acestei instanţe, în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (1) C. proc. pen., în ceea ce priveşte existenţa faptei, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia, instanţa constată următoarele:

S-a reţinut că inculpaţii din prezenta cauză au acţionat de fapt în trei grupuri distincte, efectuând transporturi de ţigări diferite, depozitându-le şi valorificându-le în condiţii distincte, fără ca inculpaţii dintr-o anumită grupare (fără însă ca acest termen să fie interpretat în sensul juridic de „grup infracţional organizat”, ce nu a fost reţinut în sarcina inculpaţilor) să interacţioneze cu inculpaţi dintr-o altă grupare, în efectuarea vreunui act material (cu excepţia inculpatului H.Gh., P.I.D., I.C.M.). Astfel, o primă grupare este alcătuită din inculpaţii: T.R., B.R.D., G.V., H.Gh., I.C.M., O.M., C.I.C., D.B.N., O.M., M.Gh., M.I.P. şi P.I.D.. O a doua grupare este alcătuită din inculpaţii T.E., C.C., S.L.Gh., P.I.D. şi D.M., iar, a treia grupare a presupus participarea inculpaţilor M.Gh., H.Gh., M.C. şi I.C.M. Raţiunea pentru care aceştia au fost cercetaţi şi trimişi în judecată prin acelaşi rechizitoriu, dincolo de acele trei situaţii de excepţie, a fost aceea că toate acele transporturi impuse fiecărei grupări distincte să aibă loc în aceeaşi perioadă de timp, respectiv 1994 - 1995, presupunând comercializarea de ţigări aduse din ţările vecine (Republica Moldova, Republica Ucraina) şi introduse în ţară prin acelaşi punct de trecere a frontierei de stat, fiecare gruparea acţionând după acelaşi tipar şi având aceeaşi structură, respectiv: inculpaţi care aveau rolul de a pune la dispoziţie sumele de bani în valută, necesare procurării ţigărilor şi acoperirii cheltuielilor ocazionate de aducerea lor, inculpaţi, care aveau rolul de „cărăuşi”, respectiv de a asigura transportul de ţigări, inculpaţi - vameşi şi lucrători ai poliţiei de frontieră din P.C.T.F. Siret, care în schimbul unor sume de bani permiteau trecerea prin vamă şi intrarea în România a autovehiculelor cu ţigări şi a persoanelor care efectuau transportul lor şi neîncasând taxele aferente, inculpaţi - ofiţeri şi subofiţeri din cadrul I.P.J. Suceava, care aveau rolul de a însoţi autovehiculele care transportau ţigări de la vama Siret la locurile de depozitare, pentru a putea fi evitate eventualele controale de pe traseu, inculpaţi care se ocupau cu depozitarea ţigărilor şi inculpaţi, care asigurau valorificarea acestora.

Mai mult decât atât, în sentinţele penale menţionate situaţia de fapt reţinută este prezentată în detaliu, în sensul că este descris fiecare act material în parte şi identificaţi inculpaţii care au participat la acestea, astfel încât este firească şi facilă angajarea răspunderii civile delictuale în solidar, (în măsura în care instanţa va identifica în continuare toate condiţiile impuse de lege pentru aceasta), a inculpaţilor doar pentru actele materiale la care aceştia au participat, fie că erau „cărăuşi”, vameşi, depozitari etc.

Înainte însă de a verifica îndeplinirea în speţa de faţă a condiţiilor cerute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpaţilor, prima instanţă a apreciat că se mai impun a fi făcute unele precizări.

Astfel, este de menţionat că în cursul procesului penal au decedat inculpaţii D.M. (9 mai 2002, a se vedea - Certificatul de moştenitor nr. 178 din 14 septembrie 2004) şi H.Gh. (16 iunie 2011, a se vedea Adresa nr. 207588 din 7 decembrie 2011 emisă de Direcţia Municipală de Evidenţă a Persoanelor Suceava).

Potrivit art. 21 alin. (1) C. proc. pen. „acţiunea civilă rămâne în competenţa instanţei penale în caz de deces al uneia dintre părţi, introducându-se în cauză moştenitorii acesteia.” Analizând acest text de lege, instanţa a constatat că pot primi calitatea de subiecţi pasivi ai acţiunii civile exercitate în faţa instanţei penale moştenitorii unei persoane învinuite de săvârşirea unei infracţiuni, numai în cazul în care decesul s-a produs după sesizarea instanţei cu judecarea acţiunii penale. Această condiţie este îndeplinită în speţă şi procedând în consecinţă instanţa a introdus în cauză în calitate de moştenitori ai inculpaţilor decedaţi pe D.E. şi D.S., moştenitorii inculpatului D.M. şi H.E., moştenitorul inculpatului H.Gh.

Deşi, acesta din urmă a depus la dosar concluzii scrise prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale în sensul că nu a efectuat în termenul de opţiune succesorală de 6 luni nici un act de acceptare expresă şi nici tacită a moştenirii, instanţa de fond a constatat că această excepţie a fost invocată (5 martie 2012) după ce cercetarea judecătorească a fost declarată terminată şi dezbaterile au fost încheiate (27 februarie 2012) astfel încât nu a putut fi pusă în discuţia contradictorie a părţilor. Mai mult decât atât, acesta a beneficiat la termenul de judecată din data de 27 februarie 2012 de prezenţa unui apărător ales, care a formulat concluzii în sensul respingerii acţiunii ca fiind prescrisă sau nefondată şi nicidecum ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă, iar declaraţia autentificată depusă la dosar nu are nici o relevanţă sub aspectul acceptării sau nu a moştenirii atâta timp cât a fost dată cu mult după depăşirea termenul de opţiune succesorală şi tocmai în considerarea evitării angajării răspunderii civile delictuale în cadrul acestui litigiu.

În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului de a stabili obligaţii fiscale, invocate de către apărătorul moştenitorului inculpatului H.Gh. şi reiterată de către toţi ceilalţi apărători, instanţa de fond a respins-o ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Reglementările referitoare la prescripţia fiscală sunt prevăzute în Codul de Procedură fiscală (aplicându-se şi în cazul taxelor vamale), act normativ care în două capitole distincte, vorbeşte de prescripţia dreptului de a stabili obligaţii fiscale şi prescripţia dreptului de a cere executarea silită şi a dreptului de a cere compensarea sau restituirea.

În cazul dreptului organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale, termenul de prescripţie de 5 ani începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut obligaţia fiscală (când s-a format baza de impunere ce o generează). Deci, dacă organul fiscal nu a stabilit obligaţii fiscale ale contribuabilului în acest interval de timp, nu va mai putea acţiona în continuare pentru recuperarea datoriei.

Dacă obligaţia fiscală rezultă din săvârşirea unei fapte de natură penală, termenul de prescripţie, aşa cum am menţionat anterior este de 10 ani şi curge de la data săvârşirii faptei, care însă trebuie să fie sancţionată ca infracţiune prin hotărâre judecătorească definitivă.

A reţinut prima instanţă că în prezenta cauză, ne aflăm într-o situaţie particulară, în care obligaţiile fiscale (taxele vamale) au fost stabilite de către Ministerul Finanţelor Publice - Autoritatea Naţională a Vămilor Bucureşti, prin chiar constituirea de parte civilă, încă din data de 20 noiembrie 1997 (deci înlăuntrul termenului de prescripţie de 10 ani, calculat de la data săvârşirii faptelor, respectiv 1994 - 1995) menţinută pe parcursul procesului penal, nefiind imputabilă acestuia desfăşurarea cu dificultate a procedurilor judiciare. De altfel, scopul prescripţiei dreptului de a stabili obligaţii fiscale, în particular, şi a prescripţiei extinctive în general, este tocmai de a sancţiona pasivitatea creditorului. Or, în speţă, partea civilă a solicitat permanent obligarea inculpaţilor la plata taxelor vamale datorate, astfel cum acestea au fost calculate raportat la cantitatea de ţigări sustrase de la vămuire, stabilite în cursul urmăririi penale de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti, prin Rechizitoriul din data de 8 noiembrie 1996, urmând aşadar ca instanţa de judecată, în raport de ansamblul probelor administrate în cauză, să verifice această constituire de parte civilă şi în măsura în care apreciază ca necesar, să o cenzureze.

Procedând în continuare la analiza condiţiilor ce se cer a fi îndeplinite pentru angajarea în sarcina inculpaţilor a răspunderii civile delictuale, instanţa de fond a constatat că potrivit art. 998 C. civ. „orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara”, iar conform art. 999 „omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenţa sau imprudenţa sa”.

Rezultă astfel că pentru a opera răspunderea civilă, este necesar să fie întrunite cumulativ următoarele condiţii:

1. să existe o faptă ilicită, adică o acţiune sau inacţiune prin care se aduce atingere drepturilor subiective sau intereselor legitime ale persoanei vătămate;

2. să existe vinovăţia autorului faptei ilicite;

Astfel, existenţa faptelor ilicite şi săvârşirea acestora cu vinovăţie de către inculpaţii din prezenta cauză, sunt condiţii ce nu se mai impun a fi analizate de către instanţă ele fiind constatate prin Sentinţa penală nr. 38 din 7 martie 2002 a Tribunalului Militar, modificată prin Decizia nr. 17 din 20 februarie 2003 a Curţii Militare de Apel, rămasă definitivă prin Decizia nr. 7017 din 13 decembrie 2005 a Î.C.C.J., impunându-se cu autoritate de lucru judecat în conformitate cu art. 22 alin. (1) C. proc. pen.

Într-o situaţie particulară se găsesc din această perspectivă moştenitorii inculpatului D.M., pentru care prin Sentinţa penală nr. 38 din 7 martie 2002 a Tribunalului Militar s-a dispus, la fel ca şi în cazul celorlalţi inculpaţi achitarea În baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. pentru infracţiunea de contrabandă prevăzută de art. 72 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 30/1978, considerându-se că faptele reţinute nu-şi mai găsesc corespondent în noua reglementare, respectiv Legea nr. 141 din 24 iunie 1997, iar, prin Decizia nr. 17 din 20 februarie 2003 a Curţii Militare de Apel, constatându-se decesul acestuia, s-a dispus În baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., încetarea procesului penal.

A revenit sarcina primei instanţei sarcina să analizeze materialul probator administrat în cauză şi să aprecieze dacă poate fi reţinută şi în sarcina inculpatului defunct D.M. existenţa vreunei fapte ilicite şi săvârşirea cu vinovăţie a acesteia. S-a constatat aşadar că inculpatul defunct D.M. a făcut parte din gruparea coordonată de către T.E., care a organizat şi efectuat în perioada octombrie 1994 - 1 mai 1995 şase transporturi de ţigări din ţările învecinate, sustrăgându-se de la plata taxelor vamale aferente, în sensul că nu au fost întocmite. Rolul inculpatului defunct D.M. a fost acela de a se ocupa de „gardarea” transporturilor de la Vama Siret la locul de depozitare, adică să le însoţească, urmând ca prin autoritatea conferită de gradul pe care-l avea (lt. col.) să rezolve eventualele neplăceri datorate unor controale inopinate de pe traseu. Astfel s-a întâmplat chiar de la primul transport efectuat ce privea 150 baxuri ţigări MC, în luna ianuarie 1995, când pe traseul Vama Siret - Suceava, la intrare în oraşul Siret, inculpaţii au fost opriţi de către doi subofiţeri. Întrucât inculpatul D.M. a intervenit spunându-le subofiţerilor că „sunt cu el şi că totul este în regulă”, aceştia cunoscându-l ca fiind ofiţer superior în cadrul I.P.J. Suceava, i-au lăsat să treacă fără să-i mai controleze.

Raportat la această situaţie de fapt, instanţa de fond a apreciat că sprijinul acordat aşadar inculpaţilor pentru a se sustrage de la plata taxelor vamale este o acţiune ilicită prin care se aduce atingere intereselor legitime ale statului, săvârşită de către defunctul inculpat D.M. cu vinovăţie.

3. prin fapta ilicită să se fi cauzat un prejudiciu, acele consecinţe dăunătoare de natură patrimonială sau nepatrimonială, efecte ale încălcării drepturilor subiective sau intereselor legitime ele unei persoane;

Această condiţie face ca nu în orice proces penal să poată fi exercitată şi acţiunea civilă, deoarece anumite infracţiuni, prin natura urmărilor lor, nu pot genera prejudicii materiale sau morale, şi, în consecinţă, exclud de plano posibilitatea exercitării acţiunii civile. Sub acest aspect, trebuie observat că infracţiunile de pericol nu pot genera în mod direct prejudicii materiale sau morale.

Din această perspectivă instanţa de fond a observat că în cazul inculpaţilor M.I. şi B.C., s-a dispus condamnarea pentru infracţiunile de „luare de mită” prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. şi „favorizarea infractorului” prev. de art. 264 alin. (1) C. pen., reţinându-se în sarcina acestora faptul că în calitatea lor de subofiţeri au oprit în trafic un microbuz în care se aflau ţigări de contrabandă (transportul din data de 5 decembrie 1994 a 70 baxuri ţigări H) şi pentru a nu întocmi procese-verbale de constatare şi a nu confisca marfa au pretins şi primit suma de 200.000 de ROL, sumă de altfel confiscată prin Sentinţa penală nr. 38 din 7 martie 2002 a Tribunalului Militar.

S-a reţinut că, în cazul comiterii infracţiunii de „luare de mită” se creează o stare de pericol pentru relaţii sociale referitoare la normala activitate a organelor, instituţiilor publice sau altor unităţi dintre cele prevăzute de art. 145 C.pen sau a oricărei persoane juridice. În cazul infracţiunii de favorizare a infractorului, urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru înfăptuirea justiţiei penale. Constatând aşadar că aceste două infracţiuni sunt infracţiuni de pericol, nefiind susceptibile de a cauza un prejudiciu patrimonial, astfel cum este cel solicitat în prezenta cauză, instanţa va respinge acţiunea civilă exercită de partea civilă Finanţelor Publice - Autoritatea Naţională a Vămilor în contradictoriu cu inculpaţii M.I. şi B.C., ca neîntemeiată.

Infracţiunea de „contrabandă” prev. de art. 72 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 30/1978, reţinută în sarcina celorlalţi inculpaţilor, cu excepţia inculpaţilor M.C., D.B.N. şi C.C. constă în „sustragerea de la operaţiunile de vămuire a bunurilor, săvârşite de una sau mai multe persoane înarmate ori constituite în bande”. Pentru cei trei inculpaţi, implicaţi în activitatea ilicită de valorificare a ţigărilor prin societăţile comerciale pe care le deţineau s-a reţinut nu săvârşirea infracţiunii de contrabandă, ci pe cea de evaziune fiscală prev. de art. 11 din Legea nr. 87/1994, ce consta în „sustragerea de la plata impozitelor, taxelor şi a contribuţiilor datorate statului prin neînregistrarea unor activităţi, pentru care legea prevede obligaţia înregistrării, în scopul obţinerii de venituri”.

Analizând aceste texte legale şi interpretându-le atât din perspectiva elementelor constitutive, a valorilor sociale ce se doresc a fi protejate, a scopului incriminării, a urmărilor ce fac parte din conţinutul juridic al infracţiunilor, s-a observat că s-a urmărit de către legiuitor a se proteja aceeaşi valoare socială - siguranţa vamală/fiscală prin introducerea, respectiv comercializarea de produse accizabile sub controlul autorităţii statale, cu respectarea obligaţiilor vamale/fiscale în domeniu, cu plata corespunzătoare a taxelor vamale/fiscale aferente, scopul incriminării constând tocmai în tragerea la răspundere penală şi sancţionarea penală a celor ce săvârşesc astfel de acte cu scopul de a se sustrage de la plata taxelor datorate statului, deci în mod nelegal. Prejudiciul concret produs în cazul ambelor infracţiuni este unic - constând în taxele vamale/fiscale aferente produselor accizabile ce nu au fost plătite statului, autoritatea statului constituită drept parte civilă în proces fiind de asemenea unică, respectiv Ministerul Finanţelor Publice - Autoritatea Naţională a Vămilor.

S-a constatat că aceste două infracţiuni trebuie a fi interpretate aşadar ca fiind infracţiuni de rezultat, urmarea imediată a acestora constând în producerea unei pagube materiale reprezentând sumele legal cuvenite pentru operaţiunile de trecere a bunurilor peste frontieră şi nepercepute, respectiv de comercializare a acestor produse, ştiind că respectivele taxe nu au fost plătite.

Pentru a se putea obţine repararea prejudiciului, se cer a fi întrunite unele condiţii, şi anume: să fie cert şi să nu fi fost reparat încă.

Caracterul cert al prejudiciului presupune că acesta este sigur, atât în privinţa existenţei, cât şi în privinţa posibilităţii de evaluare.

Este întotdeauna cert prejudiciul actual, deci prejudiciul deja produs la data când se pretinde repararea lui, astfel cum este cazul în prezenta cauză. În ceea ce priveşte posibilităţile de evaluare, respectiv determinarea exactă a cuantumului acestuia, instanţa a dispus, pentru raţiunile mai sus prezentat, efectuarea unei expertize contabile, prin care s-a stabilit distinct pentru fiecare transport de ţigări realizat de către inculpaţi, astfel cum acestea au fost descrise în Sentinţa penală nr. 38 din 7 martie 2002 a Tribunalului Militar Bucureşti, obligaţiile fiscale pe care le-ar fi datorat inculpaţilor la data săvârşirii faptelor, calculându-se distinct şi majorările de întârziere aferente.

Instanţa nu poate reţine susţinerile unora dintre apărătorii inculpaţilor, potrivit cărora experta în calcularea obligaţiilor fiscale datorate statului s-a raportat la dispoziţiile Legii nr. 141/1997, deşi faptele au fost săvârşite sub incidenţa Legii nr. 30/1978. Aceasta întrucât, experta a avut în vedere de fapt Hotărârea nr. 269 din 14 iunie 1994 privind modificarea limitelor valorice şi a condiţiilor pentru bunurile introduse sau scoase din ţară de către persoane fizice, Ordinul Ministrului Finanţelor nr. 1/1993, „Lista de valori unice în vamă”, incident pentru faptele reţinute a fi săvârşite de către inculpaţi în perioada octombrie 1994 - 28 februarie 1995 şi care prevedea o valoare în vamă de 400 ROL pentru un pachet de ţigări import vest, Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 234/1995, aplicabil din data de 1 martie 1995, prin care valoarea în vamă a unui pachet de ţigări import vest s-a majorat la 2.000 ROL/pachet şi O.G. nr. 14/1992, pentru calcularea majorărilor de întârziere datorate pentru neplata la termen a veniturilor cuvenite bugetului.

Referirea din raportul de expertiză la dispoziţiile Legii nr. 141/1997 vizează explicarea noţiunilor de „datorie vamală” şi „declaraţie vamală”, precum şi a angajării răspunderii solidare a tuturor persoanelor implicate în sustragerea mărfurilor de la vămuire, aspecte ce nu sunt avute în vedere de către instanţă, pentru că în cauză aceasta a considerat că sunt aplicabile dispoziţiile care reglementează răspunderea civilă delictuală, implicit dispoziţiile art. 1003 C. civ., referitoare la răspunderea solidară a celor ce au cauzat un prejudiciu.

Verificarea condiţiei ca prejudiciul să nu fi fost reparat încă are drept scop să evite constituirea pentru partea civilă a unei surse de dobândire a unor venituri suplimentare în plus faţă de paguba suferită.

Instanţa de fond a constată că prin Sentinţa penală nr. 25 din 24 februarie 1999 pronunţată în Dosar nr. 538/1996/bis Tribunalul Militar Teritorial, cu privire la inculpatul M.I.P., pentru care cauza s-a disjuns, a fost admisă acţiunea civilă exercitată de partea civilă Ministerul Finanţelor - Direcţia Generală a Vămilor şi a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 600.113.020 RON reprezentând contravaloarea ţigărilor şi a obligaţiilor fiscale până la 24 februarie 1999 şi a majorărilor de întârziere calculate la suma de 210.560.000 RON începând cu 25 februarie 1999 şi până la achitarea integrală a obligaţiei.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut faptul că acesta a participat la trei transporturi de ţigări, ce au fost sustrase de la vămuire, respectiv:

1. ianuarie 1995, un transport la care au participat şi inculpaţii B.R.D., ce conţinea 125 baxuri ţigări „PM”;

2. martie 1995, un transport de 230 baxuri ţigări „R”, la care a participat şi inculpatul M.C.;

3. aprilie 1995, un transport de 230 baxuri ţigări „MC” şi 20 baxuri ţigări „PM”, la care au participat şi inculpaţii O.M., C.I.C. şi D.B.N.;

În aceste condiţii, având în vedere că partea civilă a obţinut deja un titlu executoriu vizând sumele de bani datorate pentru toate acele baxuri de ţigări ce au fost sustrase de la vămuire, instanţa de fond, în calculul prejudiciului datorat de către inculpaţii din prezenta cauză, nu le va mai avea în vedere, tocmai pentru a evita crearea unei posibilităţi pentru stat de îmbogăţire fără justă cauză. De altfel, instanţa de fond a considerat că nici nu are relevanţă dacă inculpatul M.I.P. şi-a îndeplinit sau nu obligaţiile stabilite prin sentinţa penală menţionată, atâta timp cât statul a avut la dispoziţie o hotărâre judecătorească ce ar fi putut fi pusă în executare silit.

Pentru aceste considerente, observând că inculpatul C.I.C. a participat doar la un singur act material din ansamblul celor reţinute în sarcina inculpaţilor, şi anume transportul din 12 aprilie 1995 conţinând 230 baxuri ţigări „MC” şi 20 baxuri ţigări „PM”, ţigări pentru care obligaţiile fiscale aferente şi inclusiv majorări de întârziere au fost calculate şi imputate inculpatului M.I.P., prin Sentinţa penală nr. 25 din 24 februarie 1999 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, instanţa de fond a respins acţiunea civilă exercitată de către partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - Autoritatea Naţională a Vămilor în contradictoriu cu acesta, ca neîntemeiată.

În aceeaşi ordine de ideii, a verificării reparării prejudiciului cauzat, instanţa de fond a constata că nu poate reţine raţionamentul potrivit căruia, în condiţiile în care bunurile sau mărfurile care au făcut obiectul infracţiunii de contrabandă au fost ridicate în vederea confiscării, inculpatul nu poate fi obligat la plata taxelor vamale. O astfel de concluzie rezultă din însuşi specificul măsurii de siguranţă a confiscării speciale, destinată doar să înlăture anumite stări de pericol. Mai mult decât atât, prin sentinţele penale analizate nu s-a dispus luarea faţă de nici un inculpat a măsurii de siguranţă a confiscării speciale privind eventualele ţigări ridicate.

În consecinţă, prima instanţă a apreciat că cele două condiţii cerute pentru a se putea obţine recuperarea prejudiciului, respectiv să fie cert şi să nu fi fost reparat în integralitate încă, sunt îndeplinite în cauză.

Cu privire la principiul general care guvernează problema acoperirii prejudiciului, şi anume cel al reparării integrale, prima instanţă a reţinut că autorul faptei ilicite este obligat să acopere nu numai prejudiciul efectiv, dar şi beneficiul nerealizat de către victimă. Astfel spus, partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - Autoritatea Naţională a Vămilor este îndreptăţită să solicite plata accesoriilor aferente obligaţiilor fiscale datorate (penalităţi şi majorări de întârziere). Însă, în ceea ce priveşte momentul de la care acestea pot fi calculate, instanţa apreciază că acesta nu poate fi altul decât cel în care prezenta hotărâre judecătorească va rămâne definitivă, deoarece de abia de la acea dată creanţa devine certă, lichidă şi exigibilă. De altfel, faptul că în acest dosar procedurile judiciare s-au desfăşurat cu dificultate extremă pe parcursul a 16 ani, nefiind încă finalizate, (implicând pronunţări de soluţii desfiinţate în căile de atac fie pentru greşita interpretare a unor dispoziţiilor legale, fie pentru nerespectarea unor dispoziţii de procedură, conflicte succesive de competenţă şi pronunţarea unui regulator de competenţă etc.) nu poate fi imputat inculpaţilor, ei neavând nici o culpă în tergiversarea soluţionării cauzei exercitându-şi dreptul la apărare în conformitate cu dispoziţiile legale, context în care adoptarea unei astfel de soluţii este şi echitabilă.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel partea civilă A.N.A.F. - Autoritatea Naţională a Vămilor - prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi, inculpaţii C.C., M.C., G.V., I.C.M., H.E.C., în calitate de moştenitor al inculpatului H.Gh., de D.E. şi D.S., în calitate de moştenitori ai inculpatului D.M.

Partea civilă A.N.A.F. - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi a solicitat obligarea inculpaţilor şi a moştenitorilor acestora la plata sumei de 682.249 RON inclusiv la plata dobânzilor şi penalităţilor de întârziere legale ce se calculează de la data săvârşirii faptei până la data achitării debitului, inclusiv.

S-a arătat că prin adresa de calcul a prejudiciului şi cererea de constituire ca parte civilă în procesul penal s-a solicitat obligarea inculpaţilor la plata unei sume de 682.249 RON la care se adaugă şi accesoriile fiscale.

Chiar dacă o parte din bunurile ce au făcut obiectul infracţiunilor au fost confiscate, creanţele sunt certe, lichide şi exigibile de la data săvârşirii faptelor până la data achitării debitului, inclusiv.

Inculpatul C.C. a criticat sentinţa penală pentru nelegalitate şi netemeinicie întrucât prima instanţă a făcut o analiză greşită a probelor denaturând astfel situaţia de fapt.

S-a arătat că soluţia pronunţată de prima instanţă este confuză şi se bazează pe o gravă eroare de fapt ce rezultă din interpretarea greşită a probelor.

A mai arătat că nu se consideră vinovat de săvârşirea vreunei fapte reţinute în sarcina sa şi că nu a creat niciun prejudiciu statului.

Prin sentinţa penală apelată prima instanţă a făcut şi o serie de greşeli de ordin procedural, hotărârea nefiind în măsură să convingă despre legalitatea şi justeţea acesteia.

Prima instanţă nu a administrat toate probele necesare pentru a demonstra complexul faptic existent şi a stabili o situaţie de fapt clară.

La pronunţarea hotărârii prima instanţă nu a analizat veridicitatea probelor şi nu a ţinut cont de susţinerile părţilor.

A arătat că nu a creat niciun prejudiciu statului, motiv faţă de care se impune admiterea apelului.

Inculpatul M.C. a criticat sentinţa penală pentru nelegalitate şi netemeinicie arătând că în mod greşit s-a admis în parte acţiunea civilă promovată de partea civilă.

A arătat că nu se face vinovat de producerea vreunui prejudiciu în dauna părţii civile, motiv pentru care în mod eronat a fost obligat la plata despăgubirilor civile.

Inculpatul G.V. a criticat sentinţa penală pentru nelegalitate şi netemeinicie.

A arătat că prin Decizia nr. 7017 din 13 decembrie 2005 a Î.C.C.J. s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de contrabandă prev. de art. 72 lit. c) din Legea nr. 30/1978 care era o lege mai favorabilă la acea dată.

A mai arătat că pentru cantitatea de 1033 baxuri de ţigarete confiscate conform rechizitoriului din 08 noiembrie 1996 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti nu poate fi reţinută obligaţia de plată la despăgubiri civile ci doar pentru diferenţa de ţigarete neconfiscate.

Deoarece bunurile ce au făcut obiectul infracţiunii au fost găsite şi s-a dispus confiscarea lor fără a fi distruse nu putea fi obligat la plata despăgubirilor civile către partea civilă.

La stabilirea obligaţiei de despăgubire instanţa de judecată este datoare să aplice dispoziţiile legii mai favorabile, respectiv a Legii nr. 30/1978 şi nu a Legii nr. 141/1997 sau a Legii nr. 12/1990, aşa cum a procedat expertul contabil.

Inculpatul I.C.M. a criticat sentinţa penală pentru nelegalitate şi netemeinicie.

A arătat că în mod greşit prima instanţă a respins excepţia prescripţiei deoarece constituirea de parte civilă nu a avut în vedere obligaţii fiscale certe, lichide şi exigibile care să aibă ca efect înlăturarea dispoziţiilor C. proc. fisc. privind prescripţia.

S-a arătat că partea civilă a formulat mai multe adrese de constituire ca parte civilă, solicitând mai întâi suma de 8,8 miliarde ROL, apoi de 682.249 RON, fiind calculată pentru cantitatea de 3207 baxuri de ţigări faţă de 2804 baxuri cât s-a reţinut prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti.

Deoarece termenul general pentru plata obligaţiilor fiscale este de 5 ani este logică interpretarea potrivit căreia art. 91 C. proc. fisc. prevede o prescripţie similară celei din penal, prescripţia de 10 ani operând de drept.

Sentinţa penală este contradictorie în ceea ce priveşte răspunsul dat la excepţia prescripţiei deoarece stabileşte că obligaţia fiscală provine din 1997 prin constituirea de parte civilă iar când pune în discuţie accesoriile le reţine din momentul pronunţării hotărârii, ceea ce denotă că obligaţiile fiscale nu au avut caracter cert, lichid şi exigibil.

Prima instanţă nu a avut în vedere disp. art. 165 lit. f) din Legea nr. 141/1997 conform cărora datoria vamală se stinge prin confiscarea definitivă a bunurilor.

Organele de urmărire penală au confiscat la data de 01 mai 1995 cantitatea de 1033 baxuri de ţigări ce au fost descoperite în depozitul de pe Calea Obcinelor şi garajul inculpatului H., ţigări provenind din transporturile de la 30 aprilie 1995 şi 01 mai 1995.

S-a arătat că pentru transportul III de ţigarete din 30 aprilie 1995 şi transportul IV din 01 mai 1995 nu se datorează bugetului de stat nicio obligaţie fiscală deoarece ţigaretele au făcut obiectul confiscării.

De altfel, pentru transportul V nu se pot reţine obligaţii fiscale deoarece nu a fost de serviciu în vamă, aspect pe care instanţa nu l-a clarificat.

Din conţinutul motivării instanţei şi al expertizei nu rezultă cu certitudine la ce cantitate de ţigări s-a raportat prejudiciul, respectiv la cea de 2804 baxuri reţinute prin rechizitoriu sau la 3207 baxuri despre care face referire partea civilă.

A mai arătat că inculpatul M.I.P. a fost obligat prin sentinţă penală definitivă la plata întregului prejudiciu cauzat bugetului de stat, aşa încât nu mai pot fi obligate şi alte persoane întrucât partea civilă ar obţine mai multe titluri executorii.

A criticat cuantumul şi modul de calcul al cheltuielilor judiciare, arătând că sumele stabilite de prima instanţă sunt prea mari.

H.E.C., în calitate de moştenitor al inculpatului defunct H.Gh., a criticat sentinţa penală pentru nelegalitate şi netemeinicie.

A arătat că tatăl său a decedat la data de 16 iunie 2011 şi în termenul de opţiune succesorală nu a acceptat succesiunea după acesta, motiv pentru care nu poate răspunde pentru pasivul succesiunii reprezentat de prejudiciul la care face referire partea civilă.

Pentru a dovedi această situaţie, a depus la dosar Declaraţia notarială nr. 820 din 02 martie 2012 dată la B.N.P. I.L., declaraţie ce a fost înregistrată la Registrul Naţional Notarial privind opţiunile succesorale, aceasta fiind irevocabilă.

A mai arătat că este străin de succesiunea tatălui său, situaţie ce nu a fost analizată de către prima instanţă în faţa căreia a invocat lipsa calităţii sale procesuale pasive.

Doctrina şi jurisprudenţa s-a pronunţat în mod constant că apărarea succesibilului în acţiunea intentată pentru repararea prejudiciului cauzat de defunct nu constituie o acceptare a succesiunii.

A solicitat înlăturarea sa de la plata obligaţiilor fiscale către partea civilă.

D.E. şi D.S., în calitate de moştenitori ai inculpatului defunct D.M., au criticat sentinţa penală pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Au arătat că inculpatul defunct D.M. a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 38 din 07 martie 2002 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti doar pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., pentru infracţiunea de contrabandă prev. de art. 72 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 30/1978, fiind achitat În baza art. 11 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. pen.

Ca urmare a decesului inculpatului D.M., apelul acestuia a fost soluţionat prin Decizia nr. 17 din 20 februarie 2003 a Curţii Militare de Apel Bucureşti, prin încetarea procesului ca urmare a intervenirii decesului inculpatului la data de 09 mai 2002, situaţie faţă de care nu se poate vorbi de o hotărâre definitivă de condamnare a acestuia.

În mod greşit prima instanţă a soluţionat latura civilă fără a verifica dacă există o faptă ilicită a autorului acestora şi dacă fapta a fost comisă cu vinovăţie.

Aprecierile primei instanţe cu privire la contribuţia inculpatului D.M., autorul acestora, exced cadrului procesual de faţă.

Au arătat că nu poate fi atrasă răspunderea civilă delictuală în lipsa analizei vinovăţiei autorului lor.

Hotărârile penale pronunţate de către instanţele penale rămase definitive nu le pot fi opozabile deoarece judecata cauzei penale nu s-a efectuat în procedură contradictorie cu aceştia.

Au solicitat admiterea apelului şi respingerea acţiunii civile promovată de partea civilă, ca nefondată.

Prin Decizia penală nr. 128 din 18 decembrie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori s-au respins apelurile declarate de D.E. şi D.S., moştenitori ai inculpatului D.M. şi de inculpaţii: G.V., I.C.M., M.C. şi C.C., ca nefondate.

Au fost admise apelurile declarate de partea civilă A.N.A.F. - Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi şi de H.E.C., moştenitor al inculpatului H.Gh.

A fost desfiinţată în parte Sentinţa penală nr. 52 din 14 martie 2012 a Tribunalului Suceava şi în rejudecare:

A fost obligat inculpatul B.R.D. să plătească părţii civile suma de 1.040 RON, reprezentând obligaţii fiscale datorate bugetului de stat, precum şi la plata accesoriilor fiscale aferente acestei sume de la data comiterii faptei şi până la achitarea integrală a debitului.

A fost obligat inculpatul M.C. să plătească părţii civile suma de 9.568 RON, reprezentând obligaţii fiscale datorate bugetului de stat, precum şi la plata accesoriilor fiscale aferente acestei sume de la data comiterii faptei şi până la achitarea integrală a debitului.

Au fost obligaţi inculpaţii: O.M., C.I.C. şi D.B.N., în solidar, să plătească părţii civile suma de 10.400 RON, reprezentând obligaţii fiscale datorate bugetului de stat, precum şi la plata accesoriilor fiscale aferente acestei sume de la data comiterii faptei şi până la achitarea integrală a debitului.

A fost respinsă acţiunea civilă formulată de partea civilă A.N.A.F. - Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi împotriva lui H.E.C., moştenitor al inculpatului H.Gh. şi înlăturată din sentinţa penală apelată dispoziţia de obligare a acestuia la plata despăgubirilor civile.

A fost înlăturată din sentinţă dispoziţia de obligare a lui H.E.C. la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.800 RON.

A fost modificată din sentinţă dispoziţia de obligare la plata accesoriilor aferente debitelor principale, în sensul că acestea vor fi datorate de la data comiterii faptelor până la data achitării integrale a debitelor şi nu de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu sunt contrare deciziei de faţă.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de prim control judiciar a reţinut următoarele:

Situaţia de fapt referitoare la actele materiale ale infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor apelanţi a fost definitiv stabilită prin Sentinţa penală nr. 38 din 07 martie 2002 pronunţată de Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, modificată prin Decizia penală nr. 17 din 20 februarie 2003 pronunţată de Curtea Militară de Apel Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 7017 din 13 decembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Se constată că, sub aspectul laturii penale a cauzei, a fost pronunţată şi Sentinţa penală nr. 25 din 24 februarie 1999 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti privind pe inculpatul M.I.P. modificată prin Decizia penală nr. 17 din 20 februarie 2003 pronunţată de către Curtea Militară de Apel Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 880 din 13 februarie 2004 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Aşa cum a reţinut şi prima instanţă, potrivit art. 22 alin. (1) C. proc. pen., hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile care judecă acţiunea civilă cu privire la existenţa faptei, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia.

Se constată din rechizitoriul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti nr. 1217/P/1995 din 08 noiembrie 1996 că atât inculpaţii apelanţi cât şi cei defuncţi pentru care au fost introduşi în cauză moştenitorii acestora au fost cercetaţi şi trimişi în judecată, alături de alte infracţiuni şi sub aspectul săvârşirii unor acte de participaţie penală sub forma autoratului sau a complicităţii pentru infracţiunile de contrabandă, evaziune fiscală sau abuz în serviciu contra intereselor publice, infracţiuni ce intră în sfera infracţiunilor de prejudiciu.

Ca urmare a soluţionării laturii penale a cauzei inculpaţii au fost condamnaţi la instanţa de fond sau cea de apel pentru săvârşirea infracţiunilor de contrabandă, evaziune fiscală sau abuz în serviciu contra intereselor publice sub forma autoratului sau a complicităţii la aceste infracţiuni.

Probele În baza cărora s-a apreciat de către prima instanţă ca fiind îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale referitoare la faptele comise de inculpaţi, vinovăţie, prejudiciu şi raportul de cauzalitate existent între acestea au fost enumerate de către instanţa de fond, aşa încât Curtea apreciază că nu se impune o nouă prezentare a acestora.

Întrucât a intervenit decesul inculpatului D.M., la 03 mai 2002, prin Decizia penală nr. 17 din 20 februarie 2003 pronunţată de Curtea Militară de Apel Bucureşti s-a dispus încetarea procesului penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 323 alin. (1) cu aplicarea art. 13 C. pen. şi art. 72 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 30/1978.

Chiar dacă instanţa penală a dispus încetarea procesului penal ca urmare a decesului inculpatului D.M., această situaţie nu constituie vreun impediment pentru soluţionarea laturii civile a cauzei.

Cauza de încetare a procesului penal ca urmare a decesului făptuitorilor nu se regăseşte printre cauzele reglementate de art. 346 alin. (3) şi (4) C. proc. pen. ce împiedică soluţionarea acţiunii civile sau acordarea de despăgubiri civile.

Situaţia de fapt reţinută de către instanţa penală cu privire la consorţiul procesual include şi activitatea desfăşurată de inculpatul D.M. aşa cum a fost prezentată prin actul de sesizare al instanţei.

Astfel, inculpaţii din prezenta cauză au acţionat de fapt în trei grupuri distincte, efectuând transporturi de ţigări diferite, depozitându-le şi valorificându-le în condiţii distincte, fără ca inculpaţii dintr-o anumită grupare (acest termen neputând fi interpretat în sensul juridic de „grup infracţional organizat”, ce nu a fost reţinut în sarcina inculpaţilor) să interacţioneze cu inculpaţi dintr-o altă grupare, în efectuarea vreunui act material (cu excepţia inculpatului H.Gh., P.I.D., I.C.M.). Astfel, o primă grupare este alcătuită din inculpaţii: T.R., B.R.D., G.V., H.Gh., I.C.M., O.M., C.I.C., D.B.N., O.M., M.Gh., M.I.P. şi P.I.D.. O a doua grupare este alcătuită din inculpaţii T.E., C.C., S.L.Gh., P.I.D. şi D.M., iar, a treia grupare a presupus participarea inculpaţilor M.Gh., H.Gh., M.C. şi I.C.M. Raţiunea pentru care aceştia au fost cercetaţi şi trimişi în judecată prin acelaşi rechizitoriu, dincolo de acele trei situaţii de excepţie, a fost aceea că toate acele transporturi impuse fiecărei grupări distincte să aibă loc în aceeaşi perioadă de timp, respectiv 1994 - 1995, presupunând comercializarea de ţigări aduse din ţările vecine (Republica Moldova, Republica Ucraina) şi introduse în ţară prin acelaşi punct de trecere a frontierei de stat, fiecare gruparea acţionând după acelaşi tipar şi având aceeaşi structură, respectiv: inculpaţi care aveau rolul de a pune la dispoziţie sumele de bani în valută, necesare procurării ţigărilor şi acoperirii cheltuielilor ocazionate de aducerea lor, inculpaţi, care aveau rolul de „cărăuşi”, respectiv de a asigura transportul de ţigări, inculpaţi - vameşi şi lucrători ai poliţiei de frontieră din P.C.T.F. Siret, care în schimbul unor sume de bani permiteau trecerea prin vamă şi intrarea în România a autovehiculelor cu ţigări şi a persoanelor care efectuau transportul lor şi neîncasând taxele aferente, inculpaţi - ofiţeri şi subofiţeri din cadrul I.P.J. Suceava, care aveau rolul de a însoţi autovehiculele care transportau ţigări de la vama Siret la locurile de depozitare, pentru a putea fi evitate eventualele controale de pe traseu, inculpaţi care se ocupau cu depozitarea ţigărilor şi inculpaţi, care asigurau valorificarea acestora.

Curtea a constatat că Ministerul Finanţelor Publice Direcţia Generală a Vămilor s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale prin adresa din 20 noiembrie 1997 pentru suma de 8,8 miliarde ROL, reprezentând contravaloarea taxelor vamale şi a celorlalte obligaţii fiscale datorate bugetului de stat la data întocmirii notei Serviciului Inspecţie Vamală nr. 15748 din 03 iulie 1995.

Ulterior, pe parcursul cercetării judecătoreşti derulate în faţa instanţei penale, partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală a Vămilor şi-a menţinut constituirea de parte civilă formulând precizări la această cerere.

Faţă de situaţia mai sus prezentată, Curtea a opinat că în mod corect prima instanţă a apreciat că în cauză nu s-a împlinit termenul de prescripţie invocat de către inculpaţii apelanţi cu privire la termenul de recuperare a creanţelor fiscale.

Cererea de constituire ca parte civilă a Ministerului Finanţelor Publice - Direcţia Generală a Vămilor s-a făcut înăuntrul termenului de prescripţie de 10 ani calculat de la data comiterii infracţiunilor de prejudiciu.

Ca urmare a faptului că între cererile formulate de către partea civilă au existat neconcordanţe cu privire la sumele pentru care s-a cerut constituirea de parte civilă şi pentru a stabili cuantumul creanţelor fiscale în mod corect prima instanţă a dispus efectuarea unei expertize contabile judiciare.

Analizând conţinutul expertizei contabile judiciare depusă la dosarul de fond, Curtea a constatat că expertul B.B.G. desemnată a efectua expertiza a folosit două variante de lucru, prima în care a luat în considerare cantităţile de ţigarete menţionate în rechizitoriul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti şi Sentinţa penală nr. 38 din 07 martie 2002 a Tribunalului Militar Bucureşti, modificată prin Decizia penală nr. 17 din 20 februarie 2003 a Curţii Militare de Apel Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 7017 din 13 decembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a doua variantă în care au fost avute în considerare cantităţile de ţigarete menţionate în declaraţiile vamale întocmite de către inculpaţi în vama de la Porubnoe.

Cu excepţia transportului din 27 aprilie 1995 la care au participat inculpaţii S.L.Gh., C.C. şi D.M. în care au existat diferenţe în ceea ce priveşte cantitatea de pachete de ţigări H, fiind stabilite două variante de calcul al prejudiciului, pentru celelalte cantităţi de pachete de ţigări variantele I şi II calculate de expertul contabil au fost identice, cantitatea de pachete de ţigări reţinută prin rechizitoriu regăsindu-se şi în declaraţiile vamale.

Din conţinutul părţii introductive a raportului de expertiză contabilă întocmit de expert B.B.G., rezultă că pentru întocmirea raportului şi calculul prejudiciului cauzat părţii civile expertul a avut în vedere dispoziţiile Hotărârii nr. 269 din 14 iunie 1994, O.G. nr. 14/1992 şi Legea nr. 571/2003 coroborată cu H.G. nr. 44/2004, iar referirea la Legea nr. 141/1997 a avut ca scop doar explicarea termenilor de datorie vamală şi declaraţie vamală precum şi prezentarea cazului de răspundere solidară, aşa cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă. Confiscarea în timpul urmăririi penale a unor cantităţi de ţigarete nu înlătură obligaţia inculpaţilor de la plata despăgubirilor civile, deoarece aşa cum corect a reţinut şi prima instanţă măsura de siguranţă a confiscării speciale nu are scopul de a repara prejudiciul cauzat bugetului de stat.

Chiar dacă prin Sentinţa penală nr. 25 din 24 februarie 1993 pronunţată de Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti modificată şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 880 din 13 februarie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost soluţionată şi acţiunea civilă formulată de Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală a Vămilor cu privire la inculpatul M.I.P. modificată, Curtea a constatat că potrivit dispoziţiilor nr. 1003 C. civ. sub incidenţa căruia a fost cauzat prejudiciul, persoanele vinovate de producerea prejudiciului au obligaţia solidară la repararea acestuia.

Actele materiale efectuate în luna ianuarie 1995 de către inculpatul M.I.P. împreună cu inculpatul B.R.D. pentru cantitatea de 125 baxuri de ţigări PM, martie 1995 pentru cantitatea de 230 baxuri de R împreună cu inculpatul M.C. şi din luna aprilie 1995 pentru cantitatea de 230 baxuri ţigări MC şi 20 baxuri ţigări PM la care au participat şi inculpaţii O.M., C.I.C. şi D.B.N. au fost reţinute şi în cuprinsul Sentinţei penale nr. 38 din 07 martie 2002 pronunţată de Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, modificată prin Decizia penală nr. 17 din 20 februarie 2003 pronunţată de Curtea Militară de Apel Bucureşti rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 7017 din 13 decembrie 2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, motiv pentru care se impunea obligarea solidară a inculpaţilor la plata despăgubirilor civile pentru prejudiciul cauzat bugetului de stat pentru această activitate infracţională.

Existenţa unui titlu executoriu pentru partea civilă nu poate conduce la înlăturarea răspunderii civile delictuale solidare pentru toţi inculpaţii participanţi la activitatea infracţională din luna ianuarie, martie şi aprilie 1995, împreună cu inculpatul M.I.P.

Pentru considerentele prezentate, Curtea a obligat pe inculpatul B.R.D. la plata despăgubirilor civile calculate de expertul judiciar contabil pentru activitatea infracţională din luna ianuarie 1995 privind cantitatea de 125 baxuri ţigări PM, pe inculpatul M.C. la plata despăgubirilor civile calculate de expertul judiciar pentru activitatea infracţională din luna martie 1995, cu privire la cantitatea de 230 baxuri ţigări R şi în solidar pe inculpaţii O.M., C.I.C. şi D.B. la plata despăgubirilor civile calculate de expert pentru activitatea infracţională din luna aprilie 1995 cu privire la cantitatea de 230 baxuri de ţigări MC şi 20 baxuri de ţigări PM.

În ceea ce priveşte pe moştenitorul inculpatului H.E.C., Curtea a constatat că în mod greşit prima instanţă l-a obligat pe acesta la plata despăgubirilor civile.

Din copia declaraţiei autentificate prin Încheierea nr. 820 din 02 martie 2012 a BNP I.L., rezultă că H.E.C., în calitate de moştenitor al inculpatului defunct H.Gh., nu a făcut în termenul de opţiune succesorală nici un act de acceptare expresă sau tacită a succesiunii după defunctul H.Gh. Aceeaşi situaţie rezultă şi din conţinutul certificatului prin care a fost consultat. Registrul Naţional Notarial de Evidenţă a Opţiunilor Succesorale şi Registrul Naţional Notarial de evidenţă a Liberalităţilor depus la instanţa de apel.

Întrucât H.E.C. nu a acceptat succesiunea după inculpatul defunct H.Gh. şi nicio probă administrată în cauză nu a dovedit contrariul, Curtea a respins acţiunea civilă formulată de partea civilă împotriva acestuia şi a înlăturat din sentinţa penală apelată dispoziţia de obligare a sa la plata despăgubirilor civile precum şi dispoziţia de obligare a acestuia la plata cheltuielilor judiciare.

În ceea ce priveşte momentul de la care curg accesoriile fiscale pentru prejudiciul cauzat bugetului de stat, Curtea a constatat că acestea curg de la data naşterii creanţei fiscale, respectiv de la data comiterii infracţiunilor ci nu de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri aşa cum greşit a dispus prima instanţă.

Creanţa fiscală are un caracter cert, lichid şi exigibil de la data săvârşirii infracţiunilor, dată de la care curg şi accesoriile fiscale, respectiv majorări şi penalităţi de întârziere, motive faţă de care Curtea a modificat din sentinţa apelată dispoziţia de obligare la plata accesoriilor fiscale aferente debitelor principale în sensul că acestea vor fi calculate de la data comiterii faptelor până la data achitării integrale a debitelor ci nu de la data rămânerii definitive a hotărârii cum în mod eronat a dispus prima instanţă.

Cu privire la motivul de apel invocat de inculpatul I.C.M. referitor la nepronunţarea de către prima instanţă asupra unor sume de bani respectiv 670 dolari şi 40 mărci germane ce au fost ridicate cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare, Curtea a constatat că acesta excede cadrului procesual de faţă întrucât ţine de latura penală a cauzei.

Pe de altă parte, din conţinutul Sentinţei penale nr. 38 din 07 martie 2002 pronunţată de Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti modificată prin Decizia penală nr. 17 din 20 februarie 2003 pronunţată de Curtea Militară de Apel Bucureşti se constată că, soluţionând latura penală a cauzei, instanţa a dispus confiscarea de la acest inculpat a sumei de 16.500 dolari sau echivalentul în RON la data executării dispoziţiei.

În ceea ce priveşte criticile formulate în apel cu privire la cuantumul cheltuielilor judiciare stabilite de prima instanţă în sarcina inculpaţilor, Curtea a constatat că acestea sunt nefondate deoarece prima instanţă a efectuat o corectă aplicare a dispoziţiilor legale referitoare la cheltuielile judiciare.

Sumele stabilite de prima instanţă cu titlu de cheltuieli judiciare acoperă atât onorariile pentru avocaţii desemnaţi din oficiu cât şi cheltuielile judiciare avansate de stat pentru derularea procesului.

Împotriva Deciziei penale nr. 128 din 18 decembrie 2012 a Curţii de Apel Suceava în termenul legal au declarat recurs partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - Autoritatea Naţională a Vămilor prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi, moştenitorii inculpatului D.M. -D.E. şi D.S., precum şi inculpaţii G.V., I.C.M., C.C., C.I.C. şi M.C.

Partea civilă a solicitat obligarea tuturor inculpaţilor în solidar la plata sumei de 682.249 RON plus dobânzile şi penalităţile de întârziere datorate potrivit Codului de procedură fiscală, calculat de la data săvârşirii faptei şi până la achitarea integrală a debitului.

Moştenitorii inculpatului D.M., prin cererea de recurs, au invocat cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17, 19 şi 21 C. proc. pen. fără a motiva în concret care sunt criticile aduse deciziei recurate.

Inculpatul G.V. a solicitat respingerea acţiunii civile, în principal, întrucât a intervenit prescripţia dreptului de a solicita obligaţia fiscală, iar în subsidiar, pentru că bunurile au fost confiscate, astfel că nu se mai poate dispune şi obligarea la despăgubiri civile.

Inculpatul I.C. a criticat hotărârile recurate pentru nelegalitate, solicitând respingerea acţiunii civile.

O primă critică vizează greşita respingere de către instanţe a excepţiei prescripţiei extinctive întrucât aceasta operează de drept.

În al doilea rând, instanţele nu au avut în vedere o altă cauză de stingere a obligaţiei de plată şi anume cea prevăzută de art. 165 lit. f) din Legea nr. 141/1997 conform căreia datoria vamală se stinge prin confiscarea definitivă a mărfurilor.

Totodată, instanţele au încălcat şi dispoziţiile Codului de procedură fiscală, potrivit cărora obligaţia fiscală nu poate fi decât personală, astfel că inculpaţii nu puteau fi obligaţi în solidar la plata obligaţiilor fiscale.

Inculpaţii C.C., C.I.C. şi M.C. au invocat, de asemenea, împlinirea termenului de prescripţie a dreptului organului fiscal de a solicita obligaţia fiscală, faptul că aceasta a fost stinsă prin confiscare, astfel că nu pot fi calculate majorări şi penalităţi de întârziere.

Examinând recursurile prin prisma disp. art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., Înalta Curte reţine că acestea sunt nefondate.

Potrivit Codului de procedură fiscală, dreptul organului fiscal de a stabili obligaţiile fiscale se prescrie într-un termen de 5 ani, care începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut obligaţia fiscală.

În ipoteza în care obligaţia fiscală rezultă din săvârşirea unei fapte de natură penală, termenul de prescripţie este de 10 ani şi curge de la data comiterii faptei, care trebuie să fie sancţionată ca infracţiune prin hotărâre judecătorească.

În speţă, partea civilă a solicitat obligarea inculpaţilor la despăgubiri încă din 20 noiembrie 1997 (faptele fiind comise în perioada 1994 - 1995), deci în intervalul termenului de 10 ani calculat de la data săvârşirii faptelor, astfel că acest motiv de recurs invocat de inculpaţi este nefondat.

Inculpaţii au fost legal obligaţi nu numai la acoperirea prejudiciului efectiv cauzat părţii civile, ci şi a beneficiului realizat, respectiv la plata accesoriilor aferente obligaţiilor fiscale datorate - penalităţi şi majorări întârziere, ce curg de la data naşterii obligaţiei fiscale şi anume data comiterii infracţiunilor.

De asemenea, nu poate fi primită apărarea inculpaţilor în sensul că nu pot fi obligaţi la despăgubiri întrucât ţigările care au făcut obiectul infracţiunii de evaziune fiscală au fost confiscate întrucât confiscarea specială, ca măsură de siguranţă, are ca scop înlăturarea unei stări de pericol, preîntâmpinarea săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală şi nu acoperirea prejudiciului cauzat bugetului de stat.

Instanţele i-au obligat pe inculpaţi la despăgubiri în funcţie de activitatea infracţională desfăşurată de fiecare inculpat în parte, astfel cum aceasta a fost reţinută prin Sentinţa penală nr. 38 din 7 martie 2002 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, modificată prin Decizia penală nr. 17/2003 a Curţii Militare de Apel definitivă prin Decizia penală nr. 7017 din 13 decembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu disp. art. 998 - 999 şi art. 1003 C. civ. în vigoare la data comiterii faptelor.

În raport cu situaţia de fapt reţinută şi cu dispoziţiile legale invocate, instanţele au procedat corect la obligarea inculpaţilor la despăgubiri civile, în funcţie de participarea fiecăruia la comiterea infracţiunilor, prejudiciul creat de inculpaţi pentru fiecare act material în parte fiind stabilit prin raportul de expertiză contabilă judiciară, astfel că nu poate fi primită critica părţii civile privind obligarea inculpaţilor în solidar la plata sumelor solicitate.

Referitor la recursul declarat de moştenitorii inculpatului D.M., Înalta Curte reţine că şi acesta este nefondat, cazurile de casare invocate de aceştia nefiind incidente în speţă.

La instanţa de apel, procedura de citare cu recurenţii a fost legal îndeplinită, aceştia fiind reprezentaţi de apărător ales.

În raport de dispoziţiile art. 21 alin. (1) C. proc. pen. recurenţii au fost introduşi în cauză, în calitate de moştenitori ai inculpatului D.M., conform Certificatului de moştenitor nr. 178 din 14 septembrie 2004.

Este real că prin Sentinţa penală nr. 38 din 7 martie 2002 a Tribunalului Militar teritorial Bucureşti, inculpatul D.M. a fost achitat pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la contrabandă prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 72 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 30/1978, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., însă prin Decizia penală nr. 17 din 20 februarie 2003 a Curţii Militare de Apel a fost încetat procesul penal pornit împotriva acestui inculpat pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 72 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/1978 şi art. 323 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen., ca urmare a decesului inculpatului, din considerentele acestei hotărâri rezultând că inculpatul se face vinovat de faptele pentru care a fost trimis în judecată.

În această ipoteză, chiar dacă s-a dispus încetarea procesului penal ca urmare a decesului inculpatului, sub aspectul laturii civile moştenitorii inculpatului urmează să fie obligaţi la despăgubiri civile.

Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de în cauză.

Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) şi (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de D.E. şi D.S. - moştenitori ai inculpatului D.M., de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - Autoritatea Naţională a Vămilor prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi şi de inculpaţii G.V., I.C.M., C.C., C.I.C. şi M.C. împotriva Deciziei penale nr. 128 din 18 decembrie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe intimaţii inculpaţi T.R., O.M., B.R.D., T.E., S.L.Gh., P.I.D., D.B.N., M.I., B.C. şi M.Gh.

Obligă recurenţii D.E. şi D.S. şi recurenta parte civilă Ministerul Finanţelor Publice - Autoritatea Naţională a Vămilor prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi la plata sumei de câte 300 RON, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru fiecare inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi, în sumă de câte 400 RON, fiecare, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 01 iulie 2013.

#Evaziune Fiscala. Spete

← ICCJ. Decizia nr. 2271/2013. Penal. Contestaţie la executare...		ICCJ. Decizia nr. 2372/2013. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2323/2013. Penal. Asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni (art. 323 C.p.). Falsul intelectual (art. 289 C.p.), infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs