ICCJ. Decizia nr. 2372/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2372/2013

Dosar nr. 1230/36/2009

Şedinţa publică din 17 iulie 2013

Asupra recursului de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 26/P din 11 martie 2013 al Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, s-au respins cererile de predare a persoanei solicitate R.C.V., fiul lui I. şi D., în vederea executării la cererea autorităţilor judiciare din statul solicitant Germania, a următoarelor mandate europene de arestare:

- mandatul european de arestare nr. 6 Js 5032 b/02 din 16 martie 2007 emis de Parchetul Coburg-Germania;

- mandatul european de arestare nr. 16 AR 231/02 din 08 august 2007, emis de Parchetul din Bielefeld-Germania;

- mandatul european de arestare nr. 104 Js 7970/08 din 26 februarie 2008, emis de Parchetul din Verden-Germania;

- mandatul european de arestare nr. 81 Js 80/05 din 14 martie 2007 emis de Parchetul din Münster-Germania.

S-a revocat măsura obligării persoanei solicitate R.C.V., de a părăsi localitatea de domiciliu, fără încuviinţarea instanţei, la rămânerea definitivă a hotărârii.

S-a dispus avansarea, din fondurile Ministerului Justiţiei, a onorariului avocatului din oficiu, în sumă de 320 RON.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au fost menţinute în sarcina acestuia.

S-a reţinut că în baza Deciziei Cadru din 13 iunie 2002 a Consiliului J.A.I. autorităţile judiciare germane au solicitat prin patru instrumente de cooperare judiciară în materie penală separate, respectiv patru cereri de predare în baza mandatului european de arestare, depistarea şi predarea de către autorităţile judiciare române competente a persoanei solicitate, anume, a cetăţeanului român R.C.V., după cum urmează:

1. Biroul Procurorului din Münster a solicitat predarea persoanei solicitate în baza mandatului european de arestare nr. 4Gs 40 Js 106 din 02 AK 112 din 02 la solicitarea Tribunalului local Dulmen, mandatul intern de arestare în baza căruia s-a emis mandatul european de arestare fiind emis la 14 februarie 2003 şi având ca obiect predarea persoanei solicitate pentru efectuarea urmăririi penale privind săvârşirea de către acesta a infracţiunii de jaf calificat cu agravantă, prev. de parag. 253, 255, 250 secţiunea II nr. 1, 25 - 250 secţiunea II având pedeapsa maximă de 15 ani închisoare şi constând în aceea că persoana solicitată împreună cu un complice sub ameninţarea armelor la data de 10 august 2001, în localitatea Dulmen au cerut numitului L. să preda banii din tezaurul sucursalei băncii S.C. din localitate, primind suma de 58.465 DM, având corespondent în legea română infracţiunea de tâlhărie în formă calificată, prev de art. 211 alin. (1), (2) şi (21) C. pen.

2. În baza mandatului de arestare preventivă din 07 septembrie 2005 sub nr. Gs 230 din 05 emis de Judecătoria locală Kronach s-a emis mandatul european de arestare de către Parchetul Coburg la data de 16 martie 2007, solicitându-se predarea aceleiaşi persoane solicitate, urmărită penal pentru săvârşirea a două fapte penale din data de 19 noiembrie 1999 şi respectiv din data de 24 iulie 2001 având acelaşi mod de operare, constând în sustragerea din filialele băncii S. din localităţile Pressig şi respectiv Sein prin folosirea de arme a unor sume considerabile constând în 17.040 DM şi respectiv 55.0000 DM.

3. La data de 26 februarie 2008 Biroul Procurorului din Verden a emis mandat european de arestare solicitând predarea aceleiaşi persoane solicitate în baza mandatului de arestare a judecătoriei Verden din 28 martie 2002, având nr. 9a Gs 465/02, constând în necesitatea efectuării urmăririi penale faţă de persoana solicitată acuzaţiile cuprinzând săvârşirea aceleiaşi infracţiuni de jaf înarmat şi vizând sustragerea sumei de 38.490 DM din sucursala băncii S. din Knessestrasse - In - Hoya.

4. La data de 08 august 2007 Biroul Procurorului din BIELEFELD a emis mandatul european de arestare cu nr. 16 AR 231 din 02 în baza mandatului intern de arestare preventivă emis de tribunalul local Minden solicitând predarea aceleiaşi persoane pentru efectuarea urmăririi penale cu privire la un delict de jaf calificat săvârşit în data de 01 august 2001 constând în aceea că, folosind o armă acesta împreună cu altă persoană a sustras din sucursala casei de Economii M.L. suma de 85.850 DM.

Persoana solicitată, aflându-se pe teritoriul României, jud.Tulcea, a fost sesizată de Curtea de Apel Constanţa care s-a pronunţat prin Sentinţa penală nr. 74/P din 5 iunie 2009, admiţând trei din cele patru cereri de predare, respingând cererea de predare în baza mandatului european de arestare emis de Parchetul Bielefeld pentru motivul concret că, cu privire la aceeaşi faptă persoană solicitată este judecată de către autorităţile judiciare române, fiind deja pronunţată o hotărâre în primă instanţă.

Această sentinţă, atacată cu recurs de către persoana solicitată, a fost casată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală prin Decizia nr. 2.331 din 18 iunie 2009, prin care cauza a fost retrimisă spre rejudecare, la Curtea de Apel Constanţa, persoana solicitată fiind pusă în libertate de sub puterea arestării preventive, cu supunerea sa la măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.

Procedând la rejudecarea cauzei, Curtea de apel a primit concluziile persoanei solicitate, a dat curs solicitării acesteia de a se solicita Curţii de Justiţie a Uniunii Europene de a pronunţa o hotărâre preliminară, hotărâre ce s-a şi pronunţat la 29.01.2013 şi, prin interpretarea considerentelor acestei hotărâri, depuse la dosar, a ajuns la concluzia necesităţii respingerii tuturor celor patru cereri de executare a mandatelor europene şi de revocare a măsurii cu obligarea persoanei solicitate de a nu părăsi localitatea de domiciliu fără încuviinţarea instanţei, măsură ce nu-şi mai găseşte raţiunea.

În consecinţă, aşa cum deja s-a văzut, a fost pronunţată de Curtea de Apel Constanţa Sentinţa penală nr. 26/P din 11 martie 2013.

Împotriva acestei din urmă sentinţe, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, susţinând că, în cauză este incident cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., respectiv, când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.

În dezvoltarea motivului de recurs invocat, Parchetul a arătat că, în mod nejustificat, instanţa de fond a dispus refuzul de predare în baza celor 3 mandate de arestare, motivat de faptul că "nu se poate exercita o ingerinţă asupra dreptului la libertate individuală şi în ceea ce priveşte dreptul la viaţa de familie a persoanei solicitate R.C.V.

De asemenea, în mod eronat Curtea de Apel Constanţa a mai arătat că cererile de predare nu justifică în concret dacă predarea persoanei solicitate contribuie la completarea probatoriului de către organul de urmărire penală german şi nici care este motivul pentru care, pe de o parte, ele au fost formulate la o perioadă lungă, după săvârşirea faptelor, precum şi care este motivul pentru care, în concret, pe timpul procedurii desfăşurate în România pentru executarea mandatului european de arestare nu au fost administrate probatorii care să necesite prezenţa inculpatului, inclusiv prin comisie rogatorie şi cereri directe adresate organelor judiciare române.

În continuarea motivării respingerii cererii de predare a persoanei solicitate R.C.V., Curtea de Apel Constanţa a mai arătat că faptele pentru care este solicitat numitul au fost săvârşite în urmă cu 12 ani de la data săvârşirii ultimei fapte ori, în această situaţie apare evidentă disproporţia dintre scopul urmărit de autoritatea judiciară din statul solicitant şi ingerinţa în exerciţiul drepturilor fundamentale solicitată a fi realizată de către instanţa română ca autoritate judiciară de executare a mandatelor europene de executare.

Totodată, Curtea de Apel Constanţa a concluzionat că se poate realiza mai bine tragerea la răspundere penală a persoanei solicitate în statul român, acesta putând a-şi face mai eficient apărarea şi prezervându-se în măsura posibilului şi relaţiile cu familia.

Parchetul critică instanţa de fond deoarece a dat dovadă de o anumită inconsecvenţă în deciziile luate, întrucât în Încheierea din 22 decembrie 2009, prin care a dispus sesizarea Curţii Constituţionale, aceasta a concluzionat că "prin intermediul mandatului european de arestare, dispoziţiile privind dreptul la un proces echitabil, la libertatea individuală, la egalitatea în faţa legii nu sunt încălcate de legea română dispoziţiile Deciziei Cadru, transpuse de legiuitor prin Legea nr. 302/2004 republicată.

Astfel, având în vedere gravitatea acuzaţiilor care se aduc persoanei solicitate R.C.V. suspectat de comiterea a patru infracţiuni de tâlhărie gravă prin ameninţări cu arme de foc sau arme albe, împreună cu mai multe persoane, dar şi valoarea însemnată a prejudiciului total cauzat atât la momentul săvârşirii faptelor, dar şi în prezent, se constată că este necesară şi nu este disproporţionată ingerinţa în exerciţiul drepturilor fundamentale ocrotite de lege.

Totodată, se constată şi interesul manifestat de către autorităţile germane pe parcursul celor 4 ani, timp în care dosarul a fost pe rolul Curţii de Apel Constanţa, interes justificat tocmai dat fiind perioada mare scursă de la data comiterii presupuselor fapte, peste 12 ani, probabil în scopul evitării prescripţiei răspunderii penale.

Astfel, la fila 81 - 82, vol. 1, dosarul Curţii de Apel Constanţa, se află adresa emisă de Parchetul Coburg din 25 octombrie 2010, prin care se interesează de stadiul dosarului. La fila 285, vol. I, dosar Curtea de Apel Constanţa se află o solicitare în acelaşi sens, emisă de Parchetul Münster, iar la fila 229, vol. II, dosar Curtea de Apel Constanţa se află o altă solicitare cu acelaşi conţinut din partea Parchetului din Verden.

În consecinţă, s-a apreciat că se impune admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, iar în urma rejudecării, să se dispună predarea persoanei solicitate R.C.V., în vederea punerii în executare a celor 3 mandate europene de arestare emise de Parchetul din Coburg, Parchetul din Münster şi Parchetul din Verden.

De asemenea, s-a apreciat că se impune arestarea persoanei solicitate R.C.V. şi predarea sa, fără a fi necesară amânarea predării până la terminarea executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată de instanţele române, dat fiind gravitatea faptelor, complexitatea acestora, numărul de infracţiuni pentru care este solicitat, tocmai în scopul asigurării unor condiţii bune pentru exercitarea urmăririi penale şi pentru aflarea adevărului în cauzele aflate pe rolurile autorităţilor judiciare germane.

Prin urmare, Parchetul, în conformitate cu dispoziţiile art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) şi art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen., a solicitat să se dispună arestarea persoanei solicitate R.C.V., în vederea predării pentru punerea în executare a celor 3 mandate europene de arestare emise de Parchetul din Coburg, Parchetul din Münster şi Parchetul din Verden, stat solicitant german.

Examinând recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva Sentinţei penale nr. 26/P din 11 martie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, Secţia Penală şi pentru Cauze Penale cu Minori, privind persoana solicitată R.C.V., în funcţie de actele şi probele dosarului şi de criticile formulate se constată că, într-adevăr, sentinţa atacată este nelegală, prin ea, prima instanţă făcând o greşită aplicare a legii.

În adevăr, în mod greşit instanţa de fond neţinând seama de gravitatea faptelor comise de persoana solicitată pe teritoriul statului solicitant, de perversitatea şi de periculozitatea acestuia, de tendinţele acestuia de a se sustrage răspunderii penale, faţă de organele judiciare ale statului solicitant, a respins cererile de punere în executare a celor patru mandate europene şi de predare a persoanei solicitate, către autorităţile judiciare ale statului solicitant german.

În raport cu această situaţie, cu pertinenţa şi rigurozitatea argumentelor Parchetului, instanţa de control judiciar va privi recursul Parchetului ca întemeiat şi îl va admite ca atare, casând în parte sentinţa penală recurată şi rejudecând, va admite cererile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, dispunând executarea mandatelor europene de arestare nr. 6 Js 5032 b/02 din 16 martie 2007 emis de Parchetul Coburg; nr. 104 Js 7970/08 din 26 februarie 2008 emis de Parchetul din Verden şi nr. 81 Js 80/05 din 14 martie 2007 emis de Parchetul din Münster şi predarea persoanei solicitate R.C.V., autorităţii judiciare solicitante germane.

În baza dispoziţiilor art. 103 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, se va dispune arestarea în vederea predării persoanei solicitate R.C.V., fiul lui I. şi D., pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 17 iulie 2013 până la 15 august 2013, inclusiv.

Se va dispune emiterea mandatului de arestare în conformitate cu dispoziţiile art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, republicată.

În baza dispoziţiilor art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, persoana solicitată va fi predată cu condiţia ca, în cazul pronunţării unei pedepse privative de libertate, să fie transferată în România, pentru executarea pedepsei.

În baza dispoziţiilor art. 107 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, va trebui să se comunice autorităţilor menţionate în lege, hotărârea rămasă definitivă.

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Cheltuielile judiciare făcut cu soluţionarea recursului declarat de Parchet, conform legii vor rămâne în sarcina statului.

Tot statul va plăti şi onorariul parţial pentru apărarea din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva Sentinţei penale nr. 26/P din 11 martie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, Secţia Penală şi pentru Cauze Penale cu Minori şi de Familie, privind persoana solicitată R.C.V.

Casează, în parte, sentinţa penală recurată şi, rejudecând:

Admite cererile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.

Dispune executarea mandatelor europene de arestare nr. 6 Js 5032 b/02 din 16 martie 2007 emis de Parchetul Coburg; nr. 104 Js 7970/08 din 26 februarie 2008 emis de Parchetul din Verden şi nr. 81 Js 80/05 din 14 martie 2007 emis de Parchetul din Münster şi predarea persoanei solicitate R.C.V., autorităţii judiciare solicitante germane.

În baza dispoziţiilor art. 103 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, dispune arestarea în vederea predării persoanei solicitate R.C.V., fiul lui I. şi D., pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 17 iulie 2013 până la 15 august 2013, inclusiv.

Dispune emiterea mandatului de arestare în conformitate cu dispoziţiile art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, republicată.

În baza dispoziţiilor art. 107 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, hotărârea se va comunica autorităţilor menţionate în lege, după rămânerea definitivă.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial pentru apărarea din oficiu, în sumă de 320 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 iulie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 2323/2013. Penal. Asocierea pentru...		ICCJ. Decizia nr. 2375/2013. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 2372/2013. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2372/2013. Penal