ICCJ. Decizia nr. 240/2013. Penal. Strămutare (art. 55 şi următoarele C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 240/2013
Dosar nr. 7892/1/2012
Şedinţa publică din 27 februarie 2013
Asupra cererii de strămutare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, petiţionara B.G. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 961/45/2012 al Curţii de Apel Iaşi, motivând că există suspiciuni în ceea ce priveşte obiectivitatea magistraţilor ieşeni în instrumentarea imparţială a cauzei şi soluţionarea acesteia.
Potrivit art. 57 C. proc. pen. au fost solicitate informaţii de la Ministerul Justiţiei - Direcţia Elaborare Acte Normative, Serviciul Judiciar, Documentare, Protecţia drepturilor şi libertăţilor fundamentale.
Din informarea transmisă de la Ministerul Justiţiei - Direcţia Elaborare Acte Normative, Serviciul Judiciar, Documentare, Protecţia drepturilor şi libertăţilor fundamentale, rezultă următoarele:
Cauza a cărei strămutare se solicită a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, având ca obiect plângerea formulată în temeiul art. 2781 C. proc. pen. de petiţionara B.G.. S-a fixat prim termen de judecată la data de 3 ianuarie 2012, cauza fiind amânată la datele de 17 ianuarie 2013 şi 14 februarie 2013.
La acest din urmă termen, cererea petiţionarei a fost respinsă.
S-a reţinut că nu au fost identificate elemente care să justifice admiterea cererii de strămutare.
Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămută judecarea unei cauze de la o instanţă competentă la o altă instanţă egală în grad, în cazul în care imparţialitatea judecătorilor ar putea fi ştirbită datorită împrejurărilor cauzei, duşmăniilor locale sau calităţii părţilor, când există pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părţi are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenţii judiciari sau grefierii instanţei.
În cauză, nici una dintre cerinţele art. 55 alin. (1) C. proc. pen. nu sunt întrunite.
În cazul unei cereri de strămutare, imparţialitatea instanţei trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparţial, dar şi din perspectiva celui interesat. La acest control, instanţa investită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte pot pune în discuţie imparţialitatea judecătorului şi justifică temerea celui interesat.
Curtea Europeană a hotărât că, în privinţa imparţialităţii obiective a judecătorului, aparenţele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudenţa instanţei europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.
În cazul de faţă, Curtea, în raport de prevederile art. 55 alin. (2) C. proc. pen. şi de datele expuse, apreciază că temerile petiţionarei nu sunt justificate.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Respinge ca nefondată cererea formulată de petiţionara B.G. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 961/45/2012 al Curţii de Apel Iaşi.
Obligă petiţionara la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 241/2013. Penal. Strămutare (art. 55 CPP... | ICCJ. Decizia nr. 24/2013. Penal. Strămutare (art. 55 şi... → |
|---|
