ICCJ. Decizia nr. 2427/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2427/2013
Dosar nr. 4556/3/2013/a 4
Şedinţa publică din 31 iulie 2013
Deliberând asupra recursului declarat de inculpaţii G.S. şi G.S.V., constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 15 iulie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 4556/3/2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 3002 rap. la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpaţilor G.S., S.P., T.G. şi G.S.V. În temeiul art. 139 alin. (1) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, cererile inculpaţilor S.P., T.G. şi G.S.V. de înlocuire a măsurii arestării preventive.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel a constat că cei patru inculpaţi au fost arestaţi preventiv la data de 19 octombrie 2012, pe temeiul art. 143 alin. (1) şi art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. şi au fost condamnaţi, în primă instanţă, prin Sentinţa penală nr. 467/F din data de 05 iunie 2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, astfel: inculpatul G.S. la pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic intern şi trafic internaţional de droguri de mare risc şi iniţiere/constituire a unui grup infracţional organizat; inculpatul S.P. la pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic intern şi internaţional de droguri de mare risc şi iniţiere/constituire a unui grup infracţional organizat; inculpatul T.G. la pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic intern şi trafic internaţional de droguri de mare risc şi iniţiere/constituire a unui grup infracţional organizat; inculpatul G.S.V. la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic intern şi trafic internaţional de droguri de mare risc şi iniţiere/constituire a unui grup infracţional organizat.
În privinţa situaţiei de fapt, Curtea de Apel a reţinut, că inculpaţii au iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat, în scopul aducerii în ţară a cantităţii de 48,502 kilograme de cocaină, care a şi fost introdusă în România la data de 16 octombrie 2012, prin Punctul de Trecere a Frontierei - Vama Petea, iar, în ziua următoare, a fost prezentată colaboratorului cu identitate protejată "A.G.", pentru vânzare, în schimbul sumei de 1.715.000 euro.
Curtea de Apel a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaţilor se menţin şi impun în continuare privarea de libertate a acestora.
Pentru a aprecia astfel, s-a avut în vedere că în apelurile deduse judecăţii, nu s-au administrat până în prezent probe noi care să contrazică situaţia de fapt reţinută în sentinţa de condamnare, astfel că, deşi inculpaţii continuă să beneficieze de prezumţia de nevinovăţie, în cauză există suficiente indicii temeinice care fac rezonabilă presupunerea că aceştia au săvârşit faptele de care sunt acuzaţi, relevante sub acest aspect fiind procesele-verbale de verificări şi investigaţii, declaraţiile investigatorilor sub acoperire şi ale colaboratorilor cu identitate protejată, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice şi înregistrărilor în mediul ambiental, procesele-verbale de percheziţii (domiciliare şi informatice) şi, nu în ultimul rând, declaraţiile inculpaţilor înşişi, care au recunoscut faptele imputate şi au solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., respingerea de către prima instanţă a cererii în acest sens a doi dintre ei (G.S. şi S.P.) urmând a fi cenzurată de către instanţa de apel.
De asemenea, Curtea de Apel a avut în vedere faptul că pedeapsa prevăzută de lege pentru toate infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a fiecăruia dintre ei continuă să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere gravitatea presupuselor faptelor (de care nu se poate face abstracţie), ramificaţiile transfrontaliere care au condus la introducerea pe piaţa românească a unei cantităţi mari (peste 48 de kilograme) dintr-un drog de mare risc (cocaină), mediul infracţional căruia este rezonabil a considera că îi aparţin inculpaţii, ce par a fi versaţi în astfel de acţiuni, de pe urma cărora se aşteptau la obţinerea unui câştig consistent (1.715.000 euro) şi, nu în ultimul rând, datele personale ale acestora (fără ocupaţii şi surse licite de venituri dovedite, iar inculpaţii G.S. şi T.G. cu sancţiuni administrative aplicate pentru alte fapte penale), toate aceste împrejurări dovedind, în ceea ce îi priveşte, un potenţial criminogen ridicat, care îi expune riscului de reiterare a comportamentului infracţional.
Existenţa acestui risc face inoportună luarea faţă de inculpaţi a unei măsuri alternative, care să înlocuiască arestarea preventivă, cererea sub acest aspect a inculpaţilor S.P., T.G. şi G.S.V. fiind astfel nefondată.
De asemenea, în raport cu stadiul procesual al cauzei, arestarea preventivă a inculpaţilor este necesară pentru a asigura buna desfăşurare a judecăţii, în condiţiile în care durata acesteia se menţine încă în limite rezonabile, având în vedere complexitatea cauzei şi pronunţarea deja, în primă instanţă, a unei soluţii de condamnare a tuturor la pedepse severe.
Împotriva acestei încheieri, în termenul legal, inculpaţii G.S. şi G.S.V. au declarat recurs şi au solicitat revocarea măsurilor preventive, întrucât nu prezintă un pericol pentru ordinea publică şi nu se vor sustrage judecării cauzei.
Înalta Curte consideră că în mod corect Curtea de Apel a apreciat menţinerea măsurii arestării preventive a inculpaţilor.
Potrivit art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanţa de judecată, în exercitarea atribuţiilor de control judiciar este obligată să verifice periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive. Conform alin. (3) al acestui articol "când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate dispune, prin încheiere motivată, menţinerea măsurii arestării preventive ".
Se reţine că bănuielile pentru care recurenţii inculpaţi G.S. şi G.S.V. sunt judecaţi în stare de arest preventiv se referă la constituirea unui grup infracţional organizat care a avut ca scop introducerea în România a unei cantităţii de peste 48 kilograme de cocaină oferită pentru vânzare pentru suma de peste 1,7 milioane euro.
Probele administrate în cauză relevă indicii temeinice, în sensul art. 143 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 68 C. proc. pen., din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpaţii au săvârşit faptele prevăzute de legea penală, astfel cum acestea au fost descrise.
Totodată se constată că sunt îndeplinite cumulativ şi condiţiile prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. atât în ceea ce priveşte pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile deduse judecăţii, mai mare de 4 ani, dar şi sub aspectul probelor că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
La aprecierea acestei ultime condiţii se are în vedere modalitatea şi împrejurările concrete de săvârşire a faptelor presupus a fi comise de fiecare dintre inculpaţi, gravitatea acestora (iniţierea şi constituirea unei grupări infracţionale organizate cu activitate transfrontalieră pentru trafic de droguri), sentimentul de teamă şi insecuritate pe care astfel de fapte îl generează în rândul societăţii civile (introducerea în ţară a unei cantităţi importante de cocaina - peste 48 de kilograme, drog de mare risc ce ar fi adus prin comercializare un câştig de 1.715.000 euro), aspecte care denotă periculozitate şi justifică o reacţie fermă din partea autorităţilor statului, lăsarea în libertate a inculpaţilor prezentând în continuare un pericol concret pentru ordinea publică.
Împrejurarea că a fost pronunţată o hotărâre de condamnare în cauză, chiar nedefinitivă, nu alterează prezumţia de nevinovăţie a inculpaţilor, limitarea libertăţii persoanei încadrându-se în dispoziţiile legii fiind totodată şi în concordanţă cu prevederile art. 5 parag. 1 lit. a) din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.
Cum temeiurile de fapt şi de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, această măsură este necesar a fi menţinută în continuare faţă de inculpaţi pentru buna desfăşurare a judecăţii şi aflarea adevărului în cauză.
În consecinţă, Înalta Curte apreciază că recursurile inculpaţilor G.S. şi G.S.V. sunt nefondate astfel că, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., le va respinge şi va face aplicarea dispoziţiilor art. 192 C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii G.S. şi G.S.V. împotriva încheierii de şedinţă din 15 iulie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 4556/3/2013.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 iulie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2426/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2428/2013. Penal → |
|---|
