ICCJ. Decizia nr. 2442/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia penală nr. 2442/2013
Dosar nr. 5326/2/2013/a1
Şedinţa publică din 31 iulie 2013
Deliberând asupra recursului declarat de persoana solicitată A.S., constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 29 iulie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 5326/2/2013 (2622/2013), Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, a dispus arestarea persoanei solicitate, A.S., pe o durată de 5 zile, începând cu 30 iulie 2013 până la 03 august 2013, inclusiv şi a fixat termen la data de 02 august 2013, ora 09.00, în vederea depunerii de către procuror a mandatului european de arestare, însoţit de traducerea în limba română. Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel a constatat următoarele:
La data de 25 iulie 2013, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a fost înregistrată sub nr. 1718/II-5/2013 semnalarea existentă în Sistemul Informatic Schengen privind existenţa unui mandat european de arestare emis la data de 04 ianuarie 2011 de autorităţile judiciare italiene faţă de numitul A.S.
Din actele dosarului, semnalarea existentă în SIS fiind depusă la dosarul cauzei tradusă în limba română, rezultă că pe numele persoanei solicitate A.S. a fost emis un mandat european de arestare la data de 04 ianuarie 2011 de autorităţile judiciare italiene, pentru săvârşirea infracţiunilor de furt şi violenţă sexuală în grup, prevăzute şi pedepsite de art. 110, 628, 609, 61, 605, 582, 585, 576, 56, 629 C. pen. italian.
În fapt, s-a reţinut că la data de 17 noiembrie 2005, numitul A.S., împreună cu alte persoane, după ce a pătruns în interiorul apartamentului victimei cu permisiunea acesteia, a sustras 100,00 euro, două telefoane mobile, o maşină şi un cec bancar şi, având intenţia de a obţine ceva prin violenţă, a supus victima unui viol, lipsind-o de libertate, provocându-i vătămări, realizând actul sexual sub ameninţarea că va face publice imaginile.
Infracţiunile reţinute în sarcina persoanei solicitate A.S., astfel cum au fost expuse în cuprinsul semnalării, au corespondent în legislaţia română.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel a constatat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile cerute de Legea nr. 302/2004, republicată şi pentru a se asigura punerea în executare a mandatului european de arestare, având în vedere gravitatea deosebită a infracţiunilor reţinute în sarcina persoanei solicitate, a apreciat necesară arestarea acesteia pe o durată de 5 zile, perioadă în care procurorul va asigura prezentarea mandatului european de arestare, tradus în limba română.
Împotriva acestei încheieri, în termenul legal, persoana solicitată A.S. a declarat recurs şi a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate şi, pe fond, punerea sa în liberate.
Înalta Curte, reţine că în temeiul dispoziţiilor art. 103 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, Curtea de Apel a verificat identitatea persoanei solicitate A.S. şi i-a adus la cunoştinţă motivul prezentării în faţa instanţei de judecată, după care a procedat la ascultarea acestuia.
Înalta Curte consideră că soluţia dispusă de Curtea de Apel este legală şi temeinică.
Astfel, în mod corect s-a apreciat că măsura arestării preventive pe o perioadă de 5 zile corespunde tuturor exigenţelor impuse de dispoziţiile legale care reglementează procedura reţinerii şi arestării persoanei solicitate în regim de urgenţă.
La individualizarea măsurii necesare, Curtea de Apel a ales măsura aptă să asigure atingerea scopului derulării în bune condiţii a procedurii reglementate de Legea nr. 302/2004, republicată, şi a avut în vedere suspiciunile care planează asupra persoanei solicitate A.S. din partea autorităţilor judiciare italiene, respectiv că la data de 17 noiembrie 2005, împreună cu alte persoane, după ce a pătruns în interiorul apartamentului victimei cu permisiunea acesteia, a sustras 100,00 euro, două telefoane mobile, o maşină şi un cec bancar şi, având intenţia de a obţine ceva prin violenţă, a supus victima unui viol, lipsind-o de libertate, provocându-i vătămări, realizând actul sexual sub ameninţarea că va face publice imaginile.
Faţă de acestea, Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o soluţie legală şi temeinică, cu respectarea dispoziţiilor art. 101 - 103 din Legea nr. 302/2004, republicată şi a art. 5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, astfel încât, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de persoana solicitată A.S., ca nefondat.
Se va face aplicarea prevederilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. referitor la cheltuielile judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de persoana solicitată A.S. împotriva încheierii de şedinţă din 29 iulie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 5326/2/2013 (2622/2013).
Obligă recurentul la plata sumei de 225 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 iulie 2013.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 2441/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2530/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175... → |
|---|
