ICCJ. Decizia nr. 2441/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia penală nr. 2441/2013
Dosar nr. 3742/2/2013/a3
Şedinţa publică din 31 iulie 2013
Deliberând asupra recursului declarat de persoana solicitată T.M.A., constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 29 iulie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 3742/2/2013 (1719/2013), Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate T.M.A. în vederea extrădării pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data încarcerării şi a acordat termen de judecată la data de 06 august 2013 în vederea discutării cererii de extrădare.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel a reţinut următoarele:
Prin Sesizarea nr. 1052/11/5/2013 din data de 23 mai 2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a fost înaintată cererea de arestarea provizorie în vederea extrădării, formulată de autorităţile judiciare americane, cu privire la persoana extrădabilă T.M.A., cetăţean român, fiul lui G. şi M., respectiv de către Tribunalul Statelor Unite pentru Districtul de Nord al Statului Ohio, pentru săvârşirea infracţiunilor de conspiraţie la participarea R., conspiraţie de a comite fraudă prin cablu, conspiraţie de a comite spălare de bani, conspiraţie la trafic cu servicii contrafăcute.
S-a arătat că sunt incidente dispoziţiile art. 44 rap. la art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, art. 12 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008.
Astfel, persoana extrădabilă T.M.A., cetăţean român, este urmărită internaţional pentru punerea în executare a mandatului de arestare emis la data de 16 septembrie 2010 de către Tribunalul Statelor Unite pentru Districtul de Nord al Statului Ohio pentru săvârşirea infracţiunilor de conspiraţie la participarea R., conspiraţie de a comite fraudă prin cablu, conspiraţie de a comite spălare de bani, conspiraţie la trafic cu servicii contrafăcute.
S-a reţinut că cetăţeanul român T.M.A., împreună cu alte persoane, s-au înţeles să comită fraude şi să spele beneficiile rezultate şi, totodată, să comită încălcări ale dreptului de marcă.
În perioada 2005 - 2010, cetăţeanul român T.M.A. şi complicii săi au desfăşurat o schemă frauduloasă complexă pe piaţa de internet, prin postare de platforme de comerţ electronic, precum A.T. şi E.B. a unor anunţuri de vânzare pentru articole cu valoare ridicată, anunţuri fictive, în urma cărora cumpărătorii erau direcţionaţi să transfere banii, deşi aceştia nu erau în posesia bunurilor expuse spre vânzare. Facturile erau falsificate astfel încât să pară identice cu cele aparţinând serviciilor legitime de plată, conţinând mărci de servicii de la E.B.
S-a arătat că prin încheierea de şedinţă din data de 23 mai 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 1889 din 03 iunie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. 3741/2/2013/a1, s-a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 40, 43, 44 alin. (1) - (5) din Legea nr. 302/2004 modificată, art. 12 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, arestarea provizorie în vederea extrădării a numitului T.M.A., urmărit internaţional, pe o perioadă de 29 de zile, de la data de 23 mai 2013 până la data de 20 iunie 2013 inclusiv, sens în care s-a emis mandatul de arestare provizorie în vederea extrădării nr. 3 din 23 mai 2013.
Prin încheierea de şedinţă din data de 18 iunie 2013 Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul dispoziţiilor art. 43 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus prelungirea arestării provizorii în vederea extrădării a numitului T.M.A. pe o perioadă de 30 de zile de la data de 21 iunie 2013 la 20 iulie 2013, inclusiv.
Persoana solicitată a fost menţinută în arest provizoriu în vederea extrădării pentru o perioadă de 60 zile, până în data de 19 iulie 2013 când i-a fost înlocuită măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, deoarece nu s-au primit de la autorităţile americane cererea oficială de extrădare şi documentele în sprijinul acesteia, conform art. 12 alin. (4) din Legea nr. 111/2008 privind ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi SUA.
Curtea de Apel a constatat că sunt îndeplinite toate condiţiile legale pentru admiterea cererii de rearestare în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (5) din Legea nr. 111/2008 privind ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi SUA.
Documentaţia a fost primită de autorităţile române în data de 24 iulie 2013, dată la care Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a şi sesizat instanţa în vederea rearestării.
Curtea de Apel a reţinut că, în momentul în care a realizat că toată documentaţia solicitată a fost depusă la dosarul cauzei, persoana solicitată T.M.A. a formulat, prin apărător, opoziţie la extrădare, solicitând un termen de 8 zile pentru a putea motiva opoziţia şi a administra probele în apărare.
În aceste condiţii, Curtea de Apel a apreciat că apar ca fiind aplicabile dispoziţiile art. 44 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 coroborat cu art. 12 alin. (5) din Tratatul bilateral.
Curtea de Apel a analizat şi susţinerile apărătorului persoanei solicitate, în sensul că mai este cercetat pentru infracţiuni concurente sau acte materiale din cadrul infracţiunilor ce fac obiectul mandatului de arestare emis de autorităţile americane, şi de către autorităţile judiciare române.
A apreciat Curtea de Apel că aceste elemente nu prezintă relevanţă în materia arestării provizorii în vederea extrădării, judecata pentru infracţiuni similare sau acte materiale din cadrul infracţiunilor pentru care s-a emis mandatul de arestare străin, fiind doar motiv opţional de refuz al extrădării. Or, faţă de gradul de celeritate absolut lamentabil de care dau dovadă autorităţile judiciare române în soluţionarea rechizitoriului în care este implicat inculpatul în România (dosarul penal a început a fi instrumentat în 2006, rechizitoriul a fost întocmit în 2009, sentinţa în primă instanţă a fost pronunţată în februarie 2013 şi, în urma calităţii juridice a acestuia, s-a dispus casarea cu rejudecare în iulie 2013, în apelul tuturor părţilor şi Parchetului), cel puţin la acest moment, Curtea de Apel a considerat că nu se întrevăd motive serioase de refuz al extrădării, trimiterea în America a persoanei solicitate neimpietând cu nimic desfăşurarea procesului în continuare în România, eventual cu disjungerea faţă de prezenta persoană solicitată.
A mai apreciat Curtea de Apel că, potrivit datelor certe constatate cu privire la cercetările din România, respectiv începerea instrucţiei penale în 2006 şi culminând cu casarea cu rejudecare a soluţiei din prima instanţă din iulie 2013, nu poate decât să constate incapacitatea sistemului judiciar român de a gestiona într-un termen rezonabil cauze mai complexe şi cu elemente de extraneitate. De aceea a considerat că în aceste condiţii, nu se impune şi alterarea activităţii altor sisteme de drept funcţionale prin blocarea formală a cererilor de extrădare şi formalităţilor aferente.
Împotriva acestei încheieri, în termenul legal, persoana solicitată T.M.A. a declarat recurs şi a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate şi, pe fond, respingerea cererii de rearestare.
Înalta Curte consideră că soluţia dispusă de către Curtea de Apel este legală şi temeinică.
Astfel, în mod corect s-a apreciat că măsura rearestării preventive a persoanei solicitate corespunde tuturor exigenţelor impuse de dispoziţiile legale care reglementează procedura prevăzută de art. 12 alin. (5) din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008 coroborat cu art. 44 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată.
La individualizarea măsurii necesare, Curtea de Apel a ales măsura aptă să asigure atingerea scopului derulării în bune condiţii a procedurii reglementate de Legea nr. 302/2004, republicată, şi a avut în vedere suspiciunile care planează asupra persoanei solicitate T.M.A. din partea autorităţilor judiciare americane, respectiv că în perioada 2005 - 2010 împreună cu complicii săi au desfăşurat o schemă frauduloasă complexă pe piaţa de internet prin postare de platforme de comerţ electronic, precum A.T. şi E.B. a unor anunţuri de vânzare pentru articole cu valoare ridicată, anunţuri fictive, în urma cărora cumpărătorii erau direcţionaţi să transfere banii, deşi aceştia nu erau în posesia bunurilor expuse spre vânzare, iar facturile erau falsificate astfel încât să pară identice cu cele aparţinând serviciilor legitime de plată, conţinând mărci de servicii de la E.B.
Faţă de acestea, Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o soluţie legală şi temeinică, cu respectarea dispoziţiilor art. 12 alin. (5) din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008 şi a art. 101 - 103 din Legea nr. 302/2004, republicată şi a art. 5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, astfel încât, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de persoana solicitată T.M.A., ca nefondat.
Se va face aplicarea prevederilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., referitor la cheltuielile judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de persoana solicitată T.M.A. împotriva încheierii de şedinţă din 29 iulie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 3742/2/2013 (1719/2013).
Obligă recurentul la plata sumei de 225 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 iulie 2013.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 2438/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2442/2013. Penal → |
|---|
