ICCJ. Decizia nr. 251/2013. Penal. Strămutare (art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 251/2013
Dosar nr. 128/1/2013
Şedinţa publică din 5 martie 2013
Asupra cererii de strămutare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 8 ianuarie 2013, petentul B.A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 1976/307/2012 al Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, apreciind că la instanţa susmenţionată nu va avea parte de o judecată dreaptă şi imparţială întrucât obiectivitatea judecătorilor ar putea fi ştirbită datorită împrejurărilor cauzei şi calităţii părţilor.
În argumentare, petentul a arătat că apărătorul intimaţilor din procesul penal a cărei strămutare a solicitat-o, este soţia făptuitorului L.M. care este acuzat de către petent că l-ar fi agresat iar aceasta, în opinia petentului are influenţă asupra magistraţilor ce activează în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei şi Judecătoria Sighetu Marmaţiei având în vedere soluţiile de neîncepere a urmăririi penale date în diferite dosare de urmărire penale formate ca urmare a plângerilor formulate de către petentul B.A. şi având în vedere soluţia pronunţată într-un dosar civil în care petentul s-a judecat cu L.M. şi M.L.. În acest sens a mai arătat că preşedintele completului de judecată are intenţia de a soluţiona în mod lapidar dosarul penal a cărui strămutare se cere iar faţă de petent s-ar fi creat o imagine negativă.
Potrivit art. 57 C. proc. pen. au fost solicitate informaţii de la Tribunalul Maramureş.
Din informarea transmisă de Tribunalul Maramureş rezultă că dosarul a cărui strămutare se solicită are ca obiect plângerea formulată de petentul B.A. împotriva rezoluţiei procurorului de neîncepere a urmăririi penale din data de 21 mai 2012 dată în Dosarul nr. 755/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei.
Prin rezoluţia din 21 mai 2012 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorii P.I. pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen. şi L.M. pentru instigare la infracţiunea de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 180 alin. (1) C. pen..
Referitor la motivele invocate de petent în cuprinsul cererii de strămutare, s-a arătat că nu există temeiuri pentru a dispune strămutarea cauzei ce face obiectul Dosarului nr. 1976/307/2012 al Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, la această instanţă fiind asigurate condiţiile necesare pentru o normală şj corectă soluţionare a cauzei.
Faţă de motivele invocate, Înalta Curte constată faptul că cererea de strămutare este nefondată.
Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămută judecarea unei cauze de la o instanţă competentă la o altă instanţă egală în grad, în cazul în care imparţialitatea judecătorilor ar putea fi ştirbită datorită împrejurărilor cauzei, duşmăniilor locale sau calităţii părţilor, când există pericolul de tulburare a ordinii ori când una o dintre părţi are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenţii judiciari sau grefierii instanţei.
În cauză, niciuna dintre cerinţele art. 55 alin. (1) C. proc. pen. nu sunt întrunite, aspectele invocate de petent necircumscriindu-se situaţiilor care, potrivit textului de lege invocat, justifică strămutarea cauzei.
În acest sens, se constată că suspiciunile petentului în sensul că imparţialitatea şi obiectivitatea magistraţilor ar putea fi afectate datorită pretinsei influenţe pe care apărătorul intimaţilor din dosarul penal a cărui strămutare se solicită o are asupra magistraţilor care activează în Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei şi Judecătoria Sighetu Marmaţiei este neîntemeiată şi nu este susţinută de probele depuse la dosarul cauzei.
Criticile formulate de petent se referă la soluţiile parchetului şi instanţei cu privire la cereri înaintate de acesta în cursul unor proceduri în faţa acestor instituţii, proceduri a căror soluţionare este atribuţia exclusivă a procurorului sau judecătorului după caz. Astfel de soluţii sunt motivate în baza probelor existente în dosar şi sunt supuse controlului judiciar astfel că, o eventuală nemulţumire din partea petentului cu privire la acestea, nu poate face obiectul controlului în procedura de soluţionare a cererii de strămutare.
În cazul unei cereri de strămutare, imparţialitatea instanţei trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparţial, dar şi din perspectiva celui interesat. La acest control, instanţa investită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte ce se pot verifica pot pune în discuţie imparţialitatea judecătorului interesat.
Curtea Europeană a hotărât că, în privinţa imparţialităţii obiective a judecătorului, aparenţele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudenţa instanţei europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.
În cazul de faţă, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 55 alin. (2) C. proc. pen. şi de datele expuse, apreciază că temerile petentului nu sunt justificate, membrii instanţei fiind magistraţi de profesie, prezumaţi a fi lipsiţi de orice prejudecată sau de parţialitate.
În plus, se constată că admiterea mai multor cereri de strămutare formulate anterior de petent, privind litigii între aceleaşi părţi, motivate pe aspecte similare celor invocate în cauza pendinte, nu poate constitui un argument sustenabil pentru admiterea cererii de faţă, analiza subzistenţei condiţiilor prevăzute de art. 55 C. proc. pen. vizând cazul particular dedus judecăţii.
Ca atare, neexistând motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, cererea va fi respinsă.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul B.A. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 1976/307/2012 al Judecătoriei Sighetu Marmaţiei.
Obligă petentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 05 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 254/2013. Penal. Strămutare (art. 55 CPP... | ICCJ. Decizia nr. 250/2013. Penal. Strămutare (art. 55 CPP... → |
|---|
