ICCJ. Decizia nr. 2698/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2698/2013
Dosar nr. 7865/2/2012
Şedinţa publică din 12 septembrie 2013
Deliberând asupra recursului de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin Sentinţa penală nr. 35 din data de 24 ianuarie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a recunoscut Sentinţa nr. 38 Hv 84/11d din 20 iulie 2011 a Tribunalului de Land Salzburg, Austria (prin care numitul B.L., a fost condamnat la 14 luni închisoare, cu suspendarea condiţionată parţială privind o parte de 12 luni, pe un termen de încercare de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de furt în mod profesional, prev. de art. 127, 130 varianta 1 C. pen. austriac) şi Sentinţa nr. 15 Hv 20/12m -59 din 22 mai 2012 a Tribunalului de Land St.Polten, Austria (prin care numitul B.L. a fost condamnat la 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt profesional, parţial în forma consumată, parţial rămas la tentativă, prevăzută de art. 127, 130 varianta 1, art. 15, cu aplicarea art. 29 C. pen. austriac, hotărâre prin care s-a revocat suspendarea parţială de 12 luni închisoare aplicată prin sentinţa de mai sus a Tribunalului de Land Salzburg şi s-a dispus şi executarea perioadei de 12 luni închisoare), hotărâri definitive şi executorii.
A dedus perioada detenţiei preventive de la 22 martie 2012 la 22 mai 2012 şi perioada executată de la 22 mai 2012 la zi.
A dispus transferul condamnatului B.L. într-un penitenciar din România pentru executarea restului de pedeapsă.
Prin adresa nr. 2500/II/5/2012 din 18 octombrie 2012, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a sesizat, la data de 19 octombrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, în conformitate cu dispoziţiile art. 162 alin. (4) şi art. 163 din Legea nr. 302/2004, republicată, în vederea recunoaşterii şi punerii în executare a sentinţelor nr. 38 Hv 84/11d, a Tribunalului de Land Salzburg şi nr. 15 Hv 20 din 12 m-59, definitivă şi executorie a Tribunalului de Land St. Polten din data de 22 mai 2012 în cadrul procedurii de soluţionare a cererii de transferare într-un penitenciar din România a numitului B.L., formulată de autorităţile judiciare din Austria.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a reţinut următoarele:
Prin adresa nr. 73630/2012 din 10 august 2012, Ministerul Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare judiciară - Serviciul Cooperare judiciară internaţională în materie penală a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 302/2004, republicată, cererea formulată de autorităţile judiciare din Republica Austria prin care s-a solicitat transferarea persoanei condamnate B.L., într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei aplicată faţă de sus-numit de către instanţele de judecată din statul solicitant.
Cererea formulată de autorităţile austriece a fost însoţită de documentele prevăzute de art. 6 pct. 2 din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în anul 1983, respectiv: copie certificată pentru conformitate de pe hotărârea de condamnare, de pe dispoziţiile legale aplicabile, indicarea duratei condamnării deja executate, declaraţiile cuprinzând consimţământul la transfer al persoanei condamnate.
Din datele comunicate de Direcţia Generală de Paşapoarte şi Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor a rezultat că persoana condamnată, B.L. este cetăţean român, fiind îndeplinită condiţia prev. de art. 3 lit. a) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg, şi art. 143 lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată.
Din examinarea informaţiilor şi a documentelor comunicate de statul de condamnare, în aplicarea Convenţiei europene asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în anul 1983, a rezultat că:
Prin Sentinţa nr. 38 Hv 84/11d a Tribunalului de Land Salzburg, numitul B.L. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 14 luni cu suspendarea condiţionată a executării pentru 12 luni din pedeapsa aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de furt în mod profesional prevăzută de art. 127 C. pen. austriac, reţinându-se, în fapt, că împreună cu o altă persoană, în data de 21 iunie 2011, au sustras din magazinul P.&C. 17, articole vestimentare în valoare de 1168,30 euro.
Prin Sentinţa nr. 15 Hv 20/12m -59 definitivă şi executorie a Tribunalului de Land St. Polten din data de 22 mai 2012, numitul B.L. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani şi 6 luni pentru săvârşirea infracţiunii de furt profesional prev. de art. 127, 130, 15 şi 29 C. pen. austriac. De asemenea, prin aceeaşi sentinţă s-a dispus revocarea suspendării condiţionate acordate prin sentinţa Tribunalului de Land Salzburg, reţinându-se, în fapt, că împreună cu o altă persoană, în perioada 17 - 22 martie 2012 au sustras sau au încercat să sustragă, în repetate rânduri, din posesia deţinătorilor de drept ai Institutului bancar V.N.M., bunuri mobile, respectiv sume de bani, prin montarea pe fanta bancomatelor a unei benzi de aluminiu cu bandă adezivă.
Având în vedere cele mai sus menţionate, curtea de apel a constatat că este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 3 lit. b) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg, şi art. 143 lit. b) din Legea nr. 30212004, republicată.
Din situaţia executării pedepsei comunicată de autorităţile judiciare austriece a rezultat că persoana condamnată B.L. a fost arestată preventiv la data de 22 martie 2012, iar durata executării pedepsei se împlineşte la data de 22 septembrie 2015. Din durata executării pedepsei a fost dedusă durata arestării preventive de la 22 martie 2012, ora 19.30, până la 22 mai 2012, ora 12.35, fiind îndeplinită condiţia prevăzută de art. 3 pct. 1 lit. c) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg şi art. 143 lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată.
De asemenea, curtea de apel a constatat că în cauză este îndeplinită şi condiţia dublei incriminări, prevăzută de art. 143 lit. e) din Legea nr. 30212004, republicată, şi art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983, faptele care au atras condamnarea sus-numitului având corespondent în legislaţia penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunilor prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e), art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) şi e) cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 33 lit. a) C. pen.
Totodată, rezultă că în cauză sunt îndeplinite şi condiţiile prevăzute în dispoziţiile art. 143 lit. d)) din Legea nr. 30212004, republicată, şi art. 3 lit. d) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983, în sensul că persoana condamnată şi-a manifestat consimţământul în vederea transferării sale într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei aplicate de autorităţile judiciare austriece.
În raport cu lucrările dosarului, curtea a constatat că au fost depuse toate actele prevăzute de art. 154 din Legea nr. 302/2004, republicată, şi că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 143 din aceeaşi lege, în sensul că la data primirii cererii de transfer, condamnatul mai avea de executat mai mult de 6 luni din durata pedepsei, există consimţământul acestuia la transfer şi este îndeplinită condiţia dublei incriminări, în sensul că fapta care a atras condamnarea constituie infracţiune şi potrivit legii penale române, fiind încadrată la infracţiunile prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e), art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e) C. pen., conform certificatului de legislaţie aplicabilă în cauză.
II. Împotriva acestei decizii a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, criticând soluţia adoptată sub aspectul legalităţii, apreciind că în mod greşit instanţa de fond a dispus transferarea numitului B.L. doar pentru executarea restului de pedeapsă.
Înalta Curte, analizând hotărârea din perspectiva motivelor invocate şi, din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., apreciază fondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Sentinţei penale nr. 35 din data de 24 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, privind persoana transferabilă B.L., pentru următoarele considerente:
Prima instanţă în mod riguros a apreciat ca fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 143 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, astfel cum aceasta a fost modificată prin Legea nr. 224/2006, respectiv:
- condamnatul B.L. este cetăţean român cu domiciliul în România, conform adresei nr. 3538728 din 25 septembrie 2012 a Ministerului Administraţiei şi Internelor - Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date;
- hotărârile de condamnare sunt definitive, conform relaţiilor transmise de statul austriac;
- la data primirii cererii de transferare, condamnatul avea de executat o perioadă mai mare de 6 luni din durata pedepsei ce i-a fost aplicată.
- faptele pentru care numitul B.L. a fost condamnat în Austria au corespondent în legislaţia penală română, fiind vorba despre infracţiunile de furt calificat în formă continuată prevăzute de art. art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e), art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) şi e) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 33 lit. a) C. pen.
- statul de condamnare şi statul de executare cooperează în vederea efectuării acestei transferări.
Înalta Curte apreciază că în mod greşit instanţa de fond a dispus transferarea persoanei condamnate pentru executarea doar a restului de pedeapsă, în condiţiile în care mandatul de executare a pedepsei ce urmează a fi emis conform art 162 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 trebuie să respecte, în ceea ce priveşte conţinutul, dispoziţiile art. 420 C. proc. pen., potrivit cărora trebuie făcută menţiunea expresă a pedepsei închisorii ce trebuie executată.
În aceste condiţii, Înalta Curte apreciază că persoana condamnată trebuie transferată pentru întreaga pedeapsă aplicată, urmând a fi dedusă atât perioada arestului preventiv cât şi perioada executată din pedeapsă în Austria.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Sentinţei penale nr. 35 din data de 24 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, va casa în parte sentinţa penală şi, rejudecând va dispune transferarea persoanei condamnate B.L. într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei rezultante de 3 ani şi 6 luni închisoare, va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate, va computa perioada detenţiei preventive de la 22 martie 2012 la 22 mai 2012 şi perioada executată de la 22 mai 2012 la 12 septembrie 2013, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul condamnat persoană transferabilă, în sumă de 320 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Sentinţei penale nr. 35 din data de 24 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Casează în parte sentinţa penală şi, rejudecând:
Dispune transferarea persoanei condamnate B.L. într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei rezultante de 3 ani şi 6 luni închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
Compută perioada detenţiei preventive de la 22 martie 2012 la 22 mai 2012 şi perioada executată de la 22 mai 2012 la 12 septembrie 2013.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul condamnat persoană transferabilă, în sumă de 320 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2725/2013. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 2700/2013. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
