ICCJ. Decizia nr. 2920/2013. Penal

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2920/2013

Dosar nr. 67./43/2008

Şedinţa publică din 30 septembrie 2013

Asupra recursului de faţă în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 10 din 23 ianuarie 2012, Tribunalul Mureş:

În baza art. 334 C. proc. pen., din oficiu şi la solicitarea procurorului, a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în rechizitoriu:

a) în cazul inculpatului M.G.I., din infracţiunile de:

- trafic de persoane în formă continuată - prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (părţi vătămate N.M.E., M.E. şi B.K.);

- trafic de minori - prevăzută şi pedepsită de art. 13 pct. 1 din Legea nr. 678/2001 (parte vătămată T., fostă S., K.K.), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunile de:

- proxenetism sub formă continuată - prevăzută şi pedepsită de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a art. 13 alin. (1) C. pen. (relativ la părţile vătămate N.M.E. şi M.E.);

- trafic de persoane - prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 33 alin. (1) C. pen. (parte vătămată B.K.);

- trafic de minori - prevăzută şi pedepsită de art. 13 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 alin. (1) din C. pen. (parte vătămată T., fostă S., K.K.), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

b) în cazul inculpatului L.I., din infracţiunea de:

- trafic de persoane în formă continuată - prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a art. 37 lit. b) din C. pen. (părţi vătămate S.Z., N.M.E. şi M.E.), în infracţiunile de:

- proxenetism - prevăzută şi pedepsită de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi a art. 13 alin. (1) C. pen. (relativ la partea vătămată S.Z.).

- proxenetism sub formă continuată - prevăzută şi pedepsită de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 37 lit. b) C. pen. şi a art. 13 alin. (1) C. pen. (relativ la părţile vătămate N.M.E. şi M.E.), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

- a respins ca neîntemeiate cererile inculpaţilor, formulate prin intermediul apărătorilor aleşi, de schimbare a încadrării juridice date prin rechizitoriu faptelor de care sunt acuzaţi, după cum urmează:

a) Cererea inculpatului M.G.I., din infracţiunile de:

- trafic de persoane în formă continuată - prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (părţi vătămate N.M.E., M.E. şi B.K.);

- trafic de minori - prevăzută şi pedepsită de art. 13 pct. 1 din Legea nr. 678/2001 (parte vătămată T., fostă S., K.K.), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunile de:

- două infracţiuni de proxenetism - prevăzute şi pedepsite de art. 329 alin. (1) C. pen. (relativ la părţile vătămate N.M.E. şi M.E.);

- două infracţiuni de trafic de persoane - prevăzute şi pedepsite de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 (părţi vătămate B.K. şi T., fostă S., K.K.), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

b) Cererea inculpatului L.I., de eliminare a dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen.

- în baza art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a art. 13 alin. (1) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul M.G.I. la pedeapsa principală de 4 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani, pentru comiterea infracţiunii de proxenetism sub formă continuată (relativ la părţile vătămate N.M.E. şi M.E.).

- în baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 alin. (1) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul M.G.I. la pedeapsa principală de 4 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, parte vătămată fiind B.K.

- în baza art. 13 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 alin. (1) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul M.G.I. la pedeapsa principală de 5 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, parte vătămată fiind minora T. (fostă S.) K.K.

- în baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa principală cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare.

- în baza art. 35 alin. (3) C. pen. inculpatul va executa alături de pedeapsa principală de mai sus şi pedeapsa complementară cea mai grea, aceea a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi b) din C. pen. pe o durată de 3 ani.

- în baza art. 88 C. pen., a dedus din durata pedepsei principale aplicate durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 29 iulie 2004 până la 19 august 2005.

- în baza art. 71 alin. (2) C. pen., i-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

- în baza art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 37 lit. b) C. pen. şi a art. 13 alin. (1) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul L.I. la pedeapsa principală de 4 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani, pentru comiterea infracţiunii de proxenetism sub formă continuată (relativ la părţile vătămate N.M.E. şi M. şi E.).

- în baza art. 88 C. pen., a dedus din durata pedepsei aplicate durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 11 iunie 2004 până la 9 august 2004.

- în baza art. 71 alin. (2) C. pen., i-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

- în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului L.I. pentru comiterea infracţiunii de proxenetism - prevăzută şi pedepsită de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 13 alin. (1) C. pen. (relativ la partea vătămată S.Z.), întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

- a constatat că părţile vătămată S.Z., N.M.E., M.E. şi B.K. nu s-au constituit părţi civile.

- a luat act de renunţarea părţii vătămate T. (fostă S.) K.K. la pretenţiile civile.

- a dispus ca plicul cu înscrisurile ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la locuinţa inculpatului L.I. să rămână ataşat dosarului înscrisurile respective reprezentând mijloace de probă.

- în baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., i-a obligat pe inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, după cum urmează:

- pe inculpatul M.G.I. la plata sumei de 2.015 RON, iar pe inculpatul L.I. la plata sumei de 1.345 RON. Pentru pronunţarea acestei hotărâri, prima instanţă a reţinut că:

În cursul anului 1998, inculpatul L.I. a cunoscut-o pe partea vătămată S.Z. prin intermediul fratelui acesteia, F.M.

În discuţiile purtate cu partea vătămată aceasta i s-a plâns inculpatului că are un nivel de trai scăzut, motiv pentru care inculpatul s-a oferit să o ajute să-şi găsească un loc de muncă în Ungaria, afirmând că are acolo unele cunoştinţe printre care şi patroni ai unor societăţi comerciale.

Partea vătămată i-a comunicat inculpatului că era de acord să meargă la muncă în Ungaria însă nu avea paşaport şi nici banii necesari plăţii taxelor în vederea obţinerii paşaportului.

Inculpatul s-a oferit să o ajute pe partea vătămată şi cu banii necesari, înţelegându-se ca aceasta să-i restituie după ce urma să lucreze în Ungaria.

Ulterior, inculpatul s-a deplasat împreună cu partea vătămată la Târgu Mureş şi au făcut demersurile necesare pentru obţinerea paşaportului, inculpatul achitând toate taxele.

Întorcându-se în localitatea Găieşti, jud. Mureş, partea vătămată a rămas în acea localitate la bunica sa, rămânând înţeleasă cu inculpatul că acesta o va anunţa despre data plecării.

La scurt timp inculpatul a revenit şi i-a comunicat părţii vătămate că urmau să plece a doua zi dimineaţa şi, deşi partea vătămată a încercat să obţină amânarea plecării, inculpatul nu a fost de acord.

A doua zi, inculpatul împreună cu partea vătămată au plecat cu un autocar din Târgu Mureş cu destinaţia Budapesta, iar din Cluj-Napoca şi din Oradea au mai urcat în autocar alte patru fete (rămase neidentificate) care-l cunoşteau pe inculpat şi despre care partea vătămată a aflat că aveau aceeaşi destinaţie. Întregul grup a coborât în piaţa din Budapesta.

Inculpatul L.I. a sunat pe cineva la telefon şi la scurt timp acolo au apărut trei băieţi, care i-au dat o sumă de bani inculpatului, unul dintre aceştia recomandându-se a fi "A.", patronul unei fabrici în care urma să lucreze partea vătămată S.Z.

În continuare, inculpatul şi numitul "A." i-au spus părţii vătămate că o vor duce să-i arate fabrica, iar aceasta, de bună-credinţă, i-a însoţit.

Astfel, partea vătămată a fost dusă la o casă din Budapesta şi acolo i s-a spus de către numitul "A." că, de fapt, a fost adusă acolo în vederea practicării prostituţiei.

Inculpatul L.I. a plecat spre România, lăsând-o pe partea vătămată S.Z. în grija numitului "A.".

În continuare, partea vătămată S.Z. a fost obligată de către numitul "A." să se prostitueze, fiind depistată de autorităţile maghiare care au ţinut-o într-o anumită locaţie timp de 7 luni (pentru protecţia ei până la finalizarea procesului intentat numitului "A."), după care a fost predată autorităţilor române.

B. În cursul anului 2000, inculpatul L.I., care desfăşura activităţi comerciale în Ungaria, în piaţa din oraşul Szeged, l-a cunoscut pe inculpatul M.G.I. - cetăţean maghiar -, care asigura paza la diferite localuri din oraşul respectiv.

În cadrul discuţiilor purtate de cei doi, inculpatul M.G.I. l-a întrebat pe inculpatul L.I. dacă nu poate face rost de fete care să dorească să lucreze în Ungaria.

După ce cei doi s-au împrietenit, în cursul anului 2001 inculpatul M.G.I. a făcut o vizită în România însoţit de numitul K.P.C., ocazie cu care s-a cazat în localitatea Sovata şi s-a întâlnit cu inculpatul L.I.

Ulterior, deplasându-se la Târgu Mureş cu maşina inculpatului M.G.I., marca S. de culoare albă, cei trei menţionaţi mai sus le-au luat în maşină şi pe părţile vătămate N. (fostă B.) M.E. şi M. (fostă J.) E., care intenţionau să se deplaseze până la Sângeorgiu de Pădure, jud. Mureş cu o "ocazie".

Ajunşi în această din urmă localitate, cei trei le-au invitat pe părţile vătămate la un restaurant şi, cu ocazia discuţiilor purtate, inculpatul M.G.I. le-a spus că este cetăţean maghiar şi poate rezolva locuri de muncă în Ungaria cu salarii bune pentru cetăţenii români doritori.

Cele două părţi vătămate s-au arătat şi ele interesate întrucât aveau în România situaţii materiale precare, iar inculpaţii au insistat ca părţile vătămate să meargă cu ei în Ungaria. Le-au spus părţilor vătămate în permanenţă că au posibilitatea să le rezolve locuri de muncă bine plătite la o seră de legume, ceea ce le-a convins pe acestea să accepte propunerea inculpaţilor.

Întrucât părţile vătămate nu aveau paşapoarte, inculpaţii s-au oferit şi să le ajute în obţinerea acestor acte, prin plata taxelor aferente, urmând ca părţile vătămate să restituie sumele după ce urmau să lucreze în Ungaria.

A doua zi, părţile vătămate au fost luate din localitatea Sângeorgiu de Pădure de către inculpaţi şi numitul K.P.C. şi transportate la Târgu Mureş, unde inculpaţii au plătit taxele necesare pentru obţinerea paşapoartelor, au ajutat la întocmirea dosarelor şi, prin intermediul unei persoane rămase neidentificate, paşapoartele au fost rezolvate în aceeaşi zi.

În după masa aceleiaşi zile părţile vătămate au fost duse înapoi la Sângeorgiu de Pădure pentru a-şi pregăti bagajele.

În ziua următoare, părţile vătămate au plecat împreună cu inculpaţii şi cu numitul K.P.C. în Ungaria, ajungând la locuinţa inculpatului M.G.I. din localitatea Szeged, unde au stat două zile.

În această perioadă, în care paşapoartele părţilor vătămate se aflau la inculpaţi, li s-a adus la cunoştinţă că au fost aduse în Ungaria nu pentru a munci la o seră de legume ci pentru a se prostitua în folosul inculpaţilor.

Părţile vătămate nu au fost de acord şi au cerut insistent inculpaţilor să le rezolve locurile de muncă promise.

Deşi au refuzat în prima fază, până la urmă părţile vătămate au fost nevoite să accepte să se prostitueze, fiind ameninţate în permanenţă şi neavând asupra lor paşapoartele pentru a se putea întoarce în România.

Timp de circa trei luni de zile, inculpaţii M.G.I. şi L.I., împreună cu numitul K.P.C. le-au dus pe cele două părţi vătămate în diferite localuri de noapte, unde erau obligate să întreţină relaţii sexuale cu diferiţi bărbaţi, iar sumele obţinute - circa 1 milion de forinţi - au fost încasate în totalitate de inculpaţi şi de numitul K.P.C.

Părţile vătămate nu au avut posibilitatea să scape, având în vedere că, permanent, paşapoartele lor s-au aflat la inculpaţi, iar aceştia nici nu le lăsau pe părţile vătămate să aibă vreun ban asupra lor.

În preajma sărbătorilor de iarnă părţile vătămate au reuşit să-i convingă pe inculpaţi să le lase să se deplaseze în România pentru a-şi vizita familiile. Inculpaţii au fost de acord dar numai cu condiţia ca după sărbători părţile vătămate să se întoarcă în Ungaria şi să continue să se prostitueze în folosul lor.

Părţile vătămate au acceptat condiţiile impuse.

Inculpatul M.G.I. a transportat părţile vătămate cu maşina lui în România şi, înainte de a le lăsa pe acestea la locuinţele lor, le-a ameninţat, spunându-le că dacă nu se vor întoarce în Ungaria, le va omorî şi va pune afişe în toată localitatea pentru ca lumea să afle că ele s-au prostituat în Ungaria.

Conform înţelegerii, la începutul anului 2002, inculpatul M.G.I. a revenit în România, cerându-le celor două părţi vătămate să se întoarcă împreună cu el în Ungaria, aşa cum au promis.

Dar, părţile vătămate, fiind de-acum protejate de familii, au refuzat.

În aceste împrejurări inculpatul M.G.I. le-a ameninţat, comunicându-le că fiecare din ele îi datorează câte 15.000 forinţi întrucât a venit în România degeaba.

Părţile vătămate nu s-au lăsat intimidate, situaţie în care inculpatul a schimbat tactica, încercând să le atragă şi pe acestea în activitatea infracţională, propunându-le lor să găsească alte fete pe care să i le plaseze şi pe care să le ducă în Ungaria să se prostitueze în folosul său.

Părţile vătămate au refuzat şi această propunere a inculpatului, motiv pentru care acesta s-a întors singur în Ungaria.

Cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la locuinţa inculpatului L.I., au fost găsite acolo actele de identitate ale părţilor vătămate N. (fostă B.) M.E. şi M. (fostă J.) E.

C. În cursul lunii august 2002, inculpatul M.G.I., aflându-se în România, le-a cunoscut pe părţile vătămate B.K. şi S. K.K.

S-a recomandat acestora ca fiind un cetăţean maghiar cu multe relaţii în rândul patronilor de localuri din Ungaria şi cu posibilităţi de a rezolva locuri de muncă bine plătite în această ţară.

Profitând de faptul că cele două părţi vătămate aveau situaţii materiale precare în România, inculpatul le-a propus acestora să meargă cu el în Ungaria, unde urma să le rezolve locuri de muncă bine plătite în restaurantele unde avea relaţii.

Părţile vătămate au fost de acord, însă au comunicat inculpatului că nu aveau paşapoarte şi nici banii necesari pentru obţinerea lor.

Ca şi în cazul precedent, inculpatul s-a oferit să le ajute el cu sumele necesare obţinerii paşapoartelor, urmând ca banii respectivi că-i fie restituiţi după ce părţile vătămate urmau să înceapă munca în Ungaria.

De menţionat faptul că la acea dată partea vătămată S. K.K. era minoră, având împlinită de curând vârsta de 17 ani.

Din acest motiv inculpatul a discutat cu părinţii părţii vătămate la locuinţa acestora din localitatea Ungheni, jud. Mureş, dându-le acestora asigurări că fiica lor va avea un serviciu bine plătit în Ungaria, iar aceştia au acceptat ca aceasta să plece în Ungaria la lucru.

Inculpatul s-a deplasat cu cele două părţi vătămate la Târgu Mureş, unde a achitat taxele necesare iar părţile vătămate au intrat în posesia paşapoartelor.

Imediat după obţinerea paşapoartelor, inculpatul M.G.I., care se afla în România, cu acelaşi autoturism marca S. de culoare albă, a plecat spre Ungaria transportându-le şi pe părţile vătămate B.K. şi S. K.K.

Au ajuns în oraşul Szeged din Ungaria, unde inculpatul le-a cazat pe cele două părţi vătămate într-o vilă. Acolo au rămas până a doua zi, iar apoi au fost duse într-un bar şi cazate la subsolul acestuia unde era amenajată o locuinţă. Inculpatul a reţinut paşapoartele celor două părţi vătămate, cerându-le să aibă răbdare pentru că nu peste mult timp le va duce la locurile de muncă promise.

În loc de aceasta, timp ce circa două săptămâni, inculpatul a dus cele două părţi vătămate în barul la subsolul căruia erau cazate şi, sub ameninţare, au fost obligate să danseze pentru clienţi şi să se prostitueze cu clienţi racolaţi de inculpat.

Iniţial părţile vătămate au refuzat să întreţină relaţii sexuale cu clienţii aduşi de inculpat, însă până la urmă au fost nevoite să accepte, deoarece inculpatul M.G.I. le-a ameninţat în permanenţă şi a profitat că părţile vătămate nu aveau bani şi nici paşapoartele asupra lor.

Aşa cum s-a mai arătat timp de circa două săptămâni părţile vătămate au întreţinut în fiecare seară relaţii sexuale cu clienţii localului contra unor sume încasate în totalitate de inculpat.

Potrivit afirmaţiilor părţilor vătămate, fiecare dintre ele, în perioada menţionată, a câştigat pentru inculpat, din practicarea prostituţiei, circa 100.000 forinţi.

Părţile vătămate nu au primit nimic din banii respectiv, ele fiind ţinute la subsolul clădirii şi asigurându-li-se doar mâncarea.

După circa două săptămâni, cu ajutorul unui client, partea vătămată S. K.K. a reuşit să fugă din barul în care era ţinută, întorcându-se în România.

În drept, fapta inculpatului M.G.I., cetăţean maghiar, care, în cursul anului 2001 (dar înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 678/2001), în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, împreună cu inculpatul L.I., le-a recrutat din România pe părţile vătămate N.M.E. şi M.E., prin fraudă, promiţându-le locuri de muncă bine plătite în Ungaria, după care le-au ajutat pe acestea să-şi obţină paşapoartele, achitându-se taxele necesare, urmate de transportarea lor în Ungaria şi obligarea la practicarea prostituţiei, de pe urma cărora inculpaţii au tras foloase materiale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism în formă continuată - prevăzută şi pedepsită de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu reţinerea art. 13 alin. (1) C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat M.G.I., cetăţean maghiar, care, în cursul anului 2002, a recrutat-o, prin fraudă, din România, pe partea vătămată B.K., promiţându-i loc de muncă bine plătit în Ungaria, după care a ajutat-o pe aceasta să-şi obţină paşaportul, achitându-i taxele necesare, urmate de transportarea ei în Ungaria şi exploatarea părţii vătămate prin obligarea la practicarea prostituţiei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane - prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului M.G.I., cetăţean maghiar, care, în cursul anului 2002, a recrutat-o, prin fraudă, din România, pe partea vătămată minoră T. (fostă S.) K.K., promiţându-i loc de muncă bine plătit în Ungaria, după care a ajutat-o pe aceasta să-şi obţină paşaportul, achitându-i taxele necesare, urmate de transportarea ei în Ungaria şi exploatarea părţii vătămate prin obligarea la practicarea prostituţiei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori - prevăzută şi pedepsită de art. 13 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului L.I., cetăţean român, care, în cursul anului 1998, a recrutat-o din România, prin fraudă, pe partea vătămată S.Z., promiţându-i loc de muncă bine plătit în Ungaria, după care a ajutat-o pe acestea să-şi obţină paşaportul, achitându-i taxele necesare, urmate de transportarea ei în Ungaria şi obligarea la practicarea prostituţiei, de pe urma cărora inculpatul a tras foloase materiale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism - prevăzută şi pedepsită de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi cu reţinerea art. 13 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului L.I., cetăţean român, care, în cursul anului 2001 (dar înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 678/2001), în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, împreună cu inculpatul M.G.I., le-a recrutat din România pe părţile vătămate N.M.E. şi M.E., prin fraudă, promiţându-le locuri de muncă bine plătite în Ungaria, după care le-au ajutat pe acestea să-şi obţină paşapoartele, achitându-le taxele necesare, urmate de transportarea lor în Ungaria şi obligarea la practicarea prostituţiei, de pe urma cărora inculpaţii au tras foloase materiale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism în formă continuată - prevăzută şi pedepsită de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a art. 37 lit. b) C. pen., cu reţinerea art. 13 alin. (1) C. pen.

La individualizarea pedepselor stabilite şi aplicate inculpaţilor, instanţa a ţinut seama de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. şi anume:

- limitele pedepselor fixate de lege pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor.

Din acest punct de vedere de observat că limitele pedepsei prevăzută de lege pentru infracţiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, s-au redus, fiind în prezent închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.

De asemenea, în privinţa infracţiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 (în forma în vigoare la momentul comiterii faptei - anul 2002), de observat că limitele pedepsei erau de la 5 la 15 ani închisoare, în loc de închisoarea de la 7 la 18 ani cum este în prezent.

În privinţa nici unuia din inculpaţi nu s-a reţinut vreo cauză legală de reducere a pedepsei dintre cele prevăzute în Codul penal şi în Legea nr. 678/2001.

Gradul de pericol social al faptelor:

- persoana şi antecedentele penale ale inculpaţilor.

Din acest punct de vedere este de remarcat faptul că, potrivit extrasului de cazier judiciar inculpatul L.I. a suferit o condamnare definitivă la pedeapsa închisorii, respectiv prin Sentinţa penală nr. 599 din data de 20 iulie 1988 a Judecătoriei Târgu Mureş, acesta a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pentru comiterea infracţiunii de vătămare corporală.

Ulterior, la data de 22 august 1991, împotriva acestuia a fost pusă în mişcare acţiunea penală sub acuzaţia comiterii infracţiunii de furt calificat, fiind arestat preventiv la data de 3 iulie 1991 şi liberat condiţionat la data de 18 august 1994 cu un rest neexecutat de 501 zile închisoare.

Prin Sentinţa penală nr. 1.001/1992 a Judecătoriei Târgu Mureş, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare, din executarea căreia a fost liberat condiţionat, aşa cum s-a arătat mai sus, la data de 18 august 1994, cu un rest neexecutat de 501 zile închisoare.

Ca atare, în cauză, în privinţa inculpatului L.I., sunt incidente dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen., întrucât până la data comiterii faptelor durata pedepsei a fost împlinită, având în vedere restul neexecutat de 501 zile închisoare şi data liberării condiţionate.

Inculpatul M.G.I. nu este cunoscut cu antecedente penale.

- împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Din acest punct de vedere este de notat comportamentul nesincer al ambilor inculpaţi, pe parcursul întregului proces penal.

De aceea s-a apreciat că în privinţa lor nu poate fi reţinută vreuna din circumstanţele atenuante legale sau judiciare.

Curtea de Apel Târgu Mureş învestită cu soluţionarea apelurilor promovate de inculpaţii L.I. şi M.G.I. a constatat că sunt nefondate, aşa încât prin Decizia nr. 6 din 27 februarie 2013, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a dispus respingerea acestora.

În acest sens, în acord cu prima instanţă, instanţa de apel a reţinut că procesul-verbal de consemnare a actelor premergătoare, declaraţiile părţilor vătămate N.M.E. şi M.E., procesul-verbal de percheziţie domiciliară (care fixează găsirea la locuinţa inculpatului L. a actelor de identitate ale celor două părţi vătămate, inculpatul nefurnizând nicio explicaţie plauzibilă a acestui depozit), informaţiile transmise de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, Direcţia Poliţia de Frontieră Oradea (privind ieşirea din România spre Ungaria a inculpaţilor împreună cu părţile vătămate în 4 octombrie 2001, ora 0,48 - 0,50), depoziţiile martorilor N.R., F.A. (potrivit cărora inculpatul L.I. s-a preocupat să obţină paşapoarte şi altor persoane, plătind el taxele necesare şi transportând persoanele respective în Ungaria cu promisiunea că le va găsi locuri de muncă, urmate de solicitarea din partea inculpatului de a se prostitua şi a obţine bani pentru el) şi declaraţiile celor doi inculpaţi, se constituie în probe care confirmă că inculpaţii M.G.I. şi L.J. nu erau străini de faptele care li se reproşează şi că ei, în mod repetat, dar în realizarea unei rezoluţii infracţionale unice, le-au recrutat pe cele două părţi vătămate, în cursul anului 2001 anterior intrării în vigoare a Legii nr. 678/2001, prin fraudă, promiţându-le locuri de muncă bine plătite în Ungaria, după care s-au ocupat de transportul lor în Ungaria, iar acolo, prin ameninţări, au fost obligate să practice prostituţia în folosul inculpaţilor.

Partea vătămată N.M.E. a relatat în declaraţia sa despre modalitatea în care a fost abordată de inculpaţi (fiind luată, împreună cu M.E. "la ocazie" cu maşina de către inculpaţi), despre promisiunile făcute lor de către inculpaţi referitoare la găsirea unor locuri de muncă bile plătite în Ungaria, despre ajutorul pe care l-au primit din partea inculpaţilor pentru a obţine paşapoarte (urmând ca banii avansaţi de inculpaţi să fie recuperaţi de inculpaţi după ce părţile vătămate începeau să lucreze şi să câştige în Ungaria), despre modalitatea de deplasare a lor în Ungaria (transportate cu maşina sa de către inculpatul M.G.I. dar însoţite şi de inculpatul L.J.), despre locul unde au ajuns şi au fost cazate în Ungaria (în Szeged, la locuinţa inculpatului M.G.I.) şi despre ce li s-a comunicat acolo de către inculpaţi (că au fost duse în Ungaria pentru a practica prostituţia), despre ameninţările la care au fost supuse din partea inculpaţilor la refuzul lor iniţial de a se conforma cerinţelor inculpaţilor, despre modalitatea în care au acceptat, în final, să se prostitueze în folosul inculpaţilor şi perioada în care au făcut acest lucru, despre modalitatea în care au reuşit să-i determine pe inculpaţi să le lase să se întoarcă în România cu ocazia sărbătorilor de iarnă (fiind chiar transportate cu maşina de inculpatul M.G.I. care a acceptat acest lucru pentru a fi sigur că părţile vătămate se vor întoarce după sărbători împreună cu el în Ungaria), precum şi despre refuzul lor de a se mai întoarce în Ungaria (urmat de alte ameninţări şi de solicitarea unor sume de bani - câte 15.000 de forinţi, pentru a fi lăsate în pace).

Partea vătămată M.E., în declaraţia dată în faţa organelor de urmărire penală a confirmat cele declarate de partea vătămată N.M.E.

În cursul judecăţii, părţile vătămate nu au dorit să mai declare, precizând că nu mai sunt interesate şi nu doresc să mai fie implicate în acest caz sau să creeze neplăceri cuiva.

Declaraţiile părţilor vătămate date în cursul urmăririi penale exprimă adevărul, ele fiind luate la momente apropiate de data faptelor, când memoria celor întâmplate era vie şi nealterată, la adăpost de orice influenţă atât obiectivă, exterioară - din partea inculpaţilor şi a comunităţii, cât şi subiectivă presiunea psihică dată de chemarea lor în faţa autorităţilor în mod repetat şi la o perioadă îndelungată după fapte, când şi-au refăcut viaţa, fiind nevoite să retrăiască traumele morale la care au fost supuse. În acest context, se explică şi refuzul celor două părţi vătămate de a aduce noi relatări în cursul judecăţii asupra actelor de trafic ale cărui victime au fost.

Pe de altă parte, declaraţiile părţilor vătămate B.K. şi S. K.K., făcute în cursul urmăririi penale, procesul-verbal de consemnare a actelor premergătoare, informaţiile oferite de Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră, Direcţiile Poliţiei de Frontieră Oradea şi Arad (privind numeroasele intrări şi ieşiri în şi din România şi Ungaria a inculpaţilor şi a numitului K.P.C., cu referire în special la cea din data de 8 august 2002, când inculpatul M.G.I. a ieşit din România însoţit de părţile vătămate T. K.K. şi B.K.), declaraţiile martorului B.V. - tatăl vitreg al părţii vătămate T. K.K. (care întăresc afirmaţiile acestei părţi vătămate), înscrisul existent la dosar scris în limba maghiară de inculpatul M.G.I. în perioada în care acesta se afla în stare de arest preventiv (care demonstrează preocupările inculpatului pentru denaturarea adevărului, dând indicaţii soţiei lui pentru a determina pe părţile vătămate să-şi schimbe declaraţiile, precum şi pentru influenţarea unor potenţiali martori), toate aceste probe au demonstrat că M.G.I. a recrutat în cursul anului 2002 pe B.K. şi S. K.K. (aceasta din urmă minoră de 17 ani), prin fraudă, promiţându-le locuri de muncă bine plătite în Ungaria, după care s-a ocupat de transportul lor în Ungaria, iar acolo, prin ameninţări, au fost obligate să practice prostituţia în folosul său.

Partea vătămată S. K.K. a arătat modalitatea în care ea şi B.K. l-au cunoscut pe inculpatul M.G.I., precum şi motivele pentru care au acceptat propunerile inculpatului de a le găsi locuri de muncă bine plătite în Ungaria, modalitatea de obţinere a paşapoartelor (inculpatul fiind cel care le-a plătit taxele necesare urmând a-şi recupera sumele după ce părţile vătămate începeau să lucreze şi să câştige în Ungaria), despre modul cum au făcut deplasarea în Ungaria (cu autoturismul inculpatului), despre locul în care au ajuns şi în care au fost cazate în Ungaria de numitul F. care era şi proprietarul barului unde erau obligate să se prostitueze; despre modalitatea în care inculpatul le-a determinat pe cele două părţi vătămate să practice prostituţia alături de alte fete din Ungaria în folosul său (reţinându-le paşapoartele şi folosind ameninţări la adresa lor, inclusiv cu ajutorul unui pistol), despre perioada în care au practicat prostituţia şi ce s-a întâmplat cu sumele încasate din această activitate (banii câştigaţi fiind încasaţi de numitul F. care îi preda inculpatului M. jumătate), precum şi despre modalitatea în care a fost vândută de inculpat unei femei pe nume A. şi cum a reuşit ea să fugă din barul în care era obligată de inculpat să practice prostituţia. Numele de F. şi A. se regăsesc şi în biletul scris de inculpatul M.G.I., la care am făcut referire anterior.

În cursul judecăţii, partea vătămată S. K.K. a relatat aceleaşi aspecte.

Fiind audiată în cursul judecăţii, în cel de-al doilea ciclu procesual, şi încă o dată, la solicitarea inculpatului M.G.I., partea vătămată T. (fostă S.) K.K., şi-a menţinut în totalitate declaraţiile date în cursul urmăririi penale şi al judecăţii în primul ciclu procesual. În plus, partea vătămată a arătat că, odată ajunsă în Ungaria, la restaurantul din Szeged, în subsolul căruia au fost cazate, inculpatul M.G.I. le-a cumpărat haine pentru dans, iar ulterior a observat că inculpatul a predat un paşaport şi a primit o sumă de bani de la o femeie care le supraveghea pe fete în local. Întrebându-l pe inculpat dacă paşaportul dat femeii era al ei şi cu acea sumă a vândut-o pe ea, inculpatul i-a confirmat. Partea vătămată a mai arătat că de la B.K. a aflat, că ulterior fugii sale din local, aceasta a fost dusă de inculpat pe un pod, unde i s-a pus pistolul la tâmplă şi ameninţată că va fi împuşcată dacă fuge şi ea. De asemenea a mai arătat că, atâta timp cât s-a aflat la acel local unde a fost nevoită să practice prostituţia, nu aveau voie să iasă, poarta imobilului fiind încuiată peste zi, iar noaptea, când se deschidea localul, erau în permanenţă urmărite. Ulterior, fiind mutată într-un apartament în oraş, iar de acolo putând merge la cumpărături la magazinele din apropiere, a reuşit să fugă.

Partea vătămată B.K. a relatat aspecte similare celor declarate de partea vătămată S. K.K., confirmând faptul că, după ajungerea lor în Ungaria, inculpatul M.G.I. i-a cerut şi ei să practice prostituţia şi, la refuzul ei, a dus-o undeva în afara oraşului, lângă un pârâu, unde a ameninţat-o cu moartea, punându-i pistolul la cap. Cu toate acestea, partea vătămată a susţinut că nu a practicat prostituţia ci că a reuşit să fugă şi să-şi găsească de lucru într-o piaţă din Szeged, la o femeie. După circa două luni a fost găsită de inculpat în acel loc, iar femeia la care lucra a fost obligată să-i plătească inculpatului 200.000 forinţi pentru ca partea vătămată să fie lăsată în pace şi să poate rămâne acolo în continuare să lucreze.

În faza de judecată, fiind audiată prin comisie rogatorie în Ungaria, B.K. şi-a retractat cele declarate în cursul urmăririi penale, motivând că din cauza necunoaşterii limbii române nu a ştiut ce s-a consemnat în declaraţia sa, pe care a semnat-o, iar despre inculpatul M.G. a arătat că, exceptând faptul că a ajutat-o să ajungă în Ungaria şi cu un prim loc de muncă, nu a mai avut nici o implicare.

Instanţa de apel a apreciat că, prima instanţă a dat în mod corect eficienţă declaraţiilor persoanei vătămate consemnate în cursul urmăririi penale şi a înlăturat relatările acesteia din faza de judecată, având în vedere că primele se coroborează cu restul probelor administrate, au fost luate la momente apropiate de data faptelor, când memoria celor întâmplate nu era afectată de trecerea timpului şi nici influenţarea martorei de către inculpat nu era posibilă, iar, pe de altă parte, d-na B.K. nu a fost în măsură să ofere justificări convingătoare ale modificării declaraţiilor iniţiale.

Instanţa de apel a considerat că, activitatea inculpatului L.I. efectuată în cursul anului 2001 (dar înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 678/2001), în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, împreună cu inculpatul M.G.I., de recrutare din România a părţilor vătămate N.M.E. şi M. şi E., prin fraudă, promiţându-le locuri de muncă bine plătite în Ungaria, de ajutare a acestora să-şi obţină paşapoartele, achitându-le taxele necesare, urmate de transportarea lor în Ungaria şi de obligare a lor la practicarea prostituţiei, de pe urma cărora inculpaţii au tras foloase materiale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism în formă continuată - prevăzută şi pedepsită de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a art. 37 lit. b) C. pen., cu reţinerea art. 13 alin. (1) C. pen.

Activitatea inculpatului M.G.I. efectuată în cursul anului 2001 (dar înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 678/2001), în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, împreună cu inculpatul L.J., de recrutare din România a părţilor vătămate N.M.E. şi M.E., prin fraudă, promiţându-le locuri de muncă bine plătite în Ungaria, de ajutare a acestora să-şi obţină paşapoartele, de transportarea lor în Ungaria şi de obligarea celor două la practicarea prostituţiei, de pe urma cărora inculpaţii au tras foloase materiale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism în formă continuată - prevăzută şi pedepsită de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu reţinerea art. 13 alin. (1) C. pen.

Activitatea inculpatului M.G.I., întreprinsă în cursul anului 2002, de recrutare, prin fraudă, din România, pe partea vătămată B.K., promiţându-i loc de muncă bine plătit în Ungaria, de ajutare a acesteia să-şi obţină paşaportul, achitându-i taxele necesare, de transportare a ei în Ungaria şi de exploatare a părţii vătămate prin obligarea la practicarea prostituţiei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane - prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 alin. (1) C. pen.

Activitatea inculpatului M.G.I., executată în cursul anului 2002, de recrutare, prin fraudă, din România, pe partea vătămată minoră T. (fostă S.) K.K., promiţându-i loc de muncă bine plătit în Ungaria, de ajutare a acesteia să-şi obţină paşaportul, achitându-i taxele necesare, de transportarea ei în Ungaria şi de exploatarea părţii vătămate prin obligarea la practicarea prostituţiei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori - prevăzută şi pedepsită de art. 13 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 alin. (1) C. pen.

Instanţa de apel a respins apărărilor invocate de inculpatul L.J. pentru următoarele considerente:

a) în cazul infracţiunilor continuate, momentul a quo, de la care curge termenul de prescripţie a răspunderii penale, este acela al epuizării şi nu al consumării infracţiunii. Infracţiunea de proxenetism în formă continuată reţinută în sarcina inculpatului L.I. s-a epuizat în toamna anului 2001, după 4 octombrie 2001 (când inculpatul, împreună cu coinculpatul şi cu părţile vătămate N.M.E. şi M.E. au părăsit teritoriul României intrând pe teritoriul Ungariei) şi anterior zilei de 11 decembrie 2001 (când a intrat în vigoare Legea nr. 678/2001), data exactă a epuizării neputând să fie determinată cu exactitate. La acel moment, de altfel şi în prezent, infracţiunea de proxenetism, prev. de art. 239 alin. (1) C. pen. era sancţionată cu pedeapsa principală de la 2 la 7 ani închisoare. Întrucât inculpatul este subiectul procedurilor penale în curs, începând cu 10 iunie 2004 s-a întrerupt termenul de prescripţie a răspunderii penale, astfel că, în cauză se pune problema prescripţiei speciale şi nu a prescripţiei propriu-zise. În raport cu limitele de pedeapsă prevăzute în textul de incriminare, termenul special de prescripţie al răspunderii penale este de 8 ani, la care se adaugă încă jumătate 4 ani, potrivit art. 122 alin. (1) lit. c) coroborat cu art. 124 C. pen., ultimul în redactarea anterioară modificării sale aduse prin Legea nr. 63/2012, în acord cu cele statornicite de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 1092/2012. El curge de la epuizarea infracţiunii şi urmează să se împlinească abia la începutul lunii decembrie, cel mai târziu în 10 decembrie 2013.

b) Cercetarea judecătorească a debutat în cauză, în rejudecare, la data de 9 decembrie 2009, anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010. Astfel inculpatului L.I. îi sunt aplicabile dispoziţiile art. XI cu referire la art. V din O.U.G. nr. 121/2011, potrivit cărora în cauzele aflate în curs de judecată în care cercetarea judecătorească în primă instanţă începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător la primul termen cu procedură completă imediat următor intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă. Ordonanţa de urgenţă a intrat în vigoare la 29 decembrie 2011, iar primul termen de judecată cu procedura completă, ulterior acestei date a fost în faţa Tribunalului Mureş în 16 ianuarie 2012, când inculpatul nici personal, nici prin avocatul său ales şi nici printr-un înscris autentic, nu a declarat că recunoaşte faptele descrise în actul de sesizare şi nu a solicitat judecarea cauzei după procedura abreviată. În aceste circumstanţe, prevalarea inculpatului, prin avocatul său ales, de prevederile art. 320¹ C. proc. pen. abia în apel este tardivă şi nu produce efectele juridice scontate de acuzat. Faptul că prima instanţă a omis să aducă la cunoştinţa avocatului inculpatului noile modificări legislative nu duce la o altă concluzie, din moment ce dispoziţiile procesual penale nu impun judecătorului să procedeze la o asemenea informare, inculpatul se bucura de o apărare calificată asigurată de un avocat ales, iar O.U.G. nr. 121/2011 era accesibilă, fiind publicată în M. Of. al României, şi conţinea dispoziţii previzibile.

În ceea ce priveşte motivelor de apel expuse de inculpatul M.G. s-a considerat că sunt nefondate, pentru următoarele argumente:

a) Şedinţele de judecată nu sunt publice, conform dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, numai în cauzele privind infracţiunea de trafic de minori, prevăzută în art. 13, şi pornografie infantilă, prevăzută în art. 18 din această lege, prin derogare de la regula publicităţii şedinţei de judecată, instituită prin art. 6 parag. 1 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 127 din Constituţia României, republicată, şi art. 290 alin. (1) teza I C. proc. pen.

Prin urmare, ori de câte ori, în aceeaşi cauză, inculpatul este trimis în judecată pentru mai multe infracţiuni, dintre care unele se judecă în şedinţă publică, potrivit regulii publicităţii şedinţei de judecată, iar altele în şedinţă nepublică, în conformitate cu art. 24 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cauza se judecă în şedinţă publică, sub sancţiunea nulităţii absolute, întrucât excepţiile de la regula publicităţii şedinţei de judecată sunt de strictă interpretare şi aplicare, neputând fi extinse la alte infracţiuni decât cele la care se face referire în art. 24 alin. (1) din Legea nr. 678/2001. În acest sens, a hotărât şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin Decizia nr. 99 din 19 ianuarie 1999).

În această cauză s-a apreciat că, şedinţele de judecată trebuiau să fie şi au fost publice, nu nepublice, deoarece, prin rechizitoriul procurorului, inculpatul M.G.I. a fost trimis în judecată alături de infracţiunea de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, şi pentru săvârşirea unei infracţiuni de trafic de persoane, în formă continuată, prev. de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, care nu intră în enumerarea făcută de art. 24 din Lege.

b) Art. 44 din Legea nr. 678/2001 reprezintă o normă de protecţie a drepturilor şi intereselor procesuale ale victimelor şi nu ale subiecţilor activi ai infracţiunilor incriminate prin acest act normativ. Garanţiile oferite victimelor de textul art. 44 sunt ocrotite sub sancţiunea nulităţii relative şi nu a nulităţii absolute, nefiind incluse în enumerarea limitativă făcută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen. Trei consecinţe decurg de aici: - neinvocarea nulităţii sau invocarea ei peste termenele prevăzute de lege ori de către alte persoane decât cele îndreptăţite acoperă nulitatea relativă a actului vizat şi împiedică înlăturarea acelui act, care va fi tratat în proces ca unul valabil îndeplinit.

- nulitatea trebuie invocată într-o anumită stare a procesului: când cel în cauză este prezent la efectuarea actului, nulitatea trebuie ridicată în cursul efectuării acelui act, iar, în caz de absenţă, cel mai târziu la primul termen de judecată cu procedura completă. În prezenta cauză, s-a pus în discuţie valabilitatea procedurii de ascultare de către procuror a părţilor vătămate care nu aveau un avocat ales şi cărora nu li s-a desemnat un apărător din oficiu. Părţile au fost prezente la efectuarea actului, aşa că ele atunci trebuia să invoce nulitatea (cu referire în special la d-nele B.K. şi S. K.K., acestea fiind victimele traficului de persoane).

În aceste condiţii, s-a apreciat ca tardivă invocarea nulităţii de către d-na S. K.K. abia odată cu cererea de apel îndreptat împotriva Sentinţei penale nr. 209 din 22 iunie 2007 a Tribunalului Mureş, pronunţate cu prilejul primei judecăţi a fondului, iar de către d-na B.K. doar cu ocazia ascultării ei în cursul judecăţii, prin comisie rogatorie. Prin urmare, declaraţiile părţilor vătămate făcute în faza de urmărire penală sunt valabile şi contribuie la conturarea stării de fapt în cauză.

- nulitatea trebuie invocată de persoana care a suferit o vătămare prin încălcarea legii. Neobservarea garanţiilor conferite de art. 44 din lege afectează doar situaţia victimelor şi nu a subiecţilor activi ai infracţiunilor în discuţie. Astfel, victimele traficului de persoane şi al traficului de minori sunt singurele care justifică un interes procesual în contestarea valabilităţii luării declaraţiilor lor în cursul urmăririi penale. Un asemenea interes nu îi poate explica inculpatul care nu este destinatar al prevederii de protecţie cuprinse în art. 44. Este de menţionat faptul că, părţile vătămate B.K. şi S. K.K. nu au criticat în termenul prevăzut de art. 197 alin. (4) C. proc. pen. legalitatea declaraţiilor lor din faza anterioară judecăţii.

Suplimentar acestor idei, s-a reiterat faptul că art. 6 alin. (5) C. proc. pen. leagă autorităţile judiciare să-l informeze pe învinuit sau pe inculpat, şi nu pe părţile vătămate, despre dreptul de a fi asistat de un apărător, iar acest drept la încunoştinţare este protejat sub sancţiunea nulităţii relative, nicidecum a nulităţii absolute. Inculpatul M.G.I. a beneficiat de o asemenea informare din partea procurorului. Părţile vătămate nu trebuia informate pe tărâmul art. 6 alin. (5) C. proc. pen. şi oricum chestiunea, ţinând de egalitatea de tratament la care a făcut referire inculpatul, trebuia supusă atenţiei autorităţilor judiciare, în termenul impus de art. 197 alin. (4) C. proc. pen., de către părţile vătămate - singurele care puteau justifica un interes, ceea ce nu s-a întâmplat.

Instanţa de apel nu a identificat vreo problemă ţinând de folosirea limbii oficiale prin interpret în cursul procedurilor derulate în litigiul pendinte şi nici vreun caz dintre cele anume prevăzute de art. 332 C. proc. pen. care să motiveze o dispoziţie de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale.

c) Unitatea de dispoziţii legale violate de inculpatul M.G.I. cu prilejul recrutării, transportării şi obligării părţilor vătămate N.M.E. şi M.E. la practicarea prostituţiei, unitatea obiectului juridic lezat, modalitatea identică de acţiune în cazul celor două părţi vătămate, timpul scurt scurs de la momentul consumării şi până la epuizarea infracţiunii de proxenetism s-a apreciat că indică rezoluţia unică infracţională cu care inculpatul a acţionat la efectuarea în mod repetat a actelor specifice elementului material al laturii obiective a infracţiunii de proxenetism.

Diversitatea de subiect pasiv al infracţiunii nu ar putea determina pulverizarea unei acţiuni repetate în timp, îndeplinite în realizarea aceleiaşi rezoluţii, în tot atâtea infracţiuni autonome concurente câte persoane au făcut obiectul acelei acţiuni. În acest sens, a statuat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, prin Decizia nr. 49 din 4 iunie 2007 (publicată în M. Of. nr. 775/15.11.2007), ale cărei considerente sunt valabile şi în contextul particularităţilor prezentei speţe. Prin urmare, a fost apreciată ca fiind corectă încadrarea juridică adusă de prima instanţă infracţiunii de proxenetism reţinută în sarcina inculpatului M.G.I. În plus, cum tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni este mai aspru decât al infracţiunii continuate, oricum, doar în apelul inculpatului, o schimbare a încadrării juridice din infracţiunea complexă în concurs de infracţiuni ar fi fost exclusă, întrucât o asemenea măsură ar veni în contradicţie cu principiul neagravării situaţiei în propria cale de atac.

Declaraţiile părţii vătămate S. K.K. şi ale martorului B.V. contrazic teza avansată de inculpatul M.G.I. şi demonstrează că acesta, la data actelor sale de recrutare, de transport şi de exploatarea a victimei prin obligarea la practicarea prostituţiei, ştia că partea vătămată nu împlinise încă 18 ani. Cu atât ai mult, inculpatul nu poate să opună necunoaşterea vârstei părţii vătămate, din moment ce paşaportul acesteia se afla în mâinile lui.

d) În ceea ce priveşte infracţiunea continuată de proxenetism săvârşită de inculpatul M.G.I. în coautorat cu inculpatul L.I., s-a apreciat că prescripţia specială a răspunderii penale se împlineşte doar la începutul lunii decembrie, cel mai târziu în 10 decembrie 2013.

Referitor la infracţiunea de trafic de persoane, s-a reţinut că art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 prevede pedeapsa principală a închisorii de la 3 la 10 ani. În forma sa actuală, textul incriminator ar fi mai favorabil decât cel aplicabil în august 2002 - la momentul faptei, când traficul de persoane se sancţiona cu pedeapsa principală de la 3 la 12 ani închisoare. Termenul special de prescripţie al răspunderii penale este de 8 ani, la care se adaugă încă jumătate - 4 ani, potrivit art. 122 alin. (1) lit. c) coroborat cu art. 124 C. pen., ultimul în redactarea anterioară modificării sale aduse prin Legea nr. 63/2012. El curge de la momentul săvârşiri infracţiunii şi urmează să se împlinească abia în august 2014.

Referindu-se la la infracţiunea de trafic de minori, instanţa de apel a precizat că art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001, în forma în vigoare în august 2002, fiind legea mai favorabilă, prevedea pedeapsa principală a închisorii de la 3 la 15 ani. Termenul special de prescripţie al răspunderii penale este de 10 ani, la care se adaugă încă jumătate - 5 ani, potrivit art. 122 alin. (1) lit. b) coroborat cu art. 124 C. pen., ultimul în redactarea anterioară modificării sale aduse prin Legea nr. 63/2012. El ar curge de la momentul săvârşirii infracţiunii şi urmează să se împlinească abia în august 2017.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termenul legal, inculpaţii M.G.I. şi L.I.

Examinând cauza în raport de criticile formulate, dar şi din oficiu, conform art. 385⁶ alin. (1) şi (2) C. proc. pen. Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

În primul rând,vom observa faptul că recursul vizează o decizie ulterioară intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, astfel încât sunt avute în vedere cazurile de casare limitativ prevăzute în art 385⁹ C. proc. pen., modificate prin această lege.

Constatăm că recursul a fost motivat în termenul prevăzut de art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen., de către inculpatul L.J., decizia instanţei de apel fiind criticată prin prisma motivelor de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² şi 13 C. proc. pen.

Inculpatul L.I. a susţinut în esenţă faptul că pentru infracţiunea de proxenetism referitoare la partea vătămată S.S. a intervenit prescripţia, aspect dealtfel constatat de instanţa de fond dar, a solicitat instanţei de apel şi recurs să constate că a intervenit prescripţia şi în ceea ce priveşte infracţiunile de proxenetism care priveau pe părţile vătămate N.M.E. şi M.E.

De asemenea inculpatul a solicitat reducerea pedepsei de patru ani, aplicată de instanţa de fond, prin darea eficienţei dispoziţiilor art. 320¹ din C. proc. pen., arătând că el ar fi trebuit să fie judecat conform procedurii simplificate prevăzute de această dispoziţie.

Inculpatul M.G.I., nu şi-a motivat recursul, dar, apărătorul din oficiu, a reiterat cu ocazia dezbaterilor în recurs, motivele de apel invocate de inculpat în apel, referitoare la lipsa constatării intervenţiei prescripţiei a nulităţii absolute, urmare faptului că şedinţele de judecată nu s-au desfăşurat în şedinţă nepublică, a faptului că nu i s-a adus la cunoştinţă dreptul de a folosi limba maternă în cadrul procesului penal şi nu în ultimul rând faptul că nu i s-ar putea reţine comiterea infracţiunii de trafic de minori în condiţiile în care nu cunoştea că partea vătămată S.C.K. era minoră.

Constatăm că instanţa de apel a răspuns în mod corect şi complet la toate motivele de apel invocate, motive reiterate dealtfel şi în recursul formulat de cei doi inculpaţi.

Mai mult, trebuie reamintit că instanţa de recurs desfăşoară judecata în limitele învestirii potrivit art. 385⁹ C. proc. pen. - din perspectiva cazurilor de casare invocate şi a celor ce pot fi luate în considerare din oficiu, aşa încât în speţă, nu este abilitată să reanalizeze situaţia de fapt, ci, pe baza situaţiei de fapt stabilită de instanţa de fond şi de apel, urmează să verifice legalitatea hotărârilor din perspectiva procedurii desfăşurată la prima instanţă, şi în apel.

I În ce priveşte recursul declarat de inculpatul L.I., pentru neaplicarea procedurii prev. de art. 320¹ din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că, în mod corect prima instanţă a respins cererea de aplicare a procedurii simplificate, nefiind îndeplinite condiţiile prev. de art. 320¹ C. proc. pen. Inculpatul nu a recunoscut - în totalitate - faptele descrise în actul de sesizare, cu toate că a avut această posibilitate în cadrul şedinţei de judecată din data de 16 ianuarie 2012.

Drept urmare, nu se poate constata nelegalitatea hotărârii de condamnare prin omisiunea aplicării procedurii de judecată simplificate, nefiind astfel incident cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. Este nefondată şi critica referitoare la faptul că nu s-a constatat existenţa prescripţiei răspunderii penale, în condiţiile în care termenul de prescripţie a răspunderii penale începe să curgă din momentul epuizării şi nu din cel al consumării infracţiunii.

Având în vedere data ieşirii din ţară a celor doi inculpaţi, respectiv 04 octombrie 2001, precum şi data intrării în vigoare a Legii nr. 678 din 2001, termenul special de prescripţie, pentru inculpatul L.I. urma să se împlinească doar în cursul lunii decembrie 2013.

Această critică a fost analizată tot din perspectiva motivului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. în condiţiile în care cazul de casare invocat de inculpat, referitor la acest aspect nu poate fi analizat prin prisma art. 385⁹ pct. 13 C. proc. pen., care vizează condamnarea inculpatului pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

II În ce priveşte recursul declarat de inculpatul M.G.I., în condiţiile în care este nemotivat instanţa reaminteşte că vor putea fi avute în vedere doar cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ care pot fi luate în considerare din oficiu.

Curtea constată că nu au fost constatate încălcări prevăzute de dispoziţiile art 385⁹ pct. 1, 3 - 6, 13, 14 şi 15, C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, referitoare la respectarea dispoziţiilor privind competenţa după materie sau calitatea persoanei, compunerea şi continuitatea completului de judecată, cazurile de incompatibilitate, publicitatea şedinţei de judecată, participarea procurorului, avocatului sau a inculpatului la judecată, aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege precum şi condamnarea inculpatului pentru o faptă neprevăzută de legea penală.

În ceea ce priveşte publicitatea şedinţei de judecată, aspect invocat de inculpat în apel, el considerând că, judecata cauzei sale ar fi trebuit să se desfăşoare în şedinţă nepublică, conform art. 24 din Legea nr. 678/2001, constatăm că în condiţiile în care cauza dedusă judecăţii viza mai multe infracţiuni din care unele trebuiau judecate în şedinţa publică iar altele în şedinţă nepublică, instanţa a procedat corect judecând cauza în şedinţă publică, conformându-se dispoziţiilor prevăzute de art. 290 C. proc. pen. precum şi unei jurisprudenţe constante în această materie.

Referitor la imposibilitatea folosirii limbii materne în cadrul procesului penal, aspect care poate fi eventual analizat din perspectiva art. 385⁹ pct. 6, invocat de inculpatul M.G.I., apreciem că şi acest aspect este nefondat întrucât s-a oferit părţilor posibilitatea folosirii unui interpret de limbă maghiară în cadrul procedurilor judiciare derulate din cauză.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va obliga recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

În raport de considerentele anterior expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursurile declarate de către inculpaţii inculpaţii M.G.I. şi L.I.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.G.I. şi L.I. împotriva Deciziei penale nr. 6/A din 27 februarie 2013 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul interpretului de limba maghiară, cuvenit pentru 1 oră, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei şi nu se include în cheltuielile judiciare la care sunt obligaţi recurenţii inculpaţi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publica, azi 30 septembrie 2013.

Procesat de GGC - NN

← ICCJ. Decizia nr. 2919/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2932/2013. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 2906/2013. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Revizuire - Recurs ICCJ. Decizia nr. 2914/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 2919/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 2932/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 2935/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 2937/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Folosirea instrumentelor oficiale false (287 C.p.), falsul material în înscrisuri oficiale (art. 288 C.p.), uzul de fals (art. 291 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2938/2013. Penal. Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 C.p.p.). Recurs