ICCJ. Decizia nr. 2937/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Folosirea instrumentelor oficiale false (287 C.p.), falsul material în înscrisuri oficiale (art. 288 C.p.), uzul de fals (art. 291 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şi JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2937/2013
Dosar nr. 10672/3/2013
Şedinţa publică din 1 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 286/F din 11 aprilie 2013, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, s-a luat act de retragerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul C.V.
În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 40 alin. (1) C. pen. şi 3201 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul C.V. la pedeapsa de 8 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua şi b) C. pen. pe 10 ani.
În baza art. 83 C. pen. s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate a pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1408 din 23 mai 2011 a Judecătoriei Galaţi, definitivă prin nerecurare la 10 iunie 2011, pe care a adăugat-o la pedeapsa aplicată prin prezenta, rezultând în final pedeapsa de 8 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., 40 alin. (1) C. pen. şi 3201 C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 83 C. pen. s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate a pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 1408 din 23 mai 2011 a Judecătoriei Galaţi, definitivă prin nerecurare la 10 iunie 2011, pe care a adăugat-o la pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, rezultând în final pedeapsa de 1 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 287 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 40 alin. (1) C. pen. şi 3201 C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 83 C. pen. s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate a pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1408 din 23 mai 2011 a Judecătoriei Galaţi, definitivă prin nerecurare la 10 iunie 2011, pe care a adăugat-o la pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, rezultând în final pedeapsa de 1 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 40 alin. (1) C. pen. şi 3201 C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 83 C. pen. s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate a pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1408 din 23 mai 2011 a Judecătoriei Galaţi, definitivă prin nerecurare la 10 iunie 2011, pe care a adăugat-o la pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, rezultând în final pedeapsa de 1 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 35, art. 33, art. 34 lit. a) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 8 ani şi 6 luni închisoare şi i s-a interzis acestuia drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua şi b) C. pen. pe o durată 10 ani.
S-a făcut în cauză aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a) teza a doua şi b), C. pen. în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului C.V.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus prevenţia inculpatului, de la 18 ianuarie 2013 la zi.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 4.000 RON despăgubiri civile către partea civilă SC L. SRL, 11.349 RON despăgubiri civile către SC P.M. SRL, 6.362,44 RON despăgubiri civile către SC S.I. SRL, 4.600 RON despăgubiri civile către SC G.S.K. SRL, şi 48.945,70 RON despăgubiri civile către SC B. SA.
S-a luat act că părţile vătămate SC E. SRL, Camera de Comerţ Elveţia - România şi SC S.P. SRL nu s-au constituit părţi civile.
În baza art. 170 C. proc. pen., s-a dispus anularea înscrisurile falsificate - cererea de comandă purtând sigla Fundaţia pentru Smurd şi Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă (pct. 3 rechizitoriu), cele două contracte de vânzare-cumpărare din 06 iunie 2012 şi din 12 iunie 2012 având ca părţi Spitalul Municipal Bucureşti şi SC S.I. SRL (pct. 5 rechizitoriu), cererea de sponsorizare adresată Camerei de Comerţ a Elveţiei (pct. 6 rechizitoriu), cererea şi contractul de sponsorizare adresate SC G.S.K. SRL (pct. 7 rechizitoriu), cererea şi contractul de sponsorizare adresate SC S.P. SRL (pct. 8 rechizitoriu), cererea de sponsorizare din 18 iunie 2012 adresată SC B. SA, nota informativă a Spitalului Clinic de Urgenţă F. aferentă acestei cereri, nota justificativă din 19 noiembrie 2012, contractele de sponsorizare din 25 iulie 2012, din 06 septembrie 2012, din 10 decembrie 2012, din 17 decembrie 2012 (pct. 9 - 12 rechizitoriu).
A fost obligat inculpatul la 2.000 RON cheltuieli judiciare stat, din care onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200 RON, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, din examinarea mijloacelor de probă administrate la urmărirea penală - motivat de faptul că la termenul din 03 aprilie 2013 inculpatul şi-a recunoscut vinovăţia în faţa instanţei şi a solicitat judecarea cauzei potrivit dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. - prima instanţă a reţinut următoarele:
I. La începutul lunii februarie 2012, inculpatul C.V., pretinzând că este doctor, recomandându-se ca Dr. K., şi că vorbeşte în numele dr. R.A., l-a contactat telefonic pe numitul I.L., administrator al SC L. SRL. cu sediul în Bucureşti, B-dul G., sector 6, solicitându-i colaborarea în vederea executării unor echipamente personalizate - mostre constând în obiecte de îmbrăcăminte - cu însemnele medicale Smurd, societatea executând şi livrând prima serie din echipamentele solicitate, în condiţiile în care inculpatul îşi manifestase intenţia de a încheia în numele şi interesul dr. R.A. un contract având ca obiect achiziţionarea a 3000 - 5000 bucăţi de echipamente personalizate Smurd.
Echipamentele realizate au fost livrate inculpatului în trei tranşe, prima dată acesta prezentându-se personal pentru a le ridica, următoarele două daţi fiind remise inculpatului de un angajat al părţii vătămate, care le-a transportat până în faţa spitalului F., unde îl aştepta inculpatul. Ulterior, din momentul în care administratorul SC L. SRL a solicitat inculpatului achitarea contravalorii echipamentelor livrate acestuia şi un avans de 30 - 40% din comanda ce urma a fi făcută, inculpatul C.V. nu a mai putut fi contactat, condiţii în care numitul I.L. a sesizat organele de poliţie.
Această situaţie de fapt reiese din plângerea şi declaraţiile reprezentantului părţii vătămate, I.L., coroborate cu recunoaşterile de pe planşă foto, activitate în cadrul căreia numitul I.L. l-a recunoscut pe inculpat ca fiind persoana ce s-a recomandat şi a purtat corespondenţă electronică cu numele de dr. K., cu înscrisurile reprezentând corespondenţa purtată pe e-mail cu inculpatul, acesta din urmă folosind adresa de e-mail xxx şi semnând cu numele de dr. K.E., declaraţiile martorelor C.L.D., director al societăţii prejudiciate, care a purtat direct corespondenţa cu inculpatul, a vorbit cu acesta la telefon, şi a luat contact direct cu acesta în momentul în care s-a prezentat personal la sediul firmei pentru a ridica primele echipamente, L.M., reprezentant vânzări în cadrul părţii vătămate, recunoaşterile de pe planşă foto efectuate de cele două martore, rezultatele percheziţiei domiciliare efectuate în data de 17 ianuarie 2013, la locuinţa inculpatului C.V., ocazie cu care au fost identificate mai multe obiecte de îmbrăcăminte cu inscripţii sanitare (un costum de culoare portocalie având pe bluzon în partea stângă inscripţia "Spitalul Clinic de Urgenţă F.", un tricou cu mânecă scurtă, un costum culoare portocalie, având pe bluzon, în partea stângă inscripţia Spital Clinic de Urgenţă F., două perechi pantaloni culoare roşie cu benzi reflectorizante în partea de jos, o geacă culoare roşie cu ecusoane brodate cu inscripţiile MEDIC şi Smurd, o vestă culoare roşie cu emblema MEDIC pe partea dreaptă, iar în partea stângă două embleme POMPIERI-SMURD), alături de alte obiecte purtând inscripţia Smurd, obiectele de îmbrăcăminte fiind recunoscute de reprezentanţii părţii vătămate ca făcând parte din cele realizate la cererea inculpatului, şi declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului C.V., care a recunoscut situaţia de fapt aşa cum a fost şi reţinută în actul de sesizare, dând în acest sens declaraţii detaliate în cursul urmăririi penale.
Reprezentantul legal al SC L. SRL a declarat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 4000 RON, reprezentând contravaloarea produselor livrate inculpatului.
II. În cursul lunii martie 2012, inculpatul C.V., a contactat telefonic pe numitul A.E.R., administrator al SC E. SRL, cu sediul în localitatea Râşnov, jud. Braşov, propunându-i realizarea contra cost a mai multor urne de donaţie pentru Smurd. Cu această ocazie inculpatul s-a prezentat ca fiind "doctor K.", reprezentant al "Fundaţiei pentru Smurd", şi că este omul de încredere al dr. R.A.. în corespondenţa electronică purtată inculpatul a folosit aceeaşi adresă de e-mail, xxx, în cadrul corespondenţei electronice purtate inculpatul dând şi un număr de telefon de contact şi indicând grafica pentru colantarea cutiilor, despre care, în e-mail-urile transmise, a susţinut că a fost realizată de graficienii fundaţiei, iar la telefon a comunicat reprezentantului părţii vătămate modul de inscripţionare al cutiilor. Inculpatul a solicitat chiar efectuarea de modificări la prima mostră realizată de societate, după ce prin e-mail i-au fost trimise fotografii cu acest obiect.
Întrucât reprezentanţii părţii vătămate au condiţionat ferm livrarea produselor de efectuarea plăţii, inculpatul a încercat să îi convingă pe aceştia să îi livreze obiectele, urmând ca plata să o efectueze ulterior, pretextând că este apropiat al dr. R.A., că lucrează pentru o organizaţie neguvernamentală şi din această cauză nu poate utiliza un cont curent şi nu poate plăti decât după livrare. În final, inculpatul a susţinut că va informa reprezentanţii părţii vătămate despre modul de efectuare a plăţii după ce se va consulta cu dr. R.A., din acest moment nemaiputând fi contactat telefonic şi nemairăspunzând la e-mail-uri.
Această situaţie de fapt a rezultat din declaraţiile administratorului SC E. SRL, A.E.R., coroborate cu copii ale corespondenţei electronice purtate cu inculpatul, şi cu declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului, care în cursul urmăririi penale a relatat aceeaşi situaţie de fapt cu cea descrisă mai sus.
Reprezentantul SC E. SRL a apreciat valoarea prejudiciului (materiale comandate pentru realizarea comenzii) la suma de 694,30 RON, precizând totodată ca societatea vătămată nu să se constituie parte civilă în procesul penal.
III. În cursul lunii aprilie 2012, într-o modalitate similară, inculpatul C.V., recomandându-se dr. K., reprezentant al "Fundaţiei pentru Smurd" şi colaborator apropiat al. dr. R.A., a contactat telefonic reprezentanţii SC P.M. SRL cu sediul în Fălticeni, jud. Suceava, şi a luat legătura cu administratorul acesteia, C.D., căreia i-a solicitat executarea contra cost mai multor urne de donaţie pentru Smurd.
Iniţial inculpatul a solicitat confecţionarea a 35 astfel de urne, cu inscripţii personalizate Smurd, comunicând acesteia că urmează să efectueze, în viitor, o comandă de 2560 astfel de urne. Similar cazului precedent, după executarea celor 35 bucăţi, societatea a solicitat achitarea contravalorii acestora, pentru a le putea expedia, dar inculpatul a cerut să plătească ulterior, invocând unele proceduri interne ale fundaţiei, după care nu a mai putut fi contactat.
Şi în acest caz inculpatul a purtat şi corespondenţă electronică folosind adresa xxx, în acest mod stabilind detaliile cu privire la material şi grafică, pentru o parte din urne cerând să fie confecţionate din plexic transparent, dar colantarea să se realizeze în aşa fel încât să nu se vadă nimic în interior.
Pentru a lua legătura telefonic cu reprezentanţii societăţii, inculpatul folosea telefonul fix al părţii vătămate, pentru a evita înregistrarea numărului său personal de telefon.
La data de 17 aprilie 2012, inculpatul a trimis prin fax, la numărul societăţii, o comandă prin care solicita efectuarea unui număr de 35 urne cu sigla Smurd, precum şi autocolante de dimensiunea 5 x 5 m, (la cele din urmă renunţând ulterior, în urma convorbirilor purtate cu reprezentanţii părţii vătămate).
După confecţionarea primelor 35 de urne, reprezentanta SC P.M. SRL Fălticeni, C.D., i-a transmis inculpatului că va face livrarea prin intermediul unui transportator autorizat, după achitarea integrală a contravalorii comenzii, respectiv 11.349 RON.
Şi în acest caz inculpatul a încercat să convingă pe reprezentanta părţii vătămate să agreeze ca plata să fie făcută ulterior, pretinzând că procedurile interne ale fundaţiei îi impun să facă plata după livrare, asigurând-o pe partea vătămată că există fondurile necesare, şi făcând apel la credibilitatea dr. R.A. şi a "Fundaţiei pentru Smurd".
Întrucât reprezentanţii părţii vătămate au insistat în efectuarea plăţii înainte de livrare, inculpatul nu a mai putut fi contactat.
După o serie de verificări făcute prin internet, reprezentanţii părţii vătămate au luat legătura cu Fundaţia pentru Smurd, purtând discuţii cu F.T., directorul executiv, care a confirmat faptul că nu există niciun dr. K. în cadrul fundaţiei şi că persoana care s-a recomandat astfel, a încercat să inducă în eroare, şi o altă societate de profil, reprezentanţii societăţii păgubite trimiţând ulterior un e-mail şi dr. R.A., căruia i-au adus la cunoştinţă cele întâmplate, răspunsul primit confirmând că nu există niciun dr. K. - reprezentant al Fundaţiei pentru Smurd şi nici nu a fost făcută vreo comandă către SC P.M. SRL Fălticeni din partea fundaţiei.
Această situaţie de fapt a rezultat din declaraţiile reprezentantului părţii vătămate, C.D., copiile convorbirilor purtate prin e-mail cu inculpatul, probe ce se coroborează şi cu declaraţiile de recunoaştere detaliate date de acesta în cursul urmăririi penale.
Partea vătămată SC P.M. SRL s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 11.349 RON, reprezentând contravaloarea urnelor executate cât şi valoarea materialului achiziţionat în vederea executării a unui nr. de 2560 urne.
IV. În cursul lunii mai 2012, inculpatul C.V., recomandându-se dr. K.E., şi pretinzând că este colaborator apropiat al dr. R.A. şi angajat al Smurd Bucureşti, a contactat telefonic pe numitul S.L., administrator al SC S.I. SRL cu sediul în localitatea Sebeş, jud. Alba, şi sub pretextul deschiderii unei noi clinici i-a propus achiziţionarea de la societatea acestuia contra cost a 200 garnituri de pat.
Inculpatul a solicitat confecţionarea în primă fază a 50 astfel de garnituri, urmând ca, dacă acestea corespund cerinţelor solicitantului, să fie confecţionate încă 150 de astfel de garnituri.
Societatea a expediat inculpatului un număr de 53 garnituri de pat 50 de perne, fără însă ca inculpatul să achite contravaloarea mărfii livrate.
Conform indicaţiilor inculpatului, a menţionat SUF-UFU Smurd la rubrica cumpărător, apoi a expediat bunurile, prin U.C., în Bucureşti, la adresa comunicată tot de inculpat, respectiv Ş., cu menţiunea ca inculpatul să fie contactat telefonic cu o oră înainte de livrare.
În data de 31 mai 2012, fiind contactat telefonic de curier, la nr. de telefon aaa, acesta i-a cerut să aducă marfa la spitalul F. Bunurile au fost preluate din faţa spitalului F., în jurul orelor 19:00, de către inculpatul C.V. personal, acesta fiind însoţit de martora P.L.
Ulterior, inculpatul folosind numele de dr. K., a confirmat părţii vătămate primirea mărfurilor, şi i-a comunicat că sunt corespunzătoare. Tribunalul reţine ca relevant din declaraţiile reprezentantului părţii vătămate că, cu această ocazie, inculpatul i-a sugerat că îi poate înlesni obţinerea unor contracte avantajoase, contra unei "şpăgi".
În urma acestei convorbiri, care i-a trezit suspiciuni, reprezentantul părţii vătămate l-a contactat direct pe dr. R.A., cel din urmă comunicându-i că este victima unei fraude.
În speranţa că obiectele deja livrate, reprezentantul părţii vătămate l-a contactat din nou pe inculpat, făcând referire inclusiv la posibilitatea încheierii unei comenzi mai mari.
Instanţa de fond a reţinut această situaţie de fapt în baza declaraţiilor reprezentantului părţii vătămate, coroborate cu rezultatul verificărilor efectuate la societatea de curierat privind livrările efectuate către inculpat, verificări din care rezultă că comanda efectuată la cererea inculpatului a fost ridicată, în faţa Spitalului F., de C.V. care a prezentat o carte de identitate. Conform procesului-verbal de verificare seria şi nr. cărţii de identitate prezentate au aparţinut unei persoane decedate).
Aceste mijloace de probă se coroborează şi cu declaraţiile martorei P.L., asistenta-şefă a Secţiei Neurochirurgie, din cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă F., care a relatat că în perioada 21 mai - 04 iunie 2012, inculpatul a venit în incinta spitalului împreună cu un grup de elevi ai şcolii postliceale sanitare C.D., din Bucureşti, care efectua un stagiu de practică aici. Conform declaraţiilor martorei, inculpatul a susţinut că poate obţine contracte de sponsorizare pentru secţia de neurochirurgie, şi ulterior a şi comunicat martorei că a contactat câteva societăţi comerciale, solicitând sponsorizări în bani, însă reprezentanţii acestora au precizat că pot face sponsorizări doar cu aparatură, martora comunicând inculpatului că secţia de neurochirugie ar fi utile un pulsoximetru şi un aparat EKG portabil. Martora a confirmat că în data de 31 mai 2012, în jurul orelor 19.00, la solicitarea inculpatului, a coborât împreună cu inculpatul în faţa spitalului unde un curier i-a predat acestuia mai multe colete, pe care le-a desfăcut ulterior în prezenţa ei, martora constatând că în interior se găsesc de cearşafuri de pat, 53 cearşafuri tip plic, 53 feţe de pernă şi 53 perne, care au fost utilizate în următoarele zile pentru dotarea a 30 de paturi, restul fiind depozitate. Despre aceste obiecte, inculpatul a susţinut că provin dintr-o sponsorizare, motiv pentru care în zilele următoare i-a cerut de mai multe ori contractele de sponsorizare, inculpatul dându-i diverse pretexte pentru a evita lămurirea acestei chestiuni.
Instanţa de fond a reţinut ca relevant din declaraţiile acestei martore că, în mod obişnuit, inculpatul purta în spital, în timpul stagiului, un echipament Smurd, cu lezardă la gât, cu inscripţia Smurd, fiind singurul din grupa sa care deţinea o astfel de vestimentaţie.
Din data de 31 mai 2012, inculpatul C.V. nu s-a mai prezentat la spital şi nici nu a mai răspuns la telefonul aaa, comunicat martorei.
Aspectele de mai sus, referitoare la livrarea produselor şi la persoana ce le-a primit sunt confirmate şi de declaraţiile angajaţilor societăţii de curierat, martorii T.M.G. şi C.N.Ş., care l-au recunoscut de altfel pe inculpat de pe planşa foto prezentată de organele de poliţie.
S-a reţinut că materialul probator administrat şi prezentat mai sus se coroborează şi cu declaraţiile detaliate de recunoaştere date de inculpat în cursul urmăririi penale.
Partea vătămată SC S.I. SRL s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 6.362,44 RON contravaloarea produselor livrate inculpatului.
V. La începutul lunii iunie 2012, după primirea acestor mărfuri, inculpatul a luat din nou legătura cu reprezentanţii SC S.I. SRL, respectiv cu numitul S.L., confirmându-i primirea bunurilor şi promiţându-i că îi va facilita încheierea unor alte contracte de furnizare a unor echipamente similare, cu Spitalul Municipal Bucureşti.
În scopul inducerii în eroare a reprezentanţilor acestei societăţi, inculpatul a falsificat două contracte de vânzare-cumpărare având ca obiect achiziţionarea de produse sanitare (garnituri de pat, perne, halate operaţie etc.).
Inculpatul a expediat spre semnare către SC S.I. SRL contractul de vânzare-cumpărare comercială din 06 iunie 2012 (un exemplar original şi o copie) şi contractul din 12 iunie 2012 (un exemplar original), fiecare în valoare de 99.965 euro. Din conţinutul acestor contracte ce au fost predate de partea vătămată organelor de urmărire penală, durata prevăzută pentru derularea contractelor era de 5 luni, iar printre clauze era stipulat ca primele livrări să fie efectuate la data de 11 iulie 2012, respectiv 13 iulie 2012, în ambele cazuri recepţia urmând a fi efectuată de Spitalul Municipal Bucureşti.
În ambele contracte, la rubrica cumpărător este menţionat Spitalul Municipal de Urgenţă Bucureşti, str. S., Bucureşti. Contractele prezintă mai multe semnături ale reprezentanţilor unităţii medicale, între care şi Dr. K.E., în calitate de Şef al Departamentului Aprovizionare şi Logistică.
Administratorul societăţii SC S.I. SRL a luat legătura cu inculpatul, pentru a obţine plata comenzii expediate la data de 31 mai 2012, însă a fost amânat, până la data de 19 iunie 2012, când inculpatul i-a expediat un sms, de pe numărul de apel aaa, transmiţându-i că, din dispoziţia dr. R.A., va întrerupe colaborarea cu această societate comercială, solicitând totodată restituirea ultimelor contracte expediate către partea vătămată.
Reprezentantul părţii vătămate, S.L., l-a contactat pe dr. R.A., de la care a aflat că respectivele contracte nu sunt reale, condiţii în care a sesizat organele de urmărire penală.
Această situaţie de fapt a rezultat din declaraţiile reprezentantului SC S.I. SRL, coroborate cu conţinutul înscrisurilor depuse de partea vătămată la dosarul de urmărire penală, şi declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului, care a descris în detaliu modul în care a realizat înscrisurile false, arătând că a downloadat de pe internet un model de contract de vânzare-cumpărare pe care l-a modificat prin inserarea numelui şi calităţii mincinoase sub care s-a prezentat părţii vătămate, respectiv "Dr. K.E. - Şef Departament Aprovizionare şi Logistică), impresiunile ştampilelor şi semnăturile la toate rubricile.
VI. În cursul lunii iunie 2012, inculpatul C.V. a încercat să inducă în eroare reprezentanţii Camerei de Comerţ a Elveţiei din România înaintându-le în numele Spitalului Clinic de Urgenţă F. o cerere de sponsorizare falsificată.
Inculpatul a trimis acestei instituţii o cerere de sponsorizare adresată Camerei de Comerţ a Elveţiei, având aparenţa unei cereri de sponsorizare provenind de la Spitalul Clinic de Urgenţă F., având inserat antetul acestei instituţii, şi aplicată, la rubrica manager, o ştampilă rotundă cu impresiunea Spitalul Clinic F. şi o semnătură indescifrabilă.
Numărul de cont indicat în cuprinsul cererii aparţinea inculpatului, fapt ce reiese din verificările efectuate de organele de poliţie şi recunoaşterile inculpatului, iar datele menţionate în antet - număr de fax şi telefon erau de asemenea numerele private ale inculpatului, de asemenea şi adresa de e-mail menţionată în cerere "secţia, qqq"
Inculpatul a recunoscut că semnătura indescifrabilă existentă pe înscris a fost executată de el, şi că personal a aplicat ştampila spitalului.
Această situaţie de fapt a rezultat din declaraţiile reprezentantului părţii vătămate, U.C. care a primit pe fax, în cursul lunii iunie 2012, cererea de sponsorizare ce provenea aparent din partea Spitalului F., secţia Neurochirurgie, motiv pentru care s-a luat legătura cu asistenta şefă a secţiei de neurochirurgie din cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă F., martora L.P., şi căreia l-a trimis pe e-mail cererea de sponsorizare primită de partea vătămată, fără a primi ulterior vreun răspuns.
Declaraţiile numitei U.C. se coroborează şi cu cele ale martorei P.L., care a relatat că în data de 25 iunie 2012, în timp ce inculpatul C.V. se afla în biroul său relatându-i acesteia despre o posibilă sponsorizare din partea M.D., a fost apelată pe telefonul fix din birou, de o persoană de sex feminin, care s-a recomandat ca fiind de la Camera de Comerţ a Elveţiei, care i-a solicitat detalii cu privire la o sponsorizare ce urma să o facă către spital, ca urmare a solicitării secţiei de neurochirurgie. Cunoscând că secţia pe care lucra nu făcuse vreo solicitare de acest fel, martora a cerut interlocutoarei să îi trimită prin e-mail această cerere, la primirea ei realizând că este un fals, întrucât nu era semnat de martoră sau de şeful secţiei, în timp ce ştampila rotundă aplicată era mai mare decât cea reală, iar pe cerere erau aplicate şi sigle care nu aparţineau secţiei sau spitalului, iar numărul de fax şi contul bancar menţionate nu aparţineau secţiei sau spitalului, în plus observând că era trecută o adresă de e-mail cu privire la care se susţinea că aparţine secţiei de neurochirurgie, deşi această secţie nu avea e-mail. Martora a observat de asemenea în cererea de sponsorizare numărul de mobil al inculpatului C.V. ca telefon de contact, iar ştampila cu numărul de înregistrare, aplicată pe cerere, era veche, utilizată de spital în urmă cu mai mulţi ani.
Din declaraţiile martorei instanţa a reţinut că, în momentul în care aceasta i-a cerut explicaţii cu privire la această cerere de sponsorizare, inculpatul a recunoscut că cererea este redactată de el, iar ştampilele, semnăturile, parafa, numărul de înregistrare şi sigle au fost scanate, iar imediat după ce a dat aceste explicaţii inculpatul nu s-a mai prezentat la spital şi nici nu a mai răspuns la numărul de telefon pe care martora îl cunoştea.
Probele administrate mai sus se coroborează şi cu declaraţiile detaliate de recunoaştere date de inculpat în cursul urmăririi penale, poziţie menţinută şi după sesizarea instanţei.
Camera de Comerţ Elveţia - România prin reprezentant, U.C., nu se constituie parte civilă în procesul penal.
VII. În perioada iunie - iulie 2012, inculpatul C.V. a indus în eroare sub pretextul obţinerii de sponsorizări pentru aceeaşi instituţie spitalicească, pe reprezentanţii SC G. SRL, suma de 4600 RON, obţinută în acest mod, însuşindu-şi-o.
Inculpatul s-a prezentat personal la sediul SC G. SRL, recomandându-se drept dr. K.E., reprezentantul Spitalului Clinic de Urgenţă F., secţia Neurochirurgie, şi solicitând în această calitate o sponsorizare, obţinând suma de 4600 RON, bani pe care şi-a însuşit.
La data de 22 iunie 2012, inculpatul a remis o cerere de sponsorizare falsificată reprezentanţilor părţii vătămate G., în numele Spitalului F., cerere în urma căreia a fost încheiat contractul de sponsorizare din 09 iulie 2012, înscris semnat şi ştampilat în fals, la rubrica beneficiar, de către inculpat.
Procedând într-o modalitate similară celei expuse la punctul anterior, inculpatul a întocmit în fals o cerere de sponsorizare ce avea aparenţa unei cereri oficiale provenind din partea spitalului, cerere ce avea aplicat antetul acestei instituţii, indicând ca date de contact acelaşi date personale, respectiv numerele personale de telefon şi fax şi adresa de e-mail.
După completarea cererilor de sponsorizare depuse în 2 exemplare de reprezentanţii părţii vătămate, inculpatul s-a prezentat la sediul părţii vătămate personal, purtând ţinuta medicală tip Smurd, şi a ridicat cele două exemplare ale contractului de sponsorizare, aparent pentru a le prezenta spre semnare conducerii Spitalului F.
Inculpatul a falsificat semnătura de la beneficiar şi ştampila spitalului, după care a restituit, exemplarul nr. 2 al contractului, părţii vătămate. Suma a fost virată de partea vătămată în contul bancar indicat în cerere, ce aparţinea inculpatului, fapt ce reiese din verificările efectuate la instituţia bancară unde era deschis acest cont, coroborate cu recunoaşterea inculpatului.
Situaţia de fapt reţinută mai sus a rezultat din declaraţiile reprezentantului părţii vătămate, D.D.A.R., care, în cadrul departamentului contabil, s-a ocupat personal de procesarea acestei cereri, coroborate cu conţinutul înscrisurilor false, ataşate la dosar, procesul-verbal de recunoaştere de pe planşa foto, în cadrul căreia martora l-a recunoscut pe inculpat ca fiind persoana ce s-a prezentat personal în ţinută Smurd pentru a ridica cererile de sponsorizare, şi declaraţiile de recunoaştere detaliate date în cursul urmăririi penale de inculpat. Relevant este şi că martora a încercat să contacteze reprezentanţii spitalului, având reprezentarea că poartă o corespondenţă electronică cu un membru al conducerii, în realitate schimburile de mesaje având ca receptor pe inculpat personal, toate datele de contact indicate în cerere aparţinând acestuia.
SC G. SRL prin reprezentant D.D.A.R. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 4600 RON, sumă care a fost virată, în baza contractului de sponsorizare, în contul inculpatului C.V.
VIII. În cursul lunii iunie 2012, într-o modalitate similară, inculpatul C.V. a încercat să obţină alte sume de bani pretextând că este reprezentantul Smurd şi solicită o sponsorizare pentru Spitalului Clinic de Urgenţă F., de această dată de la societatea SC S.P. SRL.
Inculpatul a remis acestei societăţi o cerere de sponsorizare ce fusese întocmită în fals într-o modalitate similară celor arătate mai sus, prin care solicita încheierea unor contracte de sponsorizare în vederea achiziţionării de aparatură medicală în valoare totală de 9150 euro (1 bucată pulsoximetru, 1 bucată EKG portabil, 1 bucată EKG operator O.).
De această dată inculpatul s-a prezentat ca fiind dr. P.D., a indicat aceleaşi date personale de contact, inclusiv e-mail, şi numărul personal de cont.
Atât cererea de sponsorizare, cât şi draftul contractului de sponsorizare aveau aplicate, la rubrica manager, ştampila rotundă cu impresiunea Spitalul Clinic F., realizată prin xerografiere.
Contractelor de sponsorizare nu li s-a dat curs întrucât martora O.N.R.I., care s-a ocupat personal de procesarea acesteia, a devenit suspicioasă întrucât persoana ce se prezenta cu numele de P.D., respectiv inculpatul C., insista să se prezinte personal pentru ridicarea contractelor, dar şi de menţiuni existente în draftul contractului trimis de inculpat pe e-mail, menţiuni ce făceau referire la societatea G., context în care martora s-a deplasat personal la Spitalul F. unde a prezentat cererea de sponsorizare, ocazie cu care a aflat că este falsă, împrejurări în care a sesizat organele de poliţie.
Declaraţiile martorei se coroborează cu conţinutul contractelor falsificate depuse la dosarul de urmărire penală, şi cu declaraţiile de recunoaştere date de inculpat.
SC S.P. SRL prin reprezentant, O.N.R.I., nu s-a constituie parte civilă în procesul penal.
IX - XII. În perioada iunie - decembrie 2012, inculpatul C.V., recomandându-se drept dr. K.E., medic în cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă F., secţia Neurochirurgie şi totodată coleg al dr. L.A., şeful secţiei, a indus în eroare partea vătămată SC B. SA determinând-o să încheie patru contracte de sponsorizare prin care societatea în cauză a sponsorizat unitatea medicală cu sume totalizând 48.945,70 RON. Sumele au fost însuşite de către inculpat. Inculpatul a făcut cererile de sponsorizare în numele şefului Secţiei Neurochirurgie, dr. L.A., iar ulterior inculpatul le-a comunicat reprezentanţilor părţii vătămate, că dr. K.E. a fost desemnat de conducerea spitalului să se ocupe de ridicarea contractelor de sponsorizare de la societatea comercială.
După primirea cererilor de sponsorizare, reprezentanţii SC B. SA au purtat corespondenţă electronică direct cu inculpatul, care se prezenta cu numele de K.E., şi ca având calitatea de doctor, pe adresa de e-mail folosită de inculpat şi cu privire la faptele anterioare, respectiv "secţia, qqq".
Societatea SC B. a dat curs cererilor de sponsorizare şi a virat în contul indicat de inculpatul C.V., deschis la B.D., şi care aparţinea acestuia, suma totală de 48.945,70 RON.
La determinarea părţii vătămate la virarea acestor sume de bani a contribuit şi faptul că, pe parcursul corespondenţei purtate cu reprezentanţii părţii vătămate, inculpatul a inserat în cererile de sponsorizare transmise mai multe note informative şi justificative privind bunurile medicale ce urmează a fi achiziţionate cu banii proveniţi din sponsorizare, iar o împrejurare aleatorie, dar favorabilă inculpatului, a fost aceea că în momentul în care reprezentanţii părţii vătămate au încercat să contacteze telefonic pe dr. L., apelând la un număr de telefon din secretariatul spitalului, ce nu figura între numerele indicate în cererile de sponsorizare, li s-a comunicat că doctorul (evident, o persoană reală) era în sala de operaţii, ceea ce a fost de natură a încredinţa reprezentanţii B. de realitatea cererilor. Ulterior, inculpatul personal a contactat reprezentanţii SC B. la nr. de telefon lăsat cu ocazia apelului destinat dr. L., şi s-a prezentat ca fiind chiar această persoană, ulterior toate convorbirile având loc de pe sau spre telefoanele personale ale inculpatului.
Această situaţie de fapt a rezultat din declaraţiile martorelor P.M.C., reprezentant al SC B., C.G. şi O.G., angajate ale acestei societăţi şi care au luat parte la discuţiile purtate de cea dintâi cu inculpatul coroborate şi cu recunoaşterile de pe planşe foto efectuate de aceste martore, coroborate şi cu declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului, şi conţinutul contractelor de sponsorizare falsificate întocmite de acesta şi folosite pentru inducerea în eroare a părţii vătămate.
Suma de 18.450 de RON găsită cu ocazia percheziţiei domiciliare a fost recunoscută, în cele din urmă, de inculpat, ca provenind din sumele remise de SC B.
Aspectele de mal sus au fost confirmate şi de concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 05 februarie 2013, întocmit de specialiştii criminalişti din cadrul I.G.P.R. - Institutul Naţional de Criminalistică s-a stabilit faptul impresiunile de ştampilă de formă circulată cu textul "Spitalul Clinic de Urgenţă F. Bucureşti", depuse în cuprinsul contractelor de sponsorizare din 06 septembrie 2012, din 10 decembrie 2012, din 17 decembrie 2012 au fost executate cu ştampila ridicată de la domiciliul inculpatului cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare.
SC B. SA s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 48.945,70 RON reprezentând sumele de bani virate în baza contractelor de sponsorizare încheiate.
În urma percheziţiei domiciliare efectuate la locuinţa inculpatului, la data de 17 ianuarie 2013, au fost găsite în posesia inculpatului două ştampile falsificate cu impresiunile "SPITALUL CLINIC DE URGENŢĂ BUCUREŞTI REGISTRATURĂ", "Spitalul Clinic de Urgenţă F. Bucureşti", ale căror impresiuni se regăsesc pe contractele şi înscrisurile falsificate de inculpat.
Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 05 februarie 2013, impresiunile de ştampilă de formă circulată cu textul "Spitalul Clinic de Urgenţă F. Bucureşti", depuse în cuprinsul contractelor de sponsorizare din 06 septembrie 2012, din 10 decembrie 2012, din 17 decembrie 2012 au fost executate cu ştampila ridicată de la domiciliul inculpatului cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare.
Sub aspectul încadrării juridice a faptelor, instanţa de fond a reţinut următoarele:
A. Fapta inculpatului C.V., care prezentându-se sub nume fictive sau atribuindu-şi identitatea altor persoane, şi folosind manopere dolosive constând în întocmirea în fals înscrisuri sub semnătură privată sau oficiale, a indus în eroare, astfel:
1. În cursul lunii februarie 2012, pe reprezentanţii SC L. SRL. cărora le-a solicitat realizarea unor echipamente personalizate cu însemnele medicale Smurd, fără a achita valoarea acestora.
2. În cursul lunii martie 2012, a indus în eroare pe reprezentanţii SC E. SRL, determinându-i să realizeze 35 de urne cu inscripţii personalizate Smurd, fără a achita contravaloarea acestor produse.
3. În cursul lunii aprilie 2012, a indus în eroare pe reprezentanţii SC P.M. SRL., determinându-i să execute 35 de urne cu inscripţii personalizate Smurd, fără a achita contravaloarea acestor produse.
4. În cursul lunii mai 2012, a indus în eroare pe reprezentanţii SC S.I. SRL pe care i-a determinat să îi expedieze un număr de 53 garnituri de pat 50 de perne, fără a achita contravaloarea mărfii livrate.
5. La începutul lunii iunie 2012, a încercat să inducă din nou în eroare pe reprezentanţii SC S.I. SRL, propunându-le încheierea unor contracte de vânzare-cumpărare de produse sanitare, în baza a două contracte de vânzare-cumpărare comercială, fiecare în valoare de 99.965 euro, fără însă ca societatea parte vătămată să dea curs acestei solicitări.
6. În cursul lunii iunie 2012, a încercat să inducă în eroare reprezentanţii Camerei de Comerţ a Elveţiei din România înaintându-le în numele Spitalului Clinic de Urgenţă F. o cerere de sponsorizare falsificată, act rămas în faza de tentativă întrucât persoana juridică nu a dat curs solicitării.
7. În perioada iunie - iulie 2012, a indus în eroare reprezentanţii părţii vătămate SC G. SRL, solicitând şi primind cu titlul de sponsorizare, în baza contractului din 09 iulie 2012, suma de 4600 RON, bani pe care i-a folosit în interes personal.
8. În cursul lunii iunie 2012, a încercat obţinerea unor sume de bani, în mod fraudulos de la SC S.P. SRL, sens în care a înaintat societăţii în cauză o cerere de sponsorizare falsificată, în numele Spitalului Clinic de Urgenţă F., prin care solicita încheierea unor contracte de sponsorizare, act rămas în faza de tentativă societatea vizată nedând curs acestei solicitări.
9 - 12. În perioada iunie - decembrie 2012, recomandându-se drept dr. K.E., medic în cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă F., secţia Neurochirurgie şi totodată coleg al dr. L.A. - şef secţiei, a indus în eroare partea vătămată SC B. SA determinând-o să încheie patru contracte de sponsorizare prin care societatea în cauză a sponsorizat unitatea spitalicească cu sume totalizând 48.945,70 RON, sume ce au fost însuşite de către inculpat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (12 acte materiale).
În ceea ce priveşte caracterul unic al rezoluţiei infracţionale, s-a reţinut că acesta este dat de perioadele scurte de timp dintre actele materiale şi modalitatea similară în care inculpatul a acţionat, diferenţele minore între modalităţile de operare fiind date de adaptarea, firească şi necesară, a planului infracţional în funcţie de particularităţile ridicate de eforturile de a induce în eroare pe fiecare parte vătămată, ca urmare a reacţiilor diferite ale reprezentanţilor.
B. Fapta aceluiaşi inculpat, de a falsifica înscrisuri oficiale (ce aparent proveneau de la Spitalul Clinic de Urgenţă F. sau Fundaţia Smurd, instituţii de interes public) întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - 15 acte materiale, constând în întocmirea în fals a următoarelor înscrisuri:
- "cerere de comandă", purtând siglele Fundaţia pentru Smurd şi Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă) ce a fost trimisă societăţii-parte vătămată, SC P.M. SRL şi avea ca obiect achiziţionarea unui număr de 35 bucăţi de urne mobile cu inscripţia Smurd (actul material de la punctul III);
- contractele de vânzare-cumpărare comercială din 06 iunie 2012 şi din 12 iunie 2012, expediate societăţii S.I. SRL. (actul material de la punctul V);
- cererea de sponsorizare adresată Camerei de Comerţ a Elveţiei din România, (actul material de la punctul VI);
- cerere sponsorizare din 20 iunie 2012, adresată SC G. SRL (actul material de la punctul VII);
- contractului de sponsorizare din 09 iulie 2012 încheiat cu SC G. SRL (actul material de la punctul nr. VII);
- cererea de sponsorizare formulată de inculpat în numele Spitalului Clinic de Urgenţă F., expediată SC S.P. SRL (actul material de la punctul nr. VIII);
- contractul de sponsorizare nr. 7589/RF/2012 expediat SC S.P. (actul material de la punctul VIII).
- cererea de sponsorizare din 18 iunie 2012 expediată SC B. SA (actele materiale de la punctele IX - XII).
- notă justificativă a Spitalului Clinic de Urgenţă F. adresată B. S.A. - actele materiale de la punctele IX - XII).
- notă justificativă din 19 noiembrie 2012 adresată B. S.A. (actele materiale de la punctele IX - XII).
- contractele de sponsorizare din 25 iulie 2012, din 06 septembrie 2012, din 10 decembrie 2012, din 17 decembrie 2012 încheiate cu B. S.A. (actele materiale de la punctele IX - XII).
C. Fapta aceluiaşi inculpat, de a folosi aceste înscrisuri oficiale false în scopul inducerii în eroare a părţilor vătămate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals în înscrisuri oficiale prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (15 acte materiale).
D. Fapta aceluiaşi inculpat, de a folosi ştampila de formă circulară cu textul "Spitalul Clinic de Urgenţă F. Bucureşti", aplicând-o pe contractele de sponsorizare din 06 septembrie 2012, din 10 decembrie 2012, din 17 decembrie 2012 (cu privire la care raportul de constatare a formulat concluzii cercet.), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de folosire de instrumente oficiale prev. de art. 287 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale).
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere că activitatea infracţională s-a derulat pe parcursul a aproximativ jumătate de an şi a fost deosebit de amplă, împrejurare relevată de numărul părţilor vătămate şi numărul actelor materiale reţinute în sarcina inculpatului. Acesta a acţionat în baza unui plan infracţional foarte bine pus la punct, pe care l-a modificat în funcţie de necesităţi, dovedind tenacitate şi resurse apreciabile în atingerea scopului infracţional. Activitatea infracţională a avut ca scop imediat obţinerea de beneficii materiale, dar şi un scop imediat, constând în conturarea imaginii unei persoane importante, fapt evidenţiat de împrejurarea că o parte din bunurile obţinute pe nedrept de inculpat au fost date de acesta pentru dotarea unui număr de 30 de paturi din Spitalul F. Acest scop a fost indus de starea psihică a inculpatului, diagnosticat în perioada 2009 - 2010 cu debilitate mintală, de unde şi caracterul oarecum atipic al unora din actele materiale infracţionale, şi motivaţia pentru susţinerea inculpatului din cursul urmăriri penale, în sensul că singura sa intenţie a constat în obţinerea unui sprijin material pentru Spitalul F. şi Smurd.
S-a reţinut că tiparul infracţional adoptat în cazul de faţă constituie doar adaptarea şi perfecţionarea ingenioasă a unui modus operandi aplicat de inculpat, în cadrul unor fapte pentru care a fost cercetat în paralel - în rechizitoriul din 19 noiembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., constând în aceea că s-a prezentat sub o identitate falsă, atribuindu-şi şi calitatea mincinoasă de reprezentant O., împrejurare în care a indus în eroare partea vătămată - persoană juridică determinând-o să livreze produse în valoare de peste 30.000 de RON fără a achita contravaloarea acestora.
Cu privire la lipsa necesităţii efectuării unui raport de expertiză medico-legală, instanţa de fond şi-a însuşit în totalitate ca pertinente şi suficiente, concluziile expuse pe larg în rechizitoriu. Într-adevăr, modul de operare adoptat, minorele variaţii determinate de interacţiunile cu reprezentanţii părţilor vătămate, ce relevă gradul mare de adaptabilitate al inculpatului în raport de personalitatea victimelor fizice, caracterul elaborat al planului infracţional, poziţia procesuală, întregul comportament al inculpatului inclusiv în sala de judecată confirmă existenţa discernământului pe parcursul întregii activităţi infracţionale, instanţa neavând nici un dubiu cu privire la capacitatea psihică a inculpatului de a înţelege semnificaţia infracţională a conduitei sale.
Instanţa de fond a constatat, în plus, că din cercetările efectuate numai până în prezent au rezultat indicii cu privire la săvârşirea şi a altor fapte de înşelăciune, similare, faţă de care s-a dispus disjungerea în vederea continuării cercetărilor. Mai mult, fapta a fost comisă în condiţiile în care inculpatul are o antecedenţă penală remarcabilă, suferind două condamnări pentru fapte de furt, în minoritate, fapta din prezenta cauză fiind comisă în termenul de încercare a unei a treia pedepse, constând în 6 luni închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pentru o faptă de furt, aplicată prin Sentinţa penală nr. 1408 din 23 mai 2011 a Judecătoriei Galaţi, condamnare în raport de care s-a reţinut pluralitatea intermediară de infracţiuni, în condiţiile art. 40 alin. (1) C. pen.
Ulterior acestei condamnări, inculpatul a fost trimis în judecată pentru o infracţiune similară cu cea din prezenta cauză, şi a fost sancţionat în patru rânduri cu amendă administrativă, pentru fapte de natură diferită, inclusiv înşelăciune.
S-a constatat o specializare a inculpatului în săvârşirea de infracţiuni de înşelăciune, faptele de acest gen fiind preponderente în ultima perioadă consemnată în cazierul judiciar, iar întinderea şi amploarea activităţii infracţionale ce face obiectul acestei cauze relevă că săvârşirea unor astfel de fapte a devenit practic un mod de viaţă pentru inculpat.
Având în vedere limitele de pedeapsă reduse cu o treime, ca urmare a reţinerii beneficiului art. 3201 C. proc. pen., apreciind că nu există argumente pertinente pentru a reţine chiar şi eventualitatea aplicării unor circumstanţe atenuante, având în vedere gravitatea faptei evidenţiată de împrejurările expuse anterior, faptul că clemenţa manifestată anterior de organele judiciare nu a avut nici un efect asupra comportamentului inculpatului, dar având în vedere şi afecţiunile psihice învederate şi existente în perioada anterioară faptelor de faţă, instanţa de fond a aplicat inculpatului, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, pedeapsa de 8 ani închisoare, spre minimul special redus în temeiul art. 3201 C. proc. pen., apreciind că acest cuantum este apt să atingă atât scopul de reeducare, cât şi de prevenţie generală şi de exemplaritate.
A aplicat pentru aceeaşi infracţiune pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua şi b) C. proc. pen., pe perioada maximă.
În raport de aceleaşi criterii, a aplicat inculpatului pedepse spre minimul special redus cu o treime şi pentru celelalte infracţiuni reţinute în sarcina sa.
A revocat beneficiul suspendării condiţionate a pedepsei de 6 luni, aplicate prin Sentinţa penală nr. 1408 din 23 mai 2011 a Judecătoriei Galaţi, definitivă prin nerecurare la 10 iunie 2011, pe care a adăugat-o la pedepsele aplicate prin sentinţă.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinui măsura arestării preventive a inculpatului, apreciind ca şi la acest moment se menţine condiţia pericolului social prevăzută de art. 148 lit. f) C. proc. pen., elementele învederate anterior cu privire la gravitatea concretă a faptei şi datele personale ale inculpatului, în speţă antecedentele sale penale, justificând această concluzie, şi impunând cu necesitate menţinerea stării de arest a inculpatului.
Sub aspectul laturii civile, a admis acţiunile civile formulate de părţile vătămate ce s-au constituit părţi civile, constatând că sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale şi faptele inculpatului au prejudiciat părţile vătămate cu sumele precizate, al căror cuantum nu a fost contestat de inculpat, chiar şi în cazurile în care bunurile obţinute nu i-au folosit în mod direct, ca în cazul seturilor de lenjerie date de inculpat spre utilarea unor camere de spital.
În baza art. 170 C. proc. pen. a anulat înscrisurile falsificate şi menţionate în dispozitivul sentinţei.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel inculpatul C.V. solicitând reindividualizarea pedepsei, prin reţinerea, în favoarea sa, a circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen., arătând că şi-a recunoscut vinovăţia, este de acord să achite prejudiciul şi a avut anterior comiterii faptelor o bună conduită.
Prin Decizia penală nr. 140 din 27 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C.V., împotriva Sentinţei penale nr. 286/F din 11 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.
În temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen., s-a dedus reţinerea şi arestarea preventivă a inculpatului de la data de 18 ianuarie 2013 până la zi, iar în temeiul art. 383 alin. (11) şi art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a acestuia.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200 RON, se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel, examinând potrivit art. 371 şi 378 C. proc. pen. apelul inculpatului, prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului, a criticilor formulate, precum şi din oficiu cauza, a constatat că apelul nu este întemeiat.
S-a reţinut că, din actele şi lucrările dosarului rezultă că instanţa de fond a apreciat corect împrejurările comiterii faptelor, existenţa infracţiunilor şi vinovăţia inculpatului, acestea fiind stabilite în concordanţă cu probele administrate în cauză şi pe care instanţa le-a apreciat prin prisma dispoziţiilor art. 63 C. proc. pen., inculpatul solicitând instanţei aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
Totodată, instanţa de apel a apreciat că este neîntemeiată singura critică formulată de inculpat în apel, referitoare la individualizarea pedepsei. În acest sens, s-a reţinut că pedepsele aplicate inculpatului pentru fiecare din infracţiunile reţinute şi deduse judecăţii, în condiţiile reţinerii dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., sunt proporţionale cu natura şi gravitatea faptelor comise, împrejurările comiterii şi modul de acţiune al inculpatului, care a reuşit să inducă în eroare printr-un mod elaborat de acţiune, persuasiune, aparenţă de încredere şi invocarea existenţei unor relaţii apropiate cu persoane din sectorul medical, dar s-au avut în vedere şi gravitatea faptelor - pentru infracţiunea de înşelăciune fiind reţinută forma agravată prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), şi (5) C. pen., valoarea prejudiciului cauzat părţilor civile, pericolul social al unor astfel de fapte, multitudinea actelor materiale comise şi diversitatea infracţiunilor reţinute şi avute în vedere de inculpat în scopul obţinerii unor importante foloase materiale.
S-a mai constatat că, la individualizarea pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere şi antecedenţa penală a inculpatului, acesta fiind condamnat anterior (alături de alte condamnări, încă din perioada minoratului) prin Sentinţa penală nr. 1408 din 23 mai 2011 a Judecătoriei Galaţi, la o pedeapsă de 6 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării, pedeapsă cumulată cu cea aplicată în cauză, dar inculpatul a fost cercetat şi în altă cauză penală aflată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea (Dosar nr. 215/P/2010 din 19 noiembrie 2012) pentru fapte de acelaşi gen, ceea ce relevă o specializare a inculpatului în comiterea unor infracţiuni din care să obţină foloase materiale importante, o perseverenţă infracţională a acestuia, relevându-se astfel, o periculozitate importantă a inculpatului.
Faptul că inculpatul a recunoscut la instanţa de fond comiterea infracţiunilor este în concordanţă şi cu solicitarea acestuia de a i se aplica beneficiul art. 3201 C. proc. pen., nefiind justificată reţinerea de circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., având în vedere că aplicarea acesteia reprezintă o vocaţie pentru inculpat, instanţa fiind cea care stabileşte modul în care o asemenea circumstanţă este luată în considerare.
S-a reţinut că, în cazul incidenţei art. 3201 C. proc. pen., nu ne aflăm în prezenţa unei recunoaşteri a vinovăţiei, pur şi simplu, ci inculpatul, când face o asemenea recunoaştere, acceptă ca stabilirea vinovăţiei să aibă loc doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe când la incidenţa art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. sunt avute în vedere şi aspecte ce privesc poziţia procesuală a inculpatului după comiterea infracţiunii, prezentarea în faţa autorităţilor şi comportarea sinceră în cursul procesului. Astfel, aplicarea art. 3201 C. proc. pen. nu face inaplicabile dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., dar nici nu implică reţinerea automată a acestora, iar în cauză nu se justifică aplicarea în favoarea inculpatului a acestor circumstanţe.
S-a mai constatat că, deşi inculpatul a cauzat un important prejudiciu părţilor civile care au solicitat despăgubiri, acesta nu a depus nicio diligenţă pentru recuperarea acestuia, deşi a susţinut că este de acord cu acoperirea integrală a daunelor, ceea ce arată că inculpatul, în considerarea modului persuasiv de acţiune în care a comis faptele, încearcă să se folosească de împrejurări pentru care nu dovedeşte nici o posibilitate de materializare.
S-a apreciat că pedeapsa rezultantă stabilită în sarcina inculpatului în prezenta cauză, de 8 ani şi 6 luni închisoare, chiar dacă s-au reţinut în favoarea inculpatului dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., este rezultatul cumulării şi cu pedeapsa aplicată pentru o condamnare anterioară, aspect care relevă că inculpatul nu a înţeles nici gravitatea unor astfel de infracţiuni şi nici nu a dat dovezi de îndreptare. Astfel, inculpatul a mai fost sancţionat administrativ prin ordonanţe ale procurorului, de patru ori, pentru comiterea de diverse infracţiuni (art. 91 din Legea nr. 241/2005; art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. e) C. pen.; art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.), toate acestea justificând aplicarea unei pedepse care să contribuie într-o măsură mai mare decât condamnările anterioare, la realizarea scopului pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.
Împotriva deciziei menţionate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul. Prin recursul formulat, motivat în termenul prevăzut de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen., invocând dispoziţiile art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., inculpatul a criticat, pe de o parte, încadrarea juridică a faptei de înşelăciune reţinută în sarcina sa, apreciind că se impune înlăturarea agravantei prevăzută la alin. (5) al art. 215 C. pen., întrucât a achitat o parte din prejudiciu, iar pe de altă parte, a solicitat reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului, avându-se în vedere datele sale personale şi împrejurarea că a recunoscut săvârşirea faptelor.
De asemenea, cu ocazia ultimului cuvânt, în şedinţa publică, inculpatul a solicitat restituirea bunurilor ridicate de organele de urmărire penală, cu ocazia efectuării percheziţiei efectuată la domiciliul său.
Examinând recursul declarat de inculpat, prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Având în vedere data pronunţării deciziei recurate, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile legii noi de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.
Prin dispoziţiile legii menţionate, s-a realizat o nouă limitare a efectului parţial devolutiv al recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial, intenţia legiuitorului fiind aceea de a restrânge doar la chestiuni de drept controlul judiciar realizat prin intermediul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel.
Referitor la cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., invocat de inculpat, se constată că prin Legea nr. 2/2013 acesta a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului, însă în prezenta cauză aceste dispoziţii au fost invocate în mod formal, criticile menţionate în motivarea recursului inculpatului neputând fi încadrate în acest caz de casare.
Astfel, inculpatul a criticat hotărârile pronunţate, în principal, sub aspectul greşitei încadrări juridice a faptei de înşelăciune, însă, potrivit noii reglementări a cazurilor de casare, datorită abrogării exprese a dispoziţiilor art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., încadrarea juridică a faptelor inculpatului nu mai poate face obiectul analizei în cadrul recursului împotriva hotărârilor date în apel.
În subsidiar, inculpatul a criticat hotărârile pronunţate sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei, solicitând reducerea cuantumului acesteia, prin reţinerea de circumstanţe atenuante.
Înalta Curte nu poate să procedeze la reindividualizarea pedepsei aplicată inculpatului, întrucât critica privind greşita individualizare a pedepsei nu mai poate face obiectul analizei în cadrul recursului împotriva hotărârii date în apel, faţă de modificările aduse prin Legea nr. 2/2013, cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Astfel, în actuala sa reglementare, cazul de casare menţionat - care prevede că hotărârile sunt supuse casării "când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" - poate fi avut în vedere din oficiu, dar critica privind greşita individualizare a pedepsei nu se încadrează în aceste dispoziţii legale.
În ceea ce priveşte solicitarea inculpatului, de restituire a bunurilor ridicate de organele de urmărire penală cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare, Înalta Curte constată că este nefondată.
Din actele dosarului, respectiv procesul-verbal de percheziţie domiciliară, rezultă că la data de 17 ianuarie 2013, în baza Autorizaţiei nr. 7 din 14 ianuarie 2013 emisă de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, la domiciliul inculpatului s-a efectuat o percheziţie, ocazie cu care au fost identificate mai multe bunuri şi înscrisuri folosite/provenite la/din comiterea de infracţiuni. Bunurile ridicate au fost sigilate, iar cu excepţia înscrisurilor falsificate, care au fost depuse la dosar, restul bunurilor ridicate au fost depuse la Direcţia cazier Judiciar, Statistică şi Evidenţă Operativă în baza dovezii seria H NR. 0024161.
Cu privire la bunurile ridicate la percheziţia efectuată la domiciliul inculpatului, erau aplicabile dispoziţiile art. 118 C. pen., privind confiscarea specială, însă instanţa de fond a omis să pronunţe o soluţie sub acest aspect, iar parchetul nu a exercitat vreo cale de atac, în acest sens.
Astfel, acest aspect de nelegalitate al hotărârilor pronunţate în cauză, nu poate fi înlăturat de către instanţa de recurs, în lipsa exercitării de către parchet a căii de atac a recursului, cu privire la această omisiune a instanţei de fond.
Faţă de cele reţinute, constatând că nu sunt incidente nici alte cazuri de casare ce ar putea fi luate în considerare din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul, ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.V.
Împotriva Deciziei penale nr. 140 din 27 mai 2013 a Curţii de Apei Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 8 ianuarie 2013 la 01 octombrie 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 700 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 RON, reprezentând onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 01 octombrie 2013.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 2935/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2938/2013. Penal. Rejudecarea după extrădare... → |
|---|
