ICCJ. Decizia nr. 2935/2013. Penal

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2935/2013

Dosar nr. 9892/101/2012

Şedinţa publică din 1 octombrie 2013

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 240 de la 20 decembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în Dosarul cu nr. 9892/101/2012, în temeiul art. 320¹ alin. (3) C. proc. pen., s-a admis cererea formulată de inculpatul M.I., în baza art. 320¹ alin. (1) C. proc. pen. şi s-a dispus ca judecata să aibă loc în condiţiile art. 320¹ alin. (2) C. proc. pen., numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

În baza art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen., cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul M.I. la 8 ani închisoare, cu interzicerea - ca pedeapsă accesorie - a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen.;

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, care s-a dispus a fie va executa în conformitate cu dispoziţiile art. 66 C. pen.

În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiţionate dispusă prin sentinţa penală nr. 44 din 12 ianuarie2011 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, definitivă prin nerecurare (8 luni); în baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiţionate dispusă prin sentinţa penală nr. 288 din 08 februarie 2012 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, definitivă prin nerecurare (2 ani, pedeapsă rezultantă).

În baza art. 83 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul M.I. să execute pedeapsa de 8 ani închisoare (aplicată pentru fapta de viol comisă în data de 22 septembrie 2012), cumulată cu pedepsele de 8 luni (stabilită prin sentinţa penală nr. 44 din 12 ianuarie 2011 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin) şi de 2 ani (stabilită prin sentinţa penală nr. 288 din 08 februarie 2012 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin); în final, s-a dispus ca inculpatul să execute o pedeapsa de 10 ani şi 8 luni închisoare.

În baza art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. rap. la 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă reţinerea şi arestarea preventivă începând cu data de 23 septembrie 2012, la zi, iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus menţinerea inculpatului în stare de arest.

În baza art. 7 alin. (1) şi (2) rap. la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008, a fost obligat inculpatul M.I. ca, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, să se supună prelevării de probe biologice, în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.

În baza art. 14 rap. la art. 998-999 C. civ., s-a admis acţiunea civilă şi a fost obligat inculpatul M.I. să plătească părţii civile M.D.S. - reprezentată legal de M.E., suma de 10.000 lei, cu titlu de daune morale.

În temeiul art. 191 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.031,05 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care, suma de 481,05 lei stabilită prin rechizitoriu pentru faza de urmărire penală, iar suma de 550 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate de stat în faza de judecată, inclusiv suma de 150 lei ce reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, precum şi suma de 300 lei reprezentând contravaloarea onorariului apărătorului desemnat din oficiu pentru partea vătămată, sumă ce s-a dispus a fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul nr. 497/P/2012 din 08 noiembrie 2012, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M.I., în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prev. de art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., constând în fapt în aceea că în data de 22 septembrie 2012, în jurul orelor 22:24, P.V. a sesizat, prin S.N.U.A.U. 112, faptul că nepoata sa, M.D.M., minoră de 12 ani, a fost violată de un vecin pe nume M.I.

În urma probelor administrate în cursul urmăririi penale, s-a stabilit că, la data de 22 septembrie 2012, inculpatul M.I., în timp ce efectua serviciul de pază la SC M. SA Tr. Severin, a chemat-o la el pe partea vătămată M.D.M., rugând-o să meargă la un bloc din apropierea sediului societăţii şi să anunţe o doamnă să vină până la inculpat.

Partea vătămată a revenit la inculpat, i-a spus acestuia că nu a găsit-o pe doamna respectivă, iar în acel moment, inculpatul a încuiat uşa gheretei în care efectua serviciul de pază şi, prin constrângere şi profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra şi de a-şi exprima voinţa, a întreţinut relaţii sexuale normale şi anale cu aceasta.

După consumarea actului sexual normal şi anal, victima a fost lăsată să plece acasă, unde i-a povestit unchiului ei, P.V., că a fost supusă unei agresiuni sexuale.

Potrivit raportului medio-legal nr. 713 din 26 octombrie 2012 întocmit de S.M.L. Mehedinţi, minora M.D.M. este virgină, însă la examenul microscopic al secreţiei vaginale, s-au evidenţiat spermatozoizi, care pot proveni în urma unui raport sexual incomplet; prezintă leziune intravaginală, produsă în urma unui raport sexual sau a introducerii de corpuri dure în vagin; leziunile anale s-au putut produce prin introducerea de corp dur în anus, posibil raport sexual anal; leziunile perineale s-au produs prin lovire cu sau de corpuri dure cu margini ascuţite, leziunile traumatice cutanate s-au produs prin lovire cu sau de corpuri dure şi nu necesită zile de îngrijiri medicale, iar dezvoltarea psihosomatică a minorei este corespunzătoare vârstei.

Iniţial, inculpatul nu a recunoscut săvârşirea acestei fapte (ce a reieşit cu prisosinţă din toate celelalte probe administrate în cauză), însă pe parcursul cercetărilor penale şi al avansării anchetei, acesta a revenit cu noi precizări şi, în final, după trimiterea sa în judecată, în faţa instanţei, a recunoscut săvârşirea faptei, în modalitatea descrisă în rechizitoriu.

Deşi în raportul medico - legal nr. 713 din 26 octombrie 2012 emis de S.M.L. Mehedinţi s-a menţionat că numita M.D.M. este virgină, instanţa de fond a constatat că acest lucru nu-i poate profita inculpatului (de exemplu pentru a se reţine în sarcina acestuia săvârşirea unei tentative la infracţiunea de viol), întrucât acelaşi act medical a menţionat că, la examenul microscopic al secreţiei vaginale, a evidenţiat spermatozoizi care pot proveni în urma unui raport incomplet, ambele leziuni (intravaginală şi anală) putând fi consecinţa unui raport sexual.

La încadrarea juridică a faptei, instanţa de fond a avut în vedere şi dispoziţiile Deciziei nr. III/2005 pronunţată de Înalta Curte de casaţie şi Justiţie într-un recurs în interesul legii (publica în M. Of. 867 din 27 septembrie 2005), potrivit căreia „prin act sexual de orice natură, susceptibil a fi încadrat la infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 din Codul penal, se înţelege orice modalitate de a obţine satisfacţii sexuale prin folosirea sexului sau acţionând asupra sexului, între persoane de sex diferit sau de acelaşi sex, prin constrângere sau profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ” .

Din probele aflate la dosarul cauzei a reieşit că inculpatul avea cunoştinţă de vârsta fragedă a minorei, întrucât locuia în vecinătate şi avea o relaţie bună cu familiei acesteia, iar dezvoltarea psihosomatică a victimei este corespunzătoare vârstei de 12 ani.

Deşi din actele de la dosarul cauzei a reieşit că inculpatul M. se afla în stare avansată de ebrietate, în cauză nu s-au putut reţine în favoarea acestuia dispoziţiile art. 49 C. pen. (întrucât acesta nu era în stare de beţie involuntară completă) şi nici dispoziţiile art. 74 alin. (2) C. pen. (întrucât chiar şi în această stare inculpatul a avut reprezentarea faptelor comise, cu atât mai mult cu cât a ameninţat-o pe victimă că va pune câini pe ea dacă nu este de acord să întreţină relaţii intime).

Astfel, instanţa de fond a reţinut că fapta inculpatului M.I., săvârşită în condiţiile mai sus expuse, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol prevăzute de art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen., pentru care a fost condamnat, iar în temeiul art. 320¹ alin. (3) C. proc. pen., s-a admis cererea formulată de inculpat în baza art. 320¹ alin. (1) C. proc. pen. şi s-a dispus ca judecata să aibă loc în condiţiile art. 320¹ alin. (2) C. proc. pen., numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului M.I., prima instanţă a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru fapta comisă, dispoziţiile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, urmările nefaste pe care o astfel de faptă le produce asupra unei persoane minore, aflată în plin proces de creştere şi de maturitate psihosomatică, conduita procesuală a inculpatului, precum şi de celelalte date ce ţin de conduita anterioară a acestui inculpat (în sensul că era angajat ca agent de pază la o societate comercială din Dr. Tr. Severin, iar anterior a mai suferit condamnări pentru săvârşirea altor infracţiuni, în cauză fiind incidente şi dispoziţiile art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.).

Din fişa de cazier şi din copiile sentinţelor de la filele 44 - 51 din dosar, instanţa de fond a reţinut că inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală. Astfel, prin sentinţa penală nr. 44 din 12 ianuarie 2011 pronunţată de Judecătoria Dr. Tr. Severin în Dosarul nr. 12537/225/2010, a fost condamnat la 8 luni închisoare, pentru săvârşirea la data de 12 martie 2010 a infracţiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 320¹ alin. (1)-(7) C. proc. pen.; prin aceeaşi sentinţă s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o perioadă de 2 ani şi 8 luni, care constituie termen de încercare; sentinţa a rămas definitivă la data de 25 ianuarie 2011, prin nerecurare.

Ulterior, la data de 16 iunie 2011, în termenul de încercare mai sus menţionat, inculpatul M.I. a săvârşit cu intenţie noi infracţiuni, iar prin sentinţa penală nr. 288 din 08 februarie 2012 pronunţată de Judecătoria Dr. Tr. Severin în Dosarul nr. 16342/225/2011, s-a dispus condamnarea acestuia la 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 şi la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2005 cu aplicarea art. 320¹ alin. (1)-(7) C. proc. pen. şi art. 33-34 C. pen., astfel că, în final, s-a dispus ca inculpatul M. să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, în condiţiile art. 81-82 C. pen., stabilindu-se un termen de încercare de 4 ani; hotărârea a rămas definitivă la data de 21 februarie 2012, prin nerecurare.

Astfel, s-a constatat de către instanţa de fond că noile infracţiuni au fost comise în stare de recidivă post - condamnatori şi în termenul de încercare stabilit prin sentinţa penală nr. 44/2011, însă prin sentinţa penală nr. 288/2012 s-a omis a se face aplicaţia disp. art. 83 din C. pen., astfel că inculpatul M. a beneficiat de o nouă suspendare condiţionată pentru noile infracţiuni săvârşite.

La data de 05 septembrie 2011, inculpatul M.I. a săvârşit alte două noi infracţiuni intenţionate, iar prin sentinţa penală nr. 2252 din 31 octombrie 2012 pronunţată de Judecătoria Dr. Tr. Severin în Dosarul nr. 4435/225/2012, s-a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare, cu executare, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 208 alin. (1) rap. la art. 209 alin. (1) lit. i) C. pen. şi de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, ambele cu aplicarea art. 320¹ alin. (1) - (7) C. proc. pen. şi art. 33-34 C. pen.; prin aceeaşi sentinţă s-a dispus anularea beneficiului suspendării condiţionate aplicate prin sentinţele penale nr.44/2011 şi 288/2012 (mai sus menţionate) şi contopirea pedepsei rezultante de 2 ani şi 6 luni închisoare doar cu pedeapsa de 8 luni închisoare (aplicată prin sentinţa penală nr. 44/2011), dispunându-se ca, în final, acest inculpat să execute pedeapsa cea mai grea, de 2,6 ani închisoare, la care a fost adăugat un spor de 6 luni închisoare.

În aceste condiţii, s-a constatat că infracţiunea de viol dedusă judecăţii (din data de 22 septembrie 2012), a fost comisă în stare de recidivă post - condamnatori şi în termenul de încercare stabilit prin sentinţa penală nr. 44 din 12 ianuarie 2011 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, definitivă prin nerecurare (8 luni) şi prin sentinţa penală nr. 288 din 08 februarie 2012 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin definitivă prin nerecurare (2 ani, pedeapsă rezultantă), motiv pentru care instanţa de fond a făcut aplicaţia disp. art. 83 C. pen., dispunând revocarea suspendărilor condiţionate acordate anterior şi executarea tuturor acestor pedepse alături de pedeapsa stabilită prin prezenta sentinţă, în final inculpatul M. urmând a executa o pedeapsa de 10 ani şi 8 luni închisoare.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanţa de fond a reţinut, pe de o parte, că fapta inculpatului Mărculescu a cauzat în mod indiscutabil traume psihice victimei M.D.S., care, aflată la o vârstă fragedă, fără voia sa, a fost obligată să întreţină cu inculpatul raporturi intime normale şi anale, iar pe de altă parte, la ultimul termen de judecată inculpatul a fost de acord să achite despăgubirile solicitate de partea civilă, astfel că, în baza art. 14 rap. la art. 998-999 C. civ., a fost obligat inculpatului să plătească părţii civile - prin reprezentant legal M.E. - suma de 10.000 lei, cu titlu de daune morale.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel - în termenul prevăzut de lege - inculpatul M.I., solicitând desfiinţarea sentinţei şi, în rejudecare, reindividualizarea pedepsei aplicată inculpatului, în sensul reţinerii de circumstanţe atenuante şi aplicării unei sancţiuni sub minimul special prevăzut de lege

În motivarea apelului, s-a arătat că instanţa de fond a aplicat o pedeapsă excesivă, raportat la criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen., în principal în raport de pericolul social concret produs în cauză, infracţiunea producând consecinţe vătămătoare minime asupra părţii vătămate, în condiţiile în care raportul de expertiză medico-legală arată că leziunile produse minorei sunt de provenienţă incertă; totodată, au fost evidenţiate circumstanţele personale favorabile constând în statutul inculpatului de persoană angajată în muncă, care îşi întreţinea familia şi, totodată, că în momentul comiterii infracţiunii se afla în stare de beţie.

Prin decizia penală nr. 106 din 01 aprilie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a admis apelul declarat de inculpatul M.I. (deţinut în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova) împotriva sentinţei penale nr. 240 de la 20 decembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în Dosarul cu nr. 9892/101/2012. S-a desfiinţat în parte sentinţa, pe latură penală.

S-a desfiinţat pedeapsa rezultantă, în pedeapsa de 8 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. şi pedepsele de: 8 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 44/2011 a Judecătoriei Dr. .Tr. Severin; 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 288/2012 a Judecătoriei Dr. Tr. Severin, pentru care s-a revocat suspendarea condiţionată, conform art. 83 C. pen.

S-a constatat că prin sentinţa penală nr. 2252/2012 a Judecătoriei Dr. Tr. Severin, definitivă prin decizia penală nr. 143 din 30 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Craiova, a fost anulată suspendarea condiţionată a executării pedepselor aplicată prin sentinţa penală nr. 44/2011 şi sentinţa penală nr. 288/2012 ale Judecătoriei Dr. Tr. Severin, conform art. 85 C. pen.

S-a înlăturat aplicarea art. 83 C. pen., reţinut în prezenta cauză.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată prin sentinţa penală nr. 2252/2012 a Judecătoriei Dr. Tr. Severin, în pedepsele componente şi sporurile (2) de câte 6 luni închisoare, aplicate conform art. 34 alin. (1) lit. b) teza finală C. pen. şi art. 39 alin. (1) teza finală C. pen.

S-a constatat incidenţa art. 36 alin. (1) C. pen., în privinţa infracţiunilor judecate prin sentinţa penală nr. 2252/2012 şi sentinţa penală nr. 288/2012 ale Judecătoriei Dr. Tr. Severin, faţă de infracţiunea judecată în prezenta cauză.

S-a constatat incidenţa art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., în privinţa infracţiunilor: a) prev. de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 şi prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, judecate prin sentinţa penală nr. 288/2012 a Judecătoriei Dr. Tr. Severin; b) prev. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. i) C. pen. şi prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, judecate prin sentinţa penală nr. 2252/2012 a Judecătoriei Dr. Tr. Severin; c) infracţiunea prev. de art. 197 alin. (1) şi alin. (3) teza I C. pen., judecată în prezenta cauză, faţă de pedeapsa de 8 luni închisoare aplic, prin sentinţa penală nr. 44/2011 a Judecătoriei Dr. Tr. Severin.

În baza art. 39 alin. (1) C. pen., s-a contopit pedeapsa aplicată în prezenta cauză cu pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 44/2011 a Judecătoriei Dr. Tr. Severin, în pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen. rap. la art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 alin. (1) C. pen., s-a contopit pedeapsa din prezenta cauză, cu pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 2252/2012 şi sentinţa penală nr. 288/2012 ale Judecătoriei Dr. Tr. Severin, în pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen., la care s-au adăugat cele 2 sporuri de câte 6 luni închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 2252/2012, conform art. 34 alin. (1) lit. b) teza finală şi art. 39 alin. (1) teza finală C. pen., în total urmând ca inculpatul M.I. să execute pedeapsa principală de 9 (nouă) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II a, lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că apelantul inculpat M.I., trimis în judecată - în stare de arest preventiv - pentru comiterea infracţiunii de viol asupra minorei M.M.D., în vârstă de 12 ani, faptă prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen., a fost judecat în procedura simplificată prev. de art. 320¹ C. proc. pen. ca efect al manifestării de voinţă consemnată în procesul-verbal încheiat la 03 decembrie 2012, cu ocazia ascultării inculpatului (fila 31), în sensul că recunoaşte în întregime situaţia de fapt descrisă în rechizitoriu, nu contestă probele administrate în faza de urmărire penală şi nu solicită probe în apărare.

S-a reţinut că, în aceste condiţii, criticile invocate de apelantul - inculpat privitor la reaprecierea pericolului social concret al infracţiunii, din perspectiva provenienţei incerte a leziunilor prezentate de partea vătămată la examinarea medico-legală, ale cărei concluzii au fost consemnate în raportul medico-legal din 26 octombrie 2012 întocmit de S.M.L. Mehedinţi (fila 34 - dosar urmărire penală), nu pot fi examinate în prezenta cale de atac.

De altfel, din examinarea înscrisului invocat, s-a reţinut că partea vătămată a prezentat leziuni intravaginală care pot fi consecinţa unui raport sexual şi, de asemenea, şi leziuni anale care se puteau produce în condiţiile unui raport sexual anal, aspecte definitorii pentru existenţa infracţiunii de viol. Totodată, s-a reţinut că numai în cazul leziunilor traumatice cutanate şi leziunilor perineale, medicul legist a indicat ca mecanism de producere lovirea cu corpuri dure, ceea ce, de asemenea, pledează pentru un raport sexual realizat împotriva voinţei părţii vătămate şi caracteristic infracţiunii de viol.

În ceea ce priveşte celelalte critici ale apelantului - inculpat, referitoare la individualizarea judiciară a pedepsei, prin aplicarea de circumstanţe personale atenuante, s-a constatat că nu sunt fondate, deoarece atât pericolul social concret al faptei, cât şi periculozitatea inculpatului, implicit necesitatea aplicării unei pedepse eficiente, în vederea înlăturării riscului comiterii de noi infracţiuni şi pentru a asigura reinserţia socială a inculpatului, au fost corect evaluate de către instanţa de fond.

Astfel, circumstanţele reale ale săvârşirii infracţiunii demonstrează că inculpatul a acţionat în stare de beţie voluntară, deşi se afla la locul de muncă, efectuând serviciul de pază la SC M. SA Drobeta Turnu Severin, determinând pe minoră să intre în ghereta unde efectua serviciul de pază, deoarece inculpatul era cunoştinţă apropiată, fiind coleg de şcoală şi în relaţii bune cu unchiul minorei, ceea ce demonstrează o totală lipsă de respect pentru relaţiile interumane dezvoltate în cadrul unei comunităţi, precum şi o conduită profund imorală, în condiţiile în care inculpatul are vârsta de 37 de ani, iar minora vârsta de 12 ani.

De asemenea, s-a reţinut că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, după cum urmează: prin sentinţa penală nr. 44 din 12 ianuarie 2011 pronunţată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în Dosar nr. 12537/225/2010, definitivă prin nerecurare la 25 ianuarie 2011, a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării, conform art. 81-83 C. pen., pentru comiterea inf. prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002; prin sentinţa penală nr. 288 din 08 februarie 2012 pronunţată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în Dosar nr. 16342/225/2011, definitivă prin nerecurare la 21 februarie 2012, a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare cu suspendarea condiţionată a executării, conform art. 81-83 C. pen., pentru infracţiunile prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 (pentru care s-a aplicat pedeapsa de 6 luni închisoare) şi prev. de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002 (pentru care s-a aplicat pedeapsa de 2 ani închisoare); prin sentinţa penală nr. 2252 din 31 octombrie 2012 pronunţată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în Dosar nr. 4435/225/2012, definitivă prin decizia penală nr. 143 din 30 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Craiova, a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, sporită la 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor concurente prev. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. i) C. pen. (pentru care s-a aplicat pedeapsa de 2 ani închisoare) şi prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 (pentru care s-a aplicat pedeapsa de 6 luni închisoare), fiind contopite şi pedepsele aplicate prin sentinţele penale nr. 44/2011 şi nr. 288/2012 ale Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, ca efect al anulării suspendării condiţionate, sporul aplicat fiind de 6 luni închisoare, ca efect al contopirii pedepsele conform art. 36 alin. (2) C. pen. şi de 6 luni închisoare, ca efect al contopirii pedepselor conform art. 39 alin. (1) C. pen. (faţă de pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 44/2011).

Faţă de aceste împrejurări, s-a constatat că în speţă nu pot fi reţinute circumstanţe personale atenuante, conform art. 74 lit. a) - c) C. pen., deoarece inculpatul este recidivist, nu a depus diligente pentru înlăturarea consecinţelor faptei produse asupra părţii vătămate, faţă de care a fost obligat la plata de daune morale în cuantum de 10.000 lei, iar atitudinea procesuală a fost oscilantă, în faza urmăririi penale inculpatul înţelegând să se prevaleze de prevederile art. 70 C. proc. pen., iar în faza cercetării judecătoreşti a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. şi a beneficiat de reducerea limitelor speciale ale pedepsei cu o treime.

De asemenea, s-a constatat că în speţă nu s-au relevat alte împrejurări care să poată fi reţinute drept circumstanţe judiciare atenuante, conform art. 74 alin. (2) C. pen. (precum: starea de boală, situaţia familială deosebită, regretul sincer pentru fapta comisă).

Instanţa de apel a reţinut însă o critică de nelegalitate referitoare la individualizarea judiciară a pedepsei, din perspectiva aplicării art. 83 C. pen. pentru suspendarea condiţionată dispusă prin sentinţele penale nr. 44/2011 şi 288/2012 ale Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, pentru care apelul inculpatului va fi admis şi se va trece la rejudecarea cauzei conform art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., după desfiinţarea în parte - sub aspectul laturii penale - a sentinţei.

Astfel, s-a constatat că infracţiunea din prezenta cauză fiind săvârşită la data de 22 septembrie 2012, constituie al doilea termen al recidivei postcondamnatorii, în raport de pedepsele de 8 luni aplicate prin sentinţa penală nr. 44/2011 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin şi de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 288/2012 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, precum şi că se află în stare de concurs real cu infracţiunile judecate prin sentinţa penală nr. 2252/2012 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 143 din 30 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Craiova.

Cum însă, prin sentinţa penală nr. 2252/2012 s-a dispus anularea beneficiului suspendării condiţionate pentru fiecare dintre pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 44/2011 şi nr. 288/2012 ale Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, în prezenta cauză nu mai sunt operante dispoziţiile art. 83 C. pen., care reglementează revocarea beneficiului suspendării condiţionate pentru infracţiunile săvârşite în cadrul termenului de încercare al suspendării.

Tot astfel, în acord cu interpretarea dată acestor dispoziţii prin Decizia în interesul Legii nr. 42/2008, se reţine că, în cauză, infracţiunile judecate prin sentinţa penală nr. 288/2012, sentinţa penală nr. 2252/2012, sunt concurente între ele (faptele fiind săvârşite la 16 iunie 2011 şi respectiv la 05 septembrie 2011) şi sunt săvârşite după rămânerea definitivă a condamnării aplicată prin sentinţa penală nr. 44/2011 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, ceea ce determină incidenţa art. 37 lit. a) C. pen., însă prin sentinţa penală nr. 2252/2012, intrată în putere de lucru judecat, suspendarea condiţionată a pedepsei aplicate prin sentinţa penală nr. 44/2011 a fost anulată, urmând a fi reţinută ca atare în prezenta cauză. în privinţa infracţiunii prev. de art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen., judecată în prezenta speţă, urmează să se reţină incidenţa art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., în raport de pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 44/2011 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, dar şi incidenţa art. 36 alin. (1) C. pen. în privinţa infracţiunilor judecate prin sentinţa penală nr. 2252/2012 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severi, respectiv infracţiunile prev. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. i) C. pen. şi art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, săvârşite la data de 05 septembrie 2011, dar şi faţă de infracţiunile judecate prin sentinţa penală nr. 288/2012 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, respectiv infracţiunile prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 şi art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002, săvârşite la data de 16 iunie 2011, deoarece există autoritate de lucru judecat a aplicării art. 36 alin. (2) C. pen. prin sentinţa penală nr. 2252 din 31 octombrie 2012 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin (definitivă prin decizia penală nr. 143 din 30 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Craiova).

În consecinţă, reţinând că Tribunalul Mehedinţi, în prezenta cauză, a aplicat art. 83 C. pen. anterior rămânerii definitive a sentinţei penale nr. 2252 din 31 octombrie 2012 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin (definitivă prin decizia penală nr. 143 din 30 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Craiova), dar că până la soluţionarea apelului hotărârea a intrat în putere de lucru judecat în ceea ce priveşte aplicarea art. 85 C. pen. - anularea suspendării condiţionate pentru pedepsele de: 8 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 44/2011 şi 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 288/2012 ale Judecătoriei Drobeta Turnu Severin , apelul inculpatului a fost admis şi s-a procedat la rejudecarea cauzei pe latură penală.

Împotriva deciziei menţionate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, invocând dispoziţiile art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., solicitând casarea ambelor hotărâri şi reducerea cuantumului pedepsei, prin reţinerea de circumstanţe atenuante.

Examinând recursul declarat de inculpat, prin prisma criticilor invocate, întemeiate pe dispoziţiile art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., dar şi din oficiu, conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Având în vedere data pronunţării deciziei recurate, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile legii noi de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

Prin dispoziţiile legii menţionate, s-a realizat o nouă limitare a efectului parţial devolutiv al recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial, intenţia legiuitorului fiind aceea de a restrânge doar la chestiuni de drept controlul judiciar realizat prin intermediul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel.

Verificând îndeplinirea cerinţelor formale prevăzute de art. 385¹⁰ alin. (1) şi (2) C. proc. pen., se constată că recurentul inculpat şi-a motivat recursul doar oral, în ziua judecăţii, încălcându-şi obligaţia prevăzută de art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen.

Ca urmare, Înalta Curte, având în vedere prevederile art. 385¹⁰ alin. (2¹) C. proc. pen. şi ale art. 385⁹ alin. (3) din acelaşi cod, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, care nu mai enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu pe cel reglementat de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., nu va proceda la examinarea criticii recurentului.

Pe de altă parte, chiar dacă s-ar trece peste acest aspect, critica inculpatului nu se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., nefiind invocate aspecte referitoare la încălcarea unor dispoziţii legale, ci vizează greşita individualizare a pedepsei, care nu mai poate face obiectul analizei în cadrul recursului declarat împotriva hotărârii date în apel, ca urmare a modificărilor aduse, prin Legea nr. 2/2013, cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

Fată de cele reţinute si neidentificând niciuna din situaţiile care pot fi încadrate în celelalte cazuri ce pot fi avute în vedere din oficiu, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul, ca nefondat.

Conform art. 385¹⁷ alin. (4) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsă durata reţinerii şi a arestării preventive a inculpatului.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I. împotriva deciziei penale nr. 106 din 01 aprilie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 23 septembrie 2012 la 01 octombrie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 500 lei, reprezentând onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 01 octombrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 2932/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2937/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 2914/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 2919/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 2920/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 2932/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 2937/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Folosirea instrumentelor oficiale false (287 C.p.), falsul material în înscrisuri oficiale (art. 288 C.p.), uzul de fals (art. 291 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2938/2013. Penal. Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2939/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 2941/2013. Penal