ICCJ. Decizia nr. 2949/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2949/2013
Dosar nr. 7256/1/2012
Şedinţa publică din 1 octombrie 2013
Asupra admisibilităţii contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 501 din 12 decembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosar nr. 2855/108/2011, în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului M.V., la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată.
În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului M.V. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., privind dreptul de a fi administratorul unei societăţi comerciale pe durata a cinci ani.
Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) şi lit. c), privind dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale, C. pen.
În baza art. 81, art. 82 şi art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei principale şi pedepsei accesorii aplicate inculpatului şi s-a fixat termen de încercare pentru acesta de 5 (cinci) ani.
În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului M.V. asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., privind posibilitatea revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei, în cazul săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de suspendare, revocare ce va atrage executarea pedepsei aplicate prin prezenta sentinţă alături de pedeapsa ce se va aplica pentru noua infracţiune.
În baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului M.D.T., la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată.
În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., privind dreptul de a fi administratorul unei societăţi comerciale pe durata a cinci ani.
Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) şi lit. c), privind dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale, C. pen.
În baza art. 81, art. 82 şi art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei principale şi pedepsei accesorii aplicate inculpatului şi s-a fixat termen de încercare pentru acesta de 5 (cinci) ani.
În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., privind posibilitatea revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei, în cazul săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de suspendare, revocare ce va atrage executarea pedepsei aplicate prin prezenta sentinţă alături de pedeapsa ce se va aplica pentru noua infracţiune.
În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen. şi art. 998, art. 999, art. 1003 C. civ., s-a admis acţiunea civilă exercitată de partea vătămată A.N.A.F. prin D.G.F.P. Arad, în cadrul procesului penal, şi cei doi inculpaţi au fost obligaţi în solidar, să plătească părţii vătămate atât suma de 270.692 lei daune materiale reprezentând 100.574 lei - impozit pe profit suplimentar şi 22.665 lei majorări de întârziere; 120.358 lei - taxa pe valoare adăugată şi 27.095 lei majorări de întârziere ; cât şi majorările, dobânzile şi penalităţile la aceste sume, până la achitarea integrală a debitului.
În baza dispoziţiilor art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul M.D.T. următoarele: exemplarele 2-3 ale facturilor din 24 septembrie 2008 şi din 04 august 2008; 3 (trei) chitanţe seria x cu ştampila SC D.G.M. SRL; exemplarele 2-3 ale avizelor de însoţire a mărfii seria x, numerele x (fila 209 dosar urmărire penală); de la inculpatul M.V. următoarele: o ştampilă aparţinând SC D.G.M. SRL;
S-a constatat că SC D.G.M. SRL a fost radiată la data de 07 februarie 2011, împotriva hotărârii instanţei de fond au declarat apel, în termenul legal, inculpaţii M.D.T., M.V. şi partea civilă Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad.
Prin decizia penală nr. 52/ A din 15 martie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii M.D.V. şi M.D.T. împotriva sentinţei penale nr.501 din 12 decembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Arad.
În temeiul art. 379 pct. 2 lit. C) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de partea civilă Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad împotriva aceleiaşi sentinţe penale.
S-a desfiinţat sentinţa penală apelată şi rejudecând:
S-a menţinut măsura sechestrului asigurător luată în cursul urmăririi penale prin ordonanţa din data de 30 septembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad.
Au fost menţinute celelalte dispoziţiile sentinţei penale apelate.
Decizia instanţei de apel a fost atacată cu recurs de inculpaţii M.V. şi M.D.T.
Prin decizia penală nr. 3544 din 1 noiembrie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 2855/108/2011, s-au respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.V. şi M.D.T. împotriva deciziei penale nr. 52/ A din 15 martie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.
Împotriva acestei ultime decizii, la data de 12 noiembrie 2012, contestatorul M.V. a formulat contestaţie în anulare, invocând dispoziţiile art. 386 lit. b) C. proc. pen., susţinând că la data judecării cauzei a fost în imposibilitate de prezentare din motive medicale şi nu şi-a putut formula apărarea.
Examinând cererea de contestaţie în anulare, sub aspectul admisibilităţii în principiu, în conformitate cu depoziţiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă.
Potrivit dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare;
c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. f) - i)1, cu privire la care existau probe în dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă;
e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) ori art. 38516 alin. (1) C. proc. pen.
Conform dispoziţiilor art. 391 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 386 lit. a) - c) şi e) C. proc. pen., este supusă unei verificări prealabile judecării în fond a acesteia, astfel că, înainte de a se pronunţa asupra cererii de contestaţie, instanţa este obligată să examineze admisibilitatea în principiu a cererii.
În această etapă procesuală, instanţa este obligată să examineze dacă cererea priveşte o hotărâre definitivă, dacă este introdusă în termenul prevăzut în art. 388 C. proc. pen., dacă motivul pe care se întemeiază contestaţia este unul din cele limitativ prevăzute în art. 386 C. proc. pen. şi dacă în sprijinul contestaţiei s-au depus ori se invocă dovezi existente la dosar, toate aceste condiţii trebuind a fi îndeplinite cumulativ.
În prezenta cauză, Înalta Curte constată că nu există dovezi în sprijinul cazului de contestaţie în anulare prevăzut de art. 386 lit. b) C. proc. pen., invocat de contestator.
Din actele Dosarului nr. 2855/108/2011 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală (filele 40-41) rezultă că, pentru termenul din 1 noiembrie 2012, când instanţa de recurs a soluţionat cauza, contestatorul M.V. a transmis un memoriu, cuprinzând concluzii scrise, arătând totodată că starea sa precară de sănătate nu-i permite deplasarea la instanţă. în consecinţă, chiar dacă a fost în imposibilitate de prezentare la termenul de recurs, contestatorul a înştiinţat instanţa despre această situaţie, iar prezenţa sa nu era obligatorie în cauză.
Pentru aceste considerente, nefiind îndeplinită una din cerinţele de a căror îndeplinire cumulativă este condiţionată admiterea în principiu a contestaţiei în anulare, prevăzute de art. 391 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de contestaţie în anulare formulată de contestatorul M.V.
În baza art. 192 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de contestaţie în anulare formulată de contestatorul M.V. împotriva deciziei penale nr. 3544 din 01 noiembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 2855/108/2011.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 01 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2946/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2951/2013. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
