ICCJ. Decizia nr. 3017/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3017/2013
Dosar nr. 10203/101/2012/a2
Şedinţa publică din 4 octombrie 2013
Prin încheierea din 27 septembrie 2013 pronunţată în Dosarul nr. 10203/101/2012, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a menţinut starea de arest a inculpaţilor V.S.A., R.P.N. şi R.E.R.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că temeiurile iniţiale care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu s-au modificat şi nu au dispărut, sunt actuale şi continuă să justifice privarea de libertate a inculpaţilor, măsura arestării preventive fiind o restrângere a libertăţii persoanei permisă de Constituţie şi recunoscută de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, o măsură de apărare a ordinii publice şi de aducere a inculpaţilor în faţa instanţei pentru buna desfăşurare a procesului penal.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul V.S.A. a declarat în termen legal prezentul recurs solicitând casarea încheierii atacate, revocarea măsurii arestării preventive şi judecarea inculpatului în stare de libertate, apreciind că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri nu se mai menţin în prezent, acestea încetând la ultimul termen de judecată în faţa instanţei de apel odată cu depunerea la dosar a raportului de expertiză medico-legală şi a unor acte medicale noi din care rezultă că în prezent menţinerea măsurii arestării preventive luată faţă de inculpat nu mai este oportună.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Analizând recursul declarat, atât potrivit susţinerilor orale ale apărătorului recurentului-inculpat, cât şi în raport cu conţinutul actelor şi lucrărilor aflate la dosar, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecăţii legalitatea şi temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160b C. proc. pen.
Conform acestui text de lege instanţa de judecată în exercitarea atribuţiilor de control judiciar este obligată să verifice periodic legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive.
De asemenea, conform alin. (3) al aceluiaşi articol, când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, aceasta dispune prin încheiere motivată, menţinerea măsurii arestării preventive.
Examinându-se actele şi lucrările dosarului, se constată că prin Sentinţa penală nr. 40 din 06 martie 2013, Tribunalul Mehedinţi, secţia penală, în baza art. 174 alin. (1)- 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 75 lit. a) - art. 78 alin. (1) C. pen. a condamnat inculpatul V.S.A. (fiul lui S. şi D.), la o pedeapsă de 16 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat.
Ca stare de fapt, în actul de sesizare s-a reţinut că, în seara de 29 iunie 2012, victima C.I., împreună cu cumnatul său C.G.V. şi numiţii P.S.A., P.M.C. şi B.M., au plecat cu autoturismul acestuia din urmă, din Dr. Tr. Severin, unde nu s-a organizat hora aşteptată, plecând apoi spre comuna Ilovăţ, unde au constatat că se începuse o horă lângă barul din centrul localităţii, rămânând acolo, aflând apoi că viceprimarul V.S. sărbătorea faptul că fusese ales în această funcţie, el administrând barul respectiv.
În jurul miezului nopţii, victima C.I. a intrat într-un conflict verbal cu D.R.A., o tânără însărcinată lângă care juca în horă, căreia i-a reproşat faptul că nu ştie să joace, intervenind M.D., tatăl tinerei, care i-a tras din horă pe C.I. şi P.M.C., conflictul fiind aplanat în cele din urmă prin intervenţia însoţitorilor celor doi tineri şi a martorului D.E.V., soţul celei implicate în conflict.
Victima şi însoţitorii săi s-au îndreptat spre autoturismul lor, situat la 7 - 8 metri, însă nu au apucat să urce, întrucât au fost întâmpinaţi de V.S.A., care s-a repezit la C.I. şi i-a reproşat prezenţa în localitatea respectivă, după care i-a aplicat o lovitură puternică în partea stângă a capului cu o bâtă metalică telescopică pe care o avea în mână.
În acel moment s-au repezit la aceştia mai mulţi tineri, care au început să-i lovească la întâmplare, între ei remarcându-se R.P.N. şi R.E.R., cei doi fiind fraţi, locuind în comuna Şişeşti, aceştia împărţind lovituri în stânga şi în dreapta cu nişte bâte de baseball, pe care le aveau asupra lor, după care s-au repezit amândoi fraţii la C.I. şi i-au aplicat mai multe lovituri la cap şi în diverse zone ale corpului, cu obiectele dure menţionate, victima luând-o la fugă, circa 20 - 30 metri, până în faţa căminului cultural, fiind urmărit de către agresori.
Primii dintre urmăritori au fost R.P.N. şi V.S.A., care l-au urmărit pe C.I. până în dreptul Căminului Cultural, inculpatul R.P.N. ajungând din urmă pe jandarm şi lovindu-l de la spate, cu pumnul în faţă, cel mai probabil având în mână un boxer, partea vătămată căzând fulgerată la pământ şi lovindu-se cu capul de carosabil, pierzându-şi cunoştinţa.
C.I. a rămas căzut, pe trotuar, cu faţa în jos, persoanele din zonă chemând salvarea prin intermediul telefonului de urgenţă numărul 112, sosind imediat o ambulanţă care se afla în apropiere pentru un alt caz, conducându-l pe tânăr la Spitalul Judeţean Drobeta-Turnu Severin de unde a fost transferat imediat la Spitalul Clinic Craiova şi apoi la Spitalul B.B.A., locaţie unde s-a aflat în comă de gradul IV până la data de 10 iulie 2012, când a decedat.
În actul de sesizare a instanţei s-a mai arătat că, din concluziile raportului de constatare medico-legală, întocmit de INML M.M. la 07 noiembrie 2012, rezultă că moartea numitului C.I. a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale consecinţa unui traumatism cranio-cerebral cu fractură occipitală stânga iradiantă la bază, precum şi a unui hematom subdural bilateral şi o contuzie cerebrală frontală dreapta şi de trunchi cerebral, complicat în final cu bronhopneumonie. S-a concluzionat că leziunile traumatice constatate la necropsie au putut fi produse prin loviri repetate cu corp dur şi lovire de corp/plan dur între leziunile traumatice şi deces existând legătura de cauzalitate directă, necondiţionată. Prin încheierea nr. 25 din 01 iulie 2012 dată de Tribunalul Mehedinţi în Dosarul nr. 6131/101/2012, s-a admis propunerea parchetului şi s-a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor R.P.N., R.E.R. şi V.S.A., încheierea fiind menţinută de Curtea de Apel Craiova prin respingerea recursurilor declarate de inculpaţi.
Probele administrate în cauză şi la care instanţa de fond a făcut referire relevă indicii temeinice în sensul art. 143 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 681 C. proc. pen. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârşit fapta prevăzută de legea penală astfel cum a fost reţinută în sarcina inculpatului prin sentinţa mai sus menţionată.
Totodată se constată că sunt îndeplinite cumulativ şi condiţiile prev. de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de omor calificat reţinută în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În analiza celei de a doua condiţii prevăzute de textul de lege mai sus-menţionat, se are în vedere modalitatea şi împrejurările concrete de săvârşire a faptei presupus a fi comisă de inculpat - inculpaţii fiind înarmaţi cu corpuri contondente - bâte de baseball şi bară telescopică - au lovit victima, în special în zona capului, agresivitatea acestora demonstrată de leziunile grave produse victimei - conform celor consemnate în concluziile raportului medico-legal întocmit de INML M.M., urmarea produsă - decesul victimei, precum şi persoana inculpatului V.A. care are antecedente penale, anterior fiind sancţionat penal tot pentru comiterea unei fapte de violenţă.
De asemenea, se constată că faţă de inculpatul V.A., în raport de condamnarea anterioară de 1 an închisoare, cu executare conf. art. 81 - 82 C. pen., care îi atrage şi starea de recidivă prev. de art. 37 lit. a) C. pen., este îndeplinită şi condiţia prev. de art. 148 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., în sensul că inculpatul a comis o nouă infracţiune cu intenţie.
Menţinerea arestării preventive nu este de natură să transforme această măsură într-o pedeapsă anticipată aplicată inculpatului, ci este justificată atât de faptul că temeiurile arestării preventive sunt fundamentale şi actuale cât şi de necesitatea asigurării unei bune administrări în continuare a probelor în cauză, astfel că nu se impune înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, solicitare formulată de apărătorul inculpatului.
Faptul că a fost pronunţată o hotărâre de condamnare în cauză, chiar nedefinitivă, nu alterează prezumţia de nevinovăţie a inculpatului, limitarea libertăţii persoanei încadrându-se în dispoziţiile legii, fiind totodată şi o concordanţă cu prevederile art. 5 parag. (1) lit. a) din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.
Întrucât temeiurile de fapt şi de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, această măsură este necesar a fi menţinută în continuare faţă de inculpat pentru buna desfăşurare a procesului penal şi aflarea adevărului în cauză.
Având în vedere considerentele arătate, apreciind că soluţia de menţinere a arestării preventive faţă de inculpatul V.S.A. dispusă de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, este legală şi temeinică, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.S.A. împotriva încheierii din 27 septembrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 10203/ 101/2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 125 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 octombrie 2013.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 2975/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3018/2013. Penal → |
|---|
