ICCJ. Decizia nr. 3028/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). şantajul (art.194 C.p.). Recurs

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3028/2013

Dosar nr. 47319/3/2011

Şedinţa publică din 7 octombrie 2013

Asupra recursurilor penale de faţă: în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 80 din 01 februarie 2012, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu din infracţiunea prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. rap la art. 13¹ din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea prev. de art. 193 alin. (1) C. pen. şi din art. 194 alin. (1) şi (2) C. pen. la rap. la art. 13¹ din Legea nr. 78/2000 în art. 193 alin. (1) C. pen.

în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat inculpatul T.M. pentru infracţiunea prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. raportat la art. 13¹ din Legea nr. 78/2000 (parte civilă B.C.).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat acelaşi inculpat pentru infracţiunea prev. de art. 194 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 13¹ din Legea nr. 78/2000 (partea civilă M.M.).

În baza art. 193 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat inculpatul T.M. la pedeapsa de 1 an închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 81 - 82 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen., a admis acţiunea civilă formulată de părţile vătămate B.C. şi M.M.

A obligat inculpatul la plata sumei de 20.000 RON daune morale, către partea civilă M.M.

A obligat inculpatul la plata sumei de 20.000 RON, daune morale şi 9.982. RON, daune materiale către partea civilă B.C.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., a admis acţiunea civilă a părţii vătămate C.M. şi obligat inculpatul la plata sumei de 20.000 RON, daune morale către partea civilă C.M.

În baza art. 193 C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 2.500 RON, cheltuieli judiciare către părţile civile.

În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:

În perioada 20 iulie 2010 - 26 august 2010, inculpatul T.M. a transmis mesaje de ameninţare şi şantaj către părţile vătămate B.C., M.M., C.M., de pe telefoanele mobile având seria I1., respectiv seria I2., în care au fost introduse cartelele SIM N1., respectiv N2.

Astfel, la data de 23 mai 2010, în telefonul cu seria I1., în care a fost folosită cartela SIM cu nr. N1., a fost introdusă cartela SIM N3., cartelă ce era folosită în telefonul cu seria I3., numărul şi telefonul aparţinând martorului C.D. La acea dată, la orele 11:13, de pe numărul amintit a fost transmis un mesaj către numărul de telefon N4. (număr de telefon fără relevanţă operativă), ulterior neconstatându-se vreo activitate a numărului N3., împreună cu seria I1.

S-a mai constatat că pe numărul de telefon N3. s-au efectuat mai multe apeluri la sfârşitul lunii mai, respectiv la începutul lunii iunie, de la numărul de telefon N5. aparţinând numitului T.M.

Efectuându-se verificări asupra numărului de telefon N3., s-a constatat că acesta aparţine martorului C.D. Acest martor a arătat că îl cunoaşte pe inculpatul şi că este prieten cu acesta. Martorul a precizat că în data de 23 mai 2010 l-a însoţit pe inculpatul T.M. în târgul V.B. De aici, inculpatul intenţiona să-şi cumpere un telefon mobil, ceea ce a şi făcut. Acesta a achiziţionat, contra sumei de 60 de RON, un telefon mobil (cu seria I1.). Pentru a-l verifica în prealabil dacă funcţionează, inculpatul a solicitat cartela SIM a martorului (cu nr. N3.), de pe care a transmis respectivul mesaj.

Martorul l-a recunoscut pe inculpat, a precizat numerele sale de telefon şi seriile IMEI ale terminalelor mobile, menţionând de asemenea că acesta este un cunoscut de-al său.

Astfel, inculpatul a fost identificat, iar cauza a fost declinată, avându-se în vedere calitatea de agent de poliţie judiciară a acestuia.

Activitatea infracţională a inculpatului a vizat trei persoane din anturajul soţiei sale, respectiv colegi de serviciu ai acesteia.

Referitor la partea vătămată B.C., la datele de 20, 21 şi 22 iulie 2010, inculpatul T.M. a trimis părţii vătămate B.C. pe numărul de telefon personal al acesteia, N6., patru mesaje, al căror conţinut a fost consemnat întocmai cum au fost receptate.

În data de 20 iulie 2010, în primul mesaj se menţionează: „şefu, te aşteaptă boss cu banii aia, datoria de 35.000, grăbeşte-te, sună-l azi"; ulterior, la ora 12:51, în aceeaşi zi „şefulică, ia legătura cu boss şi nu fi nervos, că nu mai creşti, înapoiază biştarii repede, repede” în data de 21 iulie 2010: „şefulică, nu te ţii de cuvânt şi ne superi, dacă nu ne înapoiezi banii împrumutaţi, o încurci rău de tot şi e păcat de casa, că tot ai terminat-o şi vezi că ai mai greşit odată şi...că ne-ai supărat, dă biştarii, nu fi pornografic, ai dat să te pună şef şi te-ai lăudat că produci 200.000 pe an"; la data de 22 iulie 2010 „jigodie, ai ales drumul greşit, nu mai apuci ziua de marţi, ai belit (...) piticanie învăţată să înoţi în apa rece şi podul înalt pramatie, o sa vinzi casele şi tot nu scapi".

La data de 24 iulie 2010, după ce partea vătămată s-a adresat cu plângere penală organelor de poliţie la data de 23 iulie 2010, primeşte următorul mesaj: „ăsta e ultimul avertisment, luni vii cu 50.000 de euro, daca mai mergi la gardă, o sa ai nevoie de as. de viata (as.-asigurare) nu tu piticanie, familia. Aviatorilor nu e un cartier sigur şi nu e bine să ai ceas de aur la mână şi costum de 2.000 euro, şoferule". (Nu se cunoaşte cum inculpatul a aflat de faptul că persoana în cauză s-a deplasat la poliţie cu o zi înainte).

La data de 26 iulie 2010 - ziua de naştere a părţii vătămate, aspect ce nu putea fi cunoscut decât de persoanele de la birou şi de o persoană care avea acces la sistemul de evidenţă informatizată (pe care inculpatul îl folosea abuziv astfel cum rezultă din percheziţia efectuată la locul său de muncă unde s-au găsit fişele de evidenţă informatizată ale părţii vătămate C.M., soţului acesteia, precum şi ale unei alte angajate a I.T.M. Bucureşti, N.C.): „la mulţi ani, băgamiaş (obscen) în faţa ta de ţăran pitic şi papagal, nu apuci anu te terminăm zdreanţă mirositoare, oricum casele, vila şi firmele nu ai cui sa le laşi, că copii nu mai ai anu ăsta ratatule, e prea uşor să te eliminăm pe tine, dă bani repede, că mor copiii pe trecere jahmadej";

În data de 29 iulie 2010: „ţi l-am omorât pe A.N., urmează fata pentru U." (referire la copiii părţii vătămate).

La data de 01 august 2010: „ai memorie scurtă piticanie jegoasă, banii nu vrei să-i dai înapoi aşa că o să zbori cu tot neamul din bloc de la etajul 10, dacă nu dai banii la oameni, îţi omoram şi cumnata ii nepoatele pentru care ai furat de la buget 30.000 euro, jegosule o să te mai distrezi în Spania cu 1.000 e (euro) când o zbura ţăranca aia de mata de la ţară fd rupţi de foame. ştim tot ce faci (...) şi cui vrei să dai şpaga să rămâi pe post şi ce ai dat la servici sau acolo unde-ţi place, ce ceas ai primit cadou la seru vila noua unde învaţă copiii s(p)agile luate în numele tău. te terminam,daca te împiedici pe strada noi suntem şi tu vei muri după ce vei arunca ultimul bulgare pe cosciug. Bucură-te de ei";

La data de 16 august 2010: „băgameaş...în...,ne-am întors cu dări total neplăcute pentru (...) ta"; la data de 17 august 2010: „limbricule, vezi ca aici au murit copiii, aşa că lasă bani euro mulţi mulţi cum îţi place ţie la R., ştim că ai produs la I.T.M. de când dai limbi ca şef, 200.000 euro, lăsând firmele lui nevastă-ta şi sora-ta, jegosule paranoic, îţi luam tot, nu ne grăbim, (...) de lângă tine să-ţi facă rost de crema pentru oki maro, te aşteaptă Radu să-i dai limbi în (...) iao şi pe prietena ta spunei să nu meargă coC.tă, uitate pe geam sugeanei (...) cu aia mica care seamănă cu nevasta-ta"; la data de 19 august 2010: „băgamiaş (...) morţii (...) de pitic, fugi şi ţinei plosca Iu şefu la P., vezi ca la J. nu se operează de cancer...salutari Iu M." (aici învinuitul face referire la M.M., despre a cărei lenjerie intimă, învinuitul va tot vorbi în mesajele către aceasta) „vezi ca are chiloţi mişto azi. fîta se îmbracă cam sexy nu crezi zdreanţă spăgară" (aici dă de înţeles părţii vătămate că o urmăreşte pe fiica acestuia, ştiind cum este îmbrăcată); în data de 22 august 2010: „limbric pregăteşte-te pentru mâine.surpriză"; în data de 24 august 2010: „ba jegosule tu te întreci cu gluma ia sună pe don C.O. şi stabileşte când dai banii înapoi. 100 de mii, vorbeşte frumos zdreanţă, N7."; în data de 26 august 2010: „J. mâine scrie la horoscop că o sa ai accident pe trecere, nu fi trist, plăteşte nevastăta şi fratitu datoria, salutări la prieteni din C. să (...) râzi tu harap ala gaihad muhain codia, mudinaral".

Ulterior datei de 26 august 2010, partea vătămată nu a mai primit vreun mesaj de ameninţare pe telefonul său, de la numărul N8.

Analizând conţinutul mesajelor, se reţin o serie de aspecte cu valoare de fapt probator: cunoaşterea zilei de naştere (a numelui copilului părţii vătămate); referiri la numita M.M., referiri la aspecte şi zvonuri circulate la locul de muncă; cunoaşterea poreclei de „PT.", partea vătămată fiind peiorativ numită aşa de către angajaţi.

Toate aceste aspecte nu puteau fi cunoscute decât de cineva care s-a aflat în relaţii strânse cu persoana în cauză sau de cineva din mediul de la serviciu, în speţă T.R. sau de către inculpat care, cum s-a precizat, avea acces la baza de date personale.

S-a apreciat că aceste aspecte susţin concluzia potrivit căreia inculpatul este autorul acestor mesaje şi completează celelalte împrejurări ce rezultă din ansamblul materialului probator respectiv declaraţii părţi vătămate, declaraţii martori, procese-verbale.

S-a reţinut că starea de alarmare pe care această situaţie a creat-o părţii vătămate a culminat cu întoarcerea intempestivă a fiicei sale de la mare, unde se afla în vacanţă, în momentul în care i-au fost ameninţaţi copiii cu uciderea, la data de 29 iulie 2010, în acest sens partea vătămată rugându-şi cumnatul a se deplasa pe litoral şi a-i aduce copilul. Mai bine de o lună, fără a se folosi exagerări, partea vătămată a fost terorizată, mai ales că forma de şantaj era una prin mijloace scrise, la acea dată nefiind cunoscut prezumtivul făptuitor, iar starea de panică era argumentată prin identitatea insidioasă a persoanei transmiţătoare.

Cu privire la această infracţiune apărătorul inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu din art. 194 alin. (1) C. pen., însă va respinge această solicitare întrucât fapta astfel cum a fost reţinută coincide din punct de vedere formal cu definiţia dată de dispoziţiile art. 194 alin. (1) C. pen. Astfel, se constata ca ameninţările adresate de inculpat erau însoţite de menţionarea anumitor sume de bani, astfel încât nu se poate reţine, infracţiunea de ameninţare.

Susţinerile apărării ce stau la baza solicitării de schimbare a încadrării juridice au fost valorificate ca şi argumente în favoarea solicitării de achitare a inculpatului pentru această infracţiune.

Astfel, instanţa a apreciat că fapta inculpatului care în perioada 20 iulie 2010 - 26 august 2010, a trimis mai multe mesaje de ameninţare prin care a pretins părţii vătămate B.C. să dea anumite sume de bani, fără însă a preciza persoana beneficiară a acestora or împrejurările în care urmau a fi remişi, nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de şantaj întrucât lipseşte unul din elementele constitutive ale acestei infracţiuni respectiv intenţia directă calificată prin scop.

Potrivit art. 194 alin. (1) C. pen., reprezintă infracţiunea de şantaj constrângerea unei persoane, prin violenţă sau ameninţare să dea, să facă să nu facă sau să sufere ceva dacă fapta este comisă spre a dobândi în mod injust un folos pentru sine sau pentru altul.

Astfel, cum s-a reţinut mai sus deşi mesajele inculpatului adresate părţii vătămate B.C. conţineau avertismente de genul „şefulică i-a legătura cu boss şi nu fi nervos că nu mai creşti, înapoiază biştarii repede, repede" sau „acesta este ultimul avertisment, luni vii cu 50.000 euro", deşi la prima vedere se circumscriu noţiunii de şantaj conţinând atât ameninţarea cât şi solicitarea de a da, în fapt, s-a constatat că aceste ameninţări nu au fost adresate în scopul ca inculpatul să obţină anumite sume de bani (acesta nu oferea nici un fel de date care să permită părţii vătămate identificarea modalităţii în care putea să răspundă cererilor de bani), argumente pentru care s-a dispus achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În privinţa părţii vătămate M.M., aceasta a primit pe numărul de telefon N9. de la numărul de apel N8., în data de 22 iulie 2010, mesajul: „fă zdreanţă şi dracului săi PT.lui parazit şi şpăgar, panarama dracului care eşti, pregăteşte biştarii pentru bosz că a-ţi f (...) şpaga de a-ţi rupt I.T.M.-ul în două (...) dar nu vi cu bani, te (...) intre (...) alea mari şi în păcat de mata"; în data de 24 iulie 2010: „a greşit rău de tot şi pe lângă ca (...) la toţi să-ţi vinzi şi tu casa făcută din şpagă, nu mai veni cu sutienul ăla ca PT. atomic nu te crede ca eşti bolnavă să pleci acasă şi te pune ca nu îţi place, ai amenda 3.000 euro"; la data de 01 august 2010: „uită-te pe youtube cum ... PT.l de bebe ... şi tanga roşii ... dacă te vede S. te pune şefa la minister"; la data de 22 august 2010: „....mâine la D.N.A., să vii cu listele colegilor care ţi-au dat mii de euro săi muţi la control, dosaru e gata cu poze audio şi video, partea bună e ca o să vezi că ăstora la ancheta ia chiloţii aia tanga şi lasă...să fie jucăuşe., să ai o zi bună de la prietena ta care nu e ca tine"; la data de 24 august 2010: „pregăteşte amenda te aşteaptă PT."; la data de 26 august 2010: „masochisto, iar ai pus botul ala de la plicul cu euroi...tu chiar vrei sa....la gabori la R....mâine să nu ieşi din casa nici tu nici mata şi dacă eşti smardoaica date cu nivea mult mult vor să-ţi ştii câţi stă bine...ia vezi pe porno fetir. extaz la serv. (servici).ro. salutări de la...".

Astfel, s-a reţinut că în aceeaşi perioadă (nefiind o coincidenţă că ultimul mesaj trimis lui B.C. a fost în aceeaşi zi cu mesajul către M.M., probabil că inculpatul nu a mai reîncărcat cartela după această dată, mai ales că la începutul lunii septembrie a plecat în concediu împreună cu soţia sa), inculpatul, de pe acelaşi număr de telefon, într-un limbaj trivial ce păstrează amprenta invectivei ca mod de exprimare similar celor spuse lui B., a proferat ameninţări, cerând bani, fără a specifica sume exacte, însă trimiţând la o aşa-zisă amendă de 3.000 euro, de la partea vătămată, altminteri în mod explicit va avea ea de suferit, mama acesteia, ameninţările la adresa părţii vătămate fiind proferate cu referiri la acte contra vieţii sau cu acte de agresiune sexuală. Ameninţarea a fost şi în legătură cu faptul că, dacă nu se va prezenta la D.N.A. pentru a oferi lista celor care s-ar presupune că ar fi implicaţi în acte de corupţie, atunci va fi violată sau abuzată sexual de către organele de anchetă, lăsând să se înţeleagă că ştie despre aşa-zise afaceri veroase ale acesteia, faptă ce va rămâne ca una imaginară în conţinutul şantajului.

Într-un alt mesaj, o ameninţă pe partea vătămată, cerându-i „amendă" sau parte din sumele presupus a fi fost primite, cu dezvăluirea unor fotografii compromiţătoare pe care se presupune că le-ar avea cu aceasta, insinuând existenţa unei relaţii intime cu numitul B.C., „PT.l".

Inculpatul a mai folosit o serie de expresii insultătoare, repetându-i părţii vătămate să pregătească „biştarii" iar ca un element particular, face referire la ţinuta intimă a părţii, menţionând despre aceiaşi „chiloţi tanga" precum în mesajele adresate părţii B.C.

Inculpatul a mai ameninţat-o că dacă nu dă în vileag presupuse acte de corupţie va întreprinde acţiuni prin care o va trimite la „R.", adresând de asemenea un limbaj de o trivialitate extremă.

S-a reţinut în actul de sesizare al instanţei că de la primul mesaj din data de 22 iulie 2010, partea a fost ameninţată cerându-i-se să pregătească „biştarii", ulterior explicit menţionându-se că va fi violată, aspecte ce intră în conţinutul cerinţei esenţiale a „folosului" prevăzut de art. 194 C. pen. şi continuând asemenea până la final, unde o ameninţă şi pe mama părţii vătămate, s-a circumscris o activitate unică a infracţiunii de şantaj, mesajele de ameninţare cu fapte materiale şi fără menţiunea folosului, trei la număr, înglobându-se în mobilul infracţiunii complexe de şantaj, primind unitate la nivel de latură subiectivă, poziţia inculpatului analizându-se în mod unitar, altminteri neputându-se ratifica ideea că, ulterior unui mesaj de şantaj repetat, la diferite intervale de timp, celelalte mesaje intercalate ce nu fac referire la folos ar putea primi încadrarea ameninţării simple sau continuate.

Si cu privire la această faptă apărătorul inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice în sensul reţinerii dispoziţiilor art. 193 C. pen. şi nu art. 194 alin. (1) şi (2) C. pen., însă, această solicitare a fost respinsă întrucât ca şi în situaţia faptelor săvârşite împotriva părţii vătămate B.C. sub aspect formal fapta săvârşită corespunde definiţiei dată infracţiunii de şantaj.

Analizând însă îndeplinirea elementelor constitutive ale acestei infracţiuni atât sub aspectul laturii obiective cât şi sub aspectul laturii subiective instanţa a constatat că ameninţările şi insultele adresate de către inculpat părţii vătămate M.M. nu au avut drept scop obţinerea vreunui folos material ci, alarmarea acesteia, crearea unei stări de tensiune psihică acestei părţi vătămate. Astfel, în lipsa elementului intenţional instanţa a dispus achitarea inculpatului pentru infracţiunea de şantaj prev. de art. 194 alin. (1) şi (2) C. pen., întrucât fapta nu a fost comisă cu intenţia cerută de lege pentru a fi sancţionată.

În ceea ce o priveşte pe partea vătămată C.M., în primul rând s-a făcut precizarea că aceasta a primit mesaje de la inculpat de pe terminalul V. cu seria I2., cartela SIM N2., pe numărul acesteia N10. Probabil din raţiuni financiare, inculpatul a ales o cartelă V., terminal asupra căruia nu există o probă directă a detenţiei, precum în cazul celuilalt telefon, însă exprimarea din mesaje şi mai ales anumite date personale din conţinutul acestora conduc ineluctabil la aceeaşi persoană care a trimis mesajele incriminate celorlalte persoane. O probă directă în sensul aceleiaşi persoane o constituie faptul că la data de 22 iulie 2010 mesajul primit de C.M. este transmis de pe acelaşi număr, N8., ca în cazul celorlalţi doi, fiind singura excepţie, ulterior inculpatul achiziţionându-şi o cartelă V. în scopul "abordării" acestei persoane.

Astfel, la data de 22 iulie 2010, numita C.M. a primit mesajul „mersi", acesta nefiind procesat criminalistic datorită conţinutului lapidar, dar a fost consemnat în procesul -verbal şi în declaraţia părţii, imediat la data de 28 iulie 2010, persoana sesizând organele de poliţie, alarmându-se, numărul nefiindu-i cunoscut, însă avea cunoştinţă de mesajele trimise celorlalte părţi. Precizarea s-a făcut, deoarece perioada reţinută a fost începând cu data de 22 iulie 2010, chiar dacă mesajul acesta în concret nu are menţiuni asemenea celor ce vor urma; starea de alarmare a părţii a fost tocmai pricinuită şi de mesajele primite de colegii săi în acea perioadă, actul de sesizare făcând dovada stării de alarmare, urmând ca şi acesta să fie inclus în actele materiale ale infracţiunii de ameninţare continuată, fiind primul act material reţinut. Ulterior actelor din data de 29 iulie 2010, partea şi-a menţinut plângerea, iar manifestarea sa a fost neîndoielnică şi după terminarea activităţii continuate de ameninţare.

În privinţa mesajului din data de 22 iulie 2010, pe lângă faptul că a fost dat la orele 21:17, la aceeaşi oră a transmis mesaje numitelor M.M. şi V.C., ceea ce este interesant de subliniat este faptul că mesajul este transmis de pe numărul O., N8., fiind singurul mesaj trimis de pe acelaşi terminal ca şi celorlalte părţi, ulterior folosind o cartelă V., cum s-a menţionat deja, cartelă V. introdusă într-un telefon mobil cu un alt IMEI, telefon ce se presupune că l-a cumpărat în acea perioadă, deoarece anterior datei de 29 iulie 2010 nu are trafic înregistrat, posibila achiziţionare fiind între 22 iulie 2010 şi 29 iulie 2010.

S-a mai arătat, înainte ca situaţia de fapt să fie descrisă, că la data de 29 iulie 2010 de pe numărul de telefon N2. - folosit de către inculpat, numita C.M. a fost apelată la orele 12:39, respectiv 12:43 pe numărul N10., durata apelurilor fiind de 4, respectiv o secundă, partea vătămată menţionând că persoana de la celălalt capăt al firului a tăcut, fiind sigurele apeluri date de către inculpat, ulterior, la 12:43, partea vătămată fiind cea care a apelat numărul de telefon, iar pentru 17 secunde nimeni nu i-a adresat vreun cuvânt, din localizarea celulei reieşind că cel care a sunat-o pe partea vătămată se afla chiar la domiciliul ei, pe şos. P., sector 2. Anterior se trimisese primul mesaj din acea zi, redat mai jos, în care partea vătămată era avertizată că a fost găsită şi că se va intra la ea în casă, urmând a fi aruncată de la balcon, C.M. aflându-se la domiciliu, sens în care a fost informată că e urmărită, inculpatul ştiind că în acea zi nu era la serviciu, după cum şi menţionează în conţinutul mesajului trimis din împrejurimile casei sale.

Astfel, la 29 iulie 2010: „te-am găsit panarama ce eşti boarfa dracului nu-ţi ajunge de acasă acum vrei şi la servici? vin acuma la tine să-ţi rup parul din cap...de nu te arunc de la balcon pe V. pregăteşte-te mortimati de crăcănata"; la data de 30 iulie 2010: „(...) de panarama ordinară şi...şi şpăgoasă nu-ţi mai ajunge ...de şefi acum ai trecut la tineret stearpa dracului ce eşti ce te lauzi la zdrenţele tale că faci ce vrei nemernica dracului şi zdreanţă că ai rupt ITM-ul în două cu sutele de euro în plic primite pentru acte pentru vechime la pile. stearpă jegoasă că vin peste tine pe radna cu neamul meu să te omor cu bătaia şi pe tine şi pe handi2(ca)patu de bar (bac tu) care nu ştie că de la nea P."; „te-au....toţi şefi cu PT. care iai pt firma Iu bărbat. acuma vin fă să vezi puşcăriaşo ce vei fi"; „sunt L. va rog sunaţi mai vreau să îi spun şi eu ceva doamnei care este în legătură la telefon va mulţumesc"; „eşti perversa a avut dreptate mama lui S."; ,,nimik niceodată mincinoasă ca tine, şi perversă mă pis pe tine dute draku de ... kă nu stau că nu stau să vorbesc cu o jegoasă şi un nimik îti meriţi soarta javră"; la data de 01 august 2010: ,,firai dracului de stearpă dracului lasă că vezi tu mâine la serviciu ala se s(p)ăgari şi curve ce....la şefi şi va... cu bărbaţi însuraţi în timpul programului... de pitică crăcănată, şi dacă scapi de mine oricum te mănâncă puşcăria..lingeamai"; „zdreanţo lasă că vorbim mâine mâncamiai lindicu de boccie şi...care...la bărbaţi cu neveste acasă....morţi măti de soitd-dacă nu trimit unchi mei să te omoare în curte şi să-ţi dea drumul în hasna.jegoaso poate emigrezi în Canada stearpo crăcănato cu picioare de scroaf îţi place... de şoferi. vedeaua pe mata moartă lângă tactu. să tragi bine draperiile stearpo"; la data de 16 august 2010: „ştoarfo te aşteptam jos”; „ai plecat ţi(-)e frică stearpo vin peste tine..nu scapi"; la data de 17 august 2010: „fay zdreanţo belită te aşteaptă P. sai...poate faci un bebe moldovean cu ochi albaştri, zdreanţă stearpă stai prea aproape de maternitate să nu ti ia chiriaşi foc să sară de la etajul unu. scuze ca te-am deranjat la...sub birou. tot te înec în privata(pivniţa,probabil)mâine...nu faci copi şi nici nu ajungi în canada pitic limbric"; „stearpo du-te în giuleşti să-ţi iei bebeluşul la vila. ai 12 de unde să alegi..."; la data de 22 august 2010: „stearpo te pregăteşti să te muţi lângă capii tăi din giuleşti nu te grăbi. faci câteva injectţii în...ala mare şi una în buze că ai de supt multe...de bărbaţi la R. crăcănato P. spunea că eşti bună doar la clanţă şi să stai capră zdreanţă pitică, ne vedem mâine la biserică"; în data de 24 august 2010: „fă stearpo te-ai mutat lângă cordaci....de firmele de unde drogatu de bărbatătu ia mii de euroi şia meritat....pe care o faci.stai să ne...pateu o să facki un puradel oltean cu ochi albaştri curviştino vino k în parcare să-ţi fac nişte inje(c)ţi de o sută de euro în....piticanie.ia sună-mă fă....să-ţi...laife (probabil life-viaţă în limba engleză) N11."; la data de 26 august 2010, aceeaşi ultimă dată ca şi în cazul precedentelor mesaje, „sterposenie bocie nu mai vi la serv. te pişi pe tine de frică retardato şi centuristă vezi căţi dam veşti bune..a murit sorta acum cinci minute".

Numărul N11. menţionat mai sus a fost o altă pistă falsă pe care inculpatul a încercat să o inoculeze ştiind încă din data de 23 iulie că B.C. s-a prezentat la Poliţia Capitalei, după cum l-a şi înştiinţat într-unui dintre mesaje.

Din actele şi lucrările dosarului a rezultat fără putinţă de tăgadă că mesajele primite de toate cele trei părţi vătămate aparţin aceluiaşi autor, reţinându-se că limbajul, atât ca şi conţinut, cât şi ca exprimare, este nu aproape ci identic cu cel folosit în mesajele adresate celorlalte părţi, regăsindu-se până şi aceleaşi greşeli şi succesiune în abordarea exprimării injurioase; s-a arătat că este aceeaşi persoană cea care a folosit acest terminal şi pentru argumentul potrivit căruia, C.M. a fost apelată iniţial la 22 iulie de pe celălalt terminal achiziţionat, de inculpat din târgul V. împreună cu martorul C.D.

De asemenea, deşi inculpatul a negat în mod constant că este autorul acestor mesaje, anumite aspecte relevate de acestea conduc la concluzia că cel care le-a expediat este o persoană din anturajul familiei C., cu acces la problemele familiale ale acesteia (soţii C. fiind naşii de cununie ai familiei T.). Respectivele mesaje conţineau referiri la afacerile numitului C.M.U., detalii din locuinţa părţii vătămate, la imposibilitatea părţii vătămate de a concepe un copil, la împrejurarea că sora părţii vătămate doreşte să emigreze în Canada, toate aceste aspecte nu puteau fi cunoscute decât de o persoană apropiată familiei, iar, în cazul celorlalte două părţi vătămate de colegi de serviciu (T.R. soţia inculpatului).

Un aspect cu valoare probatorie l-a reprezentat şi împrejurarea că inculpatul a fost descoperit în momentul efectuării percheziţiei la locul de muncă, având asupra sa fişele de evidenţă informatizată a părţii vătămate C.M. şi a soţului acesteia C.M.U., în condiţiile în care accesarea sistemului şi extragerea fişelor este permisă numai în cadrul unui dosar penal şi doar ataşate dosarului, când aceştia sunt suspecţi, ceea ce nu a fost cazul, multe aspecte fiind regăsite şi în aceste fişe şi reproduse în mesaje sub diverse forme, pentru aceasta urmând a se sesiza şi organul abilitat pentru a aplica sancţiunea administrativă de rigoare.

În aceeaşi ordine de idei, s-a reţinut că inculpatul a accesat baza de date şi în cazul părţii vătămate B.C., deoarece referirea la „C." este referirea la comuna natală a persoanei ce nu ar fi putut fi cunoscută decât din accesarea neautorizată ori a fost divulgată de soţia sa din fişele de la locul de muncă.

La percheziţia de la Secţia 12 Poliţie, inculpatul mai avea asupra sa şi fişa de evidenţă a altei persoane, N.C., care lucrează tot la I.T.M., niciunele dintre aceste acte nejustificându-le în a sa detenţie de la locul de muncă, sens în care s-a apreciat că inculpatul se pare că urmărea şi alte persoane de la locul de muncă al soţiei sale.

De asemenea, în privinţa mesajelor trimise lui C.M. s-a reţinut că referirea la numitul P. este o trimitere la numitul P.D., fostul şef de serviciu al părţii vătămate, aspect ce nu putea fi împărtăşit inculpatului decât de către soţia sa, iar alt aspect esenţial era trimiterea la finalul activităţii incriminate a mesajelor transmise în perioada iulie-august şi soţului părţii vătămate, C.M.U., în datele de 23 şi 24 august, pe numărul de telefon N11., însoţite de mesajul „te iubesc" aspect consemnat în audierea soţului părţii vătămate, fapt ce denotă că persoana era atât din anturajul de serviciu, cât şi din cel familial al numiţilor C.M.U. şi C.M.

Solicitarea apărării de achitare a inculpatului, în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., nu este justificată în raport de niciuna dintre cele trei infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului. Pe lângă aspectele relevate mai sus referitoare la aspecte din viaţa privată a soţilor C. sau din activitatea profesională a celorlalte două părţi vătămate şi alte împrejurări vin să întărească aceeaşi concluzie respectiv că inculpatul este autorul mesajelor primite de cei trei.

Astfel, un aspect esenţial care rezultă din analiza comparativă a listing-urilor telefonice (privind telefonul mobil personal al inculpatului, N5. cu seria I4. în raport cu telefoanelor utilizate pentru transmiterea mesajelor de ameninţare/şantaj cu seria I1., respectiv I5. şi nr. de apel N1., respectiv N2.) a fost acela că inculpatul a fost localizat ca trimiţând, din aceeaşi celulă sau din celule învecinate, apeluri de pe telefonul său personal, puţin anterior, imediat sau ulterior trimiterii mesajelor către numitul B.C. sau către celelalte părţi vătămate. Localizarea telefonului personal pe listing a fost în aceeaşi zonă cu telefonul corp delict utilizat în trimiterea mesajelor cu pricina, în acest sens la dosar fiind efectuată o hartă relaţională, după cum s-a precizat, care a concluzionat următoarele: în nouă zile, în perioada 20 iulie - 26 august, telefoanele incriminate cu cartelele N8., notat X1, respectiv N13. notat X2, se aflau în perioada trimiterii unor mesaje de şantaj sau ameninţare în aceeaşi zonă din care T.M. primea sau transmitea de pe numărul său personal comunicări, telefon nr. N5., aceasta fiind încă una din „scăpările" inculpatului, cele nouă zile excluzând orice coincidenţă, cel puţin una incriminatoare pentru inculpat, acestea fiind un aspect probator direct ce, coroborat cu proba detenţiei unuia dintre telefoane, confirmă în mod cert activitatea infracţionala a inculpatului T.M.; de menţionat că numărul de telefon „out going al mesajelor" trimise părţilor vătămate de pe terminalul O., respectiv N14., de pe care, la interval de o secundă, se continuă transmiterea mesajelor, aparţine centrului de mesagerie O. prin care se transmit mesajele de pe cartelele SIM în cazul în care acestea au un conţinut mai mare, localizarea de celulă fiind menţionată în segmentul imediat sus, în momentul contactării ,,out going sms" către părţile vătămate, aceea fiind celula de localizare (precizările au fost lămurite de către S.R.I., încheindu-se proces-verbal în acest sens, iar conţinutul listing-ului telefoanelor a fost şi imprimat în înscrisuri).

S-a apreciat că faptele astfel cum au fost reţinute şi probate întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de ameninţare prev. de art. 193 alin. (1) C. pen., în formă continuată, în acest caz fiind dovedite atât starea de alarmare a părţii vătămate cât şi intenţia inculpatului de a determina temeri severe acesteia.

Pentru această faptă instanţa a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an închisoare, ţinând seama de criteriile prev. de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă cuprinse în C. pen., modalitatea şi împrejurările în care a fost comisă fapta respectiv gravitatea avertismentelor adresate de inculpat, relaţia acestora (naşă de cununie a soţilor T. şi naşa de botez a copiilor acestora), disp. art. 13 din Legea nr. 78/2000.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare instanţa a apreciat însă că circumstanţele personale ale inculpatului justifică concluzia că reeducarea acestuia poate interveni şi fără privarea de libertate astfel încât s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 3 ani.

În privinţa laturii civile s-a apreciat potrivit disp. art. 346 alin. (2) C. proc. pen., că, deşi în cazul părţilor vătămate M.M. şi B.C. s-a dispus o soluţie de achitare în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., prin avertismentele trimise acestora, prin cuvintele injurioase li s-a creat acestora o stare de temere permanentă, le-a fost afectată viaţa de familie, viaţa socială dar şi cea profesională astfel încât se impune a fi acordate daune morale în cuantum de 20.000 RON, pentru fiecare dintre părţile vătămate.

În cazul părţii vătămate B.C. s-a reţinut că acesta a făcut dovada că, urmare a presiunilor şi tensiunii create de ameninţările formulate de inculpat la adresa familiei sale acesta a fost nevoit să angajeze o firmă de pază, pentru care a plătit conform facturii depuse la dosar în 26 august 2010, suma de 9.982 RON, astfel încât a fost obligat inculpatul la plata acestei sume către partea civilă B.C.

Şi în privinţa părţii vătămate C.M. instanţa a reţinut că se impune acordarea daunelor morale în cuantumul solicitat de aceasta, avându-se în vedere ca şi în cazul celorlalte două părţi vătămate declaraţiile martorilor audiaţi în cauză care au confirmat şi în cazul acesteia împrejurarea că mesajele primite i-au creat acesteia o stare de teroare şi stres permanente, precum şi sentimentul de insecuritate producându-i un dezechilibru important în viaţa de familie, dar şi în viaţa socială.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, inculpatul T.M. şi părţile civile C.M., B.C. şi M.M., criticând-o pentru nelegalitate şi ne temeinicie.

Critica Ministerului Public a vizat greşita achitare a inculpatului pentru infracţiunile prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. - parte vătămată B.C. şi respectiv art. 194 alin. (1) şi C. pen. - parte vătămată M.M. întrucât din probele administrate rezultă că inculpatul a produs celor două părţi vătămate o profundă stare de temere, de alarmare, acestea fiind gata să satisfacă cerinţele inculpatului tocmai pentru ca respectiva stare să înceteze, iar infracţiunea de şantaj subzistă indiferent dacă persoana constrânsă satisface sau nu pretenţia făptuitorului.

Inculpatul T.M. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii instanţei de fond şi achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. întrucât nu este autorul faptelor sesizate.

A susţinut că hotărârea atacată are la bază mijloace de probă obţinute în mod ilegal (interceptarea comunicărilor inculpatului în vederea localizării acestuia), şi de aceea acestea ar fi trebuit înlăturate.

Părţile civile C.M., B.C. şi M.M. au solicitat, pe latură penală, condamnarea inculpatului pentru comiterea infracţiunii de şantaj iar pe latură civilă, menţinerea soluţiei primei instanţe ca fiind legală şi temeinică.

În subsidiar, pe latură penală părţile civile B.C. şi M.M. au solicitat condamnarea inculpatului pentru comiterea infracţiunii de ameninţare.

Prin decizia penală nr. 349/A din 16 noiembrie 2012 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi părţile civile B.C. şi M.M. împotriva sentinţei penale nr. 80 din 01 februarie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.

A desfiinţat, în parte, sentinţa penală atacată şi rejudecând, în fond:

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor din infracţiunea de şantaj prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. rap. la art. 13¹ din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea de ameninţare prev. de art. 193 C. pen. faţă de părţile vătămate B.C. şi M.M.

În baza art. 193 C. pen. a condamnat inculpatul T.M. la două pedepse de câte 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de ameninţare în condiţiile art. 41 alin. (2) C. pen. (părţi vătămate B.C. şi M.M.).

A făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 33-34 C. pen. a contopit cele două pedepse aplicate cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată de judecătorul fondului, în final, inculpatul având de executat 1 an închisoare.

A menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul T.M. şi partea civilă C.M. împotriva aceleiaşi sentinţe, cu obligarea acestora la câte 200 RON cheltuieli judiciare statului.

S-a reţinut, în fapt că, în perioada 20 iulie - 26 august 2010, inculpatul T.M. a proferat, prin intermediul telefonului mobil, sub formă de mesaje, ameninţări la adresa celor 3 părţi vătămate, în condiţiile în care le cunoştea şi deţinea chiar amănunte intime din viaţa lor privată sau a activităţii desfăşurate în raporturile de muncă.

Astfel, la data de 23 mai 2010, în telefonul cu seria I1., în care a fost folosită cartela SIM cu nr. N1., a fost introdusă cartela SIM N3., cartelă ce era folosită în telefonul cu seria I3., numărul şi telefonul aparţinând martorului C.D. La acea dată, la orele 11:13, de pe numărul amintit a fost transmis un mesaj către numărul de telefon N4. (număr de telefon fără relevanţă operativă), ulterior neconstatându-se vreo activitate a numărului N3., împreună cu seria I1.

S-a mai constatat că pe numărul de telefon N3. s-au efectuat mai multe apeluri la sfârşitul lunii mai, respectiv la începutul lunii iunie, de la numărul de telefon N5. aparţinând numitului T.M.

Efectuându-se verificări asupra numărului de telefon N3., s-a constatat că acesta aparţine martorului C.D. Acest martor a arătat că îl cunoaşte pe inculpatul şi că este prieten cu acesta. Martorul a precizat că în data de 23 mai 2010 l-a însoţit pe inculpatul T.M. în târgul V.B. De aici, inculpatul intenţiona să-şi cumpere un telefon mobil, ceea ce a şi făcut. Acesta a achiziţionat, contra sumei de 60 de RON, un telefon mobil (cu seria I1.). Pentru a-l verifica în prealabil dacă funcţionează, inculpatul a solicitat cartela SIM a martorului (cu nr. N3.), de pe care a transmis respectivul mesaj.

Martorul l-a recunoscut pe inculpat, a precizat numerele sale de telefon şi seriile IMEI ale terminalelor mobile, menţionând de asemenea că acesta este un cunoscut de-al său.

Interceptările telefonice, urmare a punerii sub urmărire a telefoanelor părţilor vătămate, speriate de mesajele de ameninţare primite, au dovedit, fără dubiu, folosirea unui limbaj trivial cu referire la viaţa lor intimă, fiecare dintre cazuri prezentând asemănări nu numai de conţinut sau exprimare dar şi lingvistice sau chiar greşeli gramaticale, denotând că aparţin uneia şi aceleiaşi persoane.

Locaţiile din care proveneau aceste ameninţări au fost stabilite ca fiind cele în care s-a aflat inculpatul, în data de 23 mai 2010 la Târgul V.B., cu folosirea cartelei introdusă într-un telefon mobil achiziţionat ad hoc în prezenţa martorului C.D. Ulterior, în apropierea locuinţelor părţilor vătămate sau ale locului lor de muncă, date furnizate de companiile de telefonie mobilă sau de S.R.I. ca fiind „celule" ce cuprindeau o sferă a teritoriului din care apelantul transmitea mesajele în cauză.

Mai mult, cunoaşterea unor amănunte ale vieţii lor private, în condiţiile în care inculpatul şi soţia sa erau finii familiei C., împrejurarea că soţia inculpatului lucra la acelaşi loc de muncă cu părţile vătămate şi i-a facilitat inculpatului accesul la date ce nu erau destinate publicului, găsite cu ocazia percheziţiilor asupra lui, demonstrează că numai acesta era autorul faptelor chiar dacă şi în faţa acestei instanţe, la termenul din 25 mai 2013, cu ocazia audierii le-a negat, motivând că totul se datorează unei filmări pe care a făcut-o în Parlamentul României cu prilejul unei moţiuni de cenzură, unde a participat într-o delegaţie de protestatari.

În pofida acestei atitudini, de nerecunoaştere, inculpatul a solicitat şi la fond dar şi în prezentul apel o schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea de şantaj în cea de ameninţare, rezultând, implicit, o recunoaştere a faptelor comise cu posibilitatea condamnării sale la pedepse mult mai reduse în condiţiile în care infracţiunii de şantaj, prev. de art. 194 C. pen., în care este implicată o persoană ce exercită o funcţie publică (inculpatul fiind agent şef de Poliţie în cadrul D.G.P.M.B.), îi sunt incidente disp. art. 13¹ din Legea nr. 78/2000, respectiv o pedeapsă cuprinsă între 7 şi 12 ani închisoare.

S-a reţinut că din ansamblul materialului probator administrat în cauză, rezultă că inculpatul a ameninţat pe cele trei părţi vătămate, atentând prin faptele sale la libertatea lor psihică şi morală, de natură a le inhiba posibilitatea de a lua hotărâri şi de a acţiona cum cred de cuviinţă, fără temerea că li s-ar putea produce vreun rău şi punându-le în imposibilitatea de a-şi mai desfăşura în mod normal activitatea şi participarea la viaţa de relaţii sociale, aspecte ce caracterizează atât obiectiv cât şi subiectiv conţinutul constitutiv al infracţiunii prev. de art. 193 C. pen.

În contextul acestor fapte, referirea la diferite sume de bani fără a se efectua sau a se cere remiterea lor şi condiţiile de loc sau de timp unde să se deruleze şi care să conducă la scopul urmărit - dobândirea în mod injust al unui folos pentru sine sau pentru altul, nu imprimă faptei caracteristica esenţială a infracţiunii de şantaj prevăzută de art. 194 C. pen.

Prin urmare, şi faţă de părţile civile B.C. şi M.M. s-a reţinut că, prin schimbarea încadrării juridice a faptei, comiterea infracţiunii de ameninţare prev. de art. 193 C. pen., în formă continuată şi, consecutiv, se va dispune condamnarea inculpatului T.M. la câte o pedeapsă de 1 an închisoare care va fi contopită cu cea aplicată de judecătorul fondului faţă de partea civilă C.M., rezultând cea mai grea de executat, respectiv 1 an închisoare.

Dat fiind că inculpatul este la prima încălcare a legii penale, că atitudinea sa procesuală oscilantă a îngreunat cercetarea judecătorească dar prin cererea expresă de schimbare a încadrării juridice a recunoscut implicit angrenarea sa în comiterea faptelor reţinute prin actul de sesizare, instanţa nu va modifica modalitatea de executare a pedepsei, menţinând suspendarea ei condiţionată pe durata termenului de încercare de 3 ani cu posibilitatea revocării acestui beneficiu în cazul perseverării în comiterea de infracţiuni.

Latura civilă a cauzei, acordarea de despăgubiri materiale şi morale în favoarea fiecărei părţi civile a fost just soluţionată de instanţa fondului, în raport de prejudiciul moral încercat de fiecare dintre acestea, necuantificabil după o grilă prestabilită, lăsat la aprecierea judecătorului, în cazul de faţă, în proporţie echitabilă faţă de faptele inculpatului ce au insuflat temeri serioase acestora dar şi privitor la daunele materiale acordate părţii civile B.C. pentru protecţia familiei sale.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul T.M. pentru nelegalitate şi ne temeinicie.

Invocând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., Ministerul Public a solicitat înlăturarea dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. privind schimbarea încadrării juridice cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 13¹ din Legea nr. 78/2000, pentru partea vătămată B.C., respectiv cea prevăzută de art. 194 alin. (1) şi (2) C. pen. cu referire la acelaşi text de lege din legea specială în ceea ce priveşte partea vătămată M.M.

Invocând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor în două infracţiuni de ameninţare prev. de art. 193 C. pen., fiecare cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen.

Recurentul intimat inculpat prin apărător ales, a invocat cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 9, 10, 17² şi 18 C. proc. pen.

Referitor la cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen. a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât motivarea instanţei de apel contrazice dispozitivul acesteia, în sensul că, a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 194 C. pen. în infracţiunea prev. de art. 193 C. pen., şi cu toate acestea instanţa de apel deşi a respins apelul inculpatului, ca nefondat, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor conform solicitărilor sale.

Cu privire la motivul de recurs invocat, care se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen., a susţinut că, deşi a invocat atât la instanţa de fond, cât şi la cea de apel şi anume, nelegalitatea probelor obţinute, instanţa nu s-a pronunţat sub nicio formă asupra acestui aspect.

A mai susţinut că deşi a solicitat să se constate că inculpatul nu poate fi condamnat în baza unor „probe neoriginale", susţinând că toate procesele-verbale de transcriere de la dosar nu sunt certificate de organele de urmărire penală care au dispus întocmirea acestora, cu toate acestea niciuna din instanţe nu s-a pronunţat şi pe acest aspect, arătând că el a solicitat să se facă dovada minimă a existenţei legalităţii în privinţa emiterii acestor procese-verbale, în sensul menţionării unităţii care le-a întocmit, data emiterii acestora şi modul cum au fost obţinute.

De asemenea, a arătat că declaraţiile martorului C. asupra căruia a făcut mai multe afirmaţii nu au fost analizate sub nicio formă de instanţe şi, ca atare, toate apărările au rămas fără niciun fel de rezultat.

A mai arătat că în faţa instanţei de fond, urmare audierii CD-urilor a formulat şase obiecţiuni, instanţa nepronunţându-se asupra acestora.

De asemenea, a arătat că un alt motiv de trimitere spre rejudecare se referă la faptul că instanţa de apel nu a analizat apelul invocat de inculpat vizând latura civilă a cauzei referitoare la acordarea daunelor materiale solicitate de partea civilă B.C., limitându-se doar la menţionarea faptului că daunele materiale şi morale au fost soluţionate corect de instanţa fondului.

Pentru primele două motive de casare a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru ca instanţa să lămurească discordanţa dintre motivare şi dispozitiv şi pentru a doua ipoteză pentru a se pronunţa pe cererile formulate şi pe care instanţa nu le-a soluţionat.

În ceea ce priveşte cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. a apreciat că inculpatul a fost condamnat în baza unor probe care nu au fost obţinute în mod legal, cu încălcarea prevederilor art. 64 alin. (2) C. proc. pen. şi a dispoziţiilor art. 6 parag. 1 şi 3 şi art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, pentru că au fost obţinute autorizaţii pentru obţinerea listingurilor, însă înscrisurile folosite în acuzare nu au fost certificate de către organele care le-au emis, în acest sens a solicitat atât în faţa instanţei de fond cât şi cea de apel efectuarea unei expertize tehnice.

A susţinut că a solicitat expertizarea celor trei CD-uri ataşate la dosarul cauzei pentru a se stabili dacă informaţiile stocate pe aceste dispozitive optice sunt veridice, deoarece se cunoaşte foarte bine că de la copierea unor date de pe un CD sau suport tehnic pe altul, în mod evident pot să apară diverse modificări voite sau nu.

De asemenea, a arătat că există o diferenţă între numărul de coloane ale proceselor-verbale şi ale listingurilor care erau ataşate de organul de urmărire penală, în sensul că acestea cuprindeau 9 rubrici, iar cele care i-au fost înmânate cuprindeau 20, şi de aceea a apreciat că se impunea expertizarea pentru lămurirea cauzei pe toate aspectele.

A mai arătat că în faţa instanţei de apel a mai făcut o solicitare în sensul de a fi audiată şi soţia inculpatului care a fost şi ea cercetată în calitate de făptuitoare, dar instanţa a respins şi această cerere cu motivarea că nu este utilă soluţionării cauzei.

Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. a solicitat achitarea inculpatului în lumina dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. -fapta nu a fost comisă de inculpat întrucât materialul probator administrat în cauză nu este suficient de bine argumentat pentru a demonstra vinovăţia inculpatului.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Conform art. 385⁹ pct. 9 teza a II-a C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când motivarea contrazice dispozitivul hotărârii. În speţă, motivarea în mod evident contrazice dispozitivul, respectiv, în timp ce în considerentele hotărârii instanţei de fond se arată că inculpatul prin apărătorul său ales a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. rap. la art. 13¹ din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea prev. de art. 193 alin. (1) C. pen. prin dispozitivul hotărârii a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul T.M. a desfiinţat, în parte, sentinţa penală atacată şi rejudecând, în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor de şantaj prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. rap la art. 13¹ din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea de ameninţare prev. de art. 193 C. pen. faţă de părţile vătămate B.C. şi M.M.

Astfel că, existenţa contrarietăţii între considerentele şi dispozitivul deciziei penale date în apel, face imposibilă examinarea de către instanţa de recurs a motivelor invocate cu ocazia exercitării acestei căi de atac, din ansamblul hotărârii nerezultând cu claritate convingerea reală a instanţei şi argumentele care au stat la baza adoptării soluţiei.

În această situaţie, decizia instanţei de apel se circumscrie cazului de casare statuat de art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen. şi impune conform art. 385¹⁵ pct. 2 lit. c) C. proc. pen., trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, respectiv Curtea de Apel Bucureşti, întrucât Înalta Curte raportat la cele expuse, nu este în măsură să facă o analiză fundamentată a motivelor care au condus la adoptarea soluţiei de admitere a apelului.

În speţă, este incident şi cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen. potrivit cu care „hotărârile sunt supuse casării atunci când instanţa nu s-a pronunţat asupra unei cereri esenţiale pentru parte, de natură să garanteze drepturile acesteia şi să influenţeze soluţia procesului"

Potrivit dispoziţiilor art. 378 alin. (3) C. proc. pen., instanţa de apel este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor de apel invocate, în vederea garantării intereselor legitime ale părţilor în proces şi respectării caracterului echitabil al procedurii judiciare în care acestea sunt implicate.

Aceasta înseamnă că, în cadrul deliberării, prin decizia pronunţată, instanţa de apel are obligaţia să se pronunţe asupra criticilor formulate, să le examineze pe toate şi să se pronunţe asupra tuturor, inclusiv asupra fiecărui motiv de apel invocat în susţinerea acestora, pentru a nu lăsa necenzurate greşelile care, eventual, ar exista în cauza supusă verificării sale.

În speţă, analizând decizia penală atacată sub aspectul legalităţii, Înalta Curte constată că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra criticilor formulate în scris şi susţinute oral de inculpatul T.M. în legătură cu apărările acestuia.

Se constată că deşi inculpatul, prin apărător a criticat în apel nelegalitatea probelor administrate întrucât nu au fost efectuate de organe competente, referindu-se la procesul-verbal privind harta relaţională întocmit în data de 15 octombrie 2010, interceptările comunicărilor inculpatului (listingurile) în vederea localizării acestuia s-au efectuat fără a se dispune de o autorizaţie în acord cu art. 91¹ C. proc. pen., acuzaţiile nu pot fi susţinute de probe neoriginale, necertificate (listingurile ce se regăsesc pe CD-uri nu conţin elemente privitoare la data emiterii acestora, instituţia care a furnizat datele respective, nefiind certificate de către organul de urmărire penală, pe CD-uri nu se regăseşte harta relaţională prezentată în dosarul de urmărire penală, există diferenţe între listingurile de pe CD-uri şi cele depuse pe format hârtie şi procesele-verbale) precum şi nepronunţarea asupra criticilor aduse declaraţiei martorului C.N. şi refuzul audierii numitei T.R. în calitate de martor, Curtea de Apel Bucureşti a omis să se pronunţe asupra cererilor formulate de inculpat, cereri care au un caracter esenţial pentru clarificarea situaţiei juridice a inculpatului, de natură a influenţa soluţia procesului.

Cu privire la latura civilă se observă că deşi, inculpatul a criticat hotărârea instanţei de fond şi prin prisma faptului că daunele materiale solicitate de partea civilă B.C. sunt nejustificate, instanţa de apel a făcut referiri generice, arătând că, acordarea de despăgubiri materiale şi morale a fost just soluţionată de instanţa fondului, fără să facă vreo menţiune de ce ar fi fost corect soluţionată în raport de criticile formulate în apel.

Prin omisiunea de a se pronunţa asupra motivelor de apel menţionate, Curtea de Apel a încălcat dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind caracterul echitabil al procesului şi care implică obligaţia instanţei de a proceda la un examen atent al tuturor argumentelor şi cererilor părţilor, precum şi de a-şi motiva hotărârea, mai ales atunci când aceasta este susceptibilă de a fi atacată pe fond la o instanţă superioară.

Noţiunea de „proces echitabil" presupune ca instanţele să examineze efectiv problemele esenţiale şi argumentele decisive pentru soluţionarea cauzei şi să indice cu suficientă claritate motivele pe care îşi întemeiază deciziile, întrucât numai în acest mod părţile pot exercita efectiv căile de atac prevăzute de lege, iar instanţa de control judiciar poate realiza o analiză completă a legalităţii şi temeiniciei hotărârii atacate.

Ca urmare, având în vedere toate aceste considerente şi constatând incidenţa cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 9 şi 10 C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁷ pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de inculpatul T.M. împotriva deciziei penale nr. 349/A din 16 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, va casa în totalitate decizia penală atacată şi va trimite cauza, spre rejudecarea apelurilor, la Curtea de Apel Bucureşti.

Având în vedere incidenţa cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 9 şi 10 C. proc. pen., Înalta Curte nu va mai examina şi celelalte motive de recurs invocate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de inculpatul T.M. urmând „ca aspectele învederate de acesta să fie avute în vedere de curtea de apel, cu ocazia rejudecării apelurilor.

În temeiul art. 192 C. proc. pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, onorariul cuvenit avocatului din oficiu pentru recurentul intimat inculpat până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de inculpatul T.M. împotriva deciziei penale nr. 349/A din 16 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Casează decizia penală atacată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul intimat inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 octombrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 3021/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3031/2013. Penal. Luare de mită (art. 254... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 2956/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 296/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3006/2013. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor (art. 279 C.p., Legea 295/2004), asocierea ICCJ. Decizia nr. 3021/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 3031/2013. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Contestaţie în anulare - Recurs ICCJ. Decizia nr. 3032/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 3033/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 3040/2013. Penal