ICCJ. Decizia nr. 3021/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3021/2013

Dosar nr. 25448/3/2011

Şedinţa publică din 7 octombrie 2013

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 280 din 6 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 25448/3/2011, s-a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatului A.G., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A.G., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de organe, ţesuturi sau celule prevăzute de art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 159 din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 – art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul A.G., la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de scoatere din ţară de organe, ţesuturi sau celule fără autorizaţia specială emisă de A.N.T.

În baza art. 71 C. pen., i-a fost interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., raportat la art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei principale şi a celei accesorii pe un termen de încercare de 2 ani şi 3 luni ce se va calcula cu începere de la data rămânerii definitive a sentinţei de fond.

I s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., referitoare la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în ipoteza săvârşirii unei noi infracţiuni în interiorul termenului de încercare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul P.C., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul P.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la trafic de organe, ţesuturi sau celule prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 159 din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 – art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul P.C., la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la scoaterea din ţară de organe, ţesuturi sau celule fără autorizaţia specială emisă de A.N.T.

În baza art. 71 C. pen., i-a fost interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata L.N.L., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata L.N.L. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la trafic de organe, ţesuturi sau celule prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. b¹) C. proc. pen., a fost achitată inculpata L.N.L. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la scoaterea din ţară de organe, ţesuturi sau celule fără autorizaţia specială emisă de A.N.T. prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 159 din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 18¹ alin. (3) C. pen., raportat la art. 91 lit. c) C. pen., i s-a aplicat inculpatei sancţiunea amenzii cu caracter administrativ în cuantum de 500 de lei.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata P.M.G., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata P.M.G. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de organe, ţesuturi sau celule prevăzute de art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. b¹) C. proc. pen., a fost achitată inculpata P.M.G. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la scoaterea din ţară de organe, ţesuturi sau celule fără autorizaţia specială emisă de A.N.T. prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 159 din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 18¹ alin. (3) C. pen., raportat la art. 91 lit. c) C. pen., i s-a aplicat inculpatei sancţiunea amenzii cu caracter administrativ în cuantum de 1.000 de lei.

S-a luat act că partea civilă D.V., a renunţat la constituirea de parte civilă în cauză.

În baza art. 109 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul A.G. a bunurilor ridicate cu ocazia percheziţiei efectuate la adresa din complexul rezidenţial L.L., bunuri ce nu au legătură cu soluţionarea prezentei cauze.

În baza art. 191 alin. (1) – (2) C. proc. pen., art. 192 alin. (1) pct. 1 lit. d) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii A.G. şi P.C. la plata sumei de 2.000 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpatele P.M.G. şi L.N.L. la plata sumei de 1.000 lei fiecare cu acelaşi titlu.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., restul cheltuielilor judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:

Societatea SC E. SRL a fost înfiinţată în cursul anului 1996, având ca asociaţi pe inculpaţii A.G. şi P.C., iar în cursul lunii aprilie 2010 obiectul de activitate al societăţii a fost completat cu codul CAEN 8690, alte activităţi referitoare la sănătatea umană. Societatea a dobândit şi un nou punct de lucru situat în Bucureşti, str. Părintele Galeriu, hotărându-se ca activităţile acestui punct de lucru să se desfăşoare sub denumirea de S.S.

La 20 aprilie 2010, SC E. SRL, prin inculpatul A.G., a încheiat cu societatea C.B. S.L., cu sediul în Madrid, Spania (societate acreditată pentru desfăşurarea de activităţi de bancă de celule din luna decembrie 2009), un acord de colaborare, societatea C.B. S.L. urmând a asigura servicii de procesare a celulelor stem recoltate din sânge din cordon ombilical în instalaţiile autorizate din H.A.I., acestea urmând a fi conservate în instalaţiile aparţinând C.B. S.L. sau, după caz, cele aparţinând V.S. din Marea Britanie.

La data de 26 aprilie 2010, a fost încheiat între SC E. SRL, reprezentantă prin inculpatul A.G., în calitate de director executiv, şi U.P.S.R. SRL un contract de prestare de curierat rapid, pentru transportul de substanţe biologice, categoria B, valabil pentru o durată de un an.

La data de 07 mai 2010, SC E. SRL a depus o cerere adresată A.N.T. pentru autorizarea efectuării de import/export de sânge din cordonul ombilical, cerere ce nu a fost aprobată datorită unor deficienţe în documentaţia depusă de societate (diferenţele existente cu privire la denumirea societăţii, SC S.S.E. SRL sau SC E. SRL; lipsa dovezii punctului de lucru din Str. Părintele Galeriu; expirarea certificatului pentru operatorul aerian F.S.; nedepunerea documentelor de acreditare pentru C.B. S.L. şi M.A.I.).

Începând cu luna iunie 2010, în cadrul punctului de lucru din Bucureşti al societăţii SC E. SRL şi-au desfăşurat activitatea şi inculpatele P.M.G. şi L.N.L.

Din actele dosarului a rezultat că inculpata P.M.G. şi-a început activitatea, la data de 01 iunie 2010, având ca atribuţii de serviciu traducerea din limba spaniolă a documentaţiei referitoare la folosirea kitului de recoltare a celulelor stem, purtarea de discuţii cu persoanele care încheiau contractele, semnarea de contracte pe perioada în care inculpatul A.G. nu se afla în România.

Inculpata L.N.L. a început colaborarea cu SC E. SRL la data de 07 iunie 2010, lucrând part time, aceasta având ca atribuţii distribuirea de materiale publicitare la mai multe spitale din Bucureşti. Inculpata L.N.L. a asistat şi la încheierea contractului cu martora P.M.A., fără a contribui însă la încheierea acestuia, aspect confirmat de declaraţia martorei. La data de 24 august 2010, împreună cu inculpata P.M.G., aceasta a procedat şi la preluarea şi predarea către SC U.P.S.R. SRL pentru expedierea către C.B. S.L. a trei kituri în care se aflau sânge din cordonul ombilical, un fragment din cordonul ombilical şi o eprubetă cu sângele mamei.

Potrivit actelor aflate în volumul III din dosarul de urmărire penală, în perioada 12 iulie - 20 septembrie 2010, au fost încheiate de S.S.E. Banca de Celule Stem un număr de 28 de contracte de recoltare şi prelucrare a sângelui din cordonul ombilical şi stocare prin criogenizare a celulelor stem, 6 dintre acestea fiind încheiate de inculpata P.M.G., iar restul de inculpatul A.G. În momentul semnării contractelor, martorelor le era încredinţat un kit în care urma să se recolteze sânge din cordonul ombilical, un fragment din cordonul ombilical şi o eprubetă cu sângele mamei, kiturile fiind achiziţionate de la societatea spaniolă de către inculpatul A.G. din fondurile puse la dispoziţie de inculpatul P.C.

În cazul a 16 contracte dintre cele menţionate s-a realizat efectiv şi recoltarea sângelui ombilical şi a unei mostre de ţesut ombilical, de către medicii care au asistat la naştere, după cum rezultă din actele aflate la dosar şi din declaraţiile persoanelor care au încheiat contractele. Au avut loc recoltări în cazul numitelor S.F. la 15 septembrie 2010, P.R. la 13 septembrie 2010, P.M.A. la 24 august 2010, D.N. la 27 iulie 2010, N.C. la 18 august 2010, A.R.I. la 25 august 2010, A.M.I. la 12 septembrie 2010, R.M.E. la 10 septembrie 2010, P.E. la 09 septembrie 2010, O.M.A. la 24 august 2010, D.D. la 24 august 2010, A.E. la 12 august 2010 , S.M. la 24 august 2010, G.T. la 24 august 2010, G.M. la 12 august 2010 şi B.D.A. la 10 septembrie 2010.

Materialul biologic recoltat a fost expediat în Spania prin intermediul U.P.S.R. SRL, aspect confirmat de adresa emisă de această societate, dar şi din declaraţiile inculpaţilor. Prima expediere a avut loc la data de 28 iulie 2010, ultima dintre acestea având loc în cursul lunii septembrie 2010.

Astfel, cum rezultă din certificatele de procesare şi de stocare depuse la dosar, dar şi din declaraţiile martorilor audiaţi în cursul cercetării judecătoreşti, probele recoltate au fost procesate de către Centrul Oncologic M.A.I., Madrid, Spania (unitate acreditată începând cu luna iulie 2009) fiind ulterior stocate la banca de celule V.C., Marea Britanie (unitate, de asemenea, acreditată).

Societatea SC E. SRL a obţinut autorizaţie de import/export sânge din cordonul ombilical la data de 27 aprilie 2011, fiind important de menţionat faptul că această autorizaţie s-a eliberat având în vedere contractul încheiat de societate cu C.B. S.L., Madrid, Spania, şi M.A.I., Madrid, Spania, aceleaşi unităţi la care a avut loc activitatea de prelucrare a sângelui recoltat şi în cazul contractelor încheiate în perioada iulie - septembrie 2010 şi care au eliberat certificatele de procesare depuse la dosar.

Cu privire la încadrarea juridică a faptelor instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 nu sunt întrunite elementele constitutive, dispunându-se achitarea inculpaţilor în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Asocierea inculpaţilor A.G. şi P.C. în cadrul SC E. SRL, societate înfiinţată în cursul anului 1996, nu a avut drept scop săvârşirea de infracţiuni.

De asemenea, nici înfiinţarea punctului de lucru din Bucureşti, str. Părintele Galeriu sau luarea hotărârii ca acest punct de lucru să funcţioneze sub denumirea de S.S.E. Banca de Celule Stem, nu are conotaţii penale.

Pe de altă parte nici activitatea reţinută în sarcina inculpatelor L.N. şi P.M., nu poate fi circumscrisă unei activităţi de constituire a unui grup infracţional organizat. Reproşarea acestora că societatea unde au fost angajate nu a deţinut autorizaţie de import/export şi continuarea raporturilor de muncă în aceste condiţii nu echivalează cu o asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni grave.

În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 instanţa de fond a apreciat, în esenţă, că această infracţiune poate fi reţinută doar în condiţiile în care prin organizarea sau efectuarea preluării de organe sau a celulelor umane pentru transplant se urmăreşte obţinerea unui profit ilicit.

Pe de altă parte, transplantul trebuie să fie realizat imediat prelevării organului, aspect care nu poate fi reţinut în cauză, celule stem fiind prelevate pentru o eventuală utilizare a acestora doar atunci când donatorii ar solicita acest lucru.

În opinia instanţei de fond legea interzice comerţul cu organe, astfel că activitatea desfăşurată de inculpaţi în cadrul SC E. SRL nu poate intra, din această perspectivă, sub influenţa legii penale.

S-a mai reţinut că a considera activitatea inculpaţilor ca fiind infracţiune, circumscrisă dispoziţiei art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 şi a accepta interpretarea dată acestui text de către Parchet ar duce la concluzia că toate societăţile comerciale implicate în astfel de operaţiuni, potrivit datelor A.N.T. există 12 societăţi cu un obiect de activitate similar care percep taxe pentru serviciile oferite, săvârşesc infracţiunea de trafic de organe, concluzia fiind însă absurdă în condiţiile în care chiar autorităţile statului autorizează acest tip de activitate.

În ceea ce priveşte forma de participaţie a inculpaţilor la săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 159 din Legea nr. 95/2006, Tribunalul a apreciat că autoratul poate fi reţinut doar în sarcina inculpatului A.G., acesta fiind persoana care a organizat scoaterea din ţară a sângelui ombilical recoltat în calitatea sa de director executiv al SC E. SRL prin semnarea contractului de prestare de curierat rapid, pentru transportul de substanţe biologice, cu U.P.S.R. SRL, societatea ce a realizat material transportul celulelor din România. În cazul celorlalţi inculpaţi, care prin activităţile desfăşurate, finanţare în cazul inculpatului P.C., încheierea contractelor în cazul inculpatei P.M.G. şi promovarea activităţii societăţii în cazul inculpatei L.N.M. şi predarea unor colete societăţii de transport, au sprijinit scoaterea din ţară a sângelui recoltat în lipsa unei autorizaţii speciale, Tribunalul a apreciat că nu se poate reţine forma autoratului, ci doar cea a complicităţii la infracţiunea menţionată, dispunând schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 159 din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 159 din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a mai arătat că deşi în cauza de faţă s-ar fi putut pune problema răspunderii penale a persoanei juridice, având în vedere că activitatea de export în lipsa unei autorizaţii speciale a fost efectuată de SC E. SRL, în realizarea obiectului de activitate, trebuie menţionat că, potrivit art. 19¹ alin. (2) C. pen., eventuala răspundere a persoanei juridice nu exclude răspunderea penală a persoanelor fizice care au contribuit, în orice mod, la săvârşirea aceleiaşi infracţiuni.

În privinţa inculpatelor L.N.L. şi P.M.G., Tribunalul a considerat că acestea au sprijinit prin activităţile desfăşurate, astfel cum au fost descrise mai sus, inclusiv prin predarea unor kit-uri de recoltare către U.P.S.R. SRL scoaterea din ţară a sângelui placentar în lipsa unei autorizaţii eliberate de A.N.T. Promovarea firmei şi încheierea de contracte cu părinţii sunt acte care au ajutat la scoaterea din ţară a materialului biologic recoltat, fiind acte de complicitate în sensul art. 26 C. pen.

De asemenea, Tribunalul a reţinut că, astfel cum rezultă şi din declaraţia inculpatei L.N.L., aceasta a acţionat cu intenţie indirectă în săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 159 din Legea nr. 95/2006. Inculpata a precizat că bănuia că firma nu posedă autorizaţia eliberată de A.N.T., dar că nu a adresat nicio întrebare în legătură cu acest aspect celor doi asociaţi ai firmei şi că, în ciuda acestei bănuieli, a comunicat secretarei directorului Spitalului Giuleşti că societatea deţine autorizaţia eliberată de A.N.T., în acelaşi sens fiind şi convorbirea din data de 15 septembrie 2010 purtată de L.N.L. cu inculpata P.M.G. Or, acest mod de a acţiona este specific intenţiei indirecte, inculpata dându-şi seama de consecinţele potenţial periculoase ale faptelor sale şi nefăcând nimic pentru preîntâmpinarea acestui rezultat.

Declaraţiile inculpatei P.M.G., coroborate cu procesele-verbale de redare a convorbirilor interceptate în prezentul dosar confirmă şi în cazul acesteia cunoaşterea lipsei autorizaţiei de import/export pentru sânge placentar.

S-a menţionat că pretinsa necunoaştere de către inculpate a caracterului penal al activităţii desfăşurate în lipsa autorizaţiei nu este de natură să înlăture răspunderea acestora faţă de dispoziţiile art. 51 alin. (4) C. pen.

Pe de altă parte, în cazul celor două inculpate, Tribunalul a apreciat că faptele săvârşite de acestea nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni prin raportare la criteriile prevăzute de art. 18¹ alin. (2) C. pen. Tribunalul a avut în vedere lipsa de antecedente penale a celor două inculpate, atitudinea sinceră a acestora, împrejurările în care acestea au ajuns să săvârşească faptele reţinute în sarcina lor. Astfel, s-a arătat că inculpatele au fost angajate în cadrul societăţii SC E. SRL începând cu luna iunie 2010, primind un salariu de 360 de lei în cazul inculpatei L.N.L., pentru un program de lucru de 4 ore zilnic, şi 540 de lei în cazul inculpatei P.M.G., activitatea desfăşurată de acestea nepresupunând cunoaşterea în detaliu a normelor legale aplicabile. Într-adevăr, inculpatele au continuat să îşi desfăşoare activitatea şi după momentul în care au aflat că societatea nu funcţiona în deplină legalitate, dar nu poate fi ignorat faptul că nu intra în atribuţiile acestora obţinerea autorizaţiei şi că refuzul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu ar fi dus la pierderea locului de muncă, într-o situaţie economică nefavorabilă. S-a apreciat că importantă pentru aprecierea pericolului social al faptelor reţinute în sarcina inculpatelor este şi contribuţia redusă pe care acestea au avut-o la săvârşirea infracţiunii şi faptul că, în concret, interesele persoanelor de la care a avut loc recoltarea de sânge din cordonul ombilical nu au fost vătămate prin scoaterea acestuia din ţară fără autorizaţie specială emisă de A.N.T.

În consecinţă, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. b¹) C. proc. pen., Tribunalul a dispus achitarea celor două inculpate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 159 din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi în baza art. 18¹ alin. (3) C. pen., raportat la art. 91 lit. c) C. pen., a aplicat acestora sancţiunea amenzii cu caracter administrativ în cuantum de 500 de lei în cazul inculpatei L.N.L. şi 1.000 lei în cazul inculpatei P.M.G.

S-a arătat că aplicarea unei amenzi mai ridicate în cazul inculpatei P.M.G. s-a impus prin raportare la contribuţia sa, mai extinsă decât a celeilalte inculpate.

Dacă în privinţa inculpatelor P.M.G. şi L.N.M., Tribunalul a apreciat raportat la elementele prezentate mai sus că faptele lor nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, nu aceeaşi este situaţia în cazul inculpaţilor A.G. şi P.C.

S-a menţionat că aceşti inculpaţi cunoşteau pe deplin necesitatea obţinerii unei autorizaţii din partea A.N.T. şi consecinţele penale ale lipsei acesteia, aspect dovedit de convorbirile telefonice interceptate, dar şi de declaraţiile acestora.

Astfel, la data de 27 august 2010, inculpatul A.G. i-a comunicat inculpatului P.C. că „tre’ să mânăresc ceva, că tre’ să semnez un contract cu una care-mi cere autorizaţie şi tre’ să zic: Domne’, am ceva provizoriu, a expirat, la nu ştiu cât septembrie”, iar la 25 august 2010 îi spune aceluiaşi inculpat „până nu am autorizaţie de la A.N.T. … sunt mai … aşa … sunt mai prudent” şi că „e vorba şi de contracte şi de aşa .. Adică, să ţin io cumva hârtiile, tot ce-ar fi, tot ce-ar fi … să ţin în … Să fie într-o cutie, în maşină, nu ştiu”, iar inculpatul P.C. îi răspunde „Hai, mă, că nu vin ăia, cine poate să vină? Doar ăia de la A.N.T., dar şi ăia ştiu că avem actele depuse la ei”.

Cu toate acestea, inculpaţii au decis să înceapă activitatea punctului de lucru din Bucureşti şi să încheie contracte de recoltare în lipsa autorizaţiei eliberate de A.N.T., acceptând consecinţele faptelor lor.

Având în vedere contribuţia ridicată a celor doi inculpaţi, inculpatul A.G. fiind cel care a organizat întreaga activitate a punctului de lucru din Bucureşti cu sprijinul activ financiar şi moral al inculpatului P.C., faptul că acestora, în calitatea de asociaţi ai SC E. SRL, le incumba obţinerea autorizaţiei şi importanţa normei legale încălcate, Tribunalul a apreciat că faptele săvârşite de aceştia prezintă gradul de pericol social al unor infracţiuni, dispunând condamnarea acestora.

Însă, raportat la lipsa antecedentelor penale, la conduita bună pe care inculpaţii au avut-o în societate anterior faptelor ce fac obiectul prezentului dosar, la faptul că, în concret, sângele ombilical recoltat a fost prelucrat şi depozitat în străinătate de către unităţi autorizate, astfel încât persoanele care au încheiat contracte cu inculpaţii nu au fost prejudiciate, la faptul că inculpaţii au continuat demersurile pentru obţinerea autorizaţiei de import/export pe toată perioada supusă analizei instanţei, aceasta fiind în final eliberată, Tribunalul a apreciat că se impune reţinerea în favoarea acestora de circumstanţe atenuante, conform art. 74 C. pen., cu consecinţa coborârii limitei de pedeapsă conform art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.

Totodată, având în vedere elementele indicate mai sus, Tribunalul a apreciat că aplicarea unei pedepse în cuantum de 3 luni închisoare în cazul ambilor inculpaţi, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani şi 3 luni este suficientă pentru atingerea scopurilor pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen., la alegerea modalităţii de executare contribuind şi faptul că din luna septembrie 2010 până la momentul pronunţării prezentei hotărâri inculpaţii nu au mai avut nici un contact cu legea penală.

Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de fond au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. şi inculpaţii A.G. respectiv P.C.

Prin decizia penală nr. 348 din 11 decembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a dispus respingerea, ca nefondate, a apelurilor declarate de apelanţii-inculpaţi A.G. şi P.C., împotriva sentinţei penale nr. 280 din 06 aprilie 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia I-a penală.

În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală, împotriva sentinţei penale nr. 280 din 06 aprilie 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia I-a penală.

A desfiinţat în parte sentinţa apelată şi rejudecând pe fond a respins, ca neîntemeiată, sesizarea din oficiu întemeiată pe dispoziţiile art. 334 C. proc. pen., privind schimbarea încadrării juridice a infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor P.C. şi L.N.L., respectiv din infracţiunea prevăzută de art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi în consecinţă:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul P.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de organe, ţesuturi sau celule prevăzute de art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpata L.N.L. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de organe, ţesuturi sau celule prevăzute de art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe fiecare apelant-inculpat, la câte 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, aferente apelurilor pe care le-au declarat.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, aferente apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală, au rămas în sarcina statului.

Instanţa de apel a reţinut următoarele:

Primul motiv de apel ce vizează greşita schimbare a încadrării juridice a infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor, pentru inculpaţii P.C. şi L.N.L. din infracţiunile prevăzute de art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 şi art. 159 din Legea nr. 95/2006, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunile prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 26 C. pen., raportat la art. 159 din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; iar pentru inculpata P.M.G. din infracţiunea prevăzute de art. 159 din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 159 din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Deşi criticile cuprinse în acest prim motiv de apel al parchetului se referă la toate schimbările de încadrări juridice dispuse de prima instanţă, cele învederate în susţinerea respectivelor critici vizează în principal schimbarea încadrării juridice a infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor, pentru inculpaţii P.C. şi L.N.L. din infracţiunile prevăzute de art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunile prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în privinţa celorlalte schimbări de încadrări juridice nefiind prezentate argumente care să justifice temeinicia opiniei parchetului.

În consecinţă, Curtea, analizând concluziile primei instanţe care au stat la baza schimbarea încadrării juridice a infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor P.C. şi L.N.L. din infracţiunile prevăzute de art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunile prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a apreciat că în speţă o asemenea schimbare de încadrare juridică nu se impunea.

Astfel, având în vedere conţinutul constitutiv al infracţiunii de trafic de organe, ţesuturi sau celule umane, prevăzute de art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, care constă în „ organizarea sau efectuarea prelevării de organe, ţesuturi sau celule de origine umană pentru transplant, în scopul obţinerii unui profit material pentru donator sau organizator”, a reţinut că elementul material este prevăzut în două variante alternative, respectiv, „organizarea” sau „ efectuarea”.

Întrucât din probele dosarului a rezultat că inculpatul P.C. a fost cel care a finanţat activitatea firmei SC E. SRL, la care era asociat cu inculpatul A.G., iar inculpata L.N.L. în calitate de agent de vânzări a fost cea care a desfăşurat activităţi de promovare a societăţii, a apreciat că în mod greşit a reţinut prima instanţă că aceste fapte exced noţiunii de „organizare” prevăzută ca element material al infracţiunii de trafic de organe, ţesuturi sau celule umane, în textul incriminator, art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, dispunând astfel schimbarea încadrării juridice a acestei infracţiuni reţinute în sarcina celor doi, din forma coautoratului, în forma complicităţii, considerându-i coautori numai pe inculpaţii A.G. şi P.M.G.

Având în vedere că în opinia Curţii, activităţile celor patru inculpaţi, fără a fi identice, s-au conjugat de asemenea natură încât, au contribuit în mod nemijlocit la realizarea elementului material al laturii obiective a infracţiunii de trafic de organe, ţesuturi sau celule umane, prevăzute de art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, în sensul că se circumscriu noţiunii de organizare a activităţii incriminate, a apreciat că nu se impunea reţinerea complicităţii la săvârşirea acestei infracţiuni, pentru inculpaţii L.N.L. şi P.C., aceştia alături de ceilalţi doi inculpaţi, fiind coautori la săvârşirea infracţiunii menţionate.

Pentru aceste considerente, Curtea a apreciat că acest motiv de apel al parchetului este întemeiat.

Referitor la celelalte schimbări de încadrare juridică, dispuse de prima instanţă, cu privire la inculpaţii L.N.L., P.C. şi P.M.G., pe care judecătorul fondului i-a considerat complici la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 159 din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi nu coautori ai acestei infracţiuni, Curtea a respins criticile parchetului ca nefondate.

Astfel, a arătat că instanţa de fond a apreciat în mod corect că autoratul poate fi reţinut doar în sarcina inculpatului A.G., acesta fiind persoana care a organizat scoaterea din ţară a sângelui ombilical recoltat în calitatea sa de director executiv al SC E. SRL prin semnarea contractului de prestare de curierat rapid, pentru transportul de substanţe biologice, cu U.P.S.R. SRL, societatea ce a realizat material transportul celulelor din România. În cazul celorlalţi inculpaţi, care prin activităţile desfăşurate, finanţare în cazul inculpatului P.C., încheierea contractelor în cazul inculpatei P.M.G. şi promovarea activităţii societăţii în cazul inculpatei L.N.M. şi predarea unor colete societăţii de transport, au sprijinit scoaterea din ţară a sângelui recoltat în lipsa unei autorizaţii speciale, este evident, aşa cum a conchis şi instanţa de fond, că nu se poate reţine forma autoratului, ci doar cea a complicităţii la infracţiunea menţionată, dispunându-se întemeiat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzute de art. 159 din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 159 din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Al doilea motiv de apel ce vizează greşita achitare a celor patru inculpaţi pentru infracţiunea prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost considerat nefondat, de către instanţa de prim control judiciar pentru următoarele argumente:

SC E. SRL, a fost înfiinţată în cursul anului 1996, prin asocierea inculpaţilor A.G. şi P.C., având drept scop desfăşurarea de activităţi comerciale licite, aspect dovedit de lipsa vreunei încălcări a normelor penale până în cursul anului 2010 şi de înfiinţarea punctului de lucru din Bucureşti, str. Părintele Galeriu, şi de luarea hotărârii ca acest punct de lucru să funcţioneze sub denumirea de S.S.E. Banca de Celule Stem, aspecte care nu au nici un fel de conotaţii penale.

Încheierea contractelor cu C.B.S.L. şi U.P.S.R. SRL în cursul lunii aprilie 2010 au reprezentat acte necesare în vederea obţinerii autorizaţiei de import/export a sângelui ombilical iar angajarea inculpatelor L.N.L. şi P.M.G. începând cu luna iunie 2010 s-a făcut în vederea desfăşurării unei activităţi permise de lege şi nu în scopul constituirii unui grup infracţional.

Faptul că inculpaţii A.G. şi P.C. au intenţionat să îşi desfăşoare activitatea în deplină legalitate rezultă şi din împrejurarea că, anterior începerii activităţii punctului de lucru din Bucureşti, aceştia au depus la A.N.T. documentaţia necesară pentru obţinerea autorizaţiei de import/export sânge din cordonul ombilical, între momentul depunerii cererii, 07 mai 2010, şi data încheierii primului contract de recoltare şi stocare celule stem, 12 iulie 2010, trecând un interval de peste 2 luni, demersurile pentru obţinerea autorizaţiei continuând ulterior.

Mai mult activitatea inculpatelor L.N.L. şi P.M.G. nu poate fi nici ea înţeleasă ca o activitate de constituire a unui grup infracţional organizat, prin aderare la un astfel de grup, în condiţiile în care un grup infracţional organizat nu poate fi constituit din mai puţin de trei persoane, potrivit art. 2 lit. a) teza întâi din Legea nr. 39/2003.

Din declaraţiile inculpatului A.G. a rezultat că acesta nu le-a adus niciodată la cunoştinţă inculpatelor expres faptul că în lipsa autorizaţiei de import/export eliberată de A.N.T. firma nu îşi poate desfăşura activitatea, fiind astfel puţin probabil ca în momentul angajării inculpatele să fi avut reprezentarea că sunt implicate într-o activitate ilegală.

Cunoaşterea de către acestea pe parcursul desfăşurării activităţii a faptului că societatea nu deţinea autorizaţia de import/export şi continuarea raporturilor de muncă şi în aceste condiţii nu echivalează cu o asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni grave, înţeleasă ca o reuniune cu perspectiva unei durate în timp a mai multor persoane în vederea realizării unui scop infracţional comun, acestea urmărind aducerea la îndeplinire a atribuţiilor de serviciu.

Faţă de cele arătate, instanţa de apel a arătat că, Tribunal, în mod corect, a apreciat că în cazul infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 nu sunt întrunite elementele constitutive, dispunând achitarea tuturor inculpaţilor în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.,

Al treilea motiv de apel vizează greşita achitare a inculpaţilor A.G. şi P.M.G. pentru infracţiunea prevăzute de art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a inculpaţilor P.C. şi L.N.L. pentru infracţiunea prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., arătând următoarele:

Instanţa de control judiciar a subliniat că împărtăşeşte opinia Tribunalului, în sensul că ceea ce interzice art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 este comerţul cu organe, ţesuturi sau celule, fapt demonstrat, în primul rând, de denumirea infracţiunii, dar şi de alin. (2) al articolului. În acest context, profitul interzis de dispoziţiile art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 apare ca fiind un profit ilicit legat de activitatea de comercializare a organelor, ţesuturilor şi celulelor.

Aşa cum s-a arătat, în cauza de faţă nu s-a realizat un astfel de comerţ cu sângele ombilical recoltat, care a rămas, în urma prelucrărilor efectuate, în stăpânirea efectivă a celor de la care a fost prelevat sângele, fiind doar depozitat la o bancă de celule acreditată, şi doar cei de la care s-a realizat prelevarea sângelui au posibilitatea de a dispune de acesta.

Autorizaţia eliberată de A.N.T. societăţii SC E. SRL în luna aprilie 2011 pentru realizarea de import/export de sânge placentar/mostre de sânge din cordonul ombilical a avut în vedere contractele încheiate cu aceeaşi unitate la care s-a realizat prelucrarea mostrelor prelevate de la martorii audiaţi în prezentul dosar, cercetările efectuate nerelevând deficienţe în îndeplinirea obligaţiilor contractuale de către inculpaţi, o astfel de autorizaţie emisă de A.N.T. fiind necesară numai pentru exportul de sânge placentar către o bancă de celule agreată din străinătate sau pentru desfăşurarea de activităţi de bănci de celule.

Aşadar, este evident că nu se poate reţine că inculpaţii ar fi traficat sângele placentar recoltat în scopul obţinerii unui profit material interzis de dispoziţiile art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 sau că organizarea prelevării de celule a fost realizată pentru transplant, ca o consecinţă imediată şi necesară a activităţii de organizare a prelevării de organe, ţesuturi sau celule şi ca sursa a profitului ilicit.

În cazul de faţă, inculpaţii au acţionat nu în vederea transplantului, ci în vederea prelucrării sângelui recoltat şi a stocării celulelor stem rezultate în urma acestei prelucrări, transplantul reprezentând doar o posibilitate în realizarea căreia inculpaţii nu mai au nicio implicare.

Contractele încheiate de SC E. SRL sunt contracte de recoltare şi prelucrare a sângelui din cordonul ombilical şi stocare prin criogenizare a celulelor stem şi urmarea acestor contracte, sângele din cordonul ombilical a fost supus prelucrării pentru prelevarea de celule stem de către Hospital M.A.I., celule stem rezultate fiind stocate în cadrul V.S. din Marea Britanie, aceasta fiind scopul în care inculpaţii au acţionat şi astfel profitul obţinut este legat de activitatea de prelucrare, de stocare şi punerea la dispoziţia persoanelor îndreptăţite a celulelor stem stocate la cerere, iar nu de un transplant viitor ce se poate sau nu realiza.

În consecinţă şi acest motiv de apel a fost respins ca nefondat.

Al patrulea motiv de apel vizează greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor A.G. şi P.C. pentru infracţiunea prevăzută de art. 159 din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 159 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Având în vedere lipsa antecedentelor penale ale celor doi inculpaţi, conduita bună pe care au avut-o în societate anterior faptelor ce fac obiectul prezentului dosar, faptul că, în concret, sângele ombilical recoltat a fost prelucrat şi depozitat în străinătate de către unităţi autorizate, astfel încât persoanele care au încheiat contracte cu inculpaţii nu au fost prejudiciate, împrejurarea că inculpaţii au continuat demersurile pentru obţinerea autorizaţiei de import/export pe toată perioada supusă analizei instanţei, aceasta fiind în final eliberată, Curtea a considerat că instanţa de fond a apreciat întemeiat că se impune reţinerea în favoarea acestora de circumstanţe atenuante, conform art. 74 C. pen., cu consecinţa coborârii limitei de pedeapsă conform art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.

Astfel, aplicarea unei pedepse în cuantum de 3 luni închisoare în cazul ambilor inculpaţi, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani şi 3 luni a fost apreciată ca fiind suficientă pentru atingerea scopurilor pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.

Drept urmare criticile parchetului au fost respinse ca nefondate.

Al cincilea motiv de apel vizează greşita achitare a inculpatelor P.M.G. şi L.N.L. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la scoaterea din ţară de organe, ţesuturi sau celule fără autorizaţia specială emisă de A.N.T. prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 159 din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. b¹) C. proc. pen.,

În cazul celor două inculpate, Tribunalul a apreciat justificat că faptele săvârşite de acestea nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni prin raportare la criteriile prevăzute de art. 18¹ alin. (2) C. pen., respectiv: lipsa de antecedente penale a celor două inculpate, atitudinea sinceră a acestora, împrejurările în care acestea au ajuns să săvârşească faptele reţinute în sarcina lor.

Astfel, inculpatele au fost angajate în cadrul societăţii SC E. SRL începând cu luna iunie 2010, primind un salariu de 360 de lei în cazul inculpatei L.N.L., pentru un program de lucru de 4 ore zilnic, şi 540 de lei în cazul inculpatei P.M.G., activitatea desfăşurată de acestea nepresupunând cunoaşterea în detaliu a normelor legale aplicabile.

Este adevărat că inculpatele au continuat să îşi desfăşoare activitatea şi după momentul în care au aflat că societatea nu funcţiona în deplină legalitate, dar nu poate fi ignorat faptul că nu intra în atribuţiile acestora obţinerea autorizaţiei şi că refuzul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu ar fi dus la pierderea locului de muncă, într-o situaţie economică nefavorabilă.

Aşa cum a apreciat şi prima instanţă, importantă pentru aprecierea pericolului social al faptelor reţinute în sarcina inculpatelor este şi contribuţia redusă pe care acestea au avut-o la săvârşirea infracţiunii şi faptul că, în concret, interesele persoanelor de la care a avut loc recoltarea de sânge din cordonul ombilical nu au fost vătămate prin scoaterea acestuia din ţară fără autorizaţie specială emisă de A.N.T.

În consecinţă, Curtea a respins acest motiv de apel, ca nefondat.

Al şaselea motiv de apel vizează nelegalitatea hotărârii ca urmare a neaplicării dispoziţiei art. 64 lit. c) în cadrul pedepsei complementare, pentru inculpaţii A.G. şi P.C.

Cei doi inculpaţi au fost condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 159 din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 159 din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., text de lege care nu prevede ca obligatorie aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi.

În aceste condiţii, o asemenea pedeapsă complementară ar fi putut fi aplicată numai în condiţiile prevăzute de art. 65 alin. (1) C. pen., dacă pedeapsa principală aplicată ar fi fost de cel puţin 2 ani închisoare, ceea ce nu se regăseşte în speţa de faţă, în care inculpaţii au fost condamnaţi la câte 3 luni închisoare fiecare, cu aplicarea art. 81 C. pen.

Aşadar, criticile parchetului au fost respinse ca nefondate.

Ultimul motiv de apel, vizează omisiunea instanţei de fond de a efectua cercetarea judecătorească cu privire la sumele de bani obţinute de inculpaţi prin săvârşirea infracţiunilor şi de a dispune, în temeiul art. 118 lit. e) C. pen., confiscarea sumelor de bani astfel dobândite, care nu au fost restituite părţilor vătămate şi nici nu au servit la despăgubirea acestora.

Curtea a arătat încă de la început că dintre cele trei infracţiuni pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, numai infracţiunea prevăzute de art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, prevede în conţinutul ei constitutiv scopul obţinerii unui profit material pentru donator sau organizator, această infracţiune putând fi teoretic singura care să aducă un anumit profit ilegal celor în sarcina cărora s-a reţinut săvârşirea ei.

Aşa cum a opinat şi Tribunalului, instanţa de apel a apreciat că scopul normei de incriminare este acela de a proteja caracterul non-profit al transplantului, înţeles ca transferul unor organe, ţesuturi sau celule de la o persoană la alta, ceea ce nu exclude faptul că nicio persoană implicată în efectuarea tehnică a transplantului sau a activităţilor preliminare acestuia nu poate realiza un folos material, întrucât altfel, s-ar ajunge la ideea absurdă ca medicii sau asistenţii implicaţi în aceste operaţiuni să nu beneficieze de nicio remuneraţie pentru activitatea lor şi ca toate activităţile legate de prelevarea de organe şi transplantul acestora să fie gratuite.

În condiţiile în care prima instanţă a ajuns, în urma analizării probelor de la dosar, la concluzia că nu se impune condamnarea inculpaţilor pentru această infracţiune, întrucât nu sunt întrunite elementele ei constitutive, orice alte aspecte ce ar fi putut decurge din reţinerea acestei infracţiuni în sarcina inculpaţilor nu s-au mai impus a fi analizate, printre acestea fiind şi aspectul material, al obţinerii unui eventual profit ilegal.

Totuşi, judecătorul fondului a analizat şi acest aspect, care de altfel a fost reliefat de inculpaţi şi în faţa instanţei de apel, prin declaraţiile pe care le-au dat, din care au rezultat aceleaşi concluzii ca cele ale primei instanţe, în sensul inexistenţei unui asemenea profit, altul decât cel reprezentant de contravaloarea serviciilor puse la dispoziţie de o societate comercială autorizată pentru funcţionare în domeniul transplantului şi a activităţilor adiacente, cum sunt cele legate de băncile de celule.

Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. şi inculpaţii A.G. şi P.C.

Parchetul a critica hotărârile prin prisma cazului de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 17, 18 şi 14 C. proc. pen.

S-a solicitat casarea acestora şi în rejudecare condamnarea inculpaţilor şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 respectiv art. 7 din Legea nr. 39/2003, apreciind ca fiind întrunite elementele constitutive ale acestora, iar probele administrate dovedesc, pe deplin, vinovăţia acestora.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor s-a solicitat majorarea acestora, înlăturarea dispoziţiilor art. 18¹ C. pen., pentru inculpatele L.N. şi P.M. şi condamnarea la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiţionată a executării.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursurile prin prisma criticilor formulate cât şi din oficiu cauza, conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:

A. Inculpaţii au fost trimişi în judecată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. reţinându-se că în perioada aprilie - septembrie 2010 s-au constituit într-un grup infracţional organizat în vederea prelevării de ţesuturi şi celule de origine umană pentru transplant, în scopul obţinerii unui profit pentru organizatori, pe care ulterior le expediau pentru a fi stocate la o firmă din Spania.

S-a reţinut că inculpatul A.G., în calitate de director executiv al S.S.E. – Banca de Celule Stem din cadrul SC E. SRL a încheiat mai multe contracte de recoltare şi prelucrare a sângelui din cordonul ombilical şi stocare prin criogenizare a celulelor stem, substanţele biologice fiind recoltate şi, ulterior, expediate în Spania prin intermediul U.P.S.R. SRL, deşi societatea nu deţinea autorizaţia specială emisă de A.N.T.

Activitatea infracţională derulată de inculpatul A.G. a fost sprijinită de inculpatul P.C., asociat în cadrul SC E. SRL, care a finanţat toate activităţile desfăşurate dar şi de inculpatele L.N. şi P.M.G., care au încheiat contracte cu părinţii de la care s-au recoltat celule şi ţesuturi şi care au transplantat kiturile până la unitatea de expediţie, deşi cunoşteau că societatea nu deţine autorizaţie din partea A.N.T.

În drept faptele au fost încadrate, de acuzare, în dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 158 alin. (1) şi art. 159 din Legea nr. 59/2006 privind reforma în sănătate.

Din probele administrate în faza de urmărire penală şi în cursul cercetării judecătoreşti rezultă că SC E. SRL a fost înfiinţată în cursul anului 1996 avându-i ca asociaţi pe inculpaţii A.G. şi P.C., în obiectul de activitate al acesteia fiind incluse din aprilie 2010, şi alte activităţi referitoare la sănătatea umană.

Astfel cum reţine şi instanţa de fond, la data de 20 aprilie 2010 SC E. SRL, prin intermediul inculpatului A.G., a încheiat cu SC C.B. Madrid un acord de colaborare în baza căruia, această din urmă societate asigura serviciile de procesare a celulelor stem recoltate din sângele ombilical în instalaţiile autorizate din Hospital M.A.I. Madrid, fiind conservate în instalaţiile aparţinând B. S.L. sau cele care aparţineau V.S. din Marea Britanie.

De asemenea, la data de 26 aprilie 2010 între SC E. SRL reprezentată de inculpatul A.G. şi U.P.S.R. SRL s-a încheiat un contract de prestare curierat rapid, pentru transportul substanţelor biologice recoltate de la părinţi.

Pentru desfăşurarea acestor activităţi trebuia obţinut avizul de la A.N.T. astfel că, la data de 7 mai 2010, SC E. SRL a formulat o cerere în acest sens, care iniţial nu a fost aprobată datorită unor lipsuri în documentaţia depusă.

Deşi nu aveau acest aviz, începând cu luna iunie 2010, în cadrul punctului de lucru din Bucureşti al SC E. SRL şi-au desfăşurat activitatea şi inculpatele P.M. şi L.N., fără a cunoaşte însă toate datele privind condiţiile de desfăşurare a activităţii.

Inculpata P.M. avea ca şi atribuţii de serviciu, traducerea actelor în limba spaniolă, purtarea de discuţii cu persoanele care încheiau contractele, respectiv semnarea contractelor pe perioada în care inculpatul A.G. nu se afla în ţară.

La rândul său, inculpata L.N. a început colaborarea cu SC E. SRL la 7 iunie 2010 având ca atribuţii distribuirea materialelor publicitare la mai multe spitale.

Din probele administrate rezultă că în perioada 12 iulie - 20 septembrie 2010 au fost încheiate de S.S.E. un număr de 28 contracte de recoltare şi prelucrare a sângelui din cordonul ombilical şi stocare prin criogenizare a celulelor stem, 6 dintre acestea fiind încheiate de inculpata P.M., iar restul de inculpatul A.G.

În momentul semnării contractelor, martorilor le era încredinţat un kit în care urma să se recolteze sânge din cordonul ombilical, un fragment din cordonul ombilical şi o eprubetă cu sângele mamei, kiturile fiind achiziţionate de la societatea spaniolă de către inculpatul A.G. din fondurile puse la dispoziţie de inculpatul P.C.

Materialul biologic recoltat era expediat în Spania prin intermediul U.P.S.R. SRL, procesate de Centrul Oncologic M.A.I. Madrid, fiind ulterior stocate la banca de celule V.C. din Marea Britanie.

La data de 27 aprilie 2011, urmare completării documentaţiei, SC E. SRL a obţinut autorizaţia de import/export sânge din cordonul ombilical, constatându-se existenţa contractului încheiat de SC E. SRL cu SC C.B. S.L. Madrid şi M.A.I., Madrid, contracte de colaborare care au existat şi anterior încheierii celor 28 de contracte.

Relevant de reţinut este faptul că cererea iniţială de obţinere a autorizaţiei de la A.N.T. a fost respinsă, printre altele, de nedepunerea documentelor de acreditare pentru SC C.B. SL Madrid şi M.A.I.

B. În ceea ce priveşte încadrarea faptelor, Înalta Curte apreciază că nu poate fi reţinută infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, inculpaţii fiind achitaţi de instanţa de fond în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., şi ca atare, critica Parchetului este nefondată.

În opinia Înaltei Curţi, infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 presupune existenţa unei asocieri între cel puţin 3 persoane care să acţioneze în mod coordonat, o anumită perioadă de timp, în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave şi care să urmărească, prin întreaga activitate, obţinerea direct sau indirect a unui beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

Asocierea presupune o activitate autonomă de constituire şi organizare a unei grupări cu scop infracţional spre deosebire de pluralitatea ocazională, ca modalitate a participaţiei penale, care implică săvârşirea în comun a unei fapte prevăzute de legea penală, dar nu subsecvent constituirii într-o asociere, ci exclusiv în vederea executării respectivei infracţiuni, actele comune anterioare comiterii faptei constituind acte pregătitoare menite să asigure executarea rezoluţiei infracţionale.

De asemenea, se impune a fi subliniat că cerinţa privitoare la numărul persoanelor care au constituit asocierea, trebuie verificată prealabil celorlalte condiţii, lipsa acesteia înlăturând caracterul organizat al grupului

În speţă, Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiţia privitoare la numărul persoanelor care au constituit grupul infracţional, în opinia acuzării grupul infracţional a fost constituit din inculpaţii A.G. şi P.C., situaţie care exclude examinarea celorlalte cerinţe impuse de lege.

În atare situaţie, nu se poate reţine nici aderarea şi nici sprijinirea grupului infracţional organizat.

C. În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în sănătate, Înalta Curte consideră că achitarea dispusă de instanţa de fond este legală pentru următoarele considerente:

Legea nr. 95/2006, recunoaşte valoarea şi protecţia corpului uman, cuprinzând reglementări clare în ceea ce priveşte prelevarea şi transplantul de organe, ţesuturi şi celule umane, coordonarea, supravegherea, aprobarea şi implementarea oricăror dispoziţii privind activitatea de transplant revenind A.N.T.

Potrivit acestei reglementări există cel puţin trei principii care trebuie avute în vedere şi anume: fiecare persoană are dreptul la respectul corpului său; corpul uman este inviolabil; corpul uman şi elementele sale (organe, ţesuturi, celule) nu pot face obiectul unui drept patrimonial.

Corpului uman i se aplică principiul nepatrimonialităţii, acelaşi principiu operând şi pentru elementele sale chiar separate de corp (organe, ţesuturi, celule). Legea nr. 95/2006 statuează că prelevarea şi transportul de organe, ţesuturi şi celule umane se pot face numai în scop umanitar, având un caracter altruist şi nu poate constitui obiectul unor acte şi fapte juridice în scopul obţinerii unui folos material sau de altă natură.

Ţesuturile şi celulele de origine umană prelevate pot fi utilizate imediat pentru transplant sau, cum este cazul în speţa analizată, procesate şi depozitate în băncile de ţesuturi şi celule, acreditate sau agreate de A.N.T. Transplantul de ţesuturi sau celule se efectuează numai de aceste bănci.

Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii autorizează asemenea practici, dar le subordonează unor condiţii restrictive. Astfel, prelevarea nu este posibilă decât de la o persoană majoră, cu capacitate de exerciţiu deplină şi cu consimţământul scris, liber, prealabil şi expres. Prin urmare, dacă consimţământul nu a fost liber sau a fost dat ulterior prelevării ori a fost viciat, prelevarea va fi viciată, iar fapta va constitui infracţiune (art. 155 din aceeaşi lege). Mai mult, potrivit art. 144 lit. c) din aceeaşi lege, consimţământul poate fi revocat până în ultimul moment.

Ceea ce se sancţionează prin Legea nr. 95/2006 este efectuarea oricăror activităţi ilicite de prelevare de organe, ţesuturi sau celule umane. Prelevarea nu va putea fi privită ca fiind licită decât dacă a fost efectuată în vederea unei grefe care are un interes terapeutic pentru primitor. Prin urmare, prelevarea de organe, ţesuturi sau celule nu poate avea decât o afectaţiune specială şi anume în scop terapeutic, deci nici măcar pentru cercetare ştiinţifică.

Activitatea de prelevare şi transplant de ţesuturi şi celule umane în scop terapeutic,este reglementată în titlul VI din Legea nr. 95/2006.

Potrivit dispoziţiilor art. 142 lit. d) din aceeaşi lege, prin prelevare se înţelege recoltarea de organe şi/sau ţesuturi şi/sau celule de origine umană sănătoase morfologic şi funcţional, cu excepţia autotransplantului de celule stem când acestea sunt recoltate de la pacient, în vederea realizării unui transplant.

Infracţiunea prevăzută de art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 constă în organizarea şi/sau efectuarea prelevării de organe şi/sau ţesuturi şi/sau celule de origine umană pentru transplant, în scopul obţinerii unui profit material pentru donator sau organizator.

Obiectul juridic special al infracţiunii îl constituie relaţiile sociale referitoare la ocrotirea vieţii şi sănătăţii publice, respectiv acele relaţii sociale periclitate prin prelevarea şi transplantul de ţesuturi şi organe umane contrar prevederilor legii.

De asemenea, sunt ocrotite şi relaţiile sociale privind libertatea referitoare la darea consimţământului în ceea ce priveşte prelevarea şi transplantul de organe.

Latura obiectivă a infracţiunii constă în organizarea şi/sau efectuarea prelevării ori transplantului de organe şi/sau ţesuturi şi/sau celule de origine umană în scopul obţinerii vreunui profit (câştig, foloase) din vânzarea acestora.

Este de observat că legea nu defineşte conceputul de „organizare”, el putând fi înţeles ca o activitate de ademenire sau racolare a unor persoane în scopul efectuării transplantului, identificarea eventualilor cumpărători interesaţi, toate aceste activităţi fiind orientate spre un singur scop şi anume obţinerea unui profit ilicit, fiind lipsit de relevanţă dacă acest scop a fost sau nu atins, fiind suficient ca activitatea ilicită să fie organizată sau efectuată în scopul obţinerii unui profit din vânzare.

Sintagma „efectuarea prelevării de organe” cuprinsă în norma de incriminare presupune acţiunea făptuitorului de a face, de a efectua prelevări ori transplant în scopul prevăzut de legiuitor.

În fine, urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru sănătate, prin nerespectarea unor proceduri legale referitoare la prelevarea sau transplantul de ţesuturi sau organe umane.

Sub aspectul laturii subiective, infracţiunea prevăzută de art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2005 se săvârşeşte numai cu intenţie calificată întrucât norma de incriminare face trimitere la scopul urmărit, respectiv acela al obţinerii unui profit material pentru donator sau organizator.

Sintetizând, apreciem că această infracţiune poate fi reţinută numai atunci când ne aflăm în prezenţa unor activităţi clandestine de organizare sau efectuarea prelevării de organe, în alte condiţii decât cele prevăzute de lege, în scopul obţinerii, prin vânzarea organelor, ţesuturilor, celulelor de origine umană, a unui profit ilicit.

Revenind la speţă, în opinia Înaltei Curţi nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 158 alin. (1) din Legea nr. 159/2006 astfel că, soluţia de achitare pronunţată de prima instanţă şi confirmată în apel este legală.

Din probele administrate rezultă, fără putinţă de tăgadă, că părinţii, persoanele de la care au fost prelevate celule stem recoltate din sânge din cordonul ombilical, şi-au dat consimţământul semnând contractele de recoltare, prelucrare a sângelui şi stocare prin criogenizare a celulelor stem.

Potrivit art. 1.1 Capitolul 1 din contract, obiectul acestuia îl constituie recoltarea, transportul, prelucrare şi stocarea în condiţii de criogenie a celulelor stem, precum şi punerea ulterioară la dispoziţia părţilor, la cerere, a componentelor sângelui de către S.S.

De asemenea, potrivit art. 4.1 Capitolul IV, S.S. va asigura transportul sângelui ombilical exclusiv prin U.P.S.R., companie internaţională de curierat atestată pentru transport probe biologice.

Cât priveşte stocarea şi criogenizarea prevăzută în art. 7.1 al aceluiaşi contract, rezultă că celule stem stocate şi criogenizate de S.S., precum şi celule stem faţă de care părinţii au depus declaraţie de stocare, cu toate că nu îndeplineau toate criteriile de calificare, sunt proprietatea titularului (părini/copil) şi vor fi stocate în condiţii de criogenie în recipiente adecvate care nu sunt proprietatea titularului şi care corespund standardelor în vigoare.

Cât privesc condiţiile de plată, acestea sunt prevăzute în Anexa I a Contractului şi privesc exclusiv cheltuielile aferente operaţiunilor prevăzute în cuprinsul contractului.

Relevant, sub acest aspect, este dispoziţia cuprinsă în art. 8.1. alin. (2) din contract, potrivit cu care „în cazul necalificării sângelui pentru a fi stocat în condiţii de criogenie, se returnează integral sumele achitate, cu excepţia kit-ului de recoltare, în termen de 30 de zile de la data constatării necalificării.”

În atare condiţii, din nicio probă administrată nu rezultă că activitatea desfăşurată de inculpaţi în cadrul SC E. SRL, ar fi avut ca scop organizarea prelevării celulelor stem în scopul obţinerii vreunui profit, a unui folos ilicit din vânzarea acestora, pentru donator sau organizator.

Contractele au fost încheiate în interesul părinţilor care, puteau intra oricând în posesia celulelor stem conservate şi depuse la instituţiile autorizate din Hospital M.A.I. C.S.P., respectiv V.S. din Marea Britanie.

D. Singura infracţiune ce poate fi reţinută în sarcina inculpaţilor, astfel cum au reţinut şi instanţele anterioare, este cea prevăzută de art. 159 din Legea nr. 95/2006 pentru perioada anterioară obţinerii de către SC E. SRL a autorizaţiei de la A.N.T.

Potrivit normei de incriminare, fapta constă în introducerea sau scoaterea din ţară de organe, ţesuturi, celule de origine umană fără autorizaţia specială emisă de A.N.T.

În cauza dedusă judecăţii, această autorizaţie a fost obţinută de SC E. SRL doar la data de 27 aprilie 2011.

Toate contractele au fost încheiate în aceleaşi condiţii şi prin intermediul aceloraşi societăţi avute în vedere de A.N.T. care a dat autorizaţia de import/export de sânge din cordonul ombilical.

E. Cât priveşte individualizarea judiciară a pedepsei, critici comune ale procurorului precum şi ale inculpaţilor A.G. şi P.C., se apreciază că instanţa de fond a evaluat în mod corespunzător atât circumstanţele reale cât şi cele personale ale fiecărui inculpat.

Toate criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., trebuie examinate prin prisma pluralităţii lor, şi nu independent, ele fiind cumulative.

Cercetarea şi evaluarea elementelor ce caracterizează persoana inculpatului este esenţială, pentru că, cu cât s-a făcut o adaptare adecvată a pedepsei cu atât sunt create condiţiile realizării scopului acesteia, astfel cum este reglementat de art. 52 C. pen.

Pedeapsa, ca sancţiune penală, este consecinţa penală pe care legea o atribuie infracţiunii. Nu există infracţiune în afara legii penale deoarece, atâta timp cât un fapt nu intră în sfera ilicitului penal, el nu poate fi infracţiune.

Dar, pentru ca pedeapsa să-şi atingă scopul nu este suficient ca ea să respecte limitele stabilite de legiuitor în norma de incriminare ci, trebuie să îndeplinească, deopotrivă, mai multe calităţi: să fie dreaptă, proporţională, elastică şi divizibilă, reparabilă.

Lipsa uneia sau alteia dintre calităţile enunţate face ca pedeapsa să nu-şi atingă scopul.

În ceea ce priveşte proporţionalitatea pedepsei, aceasta trebuie să fie întotdeauna raţională, adică potrivită cu gravitatea faptei comise. Pedepsele nu trebuie să fie nici prea aspre, nici prea blânde, ci trebuie să aibă o măsură potrivită.

Proporţionalitatea pedepsei, în raport cu încălcarea legii penale, constituie punctul principal în care represiunea ia contact cu ideea de justiţie.

Infracţiunea comisă trebuie analizată prin prisma a trei elemente care produc modificări în exterior şi anume: a) în sfera juridică infracţiunea cauzează o tulburare a echilibrului juridic prin atingerea unui drept, interes sau situaţie juridică proteguită; b) în sfera morală, infracţiunea comisă produce un sentiment de revoltă; c) în sfera socială, infracţiunea comisă face să se nască o nelinişte, o temere pentru viitor, o bănuială că actul comis este simptomul care indică posibilitatea comiterii, în viitor, a unor noi infracţiuni.

Se va avea în vedere, în acest sens, natura şi importanţa valorilor sociale ocrotite şi puse în pericol prin acţiunile ilicite, caracterul şi gravitatea urmărilor, precum şi forma şi gradul de vinovăţie.

Instanţa de fond a avut în vedere toate aceste elementele, aplicând pentru fiecare inculpat o sancţiunea corespunzătoare.

De asemenea, în mod corect, s-a stabilit că faptele inculpatelor L.N. şi P.M. nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, aplicându-se o sancţiune administrativă.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală şi de inculpaţii A.G. şi P.C. împotriva deciziei penale nr. 348 din 11 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Văzând şi dispoziţiile art. 189 – art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală şi de inculpaţii A.G. şi P.C. împotriva deciziei penale nr. 348 din 11 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 375 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărărilor aleşi, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimatele inculpate L.N.L. şi P.M.G., în sumă de câte 75 lei, până la prezentarea apărătorilor aleşi se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 07 octombrie 2013.
← ICCJ. Decizia nr. 3006/2013. Penal. Iniţiere, constituire de... ICCJ. Decizia nr. 3028/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie... →

ICCJ. Decizia nr. 3021/2013. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3021/2013. Penal