ICCJ. Decizia nr. 305/2013. Penal. Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 305/2013
Dosar nr. 1433/33/2011
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2013
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 52/2012 din 4 mai 2012 pronunţată în Dosarul nr. 1433/33/2011, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului C.G.D. pentru comiterea infracţiunii de conducere a unui autoturism pe drumurile publice având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.
A stabilit suma de 100 RON onorariu parţial pentru apărătorul din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, în favoarea Baroului de Avocaţi Cluj.
Cheltuielile judiciare s-a dispus a rămâne în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj din data de 26 octombrie 2011, emis în Dosarul nr. 282/P/2011, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului C.G.D. sub aspectul comiterii infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având în sânge o alcoolemie peste limita legală, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut, în esenţă, că inculpatul C.G.D., în ziua de 11 mai 2011, în jurul orelor 13:00, în timp ce se afla în coloană şi conducea autoturismul său în oraşul Dej, pe fondul neatenţiei cauzate de consumul de băuturi alcoolice, a intrat în coliziune cu autoturismul condus de martora K.R.M. şi, pentru a nu fi identificat de către organele de poliţie în stare de ebrietate, a părăsit locul faptei fără a-şi declina identitatea şi fără a înmâna martorei poliţa de asigurare, fiind depistat la domiciliul său pe baza plăcuţei de înmatriculare a autoturismului, abandonată la locul coliziunii. În urma recoltării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, s-a constatat că inculpatul avea o alcoolemie de 2,80 gr‰ alcool pur în sânge la ora primei recoltări (14:25) şi, respectiv, de 2,65 gr‰ alcool pur în sânge la ora celei de a doua recoltări (15:25).
Audiat atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei, inculpatul a negat comiterea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, arătând că nu a consumat băuturi alcoolice anterior conducerii autoturismului pe drumurile publice, că după ce a provocat evenimentul rutier s-a deplasat la domiciliu unde a ajuns în jurul orelor 13:15 şi că, începând cu orele 13:50, într-un interval de 5-6 minute, a consumat circa 400-470 ml de vişinată cu o tărie alcoolică de cca. 40%, fără aport alimentar (dos.fond, dos.u.p.).
În cauză au fost audiaţi martorii K.R.M. (dos.u.p., dos.fond), K.D. (dos.u.p., dos.fond), V.M. (dos.u.p., dos.fond), L.R. (dos.u.p., dos.fond), C.O. (dos.u.p., dos.fond), G.R. (dos.u.p., dos.fond) şi s-au depus la dosar, buletinul de testare cu aparatul alcoolscop (dos.u.p.), buletinul de analiză toxicologică a alcoolemiei din 18 mai 2011 (dos.u.p.) şi rapoartele de calcul retroactiv al alcoolemiei, din 13 decembrie 2011 (dos.fond) şi 28 martie 2012 (dos.fond).
Procedând la soluţionarea cauzei pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, Curtea a constatat următoarele:
În data de 11 mai 2011, în jurul orelor 12:50-13:00, martora K.R.M. se afla în trafic în municipiul Dej, conducând autoturismul său marca D.. Pe scaunul din dreapta al autoturismului se afla martorul K.D., soţul martorei K.R.M..
La un moment dat s-a format o coloană de maşini, fapt ce a impus reducerea vitezei de rulare, împrejurare în care martora a simţit un şoc şi a auzit o bufnitură. Realizând că fusese tamponată în partea din spate a maşinii, martora a oprit autoturismul, a coborât împreună cu soţul său şi au constatat că maşina prezenta avarii în partea din spate. În continuare, martora s-a deplasat către maşina care generase incidentul, un autoturism marca „L.” de culoare albă şi s-a adresat şoferului, inculpatul din cauză, întrebându-l „ce-ai făcut domnule”.
Martora a relatat că inculpatul, care era singur în autoturism, a coborât din maşină, a examinat cele două autoturisme şi s-a obligat să repare avariile produse acestora. A mai relatat martora că inculpatul era speriat, agitat, transpira abundent şi era roşu la faţă, iar potrivit susţinerilor din prima declaraţie, mirosea a alcool (dos.u.p.). În momentul în care martora i-a spus inculpatului „domnule, tu eşti beat” sau „băut”, acesta s-a urcat în maşină şi a plecat, fără a da informaţii privind identitatea sa şi fără a-i remite asigurarea.
În aceste condiţii martora i-a cerut soţului său, martorul K.D., să anunţe organele de poliţie pentru a se proceda la identificarea persoanei responsabile de incidentul din trafic în vederea reparării pagubei şi pentru că avea impresia că inculpatul este băut.
La locul evenimentului a fost îndrumat martorul V.M., poliţist în cadrul Biroului Poliţiei Rutiere Dej, căruia martora K.R.M. i-a relatat că maşina condusă de ea a fost tamponată în trafic de o maşină condusă de o persoană care e posibil să fi fost sub influenţa băuturilor alcoolice şi care a părăsit locul evenimentului rutier. La locul faptei a fost găsită plăcuţa de înmatriculare din partea faţă a maşinii condusă de inculpat, pe baza căreia s-a reuşit identificarea acestuia.
În continuare, martorul V.M. s-a deplasat la domiciliul inculpatului şi, împreună cu părinţii acestuia, în jurul orelor 14,00, au intrat în apartament unde l-au găsit pe inculpat dormind pe patul din dormitor. Martorul a precizat că în momentul în care a intrat în casă a observat lângă piciorul patului în care dormea inculpatul un recipient din plastic cu capacitatea de o jumătate de litru în care se mai afla „un deget” de vişinată, recipient care a fost dus în bucătărie de către tatăl inculpatului.
Cu privire la recipientul respectiv, martora C.O., mama inculpatului, a arătat că personal a văzut în dimineaţa zilei de 11 mai 2011, că soţia inculpatului a pregătit o masă festivă ocazionată de sărbătorirea zilei de naştere a fetiţei lor, iar printre produsele puse pe masă se afla şi o sticlă din plastic de o jumătate de litru conţinând vişinată.
După ce au reuşit să-l trezească pe inculpat, părinţii acestuia şi martorul V.M. au constatat că este în stare avansată de ebrietate.
În continuare, inculpatul a fost condus la Spitalul din Dej pentru recoltarea probelor biologice. Potrivit buletinului de analiză toxicologică a alcoolemiei din 18 mai 2011 inculpatul a prezentat o alcoolemie de 2,80 gr.‰ la ora 14:25 şi o alcoolemie de 2,65 gr.‰ la ora 15:25 (dos.u.p.).
La ora 14:36 s-a procedat la testarea cu aparatul etilotest ARZE 0080, rezultatul fiind de 1,44 mg/l alcool pur în aerul respirat (dos.u.p.).
În cursul judecăţii s-a dispus, iniţial, efectuarea unei expertize pentru stabilirea calcului retroactiv al alcoolemiei, exclusiv, pe baza valorilor rezultate în urma recoltării probelor biologice şi avându-se în vedere ora identificării în trafic a inculpatului şi orele la care s-a procedat la recoltarea de probe biologice.
Potrivit Raportului de expertiză medico-legală din 13 decembrie 2011 al I.M.L. Cluj Napoca (dos.fond), la ora evenimentului rutier inculpatul putea avea o alcoolemie cu o valoarea teoretică apropiată de 3,00 gr.‰.
Coroborând valoarea alcoolemiei rezultată după prima recoltare cu cea rezultată la testarea cu aparatul etilotest (ştiut fiind că valoarea alcoolului pur în aerul expirat este echivalentul unei valori duble a alcoolului în sânge, în cazul de faţă cel puţin 2,88 gr.‰) şi constatând că testarea cu aparatul etilotest s-a realizat în intervalul de timp scurs între cele două recoltări de probe biologice, Curtea a reţinut că valoarea alcoolemiei, cel puţin începând cu prima recoltare era în creştere, ceea ce nu justifică valoarea alcoolemiei stabilită retroactiv potrivit expertizei de mai sus, valoare care, comparativ cu cea rezultată la prima recoltare, de 2,80 gr.‰, indică o descreştere a valorii acesteia.
Aceste împrejurări, coroborate cu declaraţiile martorilor care au găsit în locuinţa inculpatului un recipient gol în care s-a aflat băutură alcoolică, a condus curtea la concluzia că sunt reale susţinerile constante ale inculpatului potrivit cărora a consumat băuturi alcoolice ulterior şi nu înainte de producerea evenimentului rutier.
În acest context, Curtea a dispus efectuarea unei noi expertize pentru stabilirea calcului retroactiv al alcoolemiei, la întocmirea căreia a solicitat să se aibă în vedere atât valorile rezultate în urma recoltărilor probelor biologice şi rezultatul testării alcooltest, cât şi consumul declarat de inculpat.
Potrivit Raportului de expertiză medico-legală de calcul retroactiv al alcoolemiei din 28 martie 2012 a I.M.L. Cluj Napoca (dos.fond), din consumul declarat, inculpatul ar fi realizat o alcoolemie maximă teoretică de 2,40-2,50 gr‰ la 30-45 minute de la terminarea consumului, iar prin corelarea datelor obţinute prin efectuarea calculului matematic teoretic cu valorile alcoolemiilor stabilite la analiză se constată o concordanţă relativă între alcoolemia teoretică rezultată din datele de consum declarat de inculpat şi valorile certe stabilite la analiză.
Inculpatul a declarat că a început să consume băuturi alcoolice în jurul orelor 13:50, pe parcursul a 5-6 minute, acţiunea finalizându-se în jurul orelor 13:55-13:56. Aceasta presupune că la circa 30 minute după acest moment, şi care s-a situat în jurul orelor 14:25 inculpatul ar fi avut alcoolemia maximă teoretică, de 2,40-2,50 gr.‰.
Având în vedere că la aceeaşi oră s-a procedat şi la recoltarea de probe biologice, rezultând o alcoolemie de 2,80 gr.‰ (şi, respectiv, o diferenţă valorică de 0,30 gr.‰), concluzia care se desprinde este aceea că inculpatul a consumat băuturi alcoolice anterior evenimentului rutier, concluzie care este susţinută şi de declaraţia martorei K.R.M. care a constatat că inculpatul emana miros de băuturi alcoolice.
De altfel, concluziile exprimate în ultimul raport de calcul retroactiv al alcoolemiei arată că la ora evenimentului rutier inculpatul putea avea o alcoolemie cu o valoare teoretică cuprinsă între 0,50-1,25 gr.‰, valoare care se datorează unui consum de alcool nedeclarat, anterior evenimentului rutier.
Faţă de toate aceste aspecte, Curtea a concluzionat că, deşi s-a probat că inculpatul a consumat băuturi alcoolice anterior conducerii în trafic a autoturismului, în cauză nu s-a dovedit indubitabil că valoarea alcoolemiei era situată peste valoarea minimă prevăzută de lege, de 0,80 gr.‰, situaţie în care fapta sa poate avea valenţele unei contravenţii. Deşi potrivit ultimei probe ştiinţifice administrate în cauză se indică pentru ora evenimentului rutier o valoare teoretică a alcoolemiei cuprinsă în intervalul 0,50-1,25 gr.‰, având în vedere valoarea minimă stabilită şi luând în considerare marja ridicată a valorilor menţionate, Curtea a considerat că în cauză există un dubiu care profită inculpatului.
Prin urmare, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., instanţa de fond a dispus achitarea inculpatului C.G.D. pentru comiterea infracţiunii de conducerea a unui autoturism pe drumurile publice având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.
Împotriva sentinţei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj care a solicitat condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În opinia parchetului, soluţia de achitare a inculpatului dispusă de instanţa de fond este rezultatul unei analize eronate a materialului probator administrat în cauză care dovedeşte fără dubiu vinovăţia inculpatului în comiterea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată.
În susţinerea orală a recursului, procurorul a cerut ca inculpatul să execute pedeapsa în condiţii de detenţie.
Examinând hotărârea atacată atât prin prisma motivelor invocate de parchet, cât şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de parchet este fondat.
Intimatul inculpat C.G.D., comisar de penitenciar, a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, constând în aceea că în data de 11 mai 2011, în jurul orelor 13:00 a condus pe drumurile publice din municipiul Dej autoturismul proprietate personală marca L. având o îmbibaţie alcoolică de 2,80 gr.‰ alcool pur în sânge.
Contrar celor reţinute de instanţa de fond şi în acord cu susţinerile parchetului, Înalta Curte constată că vinovăţia intimatului inculpat în comiterea infracţiunii susmenţionate rezultă fără dubiu din probele administrate în cauză şi anume, declaraţiile martorilor K.R.M., K.D., V.M., L.R., C.O., G.R., buletinul de analiză toxicologică a alcoolemiei şi cele două rapoarte de calcul retroactiv al alcoolemiei care infirmă apărările formulate de inculpat în sensul că a consumat băuturi alcoolice după producerea evenimentului rutier soldat cu tamponarea autoturismului condus de martora K.R.M..
În declaraţia dată la organul de urmărire penală, martora K.R.M. a precizat că în data de 11 mai 2011, în jurul orelor 12:50 când s-a produs evenimentul rutier „a simţit că inculpatul mirosea a alcool” şi că acesta a plecat grăbit de la faţa locului.
Declaraţia martorei K.R.M. se coroborează cu declaraţia martorului V.M., agentul de la poliţia rutieră care s-a deplasat la faţa locului urmare intervenţiei făcută la serviciul 112 de către martorul K.D., soţul martorei K.R.M. şi care la momentul producerii evenimentului rutier se afla pe locul din dreapta faţă al autoturismului condus de martoră.
Martorul V.M. a declarat că deşi nu a fost prezent la momentul producerii impactului între autoturismul condus de inculpat şi autoturismul condus de martora K.R.M., ajuns la scurt timp la faţa locului a fost încunoştinţat de aceasta că maşina pe care ea o conducea a fost tamponată de un autoturism marca L. de culoare albă al cărui şofer era sub influenţa băuturilor alcoolice şi care nu a rămas la faţa locului. Acelaşi martor a mai declarat că martorul K.D. i-a spus că persoana care conducea autoturismul Dacia L. era băut şi abia se ţinea pe picioare.
Chiar dacă alcoolemia pe care a avut-o intimatul inculpat la momentul producerii evenimentului rutier nu se stabileşte pe baza declaraţiilor de martori, Înalta Curte constată că declaraţiile martorilor susmenţionaţi se coroborează cu concluziile buletinului de analiză toxicologică alcoolemie din 18 mai 2011 din care rezultă că la ora primei recoltări de probe biologice - 14:25 - inculpatul avea o alcoolemie de 2,80 gr.‰, iar la ora celei de-a doua recoltări - 15:25 - inculpatul avea o alcoolemie de 2,65‰ (dosar urmărire penală).
Între cele două recoltări, respectiv la ora 14:36, intimatul inculpat a fost testat cu fiola alcooltest, rezultând o valoare de 1,44 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Primul raport de expertiză medico-legală prin care s-a calculat retroactiv alcoolemia, efectuat în cursul cercetării judecătoreşti, exclusiv pe baza valorilor alcoolemiilor stabilite la analiză- aşa cum s-a solicitat de către instanţa de fond- a stabilit, ţinând cont de faza toxicocinetică raportată la intervalul de timp scurs între evenimentul rutier şi prima recoltare a probelor biologice- că la ora evenimentului rutier, în intervalul orar 12:50-13:00, intimatul inculpat putea avea o alcoolemie apropiată de 3,00 gr.‰.
În aceste condiţii, este evident că în momentul recoltării probelor de sânge (orele 14:25, respectiv, 15:25), alcoolemia se afla în curbă descendentă şi că la ora producerii evenimentului rutier (care este anterioară celor la care s-a realizat recoltarea probelor biologice) inculpatul avea o alcoolemie cu mult peste limita legală.
În fundamentarea soluţiei de achitare, instanţa de fond şi-a însuşit varianta apărării bazată pe declaraţiile inculpatului care, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza cercetării judecătoreşti a susţinut că nu a consumat băuturi alcoolice înainte de producerea evenimentului rutier şi că ulterior acestuia, de supărare, s-a deplasat la domiciliu unde a băut 490 ml vişinată - tărie 400 - în intervalul orar 13:50-13:55.
În susţinerea acestei apărări inculpatul a invocat declaraţiile mamei sale, martora C.O. (dosar urmărire penală, dosar instanţă) care a arătat că în dimineaţa zilei de 11 mai 2011 a văzut pe masa din locuinţa acestuia o sticlă cu vişinată, având capacitatea de 500 ml, iar la orele 14:00 când a intrat în casa inculpatului împreună cu poliţistul - martorul V.M. - a observat că sticla respectivă era goală în proporţie de 90%, precum şi declaraţiile martorului V.M. (dosar urmărire penală, dosar instanţă) care a confirmat că a văzut în locuinţa inculpatului o sticlă de 500 ml în care se mai afla”un deget” dintr-o băutură, probabil vişinată.
În opinia Înaltei Curţi, apărarea intimatului inculpat este nerealistă şi infirmată de probele administrate în cauză.
Este de notorietate faptul că o persoană normală nu poate consuma într-un interval de timp de 5 minute, 500 ml băutură alcoolică, tărie 400 aşa cum a afirmat inculpatul, mai ales că acesta suferă de afecţiuni ale ficatului şi stomacului, iar medicul i-a interzis să consume alcool (dosar urmărire penală, dosar instanţă).
Pe de altă parte, este de neînţeles atitudinea inculpatului care potrivit propriilor susţineri, ajungând acasă în jurul orelor 13:15, supărat fiind din cauza evenimentului rutier în care a fost implicat (o simplă tamponare) nu a consumat imediat alcool ci a aşteptat până în jurul orelor 13:50 când, dintr-o dată a luat hotărârea de a consuma cantitatea de 490 ml vişinată existentă în sticla găsită de organul de poliţie în locuinţa sa.
Mai mult, inculpatul a fost în măsură să precizeze cu exactitate ora la care a ajuns acasă, ora la care a început să consume alcool, ora la care au venit poliţistul şi mama sa, deşi aceştia din urmă au precizat că la orele 14:00, când au intrat în locuinţa inculpatului, acesta era în stare avansată de ebrietate şi de abia se putea ţine pe picioare (dosar urmărire penală).
În plus, dacă la momentul producerii evenimentului rutier, inculpatul nu se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, nu se explică graba acestuia de a părăsi locul faptei, aspect confirmat de martorii K.R.M. şi K.D. care au solicitat sprijinul organelor de poliţie pentru că inculpatul, deşi vinovat de tamponarea autoturismelor, a refuzat să le remită asigurarea necesară pentru repararea maşinii.
Referitor la cel de-al doilea raport de expertiză medico-legală dispus de instanţa de fond la cererea apărării, pentru stabilirea calculului retroactiv al alcoolemiei şi care concluzionează că la ora producerii evenimentului rutier inculpatul putea avea o alcoolemie teoretică cuprinsă între 0,50 şi 1,25 gr.%o, valoare ce se datorează unui consum de alcool nedeclarat, anterior evenimentului rutier, Înalta Curte constată că este neconcludent şi se impunea a fi înlăturat de către instanţa de fond din ansamblul probator administrat în cauză.
Pe de o parte, actul medico-legal sus-menţionat se bazează exclusiv pe consumul de băuturi alcoolice declarat de inculpat şi nu explică în ce condiţii acesta putea avea la ora evenimentului rutier o alcoolemie de 0,50 gr.‰ şi în ce condiţii alcoolemia putea fi de 1,25 gr.‰, iar pe de altă parte nu se coroborează nici cu concluziile buletinului de analiză toxicologică alcoolemie care atestă că la 25 de minute după terminarea presupusului consum de băuturi alcoolice, inculpatul avea o alcoolemie de 2,80 gr.‰ (dosar urmărire penală) şi nu de 2,40 – 2,50 gr.‰ aşa cum se sugerează în acest nou raport de expertiză medico-legală (dosar instanţă fond).
Mai mult, în noul raport de expertiză medico-legală, se reţine o perioadă de absorbţie a alcoolului în organism de 30-45 minute. Or, martorii C.O. şi V.M. au declarat că la ora 14:00 când l-au găsit pe inculpat în locuinţa sa, acesta se afla într-o stare avansată de ebrietate, de abia se putea ţine pe picioare (dosar urmărire penală).
Nu în ultimul rând, în aprecierea neconcludenţei pentru cauză a noului raport de expertiză medico-legală, Înalta Curte constată că, deşi instanţa de fond a concluzionat că susţinerile constante ale inculpatului în sensul că a consumat băuturi alcoolice după producerea evenimentului rutier sunt reale, actul medico-legal avut în vedere la motivarea sentinţei reţine contrariul şi anume, că inculpatul nu a fost sincer întrucât „alcoolemia teoretică stabilită se datorează unui consum de alcool nedeclarat, anterior evenimentului”.
În consecinţă, Înalta Curte, reţinând că la data de 11 mai 2011, în jurul orelor 13:00, intimatul inculpat C.G.D. a condus autoturismul proprietate personală pe drumurile publice din mun. Dej, având o îmbibaţie alcoolică de 2,80 gr.‰ alcool pur în sânge, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G nr. 195/2002, republicată, va dispune condamnarea acestuia.
La individualizarea pedepsei se vor avea în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv modul şi împrejurările comiterii faptei, gradul ridicat de pericol social concret al acesteia, limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege care incriminează infracţiunea dedusă judecăţii, datele privind persoana inculpatului, criterii în raport de care se apreciază ca scopul preventiv şi educativ al sancţiunii cerut de art. 52 C. pen. se poate realiza şi fără executarea efectivă a pedepsei în condiţii de detenţie aşa cum s-a solicitat în concluziile orale ale procurorului de şedinţă.
Este adevărat că valoarea alcoolemiei este una ridicată, că inculpatul a negat faptul că a consumat băuturi alcoolice anterior producerii evenimentului rutier soldat cu tamponarea autoturismului care circula în faţa sa şi că identificarea sa a fost posibilă, în principal, datorită împrejurării că la locul faptei a fost găsită plăcuţa cu numărul de înmatriculare al autoturismului pe care îl conducea, aspecte care imprimă faptei un pericol social ridicat.
Dar, tot atât de adevărat este faptul că la individualizarea pedepsei trebuie avute în vedere nu numai împrejurările ce agravează răspunderea penală, ci şi cele ce atenuează o atare răspundere, precum şi datele privind persoana inculpatului. Referitor la acest din urmă aspect, Înalta Curte reţine că inculpatul este la primul contact cu legea penală, anterior a avut o conduită corespunzătoare, evenimentul rutier în care a fost implicat nu s-a soldat cu victime, elemente care sunt de natură a duce la concluzia că pronunţarea faţă de inculpat a condamnării la pedeapsa închisorii de 1 an şi 8 luni în condiţiile art. 861 C. pen. constituie un avertisment pentru acesta şi chiar fără executarea pedepsei nu va mai săvârşi infracţiuni.
Inculpatului i se va interzice exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b C. pen., ca pedeapsă accesorie, pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere urmărind a fi suspendată şi executarea pedepselor accesorii.
Pe durata termenului de încercare stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 862 C. pen., inculpatul urmează a se supune măsurilor de supraveghere prevăzute în art. 863 alin. (1) lit. a)-d) C. pen..
I se va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. proc. pen..
În consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, se va casa sentinţa şi se va dispune condamnarea intimatului inculpat C.G.D. pentru infracţiunea prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/ 2002, republicată.
În baza art. 192 alin. (1) C. proc. pen., intimatul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în faza de urmărire penală, în primă instanţă şi în recurs.
Potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului declarat de parchet rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva sentinţei penale nr. 52 din 04 mai 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, privind pe intimatul inculpat C.G.D..
Casează în totalitate sentinţa recurată şi rejudecând:
În baza art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, condamnă pe inculpatul C.G.D. la pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui autoturism pe drumurile publice având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală.
În baza art. 861 C. pen. suspendă executarea pedepsei aplicată inculpatului sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 4 ani, stabilit în condiţiile art. 862 C. pen..
Pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere prev. de art. 863 alin. (1) lit. a)-d) C. pen.:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor din cadrul Tribunalului Cluj;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În baza art. 359 C. proc. pen., atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţilor art. 864 C. pen..
Obligă pe inculpatul C.G.D. la plata sumei de 270,76 RON cheltuieli judiciare în faza de urmărire penală, din care 140,76 RON reprezentând contravaloarea analizei toxicologice şi la 400 RON cheltuieli judiciare către stat la instanţa de fond, onorariul în sumă de 100 RON cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul în sumă de 200 RON cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în recurs, pentru intimatul inculpat C.G.D., se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 30 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 306/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 303/2013. Penal. Infracţiuni privind... → |
|---|
