ICCJ. Decizia nr. 307/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 307/2013
Dosar nr. 3186/63/2012
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2013
Deliberând asupra recursurilor de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 258 de la 18 iunie 2012, pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul cu nr. 3186/63/2012, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, iar în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.A.A. (născut la data de 10 martie 1992 în B., judeţul Dolj, domiciliat în cornuna G.M., sat G.M., judeţul Dolj, fără antecedente penale) la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.; s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.; în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi art. 350 C. proc. pen.; s-a dedus din pedeapsa închisorii perioada detenţiei preventive de la 25 februarie 2012 la zi şi s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.
S-a respins ca tardivă acţiunea civilă promovată în cauză de partea civilă R.T.F.; s-a admis acţiunea civilă promovată în cauză de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă C. şi a fost obligat inculpatul la plata sumei de 4.092,15 RON despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă C., reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea civilă R.T.F.; a fost obligat inculpatul la 1.500 RON cheltuieli judiciare către partea civilă R.T.F. şi la 700 RON cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul nr. 124/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul B.A.A. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., constând în fapt în aceea că în seara de 24 februarie 2011, un grup de tineri din municipiul Băileşti format din numiţii D.S., D.C., R.A., T.A. şi un anume T. (a cărei identitate nu a fost depistată), s-au deplasat cu autoturismul proprietatea numitului T.A. în comuna G.M., la discoteca Y.C. ce aparţine SC C.A. SRL, unde au rămas până noaptea târziu.
Aici, numitul D.S. s-a întâlnit cu inculpatul B.A.A. şi împreună cu acesta a consumat băuturi alcoolice până în jurul orelor 01.00 când împreună cu cei cu care venise au hotărât să plece spre municipiul Băileşti. La plecare, numiţii D.S. şi D.C. au fost conduşi de inculpat până la ieşirea din club unde s-au întâlnit cu partea vătămată R.T.F., care şi aceasta venise din municipiul Băileşti unde domiciliază, la aceiaşi discotecă din comuna G.M.
În aceste împrejurări, R.T.F. i-a cerut numitului D.S. să-l ia şi pe el spre casă cu autoturismul lui T.A., iar D.S. i-a relatat că nu poate să-l ia întrucât nu este autoturismul său şi nici nu are loc în acesta întrucât sunt deja cinci persoane. Auzind acestea partea vătămată, care se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, a adresat injurii fraţilor D. motiv ce I-a determinat pe inculpatul B.A.A. să intervină şi să-i ceară lui R.T.F. să înceteze cu injuriile.
Astfel, între cei doi a izbucnit un conflict verbal în timpul căruia şi-au adresat injurii reciproc după care datorită faptului că partea vătămată s-a apropiat de inculpat şi la împins pe acesta conflictul verbal a degenerat cei doi lovindu-se reciproc.
Deşi era ţinut de braţe de fraţii Durac să nu se deplaseze spre partea vătămată, inculpatul a scăpat şi s-a deplasat în locul în care se afla partea vătămată R.T.F., a scos din buzunar un briceag pe care-l avea asupra sa şi, cu acesta, i-a aplicat o lovitură acestuia în abdomen.
Astfel s-a încheiat conflictul între inculpat şi partea vătămată, cei doi deplasându-se în direcţii diferite.
Imediat după săvârşirea faptei, inculpatul s-a deplasat pe drumul principal spre municipiul Craiova şi, după ce a parcurs circa 100 m., a aruncat briceagul folosit la săvârşirea faptei. Deşi a fost căutat cu ocazia cercetărilor efectuate la faţa locului, briceagul folosit de inculpat nu a mai fost găsit.
Ulterior, inculpatul s-a deplasat cu autoturismul lui T.A. la domiciliul său, situat în comuna G.M., la ieşirea spre municipiul Băileşti.
După ce a coborât din autoturism, inculpatul B.A.A. l-a apelat telefonic pe martorul D.S. şi i-a relatat că îl înjunghiase pe R.T.F. şi i-a cerut să fie atent ce va declara la poliţie.
Datorită loviturii primite, partea vătămată a fost transportat la Spitalul nr. 1 C., unde a fost internat şi i s-au acordat îngrijirile medicale necesare.
Potrivit raportului de constatare medico-legală al I.M.L. Craiova, partea vătămată a suferit leziuni pentru vindecarea cărora au fost necesare 30-35 zile îngrijiri medicale, iar leziunile traumatice au pus în primejdie viaţa acestuia.
În drept, fapta inculpatului B.A.A., săvârşită în condiţiile mai sus expuse, întruneşte elementele constitutive ale unei tentative la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.
Inculpatul, în vârstă de 20 ani, nu figurează în evidenţe cu condamnări penale, pe parcursul anchetei desfăşurată în cauză a manifestat o atitudine cooperantă cu organele de anchetă, a absolvit şcoala profesională, locuieşte cu părinţii şi cu un frate mai mare, iar anterior comiterii faptei nu avea un loc de muncă stabil, ocupându-se în principal de creşterea şi îngrijirea animalelor deţinute de familie. În comunitate, atât inculpatul cât şi familia au avut o imagine pozitivă. În antecedenţa comportamentală a inculpatului, potrivit referatului de evaluare a acestuia, s-a concluzionat că există un anumit nivel de agresivitate (anterior infracţiunii comise, inculpatul a manifestat doar agresivitate verbală care a luat forma injuriilor), favorizată de impulsivitatea inculpatului şi de consumul de alcool.
Având în vedere toate cele arătate şi reţinând vinovăţia inculpatului, instanţa de fond l-a condamnat la pedeapsa închisorii, iar la individualizarea pedepsei s-au avut în vedere: criteriile generale de individualizare a pedepselor, aşa după cum sunt prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv: gradul de pericol social ridicat al faptei, urmarea produsă, limitele speciale de pedeapsă prevăzută de textul de lege sancţionator, reducerea legală a limitelor de pedeapsă astfel cum rezultă din prevederile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale, vârsta acestuia, comportamentul anterior comiterii faptei care i-a conturat o imagine pozitivă în comunitatea din care provine, aspecte ce se circumscriu dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., dispoziţiile art. 76 lit. b) C. pen.
Astfel, s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., natura infracţiunii comise, modul de comitere a faptei demonstrând că inculpatul este incompatibil cu exerciţiul drepturilor prevăzute de textul de lege, respectiv cu dreptul de a fi ales în cadrul autorităţilor publice sau în funcţii elective publice şi cu dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat.
Luând în considerare aceleaşi argumente şi reţinând şi dispoziţiile art. 71 C. pen., instanţa de fond a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
Referitor la latura civilă a cauzei, instanţa de fond a constatat că, pe parcursul urmăririi penale, partea vătămată R.T.F. nu s-a constituit parte civilă, optând pentru formularea unor eventuale pretenţii în faţa instanţei de judecată, iar la termenul de judecată din data de 9 aprilie 2012, în conformitate cu art. 291 alin. (3) C. proc. pen., partea vătămată a primit termen în cunoştinţă, instanţa solicitându-i să-şi precizeze poziţia cu privire la constituirea sa ca parte civilă în procesul penal. Momentul de a-şi manifesta această opţiune a fost amânat de partea vătămată pentru termenul din data de 18 iunie 2012, adică ulterior termenului din data de 7 mai 2012, când instanţa, în conformitate cu art. 322 C. proc. pen., a dat citire actului de sesizare al instanţei. Pentru aceste considerente, s-a respins ca tardivă acţiunea civilă promovată în cauză de partea civilă R.T.F.
În ceea ce priveşte acţiunea civilă promovată în cauză de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă C., prin adresa din 4 mai 2012, instanţa de fond a dispus admiterea acesteia şi obligarea inculpatului la plata sumei de 4.092,15 RON despăgubiri civile către unitatea medicală menţionată, reprezentând cheltuielile efectuate cu spitalizarea părţii civile R.T.F.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe Lângă Tribunalul Dolj, inculpatul B.A.A., şi partea civilă R.T.F.
Ministerul Public a criticat hotărârea instanţei de fond, cerând desfiinţarea hotărârii, deoarece aceasta este nelegală, în condiţiile în care instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 şi este netemeinică în raport cu modul de individualizare a pedepsei aplicate, prin reţinerea nejustificată a unor circumstanţe atenuante, care însă nu se regăsesc întemeiate în raport de probatoriu.
De asemenea, s-a invocat, oral, suplimentarea motivelor de apel, arătându-se că nelegal instanţa de fond a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 76 lit. b) C. pen. atunci când a făcut individualizarea pedepsei ca urmare a reţinerii unor circumstanţe atenuante, deşi textul de lege în baza căruia trebuia să se facă proporţionalizarea pedepsei principale, era cel prevăzut de art. 76 alin. (2) C. pen.
Oral, s-au suplimentat motivele de apel şi pe latură civilă, a cerut obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de spitalizare către unitatea sanitară, prin actualizarea lor cu indicele de inflaţie, până la data achitării debitului.
Partea vătămată a criticat hotărârea pentru netemeinicie, cerând majorarea pedepsei aplicată inculpatului.
Inculpatul a solicitat admiterea apelului, deoarece în cauză s-a dat o greşită încadrare juridică faptei, ea constituind doar infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. şi reindividualizarea pedepsei prin reducerea ei, ca urmare a reţinerii dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. şi a art. 74 lit. a) C. pen., şi suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în condiţiile art. 861 C. pen.
Oral, apărătorul inculpatului, avocat M.G. a declarat că nu înţelege să susţină şi cererile privind reţinerea circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen.
Prin decizia penală nr. 285 din 2 octombrie 2012, Curea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a respins ca nefondat apelul părţii vătămate R.T.F., a admis apelul Ministerului Public, Parchetul de pe Lângă Tribunalul Dolj, şi al inculpatului B.A.A.. A desfiinţea sentinţa pe latură penală şi civilă, a înlăturat dispoziţiile art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. şi a aplicat dispoziţiile art. 76 alin. (2) C. pen., a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul B.A.A., în condiţiile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 76/2008 şi a admis acţiunea civilă promovată de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă C. şi a obligat inculpatul B.A.A. la plata sumei de 4.092,15 RON despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă C., reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea civilă R.T.F., sumă actualizată cu indicele de inflaţie de la data de 25 februarie 2011 şi până la data plăţii efective a acestora.
A dedus din pedeapsa închisorii, perioada prevenţiei de la 18 iunie 2012, în continuare, la zi şi a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului B.A.A., a obligat partea vătămată R.T.F. la 120 RON cheltuieli judiciare către stat, cheltuielile judiciare privind asistenţa juridică din oficiu a inculpatului, în sumă de 200 lei, avansate din fond Ministerului Justiţiei, prin Curtea de Apel Craiova, au rămas în sarcina statului.
Pentru a dispune astfel instanţa de prim control judiciar a constatat că instanţa de fond, în mod nelegal nu a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii în sistemul naţional de date judiciare, potrivit dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008, deşi infracţiunea pentru care este cercetat inculpatul face parte dintre infracţiunile expres menţionate, pentru care instanţa era obligată să dispună această prelevare.
De asemenea, a considerat că în mod nelegal instanţa de fond a făcut proportionalizarea pedepsei ca urmare a reţinerii unor circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., în temeiul art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., deşi există dispoziţie expresă că, în cazul infracţiunilor de omor, pedeapsa închisorii, atunci când se constată existenţa circumstanţelor atenuante, poate fi redusă cel mult la o treime din minimul special, dispoziţii care regăsesc în art. 76 alin. (2) C. pen.
Din aceste considerente, instanţa de apel a apreciat că este fondat şi apelul inculpatului.
De asemenea, a considerat fondată şi critica pe latură civilă adusă sentinţei de Ministerul Public, deoarece, aşa cum rezultă din înscrisul aflat la dosar instanţă de fond, unitatea medicală s-a constituit parte civilă cu suma de 4.092,15 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare, dar a solicitat şi reactualizarea acestei sume cu indicele de inflaţie de la data producerii prejudiciului şi până la data plăţii efective a debitului. Instanţa de fond nepronunţându-se cu privire la cererea de actualizare formulată de partea civilă, a pronunţat o hotărâre nelegală, contrar dispoziţiilor art. 301 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. şi art. 302 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.
Cu privire la celelalte critici ce vizează individualizarea pedepsei şi modalitatea de executare, ale Ministerului Public, părţii vătămate şi inculpatului, instanţa de apel le apreciază ca fiind nefondate, neimpunându-se reducerea şi nici majorarea pedepsei, deoarece la individualizarea pedepsei potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi art. 181 alin. (2) C. pen., instanţa de fond a avut în vedere nu numai gradul de pericol social al infracţiunii comise, dar şi poziţia cooperantă a inculpatului şi de recunoaştere, precum şi datele pozitive ce caracterizează persoana sa, respectiv: lipsa antecedentelor penale, vârsta de 20 de ani, actele medicale ce dovedesc existenţa, în antecedenţă, a unor afecţiuni psihice şi neurologice, confirmate ulterior printr-un diagnostic de „epilepsie", dar şi de referatul de evaluare, care concluzionează că reinserţia socială a inculpatului este posibilă în măsura în care îşi valorifică resursele profesionale şi familiale.
Curtea nu a putut reţine ca fiind întemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de tentativă de omor calificat în cea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., deoarece actul medico-legal atestă fără tăgadă că leziunile au pus în primejdie viaţa victimei, că ele au fost produse prin lovire cu un corp tăietor-înţepător, deci un corp apt să producă decesul, şi într-o zonă vitală, astfel încât, chiar dacă nu a urmărit decesul părţii vătămate, inculpatul, în raport de vârstă şi experienţă, a prevăzut rezultatul faptei sale şi a acceptat posibilitatea producerii lui, acţionând astfel cu intenţie indirectă.
De asemenea, instanţa de apel a ţinut seama şi de faptul că inculpatul a fost implicat anterior în conflicte, care nu au degenerat totuşi în acţiuni fizice, că pronunţarea unei condamnări, nu poate constitui doar un avertisment pentru acesta şi nu există garanţia că inculpatul nu va mai săvârşi în viitor şi alte infracţiuni, astfel încât să fie îndreptăţită să aprecieze că faţă de el este suficientă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, potrivit art. 861 C. pen.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Ministerul Public şi inculpatul, criticând-o sub aspectul temeiniciei.
Astfel, în recursul declarat, Ministerul Public a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi a criticat reţinerea în mod nejustificat de către instanţele anterioare a dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., acordând o relevanţă nejustificată unor circumstanţe de atenuare a răspunderii penale fără a lua în considerare circumstanţele reale în care a fost săvârşită fapta. Astfel, în mod nejustificat instanţele au reţinut ca şi circumstanţe atenuante vârsta fragedă a inculpatului, lipsa antecedentelor penale, conduita bună a acestuia înainte de săvârşirea infracţiunii, precum şi faptul că acesta a colaborat cu organele de urmărire penală, fără a face însă referire la circumstanţele reale în care a fost săvârşită fapta, şi anume pe fondul consumului de alcool, pătrunzând într-un spaţiu public înarmat cu un briceag, lipsa autocontrolului, lovind partea vătămată cu brutalitate producându-i leziuni ce au pus în primejdie viaţa acesteia. Aceste aspecte au condus la reţinerea nejustificată a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi la aplicarea unei pedepse într-un cuantum mult prea redus.
În recursul declarat, inculpatul B.A.A. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., criticând doar modalitatea de executare a pedepsei prevăzută în hotărârile atacate considerând că în raport de materialul probator administrat în cauză şi în raport de persoana sa instanţele ar fi putut să facă aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen.
Înalta Curte, analizând hotărârea din perspectiva motivelor şi cazurilor de casare invocate, precum şi în conformitate cu art. 3859alin. (3) C. proc. pen., apreciază ca fiind nefondat atât recursul Ministerul Public cât şi recursul inculpatului pentru următoarele considerente:
Analiza coroborată a ansamblului probator administrat de-a lungul procesului penal, în mod corect a condus la reţinerea faptului că acesta este apt să răstoarne prezumţia de nevinovăţie şi să facă dovada deplină a angajării răspunderii penale a inculpatului, stabilind fără dubiu existenţa faptei şi vinovăţia inculpatului.
Cu privire la critica Ministerului Public privind reţinerea nejustificată a circumstanţelor personale ale inculpatului ca şi circumstanţe atenuante a răspunderii penale a acestuia este nefondată deoarece în procesul de individualizare judiciară a pedepsei instanţa de fond a avut în vedere toate criteriile criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) respectiv limitele de pedeapsă fixate în partea specială, astfel cum au fost reduse ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., circumstanţele reale în care a fost săvârşita fapta şi pericolul social al infracţiunii comise, dar şi poziţia cooperantă a inculpatului şi de recunoaştere, precum şi datele pozitive ce caracterizează persoana sa, respectiv: lipsa antecedentelor penale, vârsta de 20 de ani, actele medicale ce dovedesc existenţa, în antecedenţă, a unor afecţiuni psihice şi neurologice, confirmate ulterior printr-un diagnostic de „epilepsie", dar şi de referatul de evaluare, care concluzionează că reinserţia socială a inculpatului este posibilă în măsura în care îşi valorifică resursele profesionale şi familiale.
Nici critica formulată de inculpat privind schimbarea modalităţii de executare a pedepsei din regim de detenţie în suspendarea pedepsei sub supraveghere prin aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen. nu este fondată deoarece circumstanţele reale în care a fost săvârşită fapta, pericolul social al infracţiunii comise şi circumstanţele personale ale inculpatului nu sunt apte să asigure garanţia că inculpatul nu va mai săvârşi în viitor şi alte infracţiuni, iar pedeapsa aplicată şi modalitatea de executare a acesteia nu pot constitui doar un avertisment pentru inculpat ci trebuie să conducă la atingerea scopului prevăzut în art. 52 C. pen., pedeapsa având pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală şi judiciară atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ceea ce priveşte comportarea făptuitorului.
Totodată Înalta Curte, nu a identificat circumstanţe personale care să fie apte pentru a justifica necesitatea schimbării modalităţii de executare a pedepsei, astfel că, instanţa apreciază că nu este justificată cererea inculpatului, pe de-o parte, date fiind împrejurările comiterii faptei, astfel cum au fost reţinute în prezenta decizie, cuantumul pedepsei de 3 ani închisoare fiind necesar creării premiselor conştientizării de către inculpat a faptelor sale şi asumării consecinţelor lor, iar pe de altă parte, instanţa de recurs nu a identificat circumstanţe favorabile inculpatului, care să poată fi valorificate de instanţă în procesul de individualizare judiciară a pedepsei şi de stabilire a modalităţii de executare a pedepsei.
Faţă de aceste aspecte şi nefiind identificate alte motive de recurs care pot fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi de inculpatul B.A.A. împotriva deciziei penale nr. 285 din 2 octombrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului B.A.A. durata reţinerii şi arestării preventive de la 25 februarie 2012 la 30 ianuarie 2013, va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, iar cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi de inculpatul B.A.A. împotriva deciziei penale nr. 285 din 2 octombrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului B.A.A. durata reţinerii şi arestării preventive de la 25 februarie 2012 la 30 ianuarie 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei/ Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 ianuarie 2013.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 308/2013. Penal. Lovirile sau vătămările... | ICCJ. Decizia nr. 306/2013. Penal → |
|---|
