ICCJ. Decizia nr. 306/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 306/2013
Dosar nr. 2980/100/2012
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2013
Deliberând asupra recursurilor de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 361 din data de 6 iulie 2012 a Tribunalului Maramureş, pronunţată în Dosarul nr. 2980/100/2012, s-a dispus condamnarea inculpatului C.D., născut la 19 martie 1969 în C., judeţul Maramureş, căsătorit, are 2 copii minori, fără studii, recidivist, domiciliat în B.M., jud. Maramureş, arestat preventiv, aflat la Penitenciarul Gherla, la 13 ani închisoare cu interzicerea pe o perioadă de 4 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru infracţiunea de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi a art. 3201 C. proc. pen.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată cu privire la restul de 284 de zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1297 din 8 iulie 2009 a Judecătoriei Baia Mare, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare cu interzicerea pe o perioadă 4 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu consecinţele prevăzute de art. 71, art. 64 lit. a), b) C. pen.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa rezultantă perioada reţinerii şi a arestului preventiv (3 aprilie 2012 la zi).
În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat în favoarea statului o mătură corp delict având o lungime de 127 cm şi o lungime de coadă de 90 cm înregistrate în registrul de corpuri delicte al acestei instanţe.
A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile Spitalul Judeţean de Urgenţă „Dr. C.O." Baia Mare suma de 322,02 RON cu dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a sentinţei şi până la plata integrală a acestei sume, cheltuieli de spitalizare ale victimei S.V.. S-a constatat că Serviciul Judeţean de Ambulanţă Maramureş nu s-a constituit parte civilă.
A fost obligat inculpatul C.D. să plătească părţii civile S.A., domiciliată în T., judeţul Timiş, cu domiciliul procesual ales în T., judeţul Timiş, cu reşedinţa în Italia, Civitanova-Marche, provincia Ancona contra-valoarea în RON de la data plăţii a 1.500 euro, despăgubiri pentru daune materiale. S-a respins cererea acesteia de obligare a inculpatului la plata de despăgubiri pentru daune morale.
A fost obligat inculpatul să achite părţilor civile S.A.M., domiciliat în T., judeţul Timiş, S.A.I. şi S.V.E. (prima având domiciliul în Timişoara, str. T., cea de-a doua în Timişoara, str. R.R., judeţul Timiş, ambele având aceeaşi reşedinţă ca şi partea civilă S.A.) contra-valoarea în RON de la data plăţii a câte 2.500 euro, despăgubiri pentru daune morale.
În baza art. 193 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească părţilor civile S.A., S.A.M., S.A.I. şi S.V.E. suma de 2.000 RON reprezentând cheltuieli judiciare.
În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să achite statului suma de 2.724 RON, cheltuieli judiciare din care suma de 200 RON, onorariul avocatului desemnat din oficiu (avocat L.M.) s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul întocmit la 25 aprilie 2012 în Dosarul nr. 200/P/2012 Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureş a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C.D. pentru infracţiunea de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitoarea C.R. pentru infracţiunea de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.
S-a reţinut în cuprinsul actului de sesizare a instanţei faptul că în data de 2 aprilie 2012, în timp ce se afla la locuinţa sa din Baia Mare, inculpatul i-a aplicat victimei S.V. mai multe lovituri cu un corp contondent peste torace (posibil cu o coadă de mătură), provocându-i fracturi costale multiple şi rupturi pulmonare ce au generat o hemoragie internă masivă şi au dus la decesul victimei.
Din probele administrate în faza de urmărire penală şi din declaraţia dată de inculpat în faţa instanţei de recunoaştere a faptei, în baza art. 3201 C. proc. pen., a rezultat următoarele:
În data de 31 martie 2012 inculpatul a cunoscut-o pe victima S.V. în gara din Timişoara, apoi aceştia (împreună cu soţia inculpatului martora C.R.) s-au deplasat la Baia Mare unde inculpatul i-a oferit victimei găzduire la locuinţa sa, aceasta urmând să se ocupe cu cerşetoria (victima avea tăiat în parte piciorul stâng).
În data de 2 aprilie 2012, în timp ce se afla la locuinţa sa, inculpatul i-a aplicat victimei mai multe lovituri cu o mătură la nivelul toracelui în urma cărora aceasta a decedat în aceeaşi zi.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală din 18 aprilie 2012 întocmit de S.M.L. din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă „Dr. C.O." Baia Mare, moartea victimei a fost violentă şi a fost cauzată de o hemoragie internă consecutivă unui traumatism toracic cu ruptură pulmonară şi fracturi costale multiple. Leziunile tanatogereratoare au fost cele de la nivelul toracelui (echimoze, hematoame, fracturi costale multiple, rupturi pulmonare cu hemo-torace masiv). Acestea s-au produs prin loviri active cu corpuri dure de formă alungită, posibil coadă de mătură. Acestea s-au produs în data de 2 aprilie 2012.
De asemenea, au existat şi leziuni traumatice (echimoze) care s-au putut produce prin loviri cu corpuri dure, au avut o vechime de 5-7 zile la data decesului şi nu au avut un rol tanatogenerator.
Fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi a art. 3201 C. proc. pen. (aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. se justifică având în vedere faptul că acesta a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea de furt calificat prin sentinţa penală nr. 1297/2009 a Judecătoriei Baia Mare din a cărei executare a fost liberat condiţionat la data de 14 februarie 2012, rămânându-i un rest de pedeapsă neexecutat de 284 de zile; tribunalul a aplicat şi prevederile art. 3201 C. proc. pen. având în vedere faptul că şi-a recunoscut fapta la instanţă, a arătat că are cunoştinţă de probele administrate în faza de urmărire penală şi nu a solicitat a fi readministrate în faţa tribunalului).
Cererea inculpatului de a se reţine în favoarea sa circumstanţa atenuantă a scuzei provocării nu poate fi primită în condiţiile în care victima a indicat înainte de deces un alt mobil al faptei inculpatului, respectiv faptul că a fost lovită pentru bani (în acest sens sunt declaraţiile martorilor P.C.A. şi B.C.V. jandarmul şi poliţistul care au discutat cu victima la spital).
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate acestuia, instanţa a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei (dat de natura ei, de modalitatea în care a fost comisă, aplicarea de multiple lovituri cu o mătură într-o zonă vitală asupra unei persoane cu posibilităţi limitate de a se apăra având în parte tăiat piciorul stâng şi de urmarea produsă, decesul victimei) şi al inculpatului (acesta a suferit anterior multiple condamnări pentru mai multe infracţiuni de furt calificat, o infracţiune de distrugere din culpă şi o infracţiune de profanare de morminte, fiind, de altfel, recidivist).
Acestuia i s-au interzis pe o perioadă de 4 ani drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. întrucât având în vedere faptul că acesta a încălcat o valoare fundamentală existentă în societate (viaţa), nu este în măsură să facă aprecieri nici cu privire la modul în care se alege organul legiuitor şi celelalte organe de stat care se aleg prin vot. De asemenea, ocuparea funcţiei prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. este incompatibilă cu profilul moral al inculpatului dat de fapta comisă. întrucât acesta nu s-a folosit de vreo funcţie, profesie, activitate pentru a comite fapta, obiect al acestei cauze, nu s-a impus a i se interzice şi drepturile prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen.
Având în vedere gravitatea faptei comise, s-a dat eficienţă prevederilor art. 61 C. pen., în sensul revocării liberării condiţionate cu privire la restul de 284 de zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1297/2009 a Judecătoriei Baia Mare, rest ce a fost contopit cu pedeapsa aplicată prin această sentinţă, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare cu interzicerea pe o durată de 4 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.
Pedeapsa se va executa în regim de detenţie, respectiv în condiţiile prevăzute de art. 71, art. 64 lit. a), b) C. pen. [aplicarea acestor texte legale se justifică pentru aceleaşi considerente pentru care acestuia i se vor aplica şi prevederile art. 64 lit. a), b) C. pen.]. Nu s-au aplicat şi prevederile art. 71, art. 64 lit. c) C. pen. pentru aceleaşi motive pentru care nu i s-au aplicat nici prevederile art. 64 lit. c) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa rezultantă perioada reţinerii şi a arestului preventiv începând cu data de 3 aprilie 2012 la zi.
În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat în folosul statului mătura corp delict folosită la comiterea faptei. Inculpatul a fost obligat la plata către partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă „Dr. C.O." Baia Mare a sumei de 322,02 RON cu dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a sentinţei şi până la plata integrală a sumei reprezentând cheltuielile de spitalizare ale victimei S.V. (s-a constituit parte civilă cu această sumă).
Deşi i s-a solicitat Serviciului Judeţean de Ambulanţă Maramureş să precizeze dacă se constituie parte civilă în cauză, acesta nu a dat curs solicitării instanţei astfel că tribunalul a constatat faptul că acesta nu s-a constituit parte civilă.
Partea vătămată S.A. (soţia victimei) s-a constituit parte civilă cu suma de 1.500 euro, cheltuielile de înmormântare ale acesteia din urmă, sumă pe care inculpatul a fost de acord să o achite astfel că operând principiul disponibilităţii părţilor în privinţa laturii civile a cauzei, inculpatul urmează a fi obligat la plata către această parte civilă a contravalorii în lei de la data plăţii a acestei sume cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale. Cererea acesteia de obligare a inculpatului la plata de despăgubiri pentru daune morale se va respinge în condiţiile în care în declaraţia pe care a dat-o în faza de urmărire penală a arătat că s-a despărţit în fapt de victimă în anul 1996 (deci de 16 ani) astfel că nu se poate reţine că ar fi suferit vreun prejudiciu moral care să necesite a fi compensat cu vreo sumă de bani urmare a decesului acesteia.
Părţile vătămate S.A.I., S.V.E. şi S.A.M. (fiii majori ai victimei) s-au constituit părţi civile cu suma de câte 100.000 euro, despăgubiri pentru daune morale. Tribunalul a apreciat că raportat la suferinţele de natură psihică ce le-au fost cauzate în urma decesului victimei, acestora li se cuvine cu acest titlu contravaloarea în lei de la data plăţii a sumei de câte 2.500 euro. Acestora nu li se pot acorda astfel de despăgubiri într-un cuantum mai ridicat având în vedere vârstele pe care le au (29, 28, 32 de ani) şi faptul că nu i-au acordat victimei sprijin suficient, lăsând-o să cerşească ceea ce denotă existenţa unei legături insuficient de puternice între aceştia şi tatăl lor , victima S.V.
În temeiul art. 193 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să achite părţilor civile S.A., S.A.M., S.A.I. şi S.V.E. suma de 2.000 RON, cheltuieli judiciare reprezentând onorariul de avocat.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata statului suma de 2.724 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 1.300 RON reprezintă cheltuielile de urmărire penală, 1.134 RON contravaloarea examenului histopatologic, iar suma de 200 RON, onorariul avocatului numit din oficiu care s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei sentinţei au declarat apeluri în termen legal inculpatul C.D. şi părţile civile S.A., S.A.I., S.V.E. şi S.A.M. În apelul inculpatului s-a solicitat reducerea pedepsei aplicate de către instanţa de fond, cu reţinerea circumstanţei judiciare prevăzute de art. 74 lit. b) C. pen., dat fiind faptul că inculpatul a fost cel care a chemat ambulanţa şi a apelat numărul 112 al serviciului de urgenţă, tocmai pentru a împiedica producerea rezultatului şi pentru a salva victima.
S-a mai solicitat a se avea în vedere şi faptul că infracţiunea săvârşită de inculpat a fost comisă pe fondul unei stări de ebrietate a acestuia.
În temeiul art. 74 lit. c) C. pen. s-a apreciat că poate fi reţinută şi această circumstanţă, întrucât inculpatul a colaborat cu organele de urmărire penală şi cu instanţa de judecată, având o atitudine sinceră.
Cu privire la situaţia personală a inculpatului, s-a susţinut că acesta este suferind de diabet, hipertensiv şi în etate, precum şi faptul că are un copil minor în întreţinerea sa.
În apelurile declarate de părţile civile s-a solicitat acordarea în întregime a sumelor pretinse cu titlu de daune morale (câte 100.000 euro) deoarece prin moartea victimei acestea au rămas fără suportul material şi moral oferit de tatăl lor.
Prin decizia penală nr. 161/A din 26 septembrie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de către inculpatul C.D. şi de către părţile civile S.A., S.A.I., S.V.E. şi S.A.M. împotriva sentinţei penale nr. 361 din 06 iulie 2012 a Tribunalului Maramureş.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada detenţiei preventive din 3 aprilie 2012 până la zi. În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.
În baza art. 189 C. proc. pen. s-a dispus avansarea din fondul Ministerului Justiţiei a onorariului avocaţial în sumă de 200 RON în favoarea apărătorului din oficiu, avocat N.A.B. şi a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare în apel în favoarea statului în sumă de 600 RON din care suma de 200 RON onorariu avocaţial în favoarea apărătorului din oficiu iar pe părţile civile la plata sumei de câte 200 RON fiecare.
Pentru a dispune astfel, instanţa de apel a apreciat că instanţa de fond a reţinut o stare de fapt conformă cu realitatea, pe baza materialului probator administrat în faza de urmărire penală, inculpatul apelând la judecata în procedura simplificată, potrivit art. 3201 C. proc. pen.
În procesul de individualizare a pedepsei prima instanţă a valorificat în mod corect toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi a dozat corect pedeapsa, raportat la persoana inculpatului şi la gravitatea faptei comise. Instanţa de apel a considerat că nu trebuie omis contextul în care s-a săvârşit infracţiunea, respectiv inculpatul a luat-o pe victimă din Timişoara din gară pentru a o exploata, punând-o să cerşească iar mobilul crimei a fost (potrivit depoziţiilor martorilor care au stat de vorbă cu victima înainte de a muri) faptul că aceasta nu a obţinut suficienţi bani din cerşit. Totodată, inculpatul a bătut victima cu bestialitate, în condiţiile în care aceasta era o persoană în vârstă şi infirmă astfel încât chemarea ulterioară a ambulanţei nu poate constitui o circumstanţă atenuantă, datorându-se cel mai probabil faptului că inculpatul s-a speriat de posibilele consecinţe ale acţiunilor sale. La toate acestea, s-a adăugat şi împrejurarea că inculpatul este recidivist.
Cu privire la apelurile declarate de părţile civile, instanţa de apel a considerat că acestea sunt nefondate. Daunele morale solicitate sunt, aşa cum şi prima instanţă a apreciat, într-un cuantum deosebit de exagerat iar partea civilă S.A. nu mai locuia cu victima de o lungă perioadă de timp. Pe de altă parte, copiii victimei sunt majori şi nu pot susţine că au avut o legătură puternic afectivă cu tatăl lor atâta timp cât acesta îşi câştiga existenţa din cerşit. Din acelaşi motiv, nu pot invoca nici faptul că prin decesul victimei ar fi acum lipsiţi de suport material, deoarece ar invoca o cauză imorală care ar sta la baza acordării daunelor morale.
În raport de considerentele arătate instanţa de apel a respins ca nefondate apelurile declarate de către inculpatul C.D. şi de către părţilor civile S.A., S.A.I., S.V.E. şi S.A.M.
Împotriva deciziei penale nr. 161/A din 26 septembrie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în termenul prevăzut de art. 385 coroborat cu art. 363 alin. (1) C. proc. pen., a formulat recurs inculpatul C.D., invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., considerând că pedeapsa de 13 ani închisoare aplicată de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel este mult prea mare în condiţiile în care a recunoscut şi regretat cele întâmplate şi a beneficiat de reducerea legală a limitelor pedepsei prin aplicarea dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Înalta Curte, analizând hotărârea din perspectiva cazului de casare invocat, precum şi în conformitate cu art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., apreciază calea de atac declarată de către inculpat ca fiind nefondată pentru următoarele considerente:
Analiza coroborată a ansamblului probator administrat de-a lungul procesului penal, în mod corect a condus la reţinerea faptului că acesta este apt să răstoarne prezumţia de nevinovăţie şi să facă dovada deplină a angajării răspunderii penale a inculpatului, stabilind fără dubiu, existenţa faptei şi forma de vinovăţie cu care acesta a acţionat.
Înalta Curte apreciază nefondată critica inculpatului cu privire la stabilirea cuantumului pedepsei, întrucât la procesul de individualizare a pedepselor s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv limitele de pedeapsă fixate în partea specială, astfel cum au fost reduse ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Conform dispoziţiilor art. 52 C. pen., pedeapsa, ca măsură de constrângere, are pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală şi judiciară atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ceea ce priveşte comportarea făptuitorului.
Totodată Înalta Curte, nu a identificat circumstanţe personale care să fie apte pentru a justifica necesitatea reducerii cuantumului pedepsei, astfel că, instanţa apreciază că nu este justificată cererea inculpatului de reducere a pedepsei, pe de-o parte, date fiind împrejurările comiterii faptei, astfel cum au fost reţinute în prezenta decizie, cuantumul pedepsei de 13 ani închisoare fiind necesar creării premiselor conştientizării de către inculpat a faptelor sale şi asumării consecinţelor lor, iar pe de altă parte, instanţa de recurs nu a identificat circumstanţe favorabile inculpatului, care să poată fi valorificate de instanţă în procesul de individualizare judiciară a pedepsei.
Faţă de aceste aspecte şi nefiind identificate alte motive de recurs care pot fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.D. împotriva deciziei penale nr. 161/A din 26 septembrie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului C.D. durata reţinerii şi arestării preventive de la 3 aprilie 2012 la 30 ianuarie 2013 şi în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.D. împotriva deciziei penale nr. 161/A din 26 septembrie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului C.D. durata reţinerii şi arestării preventive de la 3 aprilie 2012 la 30 ianuarie 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 307/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 305/2013. Penal. Infracţiuni privind... → |
|---|
