ICCJ. Decizia nr. 308/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 308/2013
Dosar nr. 938/838/2012
Şedinţa publică din 21 martie 2013
Prin Sentinţa penală nr. 116 12 iunie 2012 pronunţată de Judecătoria Lieşti a fost respinsă cererea de revizuire a Sentinţei penale nr. 16 din 27 ianuarie 2011 pronunţată de Judecătoria Lieşti ca fiind inadmisibilă.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr. 938/838/2012 din data de 7 iunie 2012, condamnatul S.D.V. a formulat o cerere de revizuire cu privire la Sentinţa penală nr. 16 din 27 ianuarie 2011 pronunţată de Judecătoria Lieşti în dosarul nr. 1393/838/2010, arătând că a fost judecat şi condamnat în lipsă şi nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), întrucât nu a emis facturile fiscale şi nu are cunoştinţă cum de apare ştampila fostei sale societăţi pe acestea. A mai arătat că martorul P.V. audiat, în cauză, se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă şi îl consideră vinovat de falsificarea facturilor.
În drept, s-a apreciat că petentul condamnat şi-a întemeiat cererea pe cazurile prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a), b), c) C. proc. pen.
Prin Sentinţa penală nr. 16 din 27 ianuarie 2011 pronunţată de Judecătoria Lieşti, în Dosarul nr. 1393/838/2010, revizuentul S.D.V. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. Hotărârea Judecătoriei Lieşti a rămas definitivă la data de 9 martie 2011, prin neapelare.
Împotriva Sentinţei penale nr. 116 din 12 iunie 2012 pronunţată de Judecătoria Lieşti a declarat recurs revizuentul S.D.V. criticând soluţia fondului pe motive de nelegalitate şi netemeinicie.
Iniţial, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi, sub nr. 938/838/2012.
Prin Decizia penală nr. 35/A din 25 octombrie 2012 a Tribunalului Galaţi s-a dispus, conform art. 42 C. proc. pen., scoaterea cauzei de pe rol şi înaintarea dosarului la Curtea de Apel Galaţi spre competentă soluţionare, cu motivarea că în speţă, condamnatul a declarat apel împotriva Sentinţei penale nr. 116 din 12 iunie 2012 pronunţată de Judecătoria Lieşti prin care a solicitat revizuirea acestei sentinţe şi prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, iar conform modificărilor aduse Codului de procedură penală prin Legea nr. 202/2010, în sensul că apelul declarat împotriva unei sentinţe pronunţate de instanţa de fond pentru infracţiuni prevăzute în legea specială, instanţa competentă să judece calea de atac a apelului este Curtea de Apel Galaţi.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, la data de 8 noiembrie 2012 având ca obiect recursul declarat de revizuentul condamnat S.D.V. împotriva Sentinţei penale nr. 116 din 12 iunie 2012 a Judecătoriei Lieşti.
Constatând că în speţă, competenţa materială de soluţionare a apelului declarat de condamnatul S.D.V. împotriva Sentinţei penale 116 din 12 iunie 2012 a Judecătoriei Lieşti (prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire) revine Tribunalului Galaţi, întrucât dispoziţiile legale în materie nu instituie competenţa materială a Curţilor de Apel pentru soluţionarea unui apel promovat împotriva sentinţelor pronunţate de judecătorii, Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 1682/R din 29 noiembrie 2012, a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei, având ca obiect apelul declarat de condamnatul S.D.V. (fiul lui I. şi D., născut la data de 9 octombrie 1962 în comuna P., judeţul Galaţi, CNP 1621009xxxxxx, domiciliat în comuna Lieşti, judeţul Galaţi, în prezent deţinut în Penitenciarul Brăila) împotriva Sentinţei penale 116 din 12 iunie 2012 a Judecătoriei Lieşti, în favoarea Tribunalului Galaţi.
În baza art. 43 C. proc. pen., a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Analizând actele aflate la dosar, Înalta Curte constată că prin Sentinţa penală nr. 16 din 27 ianuarie 2011 pronunţată de Judecătoria Lieşti, în Dosarul nr. 1393/838/2010, rămasă definitivă, prin neapelare, revizuentul S.D.V. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Conform dispoziţiilor art. 407 C. proc. pen., sentinţele instanţei de revizuire, date potrivit art. 403 alin. (3) şi art. 406 alin. (1), sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile la care se referă revizuirea, iar deciziile date în apel sunt supuse recursului.
Prin Legea nr. 202/2010, infracţiunile de evaziune fiscală prevăzute în art. 9 din Legea nr. 241/2005 au fost trecute din competenţa de judecată în primă instanţă a judecătoriei în competenţa de judecată în primă instanţă a tribunalului, fiindu-le menţinute căile de atac ale apelului şi recursului.
Dispoziţiile legale în materie nu instituie competenţa materială a Curţilor de Apel pentru soluţionarea unui apel promovat împotriva sentinţelor pronunţate de judecătorii.
Prin urmare, nici înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, nici după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 sentinţele privind infracţiunile de evaziune fiscală prevăzute în art. 9 din Legea nr. 241/2005 nu sunt supuse unei singure căi de atac (recursul), ci atât apelului, cât şi recursului, astfel că prin legea anterior menţionată nu s-a operat nicio modificare referitoare la numărul căilor de atac în cazul acestora.
Aşa fiind, cum în cauza de faţă, sentinţa penală a cărei revizuire o solicită revizuentul a fost spusă atât apelului, cât şi recursului, Înalta Curte urmează a stabili competenta de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul S.D.V., în favoarea Tribunalului Galaţi, instanţă căreia i se va trimite dosarul
Onorariul de avocat, pentru apărarea din oficiu a petentului, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul S.D.V. în favoarea Tribunalului Galaţi, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, în sumă de 100 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 303/2013. Penal. Strămutare (art. 55 CPP... | ICCJ. Decizia nr. 188/2013. Penal. Strămutare (art. 55 şi... → |
|---|
