ICCJ. Decizia nr. 3076/2013. Penal. Abuz în serviciu contra intereselor publice (art.248 C.p.). Abuz în serviciu în formă calificată (art.248 ind 1 C.p.). Recurs

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3076/2013

Dosar nr. 13020/200/2011

Şedinţa publică din 10 octombrie 2013

Asupra cauzei penale de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 715 din 28 iunie 2012 Judecătoria Buzău, secţia penală, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale de parte responsabilă civilmente invocată de Secretariatul General al Guvernului.

În baza art. 248-248¹, C. pen., cu aplicarea art. 74, lit. a) şi art. 76, lit. b) C. pen., a condamnat inculpatul M.A.G., la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, săvârşită în dauna părţii vătămate Municipiul Sf. Gheorghe, în data de 14 mai 2002.

În baza art. 71, alin. (2), C. pen. a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64, alin. (1), lit. a), teza a II-a, lit. b), C. pen.

În baza art. 248-248¹ C. pen., cu aplicarea art. 74, lit. a) şi art. 76, lit. b) a condamnat pe inculpatul M.T., la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, săvârşită în dauna părţii vătămate Municipiul Sf. Gheorghe, în data de 14 mai 2002.

În baza art. 71, alin. (2), C. pen. a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64, alin. (1), lit. a), teza a II-a, lit. b), C. pen.

În baza art. 248-248¹ C. pen., cu aplicarea art. 74, lit. a) şi art. 76, lit. a) condamnat pe inculpatul C.S., la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, săvârşită în dauna părţii vătămate Municipiul Sf. Gheorghe, în data de 14 mai 2002.

În baza art. 71, alin. (2), C. pen. a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64, alin. (1), lit. a), teza a II-a, lit. b), C. pen.

În baza art. 81, C. pen. a dispus suspendarea condiţionata a executării pedepsei pe o durată de 5 ani care constituie termen de încercare pentru inculpat stabilit în condiţiile art. 82, C. pen.

În baza art. 71, alin. (5), C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicată inculpatului, prevăzută de art. 64, alin. (1), lit. a), teza a II-a, lit. b), C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 359, C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului cu privire la dispoziţiile art. 83 C. pen.

S-a luat act că partea vătămată Municipiul Sf. Gheorghe nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul nefiind acoperit.

În baza art. 14, alin. (3), lit. c), C. proc. pen. cu referire la art. 348 C. proc. pen., a repus părţile în situaţia anterioară săvârşirii infracţiunii, în sensul anulării în tot, a Notei de constatare nr. N1 din 14 mai 2002 şi a dispus radierea dreptului de proprietate a E.P. din Ardeal, intabulat în CF nr. F1 a imobilului situat în municipiul Sf. Gheorghe, str. Ş., jud. Covasna.

În baza art. 118, alin. (1), lit. e), C. pen., a dispus confiscarea specială de la E.P. din Ardeal a sumei de 1.137.856 RON.

În baza art. 191, C. proc. pen. a obligat fiecare inculpat la câte 1.000 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Guvernul României a adoptat O.U.G. nr. 83/1999, publicată în M.Of. nr. 266 din 10 iunie 1999 privind restituirea unor imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale în scopul restituirii către titulari sau succesorii acestora a imobilelor compuse din construcţii împreună cu terenul aferent, respectiv terenurile intravilane libere, cuprinse în anexa care făcea parte integrantă din respectiva ordonanţă de urgenţă, care au aparţinut comunităţilor (organizaţii, culte religioase) cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România şi care au fost trecute după anul 1940 în proprietatea statului român prin măsuri de constrângere, confiscare, naţionalizare sau manevre dolosive.

În scopul verificării îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 1 se instituia, prin ordin al ministrului şi respectiv prin mandat din partea organizaţiei solicitante a bunului, o comisie specială de restituire formată din 3 membri (un reprezentant din partea Ministerului Justiţiei, un reprezentant din partea Departamentului pentru Protecţia Minorităţilor Naţionale şi un reprezentant din partea organizaţiei acelei minorităţi naţionale a cărei solicitare este în discuţie) care avea sarcina de a analiza documentaţia prezentată de solicitanţi pentru fiecare imobil în parte şi de a stabili foştii proprietari sau succesorii acestora care vor redobândi dreptul de proprietate asupra imobilelor revendicate.

Potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 83/1999, Departamentul pentru Administraţie Publică Locală va solicita, prin prefecturi, prezentarea situaţiei juridice pentru fiecare imobil în parte, iar comisia va întocmi note de constatare numai după obţinerea confirmării de la Departamentul pentru Administraţia Publică Locală.

Anexa O.U.G. nr. 83/1999 a cuprins iniţial un număr de 36 imobile, iar prin H.G. nr. 1.334 din 14 decembrie 2000 această anexă a fost completată cu încă 37 imobile, printre care, la poziţia 31 din tabel, apare înscris imobilul situat în mun. Sf. Gheorghe, str. Ş., jud. Covasna, înscris în CF nr. top F2., F3. cu denumirea Colegiul M., intrat în proprietatea statului român în baza decretelor nr. 218/1960 şi nr. 720/1966.

Din cuprinsul actului normativ respectiv, rezultă că restituirea imobilelor solicitate nu se făcea „de plano”, pentru toate imobilele prevăzute în anexa O.U.G. nr. 83/1999, completată ulterior prin H.G. nr. 1.334 din 14 decembrie 2000, ci doar în urma unei analize care avea ca obiect documentaţiile prezentate de solicitanţi pentru fiecare imobil în parte şi numai după ce se stabilea fostul proprietar sau succesorii acestora, care urmau să dobândească dreptul de proprietate asupra imobilelor revendicate.

Din economia textului de lege [art. 2, alin. (3)] rezultă, de asemenea, că puteau fi şi situaţii de respingere a cererilor de revendicare, în situaţia în care comisia ajungea la concluzia că imobilul revendicat nu era solicitat de fostul proprietar sau de către succesorii acestuia, ceea ce confirmă faptul că simpla cuprindere a unui imobil în anexa la actul normativ nu conducea obligatoriu la restituirea acestuia, către solicitantul respectiv.

În scopul verificării îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 1 din O.U.G. nr. 83/1999, s-a constituit, în baza art. 2 din acelaşi act normativ, prin Ordinul Ministrului Informaţiilor Publice nr. 158 din 06 aprilie 2001, comisia specială de retrocedare formată din C.S., reprezentant din partea Ministerului Justiţiei (desemnat prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 165/C/2001 din 31 ianuarie 2001) , M.A.G., reprezentant din partea Departamentului pentru Protecţia Minorităţilor Naţionale şi M.T. reprezentant din partea E.P. din Ardeal - Consiliul Dirigent, ca reprezentant al minorităţii naţionale care revendica imobilul.

Actul normativ nu indica instituţia care va asigura fondurile necesare funcţionării comisiei, sediul unde îşi va desfăşura activitatea, modalitatea de lucru, competenţele comisiei şi preciza doar că în urma analizei documentaţiei fiecărui imobil comisia va întocmi note de constatare pe baza cărora se redobândeşte dreptul de proprietate asupra imobilelor revendicate. Întocmirea notelor de constatare era condiţionată de obţinerea confirmării primite de la Departamentul pentru Administraţie Publică Locală, care avea sarcina de a solicita prin prefecturi prezentarea situaţiei juridice pentru fiecare imobil în parte.

Ulterior a fost adoptată şi O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, având ca obiect, potrivit prevederilor art. 1, alin. (1), retrocedarea către foştii proprietari a imobilelor care au aparţinut cultelor religioase din România şi care au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, altele decât lăcaşele de cult, compuse din construcţii împreună cu terenul aferent.

Prin H.G. nr. 967 din 13 octombrie 2000 a fost înfiinţată comisia specială de retrocedare, în baza O.U.G. nr. 94/2000, prin nominalizarea celor 7 membrii (printre care şi inculpatul C.S., consilier juridic în cadrul Ministerului Justiţiei), iar prin H.G. nr. 1.139 din 15 noiembrie 2000 a fost aprobat Regulamentul de organizare şi funcţionare a comisiei speciale de retrocedare.

Această din urmă hotărâre de guvern conţine reglementări privitoare la asigurarea din bugetul Secretariatului de stat pentru culte a fondurilor necesare desfăşurării activităţii, stabileşte ca preşedintele comisiei să fie reprezentantul Secretariatului de stat pentru culte, indică sediul unde va funcţiona comisia şi cine va asigura secretariatul tehnic.

În privinţa modului de lucru al comisiei, se prevede că vor fi organizate şedinţe cu prezenţa a minimum 5 membri, se va hotărî cu privire la cererile cultului religios prin decizii motivate luate cu majoritate de 4 voturi, iar forma şi conţinutul deciziei se vor stabili de comisie.

O.U.G. nr. 94/2000 a fost aprobată prin Legea nr. 501 din 11 iulie 2002, iar prin H.G. nr. 1.164 din 17 octombrie 2002 s-au adoptat noi norme metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000 şi s-au stabilit noi măsuri privind organizarea şi funcţionarea Comisiei speciale de retrocedare, fiind abrogate explicit H.G. nr. 967/2000 şi H.G. nr. 1.139/2000.

Din probele administrate în cauză, rezultă că cele două comisii au funcţionat în paralel şi că deşi s-a adoptat O.U.G. nr. 94/2000, care a intrat în vigoare la data de 4 septembrie 2000 şi care avea ca obiect retrocedarea către foştii proprietari a imobilelor care au aparţinut cultelor religioase din România, preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, altele decât lăcaşele de cult, compuse din construcţii împreună cu terenul aferent, prin Ordinul Ministrului Informaţiilor Publice nr. 158 din 06 aprilie 2001, s-a constituit comisia specială de retrocedare, în baza O.U.G. nr. 83/1999, compusă din cei trei inculpaţi din prezenta cauză.

Din analiza cadrului legal, în materie, în vigoare la momentul formulării cererii de către E.P. din Ardeal, toate cererile de restituire formulate de cultele religioase, după apariţia O.U.G. nr. 94/2000 şi care priveau alte imobile decât lăcaşele de cult, compuse din construcţii împreună cu terenul aferent, trebuiau îndreptate şi soluţionate de către comisia specială de retrocedare constituită în baza O.U.G. nr. 94/2000.

În acest sens a acţionat şi E.P. din Ardeal, care a trimis Comisiei speciale de retrocedate înfiinţată în baza O.U.G. nr. 94/2000, cereri de restituire pentru mai multe imobile din ţară, printre care şi cele existente în CF nr. F3. a loc. Sf. Gheorghe, jud. Covasna.

Astfel, prin cererea nr. 27 din 17 decembrie 2002 s-a solicitat retrocedarea imobilelor înscrise în CF nr. F3. nr. T1., str. K.L. şi str. K.S., prin cererea nr. 28 din 17 decembrie 2002 s-a solicitat retrocedarea imobilelor înscrise în CF nr. F3., str. G.A., iar prin cererea din 17 decembrie 2002 s-a solicitat retrocedarea imobilelor înscrise în CF nr. F3. nr. T2., p-ţa. L., colţ cu str. V.B.

În schimb, pentru imobilul situat în mun. Sfîntu Gheorghe, str. Ş., jud. Covasna, poziţia din anexa la H.G. nr. 1334/2000, înscris în CF nr. F3. a localităţii Sf. Gheorghe, nr. top F2., F3., în care funcţionau Liceul Teoretic S.M., Sf. Gheorghe şi Liceul T.R. din Sf. Gheorghe, nu s-a urmat aceiaşi cale, E.P. din Ardeal, cu sediul în mun. Cluj-Napoca, a formulat cerere de restituire a acestui imobil către Comisia specială de restituire înfiinţată în baza O.U.G. nr. 83/1999, la o dată care nu a putut fi stabilită din cauza lipsei oricărui document doveditor (este cert că cererea a fost formulată după data de 06 aprilie 2001, data constituirii comisiei prin Ordinul Ministrului Informaţiilor Publice nr. 158 din 06 aprilie 2001 şi ulterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 94/2000).

În sprijinul cererii sale, E.P. din Ardeal a depus la comisia constituită în baza O.U.G. nr. 83/1999, fotocopia extrasului CF nr. F3., Sf. Gheorghe eliberat sub nr. F8. în data de 23 februarie 1990 de notariatul de Stat Judeţean Covasna şi fotocopia CF nr. F3. a localităţii Sf. Gheorghe, în extenso, în limba maghiară.

Deşi inculpaţii au precizat, cu ocazia audierii lor, că în afara celor două documente, la dosarul comisiei au mai fost depuse şi alte documente de către solicitant (cărţi, monografii prin care se putea face legătura dintre cultul R. şi instituţiile de învăţământ din cadrul bisericii şi un regulament al instituţiilor de învăţământ al cultului respectiv), nu s-a reţinut că au fost depuse şi aceste documente, deoarece nu există nici un proces-verbal în care să fie consemnate documentele avute în vedere de către comisie şi nici nota de constatare întocmită de comisie nu face referire la acestea. În acest sens, la dosarul cauzei se află procesul verbal din data de 22 mai 2008, întocmit de organul de urmărire penală, din care rezultă că inculpatul M.A. a depus, la dosarul cauzei, dosarul intitulat „Str. Ş., Sf. Gheorghe, Covasna”, care cuprinde documentele avute în vedere de comisie şi care nu cuprinde alte documente decât cele arătate mai sus.

Pe lângă documentaţia prezentată de solicitant, potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 83/1999, comisia avea obligaţia legală de a solicita confirmarea de la Departamentul pentru Administraţie Publică Locală referitoare la situaţia juridică a imobilului.

Urmare solicitării comisiei, prin adresa nr. 1996/O.C./25 aprilie 2002, Ministerul Administraţiei Publice a comunicat comisiei faptul că imobilul din mun. Sf. Gheorghe, str. Ş. „este în domeniul privat al statului, conform art. 166 alin. (4⁶) din O.U.G. nr. 206/2000 pentru modificarea şi completarea Legii învăţământului nr. 84/1995”, situaţie în care „trebuie urmată procedura prevăzută de Legea nr. 10 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989”.

Contrar recomandării Ministerului Administraţiei Publice (arătată mai sus), pe baza situaţiei juridice rezultate din CF nr. F3. a localităţii Sf. Gheorghe, în limba maghiară, care la capitolul B. „Foaie de proprietate” prevedea că imobilelele sunt proprietatea „sepsiszengyorgyi ev.ref. S.M. Kolegium” (în traducere „Colegiul S.M. de confesiune R. din Sf. Gheorghe”) şi din extrasul din 23 februarie 1990, în care se prevedea că „Acest imobil a format proprietatea Colegiului S.M. a Biserici R. Secuiesc din Sf. Gheorghe în urma comasării înch. nr. 1063/1900”, cei trei membri ai comisiei speciale de restituire au emis Nota de constatare înregistrată sub nr. N1 din 14 mai 2002, potrivit căreia „imobilul a fost proprietatea Bisericii R. din Sf. Gheorghe (prin denumirea de „Biserică R.E.” sau „Biserica E.R.” se înţelege „Biserică R.”) în baza CF nr. F3., nr. topo F2., F3. şi a fost preluat de către stat în baza decretului nr. 218/1960 şi decretul nr. 720/1966”, după care au stabilit că acesta se restituie E.P. din Ardeal.

Pentru a înlătura orice dubiu cu privire la identitatea proprietarului imobilului, membrii comisiei au introdus în cuprinsul Notei de constatare nr. N1 din 14 mai 2002 menţiunea: <<prin denumirea de „Biserică R.E.” sau „Biserica E.R.” se înţelege „Biserică R.” >>, fără să arate de unde rezultă analogia respectivă.

Ulterior, prin adresa nr. A1. din 17 mai 2002, E.P. din Ardeal a solicitat Judecătoriei Sf. Gheorghe să procedeze la intabularea în CF a dreptului său de proprietate asupra imobilului situat în mun. Sf. Gheorghe, str. Ş., jud. Covasna, anexând ca acte doveditoare o copie legalizată a Notei de constatare nr. N1 din 14 mai 2002 şi H.G. nr. 1.334/2000 prin care s-a completat O.U.G. nr. 83/1999.

Prin încheierea nr. 2649/2002 CF din 20 mai 2002, Judecătoria Sf. Gheorghe a dispus intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului înscris în CF nr. F3. Sf. Gheorghe, nr. top F2., F3. prin restituire conform O.U.G. nr. 83/1999, completată prin H.G. nr. 1.334/2000 în favoarea E.P. din Ardeal cu sediul în Cluj-Napoca, cu transcrierea în CF nou înfiinţat nr. F1.

Imediat după intabularea dreptului său de proprietate asupra „Colegiului S.M.”, E.P. din Ardeal a trecut la valorificarea dreptului de proprietate asupra imobilului, prin închirierea acestuia, în scopul obţinerii de beneficii financiare constante şi sigure, după cum urmează:

Prin protocolul din data 24 iulie 2002, Consiliul Local al mun. Sf. Gheorghe a predat E.P. din Ardeal imobilul format din clădire şi teren în suprafaţă de 5.996 mp înscrise iniţial în CF nr. F3., nr. top F2., F3. - ambele transcrise în CF nou nr. F1, urmând ca cele două unităţi de învăţământ preuniversitar de stat Liceul Teoretic S.M. Sf. Gheorghe şi Liceul T.R. Sf. Gheorghe să funcţioneze în continuare în imobilul care a constituit obiectul protocolului.

Potrivit art. 4.3 din protocol, Consiliul Local al mun. Sf. Gheorghe trebuia să asigure prin bugetele anuale sumele necesare chiriei, sume care vor fi utilizate în vederea finanţării cheltuielilor necesare întreţinerii şi reparării imobilului.

Astfel, E.P. din Ardeal, prin intermediul P.R. din Sf. Gheorghe, a încheiat cu Consiliul Local al mun. Sf. Gheorghe contracte de locaţiune anuale prin care i-a închiriat acesteia, contracost, spaţiile în care îşi desfăşurau activitatea cele două unităţi de învăţământ, şi anume:

- prin contractul de locaţiune încheiat la 09 aprilie 2003, cu valabilitate pe întreg anul calendaristic 2003, a fost stabilită şi încasată o chirie de 600.000.000 ROL/an;

- prin contractul de locaţiune încheiat la 11 februarie 2004, cu valabilitate pe întreg anul calendaristic 2004, a fost stabilită şi încasată o chirie de 2.000.000.000 ROL/an;

- prin actul adiţional nr. AA1./2005, nedatat, a fost modificat contractul de locaţiune în vigoare, în sensul prelungirii termenului de valabilitate până la data de 1 septembrie 2005 şi perceperii unei chirii pentru perioada 1 ianuarie 2005 - 01 septembrie 2005 în valoare de 278.560.000 RON, respectiv 5.000 RON/mp pentru suprafaţa construită desfăşurată şi 1.000 RON/mp pentru terenul aferent, calculată în baza H.G. nr. 244 din 26 februarie 2004 privind stabilirea cuantumului chiriilor aferente imobilelor care fac obiectul prevederilor O.U.G. nr. 94/2000;

- prin actul adiţional nr. AA2./2005, nedatat, a fost modificat contractul de locaţiune în vigoare, în sensul prelungirii termenului de valabilitate până la data de 31 decembrie 2005 şi modificării chiriei aferente perioadei 1 septembrie 2005 - 31 decembrie 2005 la suma de 150.000 RON;

- prin contractul de locaţiune încheiat la 22 februarie 2006, cu valabilitate pe întreg anul calendaristic 2006, a fost stabilită şi încasată o chirie de 200.000 RON/an;

- prin contractul de locaţiune încheiat la 09 ianuarie 2007, cu valabilitate pe întreg anul calendaristic 2007, a fost stabilită şi încasată o chirie de 300.000 RON/an;

- prin contractul de locaţiune încheiat la 06 martie 2008, cu valabilitate pe întreg anul calendaristic 2008, a fost stabilită o chirie de 300.000 RON/an;

Contractul de locaţiune din 6 martie 2008 şi-a încetat aplicabilitatea prin semnarea între aceleaşi părţi a contractului de comodat, înregistrat la E.P. din Ardeal din 30 mai 2008 şi la Municipiul Sf. Gheorghe din 09 iunie 2008. Contractul a avut acelaşi obiect, respectiv transmiterea dreptului de folosinţă asupra imobilelor (clădiri cu teren aferent) în care îşi desfăşoară activitatea Liceul Teoretic S.M. şi Liceul T.R. şi a fost încheiat pe o durată de 12 ani, începând cu data de 01 aprilie 2008.

În cadrul acestui contract, Municipiul Sf. Gheorghe, în calitate de comodatar, era obligat să achite cu titlu de contravaloare a uzurii fizice a imobilului suma de 100.000 RON pentru anul calendaristic 2008 şi să întreprindă demersuri pentru atragerea unor fonduri de minimum 300.000 RON/an sau suma cumulată ciclic, în funcţie de finanţările obţinute, sumă care se va renegocia din patru în patru ani.

De asemenea, potrivit art. 5.1 lit. t) toate îmbunătăţirile la imobil sau ridicările de corpuri de clădire noi pe terenul şi în incinta imobilului executate de comodatar urmau să intre de drept în proprietatea comodantului.

Municipiul Sf. Gheorghe a promovat un proiectul de investiţie prin Programul Operaţional Regional „Îmbunătăţirea infrastructurii sociale”, domeniul major de intervenţie 3.4 - „Reabilitarea, modernizarea, dezvoltarea şi echiparea infrastructurii educaţionale preuniversitare, universitare şi a infrastructurii pentru formare profesională continuă” lansat de Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice şi Locuinţei.

În acest sens, sub nr. 644 din 09 martie 2010, între Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, Agenţia pentru Dezvoltare Regională Centru şi Unitatea Administrativ - Teritorială Municipiul Sf. Gheorghe s-a încheiat contractul de finanţare având ca obiect finanţarea nerambursabilă de către AM POR pentru implementarea Proiectului intitulat „Reabilitarea, modernizarea şi extinderea clădirilor Liceului Teoretic S.M.” în valoare de 9.005.276,90 RON.

În paralel, prin convenţia încheiată la 27 mai 2002, E.P. din Ardeal, în calitate de proprietar, a dat spre folosinţă P.R. Sf. Gheorghe, în calitate de beneficiar, imobilul înscris în CF nr. F1 Sf. Gheorghe, nr. top F2. şi F3..

Potrivit art. 2 şi 3 din convenţia respectivă, imobilul s-a predat beneficiarului gratuit, fără obţinerea niciunui folos material de către proprietar, pe o perioadă de 10 ani, cu posibilitatea prelungirii, iar pentru acoperirea cheltuielilor de funcţionare şi modernizare, beneficiarul avea dreptul de a închiria spaţiile excedentare cu acordul proprietarului (art. 5). Această ultimă clauză a fost reeditată în înscrisul denumit „Acord” din data de 12 august 2002 prin care E.P. din Ardeal îşi dădea consimţământul pentru renovarea, reabilitarea clădirii Colegiului S.M. din Sf. Gheorghe, precum şi închirierii spaţiilor excedentare.

În acest sens, începând cu anul 2002, E.R. din Ardeal a amenajat un număr de 10 spaţii comerciale la parterul imobilului din str. G.S.M.I. (fostă Ş.), care deservea şi instituţia de învăţământ, pe care le-a închiriat după cum urmează:

- Prin contractul din 28 octombrie 2002, a închiriat SC A.V. SRL Sf. Gheorghe suprafaţa de 12 mp cu suma lunară de 20 dolari SUA/mp.

- Prin contractul din 28 octombrie 2002, a închiriat lui M.I.S., Sf. Gheorghe suprafaţa de 68,29 mp cu suma de 9 dolari SUA/mp şi suprafaţa de 62,30 mp cu suma de 10,5 dolari SUA/mp. Ulterior au fost încheiate succesiv un număr de 7 acte adiţionale prin care s-a prelungit termenul de închiriere şi s-a mărit chiria cu contravaloarea utilităţilor (energie electrică, apă, canalizare, etc.).

Potrivit contractului din 26 octombrie 2007 dintre aceleaşi părţi, chiria a fost stabilită la suma de 37 RON/mp/lună pentru ambele spaţii comerciale, iar potrivit actului adiţional nr. 2, chiria a fost majorată la 41,5 RON/mp/lună.

- Prin contractul din 28 octombrie 2002, a închiriat SC M.A. SRL Sf. Gheorghe suprafaţa de 66,24 mp la preţul de 11,25 dolari SUA/mp. Ulterior au fost încheiate succesiv un număr de 6 acte adiţionale prin care s-a prelungit termenul de închiriere şi s-a mărit chiria cu contravaloarea utilităţilor (energie electrică, apă, canalizare, etc.).

Potrivit contractului din 26 octombrie 2007 dintre aceleaşi părţi, chiria a fost stabilită la suma de 37 RON/mp/lună, iar potrivit actului adiţional nr. 2, chiria a fost modificată la 11 euro/mp.

- Prin contractul din 15 noiembrie 2003, a închiriat SC S.S.O.B. SRL Sf. Gheorghe suprafaţa de 12 mp la preţul de 20 dolari SUA/mp. Ulterior au fost încheiate succesiv un număr de 3 acte adiţionale, prin ultimul stabilindu-se preţul chiriei la 12 euro/mp.

Potrivit contractului din 26 octombrie 2007 dintre aceleaşi părţi, chiria a fost stabilită la suma de 39 RON/mp/lună.

- Prin contractul din 28 octombrie 2002 a închiriat SC C. SRL C. suprafaţa de 66,72 mp cu suma de 11,25 dolari SUA/mp.

Prin anexa din 28 octombrie 2002, părţile au convenit ca spaţiul să fie subînchiriat SC G.T.R. SA Bucureşti.

- Prin contractul din 14 ianuarie 2003, închirierea spaţiului a fost preluată de SC A. SRL Sf. Gheorghe, în aceleaşi condiţii de preţ.

- Prin contractul din 08 noiembrie 2002, a închiriat SC C. SRL C. suprafaţa de 55,46,29 mp cu suma de 12 dolari SUA/mp.

Spaţiile comerciale din cele două contracte (din 14 ianuarie 2003 şi din 08 noiembrie 2002) au fost preluate în chirie, la acelaşi preţ, de SC A.F. SRL Sf. Gheorghe, jud. Covasna, potrivit contractului din 26 noiembrie 2003 şi de SC A.G. SRL Braşov, potrivit contractului din 21 iulie 2004, iar prin actele adiţionale ulterioare a fost prelungit termenul de închiriere şi a fost mărită chiria cu contravaloare cheltuielilor de încălzire şi apă.

- Prin contractul din 18 octombrie 2004, a închiriat SC A.P. SRL Miercurea Ciuc, jud. Harghita suprafaţa de 47,41 mp cu suma de 8,8 euro/mp şi suprafaţa de 4 mp cu suma de 2 euro/mp. Ulterior au fost încheiate succesiv un număr de 4 acte adiţionale prin care s-a prelungit termenul de închiriere şi s-a mărit chiria cu contravaloarea utilităţilor.

- Prin contractul din 27 octombrie 2004, a închiriat SC P.E.I. SRL Sf. Gheorghe suprafaţa de 44,47 mp cu suma de 9,6 euro/mp şi suprafaţa de 6,8 mp cu suma de 2 euro/mp. Ulterior au fost încheiate succesiv un număr de 5 acte adiţionale prin care s-a prelungit termenul de închiriere şi s-a mărit chiria cu contravaloarea utilităţilor.

- Prin contractul din 21 ianuarie 2005, a închiriat SC V.R. SA suprafaţa de 103 mp cu suma de 9,6 euro/mp, adică 988 euro/lună. Prin actul adiţional (fără dată) părţile au convenit majorarea chiriei la suma de 11,86 euro/mp, adică 1221,58 euro/lună.

- Prin contractul din 20 noiembrie 2007, a închiriat SC M. SRL Sf. Gheorghe suprafaţa de 123 mp cu suma de 5.289 RON/lună, durata contractului fiind prelungită prin actul adiţional nr. 1.

- Prin contractul din 05 septembrie 2008, a închiriat SC M.A. SRL Târgu-Mureş suprafaţa de 51,41mp cu suma de 12 euro/mp/lună.

Potrivit situaţiei transmise de E.P. din Ardeal, în perioada 2002 - 31 mai 2009, a fost încasată în urma închirierii imobilului situat în mun. Sf. Gheorghe, str. G.S.M.I., suma totală de 2.318.995,72 RON prin Protopopiatul R. Sf. Gheorghe şi suma de 100.000 RON prin E.P. din Ardeal, din această sumă, 1.137.856 RON fiind încasaţi cu titlu de chirie pentru partea de imobil cu destinaţia de spaţii de învăţământ de la Primăria municipiului Sf. Gheorghe .

În raport de cele prezentate mai sus instanţa a apreciat că soluţia comisiei cuprinsă în Nota de constatare nr. N1 din 14 mai 2002, potrivit căreia imobilul din mun. Sf. Gheorghe, str. Ş. (actual str. G.S.M.I.) a fost proprietatea Bisericii R. din Sf. Gheorghe şi implicit de restituire a acestuia către E.P. din Ardeal este netemeinică şi nelegală.

Instanţa a ajuns la această concluzie având în vedere următoarele:

Din probele administrate în cauză, a rezultat cu certitudine că imobilul care a făcut obiectul Notei de constatare nr. N1 din 14 mai 2002 nu a fost niciodată proprietatea E.P. din Ardeal sau a Bisericii R.E., Bisericii E.R., Bisericii R., Bisericii R. Secuieşti din Sf. Gheorghe.

Astfel, în ceea ce priveşte modul de organizare a învăţământului, prin ordonanţa nr. 3193 din 22 martie 1858 a Ministerului Cultelor şi Învăţământului Public se reglementa situaţia şcolilor din apropierea frontierelor, aparţinând sau nu trezoreriei statului, în sensul că aceste şcoli erau subordonate, din punct de vedere al supravegherii şi administrării, autorităţii bisericeşti a cărei religie domina populaţia din localitate. Altfel spus, biserica exercita numai o subordonare pe linie profesională, îndeplinind rolul de astăzi al inspectoratelor şcolare, ca verigă intermediară între şcoli şi ministerul de resort. Din prevederile pct. 2, coroborate cu pct. 1, din acelaşi act normativ a rezultat că subordonarea supravegherii bisericeşti, era determinată de componenţa religioasă a populaţiei din comunitatea unde funcţiona şcoala şi nu de existenţa sau inexistenţa unor proprietăţi destinate procesului de învăţământ din partea cultelor religioase.

Din aceste prevederi legale rezultat foarte clar rolul bisericii de administrator financiar şi de supraveghetor al vieţii spirituale şi morale în sistemului de învăţământ şi nu acela de proprietar al tuturor imobilelor în care îşi desfăşurau activitatea şcolile respective.

Mai mult, în parag. 47 din Legea nr. XXX/1883 emisă de Ministerul Regal al Cultelor şi Învăţământului din Budapesta, se prevede că „acele şcoli medii, care sunt susţinute (administrate şi finanţate) de diferite confesiuni, autorităţi locale, comune, asociaţii sau particulari şi a căror existenţă prezintă interes important cultural naţional sau pe plan local şi nu sunt în măsură să susţină din surse proprii aceste instituţii în parametrii legali (…), pot fi luate sub protecţia statului în următoarele condiţii şi modalităţi:

a) toate fundaţiile şi capitalurile şcolii, bunurile mobile şi imobile, rămân în continuare în proprietatea acestora şi veniturile generate de acestea se vor cheltui în continuare în favoarea acestor instituţii”.

În ceea ce priveşte înfiinţarea şi constituirea patrimoniului Colegiului S.M., instanţa a reţinut că în anul 1860, comunitatea oraşului Sf. Gheorghe a cedat ca spaţiu şcolar pentru Colegiul S.M. ref. terenul său cu clădiri din strada L. şi terenul liber care era în vecinătatea sudică a sfatului pe care parţial s-a construit, ulterior clădirea nouă a şcolii.

În şedinţa adunării generale din 11 septembrie 1870 a Bisericii R. din Sf. Gheorghe s-a solicitat Consiliului Orăşenesc Sf. Gheorghe să înfiinţeze o şcoală elementară laică începând cu data de 1 octombrie 1870, deoarece biserica nu mai avea fonduri, conform cerinţelor legii, pentru susţinerea unei şcoli.

În acest scop, prin hotărârea din 24 septembrie 1870, Consiliul local a înfiinţat Şcoala elementară comunitară şi a stabilit bugetul pentru anul şcolar 1870/1871.

Construcţia noii şcoli laice a fost finanţată din contribuţiile băneşti a 2.579 donatori, printre care şi G.S.M.I., precum şi din contractarea în anul 1873 a unui credit în valoare de 24.000 forinţi de către Consiliul Orăşenesc Sf. Gheorghe. La data de 19 martie 1876, G.S.M.I. a donat suma de 60.000 forinţi, iar în semn de recunoştinţă şcoala a preluat numele „S.M.”.

În afara fondurilor proprii, Colegiul S.M. a beneficiat de sprijinul financiar al statului care, începând cu anul şcolar 1888/1889, a acordat alocaţii bugetare anuale. Pentru reglementarea acestora s-a încheiat un contract tripartit, semnat de ministrul religiei şi al învăţământului, episcopul bisericii R. şi conducerea colegiului, din care a rezultat că tot patrimoniul rămâne în proprietatea şcolii, iar statul nu are nicio pretenţie.

În urma demersurilor făcute de deputaţii judeţului privind dezvoltarea colegiului la 8 clase realiste, ministrul religiilor şi învăţământului a făcut cunoscut prin scrisoarea nr. 48778/1888 că, începând cu anul şcolar 1889/1990, se va deschide clasa a V-a, colegiul se va putea dezvolta treptat până la 8 clase de gimnaziu şi a dat asigurări privind acordarea sprijinului financiar permanent. Într-adevăr, Ministerul Religiilor şi Învăţământului a sprijinit ulterior funcţionarea colegiului prin acordarea de subvenţii şi de burse de stat pentru elevi.

Aprobarea extinderii capacităţii de învăţământ a fost condiţionată de construirea de către Consiliului Orăşenesc Sf. Gheorghe, pe cheltuială proprie, a unui edificiu adecvat cerinţelor vremii. În vederea realizării investiţiei, Consiliul orăşenesc a încheiat un contract cu inginerul A.I. pentru elaborarea documentaţiei clădirii Şcolii S.M., a contractat un credit în valoare de 50.000 forinţi şi a beneficiat de o alocaţie bugetară din partea guvernului de 32.000 forinţi.

Deschiderea acestei noi finanţări de la bugetul de stat a avut la bază un nou contract tripartit încheiat între ministerul de resort în calitate de cofinanţator, biserica R. în calitate de coordonator-supraveghetor şi şcoala S.M. în calitate de proprietar-beneficiar. Şi acest contract a stabilit în mod clar dreptul de proprietate al colegiului asupra patrimoniului existent şi viitor şi a definit sarcinile fiecărui semnatar, de exemplu ministrul de resort rezervându-şi dreptul de a numi profesorii titulari la catedrele şcolii.

Consiliul Orăşenesc Sf. Gheorghe a emis autorizaţia de construcţie pe numele şcolii S.M., în sensul construirii unei aripi cu două etaje, în continuarea clădirii principale existente pe str. L. Construcţia s-a realizat în perioada 1892-1893, iar inaugurarea oficială a avut loc la 10 septembrie 1893.

Încă de la înfiinţarea sa în anul 1870, colegiul a primit în permanenţă donaţii de la cetăţeni constând atât în sume de bani, cât şi în bunuri imobile formate din construcţii, terenuri virane şi păduri, care au fost intabulate pe numele Colegiului S.M., ca entitate de sine-stătătoare. De remarcat că donaţiile la care s-a făcut referire mai sus, au fost făcute Colegiului S.M. şi nu Bisericii R. şi donaţiile bunurilor imobile au fost intabulate în foaia de avere a cărţii funciare nr. F3. sub proprietatea Colegiului S.M.

Astfel, ca exemplu ce interesează cauza, a fost prezentată intabularea construcţiei în care se desfăşura procesul de învăţământ, respectiv formarea cărţii funciare nr. F3. a loc. Sf. Gheorghe, după cum urmează: „în baza procesului-verbal procedural întocmit la data de 2 martie 1900, se intabulează imobilele în CF nr. F3., nr. top vechi şi suspendate, sub nr. top noi, date în urma comasării, în favoarea lui „S.M. Kolegium” de confesiune R.”.

După data de 1 decembrie 1918 jurisdicţia Imperiului Austro-Ungar asupra Transilvaniei încetează, iar implicarea bisericii nu se mai regăseşte în activitatea Colegiului S.M., procesul de învăţământ fiind coordonat de inspectorii din cadrul Ministerului Regal de Învăţământ.

În urma cutremurului din noaptea de 09-10 noiembrie 1940, clădirea colegiului a fost grav avariată, motiv pentru care s-a interzis folosirea clădirii şi s-a dispus întreruperea activităţii didactice pentru 10 zile. Lucrările de consolidare a clădirii au fost finanţate din fondurile proprii ale colegiului şi din bugetul de stat, sub coordonarea Inspectoratului de Stat pentru Construcţii care, împreună cu conducerea colegiului, au format un colectiv pentru adjudecarea ofertelor de preţ solicitate de la constructori.

În baza decretelor nr. 176/1948 (de trecere în proprietatea statului), nr. 218/1960 (privind prescripţia dreptului la acţiune pentru imobilele intrate în proprietatea statului, art. III) şi nr. 720/1966, Colegiul S.M. a fost trecut în proprietatea statului român, iar intabularea s-a realizat în CF nr. F3. a loc. Sf. Gheorghe prin încheierea nr. 518/1971, prin care s-a acordat unităţii de învăţământ drept de administrare operativă.

Deşi în actul normativ de trecere a imobilului respectiv în proprietatea statului (decretul nr. 176/1948, dosar instanţă) este înscris „Liceul R. băieţi din Sf. Gheorghe al bis. R.”, instanţa nu a reţinut că aceasta reprezintă o confirmare a proprietăţii Bisericii R. asupra proprietăţii, în condiţiile în care art. 32 din decretul - Lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare (în vigoare la momentul trecerii în proprietatea statului) prevedea că „ Dacă în CF s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei”. Faţă de această prevedere legală, raportată la menţiunile din CF nr. F3. a localităţii Sf. Gheorghe, instanţa reţine că atât timp cât în CF nr. F3., la foaia de proprietate există menţiunea că bunurile imobile înscrise în cap.A-Foaia de avere sub nr. X1. sunt proprietatea „sepsiszengyorgyi ev.ref. S.M. Kolegium” (în traducere „Colegiul S.M. de confesiune R. din Sf. Gheorghe”), bunurile respective, în lipsa altor menţiuni privind rectificarea înscrierii din CF, erau în proprietatea Colegiului S.M. şi la momentul trecerii lor în proprietatea statului.

În susţinerea acestei concluzii a stat şi interpretarea de specialitate realizată de reprezentanţii Oficiului de cadastru şi Publicitate Imobiliară Covasna transmisă prin adresa din 18 martie 2009, în care s-a arătat că imobilul este „proprietatea Colegiului S.M. de confesiune R. din Sf. Gheorghe”.

O interpretare similară au realizat şi conducătorii de CF L.E. (emitentul extrasului CF din 23 februarie 1990) şi A.M., precum şi traducătorii autorizaţi de limbă maghiară K.M. şi H.M., în sensul că imobilul în litigiu este ”proprietatea Colegiului Secuiesc S.M. de confesiune R. din Sf. Gheorghe”.

S-a constatat că, în toate aceste traduceri, nu se face nicio referire la biserică, ci doar la faptul că şcoala era de confesiune R. Rezultă că proprietarul imobilului este şcoala însăşi, care în cazul dedus judecăţii este de confesiune R.

În acelaşi sens, instanţa nu a reţinut apărarea inculpaţilor potrivit căreia prevederile din autorizaţia din 23 iulie 1928 din care rezultă că „Liceul Colegiul ref. băieţi S.M. Această şcoală este proprietatea E.P. din Ardeal”, confirmă proprietatea acesteia asupra imobilului deoarece respectiva autorizaţie este eliberată de Ministerul Instrucţiunii şi priveşte dreptul de publicitate al şcolii, iar prevederea cu privire la proprietate priveşte instituţia ca formă de învăţământ particular (făcându-se referire la art. 11, 63 şi 64 din legea învăţământului particular) şi nu la proprietatea asupra imobilului, în condiţiile în care nu erau prevăzute elemente de identificare a acestuia (adresă, întindere, vecinătăţi). Aceiaşi motivaţie s-a reţinut şi la înlăturarea apărărilor inculpaţilor, în ceea ce priveşte menţiunile din Anuarul Colegiului R. S.M. din Sf. Gheorghe pe anul şcolar 1937-1938.

În sprijinul reţinerilor instanţei cu privire la proprietatea asupra imobilului respectiv a Colegiului S.M. au fost considerate relevante sunt şi menţiunile din aceiaşi CF nr. F3., unde s-a intabulat dreptul de proprietate în favoarea Colegiului asupra imobilului, dobândit în baza contractului de schimb din 15 martie 1915 de la Biserica R. din Sf. Gheorghe, ocazie cu care în baza aceluiaşi contract de schimb s-a intabulat şi dreptul de proprietate asupra imobilului din CF nr. F3., în favoarea Bisericii R. din Sf. Gheorghe. Înscrierile respective au confirmat faptul că erau două patrimonii distincte, unul al Colegiului S.M. (înscris în CF nr. F3.) şi celălalt al Bisericii R. din Sf. Gheorghe (înscris în CF nr. 474).

Faptul că unitatea şcolară avea personalitate juridică de sine-stătătoare şi era titular al dreptului de proprietate asupra bunurilor sale a fost demonstrat şi de Contractul de schimb imobiliar încheiat la data de 15 martie 1915 între Colegiul R. S.M. cu sediul în loc. Sf. Gheorghe şi Biserica R. din Sf. Gheorghe, de unde a rezultat existenţa a două entităţi cu personalitate juridică şi patrimoniu distinct, care aveau drept de dispoziţiei asupra bunurilor sale.

Potrivit acestui contract, colegiul a oferit terenul cunoscut sub numele „K.” situat pe str. S.M., lângă clădirea colegiului, înscris în CF nr. F3., evidenţiat la X1., Bisericii R. din Sf. Gheorghe şi a primit la schimb grădina - teren intravilan aparţinând acesteia, înscrisă în CF, evidenţiat la X1.

Potrivit punctului 5 din contract, asupra terenului „K.” era instituită o ipotecă în favoarea Casei de economii din Braşov, iar colegiul s-a obligat să procedeze pe cheltuială proprie la radierea garanţiei ipotecare de 7.000 forinţi şi să predea bisericii un imobil liber de sarcini.

În acelaşi sens s-au reţinut şi înscrierile din CF nr. F4. a loc. Sf. Gheorghe, potrivit cărora, la data de 10 decembrie 1928, Colegiul S.M. a cumpărat de la parohia R. din Sf. Gheorghe imobilele cu nr. topo T1. (casă din piatră cu etaj), T2. (casă din piatră), T3. (casă din piatră), T4. (casă din lemn) şi T5. (casă din lemn).

De asemenea, instanţa, din analiza altor cărţi funciare, care cuprindeau înscrieri din aceiaşi perioadă ca şi CF 71, aflate la dosarul cauzei, depuse de E.P. din Ardeal cu ocazia revendicării altor imobile, a constatat că atunci când proprietatea aparţinea bisericii, la Cap. B, Foaia de proprietate, era trecută biserica sau parohia respectivă (Parohia R. din B.M. - CF F5., încheiere de intabulare 1967/1912, Parohia R. din B. - CF F6., încheiere de intabulare 02 septembrie 1912, Biserica R. din A. - CF F7., încheiere de intabulare 05 ianuarie 1921).

În ceea ce priveşte chestiunea prealabilă invocată de inculpaţii M.T. şi M.A.G. prin care au solicitat ca instanţa de judecată să constate că imobilul situat în municipiul Sf. Gheorghe, str. Ş., înscris în CF nr. F3. a fost proprietatea E.P. din Ardeal, raportat la decizia civilă nr. 187/R definitivă şi irevocabilă, pronunţată la data de 15 martie 2006 de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, instanţa a reţinut că prin încheierea din data de 24 ianuarie 2012, s-a admis chestiunea prealabilă, în baza art. 44, alin. (3), C. proc. pen. şi s-a dispus aplicarea procedurii obişnuite privind continuarea judecăţii pe fond.

Potrivit art. 44, alin. (3), C. proc. pen. hotărârea definitivă a instanţei civile, asupra unei împrejurări ce constituie o chestiune prealabilă în procesul penal, are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei penale.

Instanţa a reţinut că elementele autorităţii de lucru judecat, potrivit art. 1201, C. civ., sunt părţile, obiectul şi cauza.

Din coroborarea acestui text de lege cu dispoziţiile art. 44, alin. (3), C. proc. pen., a rezultat că în prezenta cauză, chestiunea prealabilă este reprezentată de existenţa dreptului de proprietate a E.P. din Ardeal asupra imobilului în care a funcţionat Colegiu S.M., situat în municipiul Sf. Gheorghe, str. Ş., înscris în CF nr. F3., până la momentul trecerii acestuia în proprietatea statului.

Din analiza sentinţei civile la care se face referire, respectiv decizia civilă nr. 125/A din 20 octombrie 2005 pronunţată de Tribunalul Covasna, în Dosarul nr. 1620/2005, instanţa a constatat că prin hotărârea respectivă s-a stabilit definitiv că E.P. din Ardeal are calitate procesuală de a solicita retrocedarea imobilelor care au constituit averea Liceului S.M. din Sf. Gheorghe, trecute în proprietatea statului. Pentru a decide astfel, instanţa respectivă a apreciat că E.P. nu participa la procesul respectiv ca urmaş de drept al Colegiului S.M., fiindcă urmaş de drept potrivit intabulării este Statul Român, E.P. având calitatea de fost proprietar al bunurilor imobile a căror retrocedare se solicită, aşa cum rezultă din nota de constatare a comisiei speciale depusă la dosar de fond. Din cele ce preced a rezultat că decizia instanţei priveşte calitatea procesuală a eparhiei şi nu fondul cauzei, referitor la dreptul de proprietate a bunurilor imobile respective şi s-a bazat pe nota de constatare a comisiei speciale, notă care face obiectul prezentului dosar şi care, aşa cum s-a arătat mai sus, este netemeinică şi nelegală, întocmirea ei de către inculpaţi constituind latura obiectivă a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248-248¹ C.pen, infracţiune pentru care inculpaţii sunt cercetaţi în prezenta cauză.

În ceea ce priveşte fondul cauzei civile, s-a considerat că deşi Judecătoria Sf. Gheorghe a pronunţat sentinţa civilă nr. 1226 din 29 iunie 2007 în Dosarul nr. 1305/305/2006 prin care a constatat, la cererea E.P. din Ardeal, nulitatea absolută a unor contracte de vânzare cumpărare a unor locuinţe din fosta proprietate a Colegiului S.M., sentinţa respectivă priveşte imobilul situat în strada K.S., nu cel din str. Ş., care face obiectul prezentei cauze şi în plus sentinţa respectivă nu este definitivă, cauza fiind suspendată, în recurs, la data de 05 mai 2009, în temeiul art. 244, alin. (1), pct. 2, C. proc. civ., Dosarul nr. 1858/119/2008, pe rolul Tribunalului Covasna.

În consecinţă, instanţa a constatat, după judecarea pe fond a cauzei, că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 44, alin. (3), C. proc. pen. şi că sentinţele la care s-a făcut referire, de către inculpaţi, nu au soluţionat definitiv împrejurarea care constituie o chestiune prealabilă în prezentul proces-verbal (dreptul de proprietate al E.P. din Ardeal asupra imobilului din str. Ş., sediul fostului Colegiu S.M.), chestiune prealabilă soluţionată, în temeiul art. 44, alin. (1) şi (2), de prezenta instanţă care a stabilit, conform celor expuse mai sus că imobilul situat în mun. Sf. Gheorghe, str. Ş., jud. Covasna, înscris în CF nr. F3., F2. şi F3. nu a fost proprietatea Bisericii R. din Sf. Gheorghe şi a fost proprietatea Colegiul S.M. de confesiune R. din Sf. Gheorghe, până la trecerea acestuia în proprietatea statului.

S-a considerat că în drept, fapta inculpatului M.A.G. care, în calitate de membru al comisiei speciale de restituire înfiinţată în baza O.U.G. nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România, prin nerespectarea prevederilor art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 83/1999 şi în baza extrasului CF nr. F8. din 23 februarie 1990 nevalabil (în fotocopie, emis în urmă cu 12 ani) şi a CF nr. F3. a loc. Sf. Gheorghe (netradusă în limba română), care indicau alt proprietar, a întocmit alături de ceilalţi doi coinculpaţi nota de constatare nr. N1 din 14 mai 2002, arătând contrar realităţii că imobilul situat în mun. Sf. Gheorghe, str. Ş., jud. Covasna, înscris în CF nr. F3., nr. top F2. şi nr. F3. a fost proprietatea Bisericii R. din Sf. Gheorghe şi l-a restituit E.P. din Ardeal, fapt ce a dat posibilitatea instituţiei din urmă să-şi intabuleze dreptul de proprietate, cu consecinţa deposedării municipiului Sf. Gheorghe şi producerii unui prejudiciu acestuia de aprox. 1.300.000 euro reprezentat de valoarea imobilului, întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248-248¹ C. pen., cu referire la art. 13 alin. (1²) din O.U.G. nr. 43/2002, cu modificările şi aprobările ulterioare.

Fapta inculpatului M.T. care, în calitate de membru al comisiei speciale de restituire înfiinţată în baza O.U.G. nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România, prin nerespectarea prevederilor art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 83/1999 şi în baza extrasului CF nr. F8. din 23 februarie 1990 nevalabil (în fotocopie, emis în urmă cu 12 ani) şi a CF nr. F3. a loc. Sf. Gheorghe (netradusă în limba română), care indicau alt proprietar, a întocmit alături de ceilalţi doi coinculpaţi Nota de constatare nr. N1 din 14 mai 2002, arătând contrar realităţii că imobilul situat în mun. Sf. Gheorghe, str. Ş., jud. Covasna, înscris în CF nr. F3., nr. top F2. şi nr. F3. a fost proprietatea Bisericii R. din Sf. Gheorghe şi l-a restituit E.P. din Ardeal, fapt ce a dat posibilitatea instituţiei din urmă să-şi intabuleze dreptul de proprietate, cu consecinţa deposedării municipiului Sf. Gheorghe şi producerii unui prejudiciu acestuia de aprox. 1.300.000 euro reprezentat de valoarea imobilului, întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248-248¹ C. pen., cu referire la art. 13 alin. (1²) din O.U.G. nr. 43/2002, cu modificările şi aprobările ulterioare.

Fapta inculpatului C.S. care, în calitate de membru al comisiei speciale de restituire înfiinţată în baza O.U.G. nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România, prin nerespectarea prevederilor art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 83/1999 şi în baza extrasului CF nr. F8. din 23 februarie 1990 nevalabil (în fotocopie, emis în urmă cu 12 ani) şi a CF nr. F3. a loc. Sf. Gheorghe (netradusă în limba română), care indicau alt proprietar, a întocmit alături de ceilalţi doi coinculpaţi Nota de constatare nr. N1 din 14 mai 2002, arătând contrar realităţii că imobilul situat în mun. Sf. Gheorghe, str. Ş., jud. Covasna, înscris în CF nr. F3., nr. top F2. şi nr. F3. a fost proprietatea Bisericii R. din Sf. Gheorghe şi l-a restituit E.P. din Ardeal, fapt ce a dat posibilitatea instituţiei din urmă să-şi intabuleze dreptul de proprietate, cu consecinţa deposedării municipiului Sf. Gheorghe şi producerii unui prejudiciu acestuia de aprox. 1.300.000 euro reprezentat de valoarea imobilului, întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248-248¹ C. pen., cu referire la art. 13 alin. (1²) din O.U.G. nr. 43/2002, cu modificările şi aprobările ulterioare.

Faţă de situaţiile de fapt şi de drept reţinute mai sus, instanţa, a reţinut vinovăţia inculpatului M.A.G., şi l-a condamnat pe acesta, în baza art. 248-248¹, C. pen., cu aplicarea art. 74, lit. a) şi art. 76, lit. b), C. pen., la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, săvârşită în dauna părţii vătămate Municipiul Sf. Gheorghe, în data de 14 mai 2002.

La dozarea pedepsei instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72, C. pen. şi anume: limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege incriminator, împrejurările săvârşirii faptei, gradul de pericol social concret al faptei generat de nivelul ridicat al prejudiciului, de urmările produse, dar şi persoana inculpatului care a avut o poziţie nesinceră pe toată durata desfăşurării procesului penal, nerecunoscând săvârşirea faptei, dar care se află la prima incidenţă cu legea penală, motiv pentru care instanţa a reţinut în favoarea acestuia circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74, lit. a), C. pen. şi a dat eficienţă dispoziţiilor art. 76, lit. b), C. pen. şi a coborât pedeapsa sub minimul prevăzut de lege.

În baza art. 71, C. pen. şi a dispoziţiilor Deciziei C.E.D.O. din cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord instanţa a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei ca pedeapsă accesorie, doar drepturile prevăzute de art. 64, alin. (1), lit. a), teza a II-a (dreptul de a fi ales), şi lit. b), C. pen.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, instanţa a apreciat că scopul acesteia poate fi atins numai prin executarea acesteia în regim de detenţie, raportat la contribuţia inculpatului la săvârşirea faptei, la poziţia acestuia de preşedinte al comisiei şi de persoană numită într-o demnitate publică, care trebuia să-şi aducă contribuţia la repararea unor nedreptăţi sociale şi nu la săvârşirea altora. Instanţa a avut în vedere şi faptul că inculpatul a influenţat şi decizia inculpatului C.S., prin traducerea înscrisurilor din limba maghiară, din CF nr. F3., în aşa fel încât acesta a fost convins că imobilul a fost proprietatea eparhiei şi că menţiunile din extrasul de CF corespund realităţii, înscrise în CF.

Faţă de situaţiile de fapt şi de drept reţinute mai sus, instanţa, reţinând vinovăţia inculpatului M.T., l-a condamnat pe acesta, în baza art. 248-248¹, C. pen., cu aplicarea art. 74, lit. a) şi art. 76, lit. b), C. pen., la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, săvârşită în dauna părţii vătămate Municipiul Sf. Gheorghe, în data de 14 mai 2002.

La dozarea pedepsei instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72, C. pen. şi anume: limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege incriminator, împrejurările săvârşirii faptei, gradul de pericol social concret al faptei generat de nivelul ridicat al prejudiciului, de urmările produse dar şi persoana inculpatului care a avut o poziţie nesinceră pe toată durata desfăşurării procesului penal, nerecunoscând săvârşirea faptei, dar care se află la prima incidenţă cu legea penală, motiv pentru care instanţa a reţinut în favoarea acestuia circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74, lit. a), C. pen. şi a dat eficienţă dispoziţiilor art. 76, lit. b), C. pen. şi a coborât pedeapsa sub minimul prevăzut de lege.

În baza art. 71, C. pen. şi a dispoziţiilor Deciziei C.E.D.O. din cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord instanţa a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei ca pedeapsă accesorie, doar drepturile prevăzute de art. 64, alin. (1), lit. a), teza a II-a (dreptul de a fi ales), şi lit. b), C. pen.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, instanţa a apreciat că scopul acesteia poate fi atins numai prin executarea acesteia în regim de detenţie, raportat la contribuţia inculpatului la săvârşirea faptei, la poziţia acestuia de reprezentant al eparhiei în comisie, poziţie faţă de care trebuia să dea dovadă de imparţialitate şi care trebuia să-şi aducă contribuţia la repararea unor nedreptăţi sociale şi nu la săvârşirea altora, mai ales că acesta cunoştea şi trebuia să cunoască evoluţia juridică a bunurilor revendicate de eparhie. De asemenea instanţa a avut în vedere şi faptul că inculpatul a influenţat decizia inculpatului C.S., prin poziţia sa de cunoscător al limbii maghiară şi a documentelor depuse la comisie, ocazie cu care nu a explicat acestuia că între înscrisurile din CF nr. F3. şi menţiunile din extrasul de CF sunt diferenţe cu privire la proprietar.

Faţă de situaţiile de fapt şi de drept reţinute mai sus, instanţa, reţinând vinovăţia inculpatului C.S., l-a condamnat pe acesta, în baza art. 248-248¹, C. pen., cu aplicarea art. 74, lit. a) şi art. 76, lit. b), C. pen., la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, săvârşită în dauna părţii vătămate Municipiul Sf. Gheorghe, în data de 14 mai 2002.

La dozarea pedepsei instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. şi anume: limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege incriminator, împrejurările săvârşirii faptei, contribuţia acestuia la săvârşirea acesteia, gradul de pericol social concret al faptei generat de nivelul ridicat al prejudiciului, de urmările produse dar şi persoana inculpatului care a avut o poziţie nesinceră pe toată durata desfăşurării procesului penal, nerecunoscând săvârşirea faptei, dar care se află la prima incidenţă cu legea penală, motiv pentru care instanţa a reţinut în favoarea acestuia circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. şi a dat eficienţă dispoziţiilor art. 76 lit. b) C. pen. şi a coborât pedeapsa sub minimul prevăzut de lege.

În baza art. 71 C. pen. şi a dispoziţiilor Deciziei C.E.D.O. din cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord instanţa a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei ca pedeapsă accesorie, doar drepturile prevăzute de art. 64, alin. (1), lit. a), teza a II-a (dreptul de a fi ales), şi lit. b), C. pen.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, instanţa a apreciat că scopul acesteia poate fi atins şi fără executarea acesteia în regim privativ de libertate, deoarece inculpatul se află la prima incidenţă cu legea penală, este în vârstă de 60 ani, suferind de afecţiuni cronice şi fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 81, C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit în condiţiile art. 82, C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. instanţa a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicată inculpatului, prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 359, C. proc. pen., instanţa a atras atenţia inculpatului cu privire la dispoziţiile art. 83 C. pen. a căror nerespectare poate atrage revocarea suspendării condiţionate a pedepsei aplicate prin prezenta sentinţă şi executarea ei alături de o nouă pedeapsă aplicată pentru o altă infracţiune săvârşită cu intenţie înăuntrul termenului de încercare.

În latură civilă, instanţa a luat act că partea vătămată municipiul Sf. Gheorghe cu adresa din 11 noiembrie 2011 a comunicat că nu se constituie parte civilă în prezenta cauză.

În baza art. 14, alin. (3), lit. c), C. proc. pen. cu referire la art. 348 C. proc. pen., instanţa a repus părţile în situaţia anterioară săvârşirii infracţiunii, în sensul anulării în tot, a Notei de constatare nr. N1 din 14 mai 2002 şi a dispus radierea dreptului de proprietate a E.P. din Ardeal, intabulat în CF nr. F1 a imobilului situat în municipiul Sf. Gheorghe, str. Ş., jud. Covasna.

Având în vedere că partea vătămată municipiul Sf. Gheorghe nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză cu suma de 1.137.856 RON, plătită cu titlul de chirie pentru imobilul ce făcea parte din domeniul public al unităţii administrativ-teritoriale, deşi prejudiciul acestuia nu a fost acoperit, iar sumele încasate nelegal nu au servit la despăgubirea părţii vătămate, instanţa în baza art. 118, alin. (1), lit. e) şi alin. (4), C. pen. a dispus confiscarea specială de la E.P. din Ardeal a sumei de 1.137.856 RON.

Instanţa nu a dispus confiscarea specială a sumei de 1.281.139,72 RON (diferenţa dintre suma totală încasată de 2.418.995,72 RON şi suma de 1.137.856 RON, plătită cu titlul de chirie de municipiul Sf. Gheorghe pentru partea de imobil cu destinaţia de liceu), încasată de E.P. din Ardeal , cu titlu de chirii de la societăţile comerciale la care au fost închiriate spaţiile comerciale din imobilul respectiv, deoarece aceasta a efectuat cheltuieli cu transformarea şi amenajarea spaţiilor comerciale respective, dar şi cu administrarea acestora în perioada respectivă.

Faţă de culpa infracţională a inculpaţilor, instanţa, în baza art. 191, C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpat la câte 1.000 RON cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpaţii M.A., M.T. şi C.S., părţile responsabile civilmente E.P. a Ardealului, Secretariatul General al Guvernului şi Ministerul Justiţiei şi partea vătămată Municipiul Sf. Gheorghe, recurs înregistrat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti sub nr. 13020/200/2011 la 6 august 2012.

La termenul de judecată din 15 ianuarie 2013, apărătorul inculpatului M.A. a invocat excepţia necompetenţei instanţei după calitatea persoanei, întrucât inculpatul M.A. a dobândit calitatea de deputat în Parlamentul României, în urma alegerilor generale desfăşurate la 9 decembrie 2012, depunând la dosar procesul verbal privind rezultatul alegerilor şi extras al listei nominale a membrilor Parlamentului, competenţa aparţinând, în opinia acestuia, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Instanţa de prim control judiciar soluţionând excepţia invocată, a apreciat incidente disp. art. 40 alin. (2) rap.la art. 29 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., motiv pentru care a considerat-o întemeiată şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin decizia penală nr. 37 din 15 ianuarie 2013.

Cauza a fost înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sub nr. 13020/200/2011 la 21 ianuarie 2013.

La termenul de judecată din 10 octombrie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu, a pus în discuţia părţilor competenţa funcţională a acestei instanţe în soluţionarea recursurilor declarate în cauză în raport cu dispoziţiile art. 29 pct. 1, 2 C. proc. pen., art. 40 alin. (2) C. proc. pen. şi practica Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în materie.

Concluziile părţilor recurente şi ale reprezentantului Ministerului Public au fost consemnate în practicaua prezentei hotărâri.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constată pentru motivele care vor fi învederate, că în soluţionarea recursurilor declarate de către inculpaţii M.A., M.T. şi C.S., de către părţile responsabile civilmente E.P. a Ardealului, Secretariatul General al Guvernului şi Ministerul Justiţiei şi de către partea vătămată Municipiul Sf. Gheorghe, împotriva sentinţei penale nr. 715 din 28 iunie 2012 a Judecătoriei Buzău, competenţa aparţine Curţii de Apel Ploieşti.

În procedura penală noţiunea de competenţa are două sensuri:

- prin competenţă se înţelege dreptul şi obligaţia unui organ judiciar de a instrumenta o anumită cauză potrivit legii;

- prin competenţă se înţelege însuşirea unei cauze penale de a fi instrumentată de un anumit organ judiciar.

Prin competenţă funcţională se înţelege acea formă de competenţă care stabileşte sfera de atribuţii ce revine fiecărui organ judiciar penal prin care acestea se disting în cadrul competenţei generale.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, având atribuţia principală de asigurare a interpretării şi aplicării unitare a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, are următoarea competenţă funcţională:

- judecă în primă instanţă

- judecă în recurs

- judecă recursul în interesul legii

- soluţionează conflictul de competenţă în cazurile în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este instanţă superioară şi comună instanţei judecătoreşti aflată în conflict

- rezolvă cazurile în care cursul justiţiei ar fi întrerupt, în faţa oricărei instanţe

- soluţionează cereri de strămutare.

Conform art. 29 pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă în primă instanţă: a) infracţiunile săvârşite de senatori, deputaţi şi europarlamentari; b) infracţiunile săvârşite de membrii Guvernului; c) infracţiunile săvârşite de judecătorii Curţii Constituţionale; d) infracţiunile săvârşite de membrii Consiliului Superior al Magistraturii; e) infracţiunile săvârşite de judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi de procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; f) infracţiunile săvârşite de mareşali, amirali, generali şi chestori; g) alte cauze date prin lege în competenţa sa.

Aşa cum se poate constata din analiza conţinutului dispoziţiilor legale, legiuitorul stabileşte competenţa după calitatea persoanei a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie numai atunci când judecă cauza în primă instanţă, menţionând, în mod expres, acest aspect.

Potrivit art. 29 pct. 2 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă de recurs judecă recursurile împotriva hotărârii penale pronunţate, în primă instanţă, de curţile de apel şi de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi împotriva hotărârii pronunţate, ca instanţă de apel, de curţile de apel.

Urmare a interpretării dispoziţiilor legale menţionate, reiese că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu are competenţa judecării recursurilor declarate împotriva unor hotărâri pronunţate de judecătorie, ca instanţă de fond, iar din examinarea aceloraşi dispoziţii, rezultă regula proximităţii instanţelor de control judiciar.

Or, în speţă, cauza a fost soluţionată în fond de judecătorie, potrivit competenţei materiale determinată de natura şi gravitatea infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor, iar recursul împotriva acestei hotărâri a fost înregistrat la Curtea de Apel Ploieşti, instanţă competentă să-l soluţioneze. În momentul în care cauza se afla pe rolul instanţei de recurs (Curtea de Apel Ploieşti), unul dintre inculpaţi a dobândit calitatea de deputat, motiv pentru care instanţa a apreciat că nu este competentă să-l soluţioneze, cauza fiind trimisă Înaltei Curţi spre soluţionarea recursurilor în raport de dispoziţiile art. 40 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 29 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

Înalta Curte constată că, în raport de modul în care legiuitorul a înţeles să reglementeze competenţa de judecată în căile de atac (în care competenţa materială este stabilită în raport de instanţa care a pronunţat hotărârea atacată şi nu de calitatea persoanei inculpatului) se constată că, dispoziţiile art. 40 alin. (2) C. proc. pen. (potrivit cărora dobândirea calităţii după săvârşirea infracţiunii nu determină schimbarea competenţei, cu excepţia infracţiunilor săvârşite de persoanele prevăzute în art. 29 pct. 1 C. proc. pen.) sunt incidente numai în faţa instanţei de fond, nu şi în căile de atac.

Având în vedere aceste considerente, precum şi dispoziţiile privind regula proximităţii instanţelor de control judiciar - Înalta Curte apreciază că prezentul recurs declarat în cauză trebuie soluţionat de Curtea de Apel Ploieşti.

În acest sens este şi practica Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, relevante fiind şi deciziile art. 51 din 4 februarie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, decizia nr. 1687 din 20 mai 2013 ale, secţiei penale, şi decizia nr. 65 din 17 septembrie 2011 a Curţii Supreme de Justiţie - Completul de 9 judecători.

Apărătorii inculpaţilor au învederat instanţei existenţa în această situaţie a unui conflict negativ de competenţă între Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi instanţa inferioară, Curtea de Apel Ploieşti.

Înalta Curte consideră nefondată susţinerea, întrucât între Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi instanţele judecătoreşti ce-i sunt ierarhic inferioare nu există conflict negativ de competenţă, acestea din urmă având obligaţia de a judeca cauza ce i s-a trimis spre soluţionare de către instanţa supremă.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va trimite cauza privind soluţionarea recursurilor formulate de inculpaţii M.A., M.T. şi C.S., de părţile responsabile civilmente E.P. a Ardealului, Secretariatul General al Guvernului şi Ministerul Justiţiei şi de partea vătămată Municipiul Sf. Gheorghe, la Curtea de Apel Ploieşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Trimite cauza privind soluţionarea recursurilor formulate de inculpaţii M.A., M.T. şi C.S., de părţile responsabile civilmente E.P. a Ardealului, Secretariatul General al Guvernului şi Ministerul Justiţiei şi de partea vătămată Municipiul Sf. Gheorghe, împotriva sentinţei penale nr. 715 din 28 iunie 2012 a Judecătoriei Buzău la Curtea de Apel Ploieşti.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţilor inculpaţi M.A., M.T. şi C.S., în sumă de câte 75 RON, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 octombrie 2013 .

← ICCJ. Decizia nr. 3067/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3079/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 3040/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 3047/2013. Penal. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3064/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.), infractiuni la legea falimentului/insolventei (Lg. 64/1995, Lg. 85/2006). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3067/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 3079/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Luare de mită (art. 254 C.p.), falsul material în înscrisuri oficiale (art. 288 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3090/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 3107/2013. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3124/2013. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Omorul calificat (art. 175 C.p.), şantajul (art.194 C.p.), nerespectarea regimului armelo