ICCJ. Decizia nr. 3153/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Contestaţie în anulare - Recurs

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3153/2013

Dosar nr.81/57/2013

Şedinţa publică din 16 octombrie 2013

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor aflate la dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 3702 din 14 noiembrie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 2842/85/2010*, s-au admis recursurile declarate de inculpaţii L.V., F.I., M.Z., V.I., I.V. împotriva sentinţei penale 27 din 05 martie 2012 a Curţii de Apel Alba lulia.

S-a casat în parte sentinţa recurată şi rejudecând:

Cu privire la contestatorul condamnat, V.I. s-au decis următoarele:

A fost descontopită pedeapsa finală de 8 ani închisoare aplicată inculpatului V.I., în pedepsele componente de:

- 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

- 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 291 C. pen. cu art. 37 lit. a) C. pen. restul rămas neexecutat de 1.017 zile (astfel cum a fost stabilit de prima instanţă urmare a contopirii pedepselor aplicate prin sentinţa penală nr. 44/2000 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 392/2002 a Curţii Supreme de Justiţie şi prin sentinţa penală nr. 181 din 26 aprilie 2001 a Judecătoriei Curtea de Argeş, definitivă prin decizia penală nr. 314/2002 a Curţii de Apel Piteşti şi deducerii duratei executate de la 25 noiembrie 1998 - 11 februarie 2004).

- sporul de 2 ani închisoare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul V.I. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (parte vătămată SC L. SA Satu Mare).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (parte vătămată SC M.D. SA).

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) teza a II-a s-a dispus încetarea procesului penal prin împlinirea termenului de prescripţie specială a răspunderii penale pentru două infracţiuni de uz de fals prev. de art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

S-a menţinut dispoziţia de revocare a beneficiul liberării condiţionate cu privire la restul rămas neexecutat de 1.017 zile şi, în baza art. 61 alin, 1 teza a III-a C. pen., contopeşte acest rest cu fiecare din cele două pedepse aplicate prin prezenta sentinţă de 6 ani închisoare, rezultând două pedepse de câte 6 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. s-au contopit aceste 2 pedepse urmând ca inculpatul să execute 6 ani închisoare, sporită cu un an, până la 7 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. A fost înlăturată obligarea inculpatului V.I. la plata despăgubirilor civile către partea civilă SC M.D. SA.

A fost obligat inculpatul V.I., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC L.91 SRL la plata sumei de 76.000 RON despăgubiri civile către partea civilă SC L. SA Satu Mare.

În baza lucrărilor dosarului, instanţa de recurs a constatat următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 27 din 05 martie 2012 Curtea de Apel Alba lulia, secţia penală, a dispus următoarele:

A condamnat pe inculpaţii:

1. V.D., cetăţean român, avocat, studii superioare, necăsătorit, cu antecedente penale stagiul militar nesatisfăcut, la:

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (4) C. pen..

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (2), (3) C. pen.

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev,. de art. 290 alin. (1) C. pen.

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (4) C. pen.;

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (2) şi (5) C. pen.;

- 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 291 C. pen.;

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele în cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 86¹ alin. (2) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe o durată de 5 ani, ce constituie termen de încercare în condiţiile art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen. pe durata termenului de încercare condamnatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) se va prezenta ori de câte ori va fi solicitat la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Sibiu.

b) va anunţa în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea.

c) va comunica şi va justifica schimbarea locului de muncă.

d) va comunica informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

2. I.V., la:

- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;

- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;

- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;

- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;

- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;

A fost privat inculpatul de exerciţiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a), c) C. pen. în condiţiile şi pe durata prev. de art. 71 C. pen.

S-a constatat că infracţiunile deduse judecăţii au fost săvârşite în stare de recidivă postcondamnatorie faţă de infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 956/2001 a Judecătoriei Sibiu şi în concurs real cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin:

- sentinţa penală nr. 188/2002 a Tribunalului Suceava, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 903/2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;

- sentinţa penală nr. 1291/2006 pronunţată de Judecătoria Sibiu în Dosar nr. 2/306/2005, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 561 din 22 octombrie 2008 a Curţii de Apel Alba lulia.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1291/2006 a Judecătoriei Sibiu, în elementele ei componente de:

- 4 ani şi 6 luni închisoare şi

- 3 ani închisoare, pedeapsă aplicată prin sentinţa penală nr. 188/2000 a Tribunalului Suceava.

În baza art. 36, 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. s-au contopit aceste pedepse cu pedepsele aplicate prin prezenta sentinţă: 4 ani închisoare, (5 pedepse) şi 1 an închisoare (5 pedepse) în cea mai grea, de 4 ani şi 6 luni închisoare, pe care o sporeşte la 6 ani închisoare.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata executată pentru intervalul 25 mai 2005 la 21 februarie 2006 şi începând cu 15 mai 2008 la 25 ianuarie 2011.

3. L.V., la:

- 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (4) C. pen., cu aplicarea arrt.37 lit. a) C. pen.;

- 3 ani şi 6 luni ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

A fost privat inculpatul de exerciţiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. în condiţiile şi pe durata prev. de art. 71 C. pen.

În baza art. 61 alin. (1) teza a II-a C. pen. s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate cu privire la restul de 657 zile rămas neexecutat din pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 9 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 241 din 19 februarie 2002 a Judecătoriei Aiud.

În baza art. 61 alin. (1) teza a III-a C. pen. s-a contopit fiecare din pedepsele aplicate prin prezenta sentinţă (5 ani, 5 ani, 3 ani şi 6 luni, 5 ani, 3 ani şi 6 luni, 10 luni, 5 ani) cu restul rămas neexecutat de 657 zile în cele mai grele, de 5 ani, 5 ani, 3 ani şi 6 luni, 5 ani, 3 ani şi 6 luni, 657 zile şi 5 ani.

În baza art. 33 lit. a) , 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele sus arătate în cea mai grea de 5 ani închisoare, sporită la 6 ani închisoare.

În baza art. art. 36 alin. (3) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata executată începând cu 29 ianuarie 2009 la 6 octombrie 2010.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul L.V. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 290 alin. (1) C. pen.

4. F.I., la:

- 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

A fost privat inculpatul de exercitarea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. în condiţiile şi pe durata prev. de art. 71 C. pen.

În baza art. 83 C. pen. s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicate inculpatului prin sentinţa penală nr. 913 din 5 mai 2002 a Judecătoriei Tg. Mureş.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 6 luni închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c) C. pen., aplicată prin sentinţa penală nr. 686/2011 a Judecătoriei Deva, în elementele ei componente:

- 4 ani închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., aplicată prin sentinţa penală nr. 377/2009 a Judecătoriei Sibiu în Dosar nr. 1339/306/2009, definitivă prin decizia penală nr. 111/2010 a Tribunalului Sibiu.

- 3 ani închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune prev. şi ped. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., aplicată prin sentinţa penală nr. 514/2010 a Judecătoriei Turda în Dosar nr. 7538/328/2009;

- 3 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune prev. şi ped. de art. 215 alin. (1), (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., aplicată prin sentinţa penală nr. 514/2010 a Judecătoriei Turda în Dosar 7538/328/2009;

- 4 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 252/2007 a Judecătoriei Zimnicea;

- 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1177/2006 a Judecătoriei Braşov;

- 5 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1177/2006 a Judecătoriei Braşov;

- 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c) C. pen., aplicată prin sentinţa penală nr. 686/2011 a Judecătoriei Deva.

S-au repus pedepsele principale de 3 ani închisoare şi 5 ani închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 1177/2006 a Judecătoriei Braşov şi pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 252/2007 a Judecătoriei Zimnicea în elementele lor componente, de:

- 1 an închisoare, 3 ani închisoare, 2 ani închisoare, pedepse stabilite prin hotărârile sus menţionate.

- 2 ani închisoare pedeapsă aplicată prin sentinţa penală nr. 913 a Judecătoriei Tg. Mureş, şi cu privire la care s-a dispus revocarea suspendării condiţionate în baza art. 83 C. pen.

S-a constatat că infracţiunile deduse judecăţii sunt concurente cu faptele pentru care a fost condamnat la pedepse de 1 an închisoare, 3 ani închisoare şi 2 ani închisoare şi săvârşite înăuntru! termenului de încercare al pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 913/2002 a Judecătoriei Tg. Mureş.

În baza art. 36, 33 lit. a), 34 lit. b), 35 C. pen. s-au contopit pedepsele de:

- 1 an închisoare, 3 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor civile 2 ani închisoare, 3 ani şi 6 luni închisoare, 1 an închisoare şi 4 ani închisoare în cea mai grea de 4 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor civile.

În baza art. 83 C. pen. au fost menţinute dispoziţiile privind revocarea şi adaugă la pedeapsa principală de 4 ani închisoare pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 913/2002 a Judecătoriei Tg. Mureş.

În baza art. 36, 39, 33, 34, 35 C. pen. s-a contopit pedeapsa de 6 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor civile cu pedepsele de:

- 4 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 377/2009 a Judecătoriei Sibiu;

- 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 514/2010 a Judecătoriei Turda;

- 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 514/2010 a Judecătoriei Turda în cea mai grea de 6 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor civile, pe care a sporit-o la 7 ani închisoare, pe care o va executa în final inculpatul alături de pedeapsa de 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c) C. pen.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen. s-au dedus din pedeapsa aplicată durata executată de la 22 februarie 2002 la 26 februarie 2002 şi de la 25 martie 2008 la zi.

S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii cu numărul 817/2011 emis la 16 septembrie 2011 de către Judecătoria Deva şi mandatul nr. 643/2011 din 19 octombrie 2011 emis de Judecătoria Sibiu şi eliberarea unui nou mandat conform prezentei sentinţe, la rămânerea ei definitivă.

5. V.I., la:

- 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

- 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 291 C. pen. cu art. 37 lit. a) C. pen.

S-a constatat că infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 44/2000 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 392/2002 a Curţii Supreme de Justiţie şi respectiv prin sentinţa penală nr. 181 din 26 aprilie 2001 a Judecătoriei Curtea de Argeş, definitivă prin decizia penală nr. 314/2002 a Curţii de Apel Piteşti, sunt concurente.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare şi interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 4 ani, aplicată prin sentinţa penală nr. 44/2000 a Tribunalului Bucureşti în elementele ei componente de:

- 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 3 ani pentru infracţiunea prev. de art. 20 rap. la art. 215 alin. (3), (4) C. pen.

- 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (3) C. pen.;

- 8 ani închisoare şi interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) b) C. pen. pe o durată de 4 ani pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. (3), (4) C. pen.

În baza art. 85 C. pen. s-a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 181 din 26 aprilie 2001 a Judecătoriei Curtea de Argeş.

În baza art. 36 C. pen., art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele de 5 ani închisoare (2 pedepse), 3 ani închisoare şi 8 ani închisoare, în cea mai grea de 8 ani închisoare şi interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o durată de 4 ani.

S-a constatat că inculpatul a executat o parte din această pedeapsă în perioada 25 noiembrie 1998- 11 februarie 2004, rămânând un rest de executat de 1.017 zile.

În baza art. 61 teza a lI-a C. pen. s-a revocat beneficiul liberării condiţionate cu privire la restul rămas neexecutat de 1.017 zile.

În baza art. 61 alin. (1) teza a III -a C. pen. s-a contopit fiecare din pedepsele aplicate prin prezenta sentinţă: 6 ani închisoare, 6 ani închisoare, 1 an închisoare, 6 ani închisoare, 1 an închisoare, cu restul de 1.017 zile rămas neexecutat în cele mai grele de: 6 ani, 6 ani, 1.017 zile, 6 ani şi 1.017 zile.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele sus arătate în cea mai grea de 6 ani închisoare, sporită la 8 ani închisoare.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 4 ani.

A fost privat inculpatul de exerciţiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen., în condiţiile şi pe durata prev. de art. 71 C. pen.

6. M.Z., la:

- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;

În baza art. 36, 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta sentinţă cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată în baza sentinţei penale nr. 143 din 22 iunie 2006 a Judecătoriei Avrig în cea mai grea de 4 ani închisoare.

A fost privat inculpatul de exerciţiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. c) C. pen. în condiţiile şi pe durata prev. de art. 71 C. pen.

S-a constatat executată pedeapsa.

S-a constatat că inculpatul a început executarea pedepsei la 3 noiembrie 2005 şi a fost liberat condiţionat la 16 septembrie 2008.

S-a constatat că părţile vătămate SC W. SA Făgăraş, SC T.T. SRL Sibiu, SC E. SRL Sibiu şi SC E.R. SRL Oradea şi SC S.S. SRL Sibiu nu s-au constituit părţi civile în cauză.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 alin. (1) cu aplicarea art. 998 -999 C. civ. şi art. 1003 C. civ. au fost obligaţi în solidar inculpaţii:

I.V. şi L.V., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC B. SRL Sibiu la plata sumei de 10.283,03 RON către partea civilă SC S.T.T. SRL Sibiu;

L.V. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC B. SRL Sibiu la plata sumei de 328,28 RON către partea civilă SC B.N. SRL Sibiu;

V.I. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC L.91 SRL Sibiu la plata sumei de 17.284,11 RON către partea civilă SC S.T.T. SRL Sibiu;

I.V. şi M.Z. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC L.91 SRL Sibiu la plata sumei de 27.311,03 RON către partea civilă SC L.I. SRL Craiova;

V.I. şi I.V., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC L.91 SRL Sibiu, la plata sumei de 126.000,00 RON către partea civilă SC L. SA Satu Mare.

I.V. şi F.I. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC L.91 SRL Sibiu la plata sumei de 43.182,00 RON către partea civilă SC T.C. SA Cluj.

V.I. şi I.V., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC L.91 SRL Sibiu la plata sumei de 22.584,01 RON către partea civilă SC M.D. SA.

În baza art. 191 alin. (1), (2), (3) C. proc. pen. a fost obligat pe fiecare inculpat (inculpaţii L.V. şi I.V. în solidar fiecare şi cu partea responsabilă civilmente SC B. SRL Sibiu, I.V., F.I., M.Z. şi V.I. în solidar fiecare şi cu partea responsabilă civilmente SC L.91 SRL Sibiu şi inculpaţii I.V. şi V.D. în solidar fiecare şi cu partea responsabilă civilmente SC L.S. SRL Sibiu) la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat astfel:

Pentru a pronunţa această sentinţă Curtea de apel a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu din data de 25 iulie 2006 emis în Dosarul 536/P/2005 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:

V.D., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (4) C. pen. (1 infracţiune); art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. (2 infracţiuni); art. 290 alin. (1) C. pen. (1 infracţiune); art. 26 rap. la art. 215 alin. (4) C. pen. (2 infracţiuni) şi de art. 291 C. pen. (1 infracţiune).

I.V., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. (1 infracţiune); art. 290 alin. (1) C. pen.(5 infracţiuni); art. 26 rap. la art. 215 alin. (4) C. pen. (1 infracţiune) şi de art. 26 rap. la art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. (3 infracţiuni).

L.V., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (4) C. pen. (3 infracţiuni); art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. (1 infracţiune); art. 26 rap. la art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. (2 infracţiuni) şi de art. 26 rap. la art. 290 alin. (1) C. pen. (2 infracţiuni) fiecare cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

F.I., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de: art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. (2 infracţiuni) şi de art. 290 alin. (1) C. pen. (1 infracţiune) fiecare cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

V.I., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (4) C. pen. (2 infracţiuni); art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. (2 infracţiuni) şi de art. 291 C. pen. (2 infracţiuni) fiecare cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi M.Z., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. (1 infracţiune) şi de art. 291 C. pen. (1 infracţiune) fiecare cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În fapt, s-a reţinut în esenţă prin actul de trimitere în judecată că inculpaţii s-ar cunoaşte de mai mulţi ani din penitenciarele în care şi-ar fi executat diverse pedepse şi ar fi stabilit relaţii de prietenie precum şi ulterior relaţii comerciale frauduloase între societăţile comerciale ai căror administratori erau. Datorită legăturilor ce ar fi existat între ei aceştia ar fi preluat diverse societăţi comerciale şi prin fals şi uz de fals ar fi indus în eroare reprezentanţii mai multor societăţi comerciale cu care ar fi derulat raporturi comerciale. Succint se reţine că inculpaţii, în diferite forme de participaţie, ar fi achiziţionat mărfuri de la terţe societăţi comerciale, mărfuri pe care le-ar fi achitat cu file cec. Se mai reţine că la momentul introducerii în bancă a filelor cec acestea erau refuzate la plată fie pe motivul lipsei disponibilului, fie a lipsei semnăturii în bancă, fie a interdicţiei bancare în care se aflau societăţile comerciale administrate de către inculpaţi. În fine, se mai reţine că activitatea infracţională a inculpaţilor ar fi cauzat importate prejudicii materiale terţelor societăţi comerciale.

Prin sentinţa penală nr. 600/2008 pronunţată de Judecătoria Sibiu la data de 30 octombrie 2008, în Dosar nr. 992/306/2006, au fost condamnaţi inculpaţii:

1 .V.D. la o pedeapsă de:

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (4) C. pen.;

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen.;

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 290 alin. (1) C. pen.;

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (4) C. pen. rap. la art. 26 C. pen.;

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (4) C. pen. rap. la art. 26 C pen.;

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen.;

- 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 291 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) cu aplicarea art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile civile prev. de art. 64 lit. a) teza a-ll-a şi b) C. pen.

În baza art. 86¹ alin. (2) C. pen. a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei pe o durată de 5 ani, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 86² alin. (1) C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen. pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a. să se prezinte, ori de câte ori va fi solicitat, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Sibiu;

b. să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c. să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d. să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

2. I.V. la o pedeapsă de:

- 4 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. (4) C. pen. rap. la art. 26 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;

- 4 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. rap. la art. 26 C. pen. cu aplicarea art. art. 37 lit. b) C. pen.;

- 1 an închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;

- 4 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. rap. la art. 26 C. pen. cu aplicarea art. art. 37 lit. b) C. pen.;

- 1 an închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;

- 4 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. rap. la art. 26 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;

- 1 an închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;

- 4 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;

- 1 an închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) cu aplicarea art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, sporită la 6 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile civile prev. de art. 64 lit. a) – c) C. pen.

S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

3. L.V. la o pedeapsă de:

- 6 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- 4 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. rap. la art. 26 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 290 alin. (1) C. pen.;

- 6 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- 4 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. rap. la art. 26 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- 1 an închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. rap. la art. 26 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- 6 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 61 alin. (1) teza a-ll-a C. pen. a fost revocat beneficiul liberării condiţionate privind restul rămas de executat de 657 zile din pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 9 luni închisoare aplicată inculpatului prin sent. pen. nr. 241 din 19 februarie 2002 a Judecătoriei Aiud.

În baza art. 61 alin. (1) teza a-lll-a C. pen. au fost contopite fiecare din pedepsele aplicate prin prezenta sentinţă (6 ani, 6 ani, 4 ani, 6 ani, 4 ani, 1 an şi 6 ani) cu restul rămas de executat (657 zile), urmând ca inculpatul să execute pedepsele cele mai grele de 6 ani, 6 ani, 4 ani, 6 ani, 4 ani, 657 zile şi 6 ani.

În baza art. 33 lit. a) cu aplicarea art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, sporită la 7 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile civile prev. de art. 64 lit. a) - c) C. pen.

4. F.I. la o pedeapsă de:

- 4 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- 1 an închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- 4 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) cu aplicarea art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

În baza art. 83 C. pen. a fost revocată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare cu suspendarea condiţionată pe 4 ani aplicată inculpatului prin sent. pen. nr. 913 din 15 mai 2002 a Judecătoriei Târgu Mureş şi s-a dispus executarea ei alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă. S-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 6 ani închisoare. În baza art. 71 alin. (2) C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile civile prev. de art. 64 lit. a) - c) C. pen.

S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

5. V.I. la o pedeapsă de:

- 6 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- 6 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- 1 an închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- 6 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- 1 an închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.,

S-a constatat că infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sent. pen. nr. 441 din 06 iulie 2000 a Tribunalului Bucureşti, dec. pen. nr. 392 din 24 ianuarie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie şi respectiv prin sent. pen. nr. 181 din 26 aprilie 2001 a Judecătoriei Curtea de Argeş, dec. pen. nr. 314 din 30 mai 2002 a Curţii de Apel Piteşti sunt concurente.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare şi interzicerea drepturilor civile prev de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 4 ani aplicată prin sent. pen. nr. 441 din 06 iulie 2000 a Tribunalului Bucureşti, decizia penală nr. 392 din 24 ianuarie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie în pedepsele componente de:

- 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani pentru art. 20 rap. la art. 215 alin. (3) şi (4) C. pen.;

- 5 ani închisoare pentru art. 215 alin. (3) C. pen. şi

- 8 ani închisoare şi interzicerea drepturilor civile prev de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 4 ani pentru art. 215 alin. (3) şi (4) C. pen.

În baza art. 85 C. pen. s-a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sent. pen. nr. 181 din 26 aprilie 2001 a Judecătoriei Curtea de Argeş, dec. pen. nr. 314 din 30 mai 2002 a Curţii de Apel Piteşti. În baza art. 36 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) şi a) art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite anterioarele pedepse şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare şi interzicerea drepturilor civile prev de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 4 ani.

S-a constatat că inculpatul a executat o parte din această pedeapsă în perioada 25 noiembrie 1998 - 11 februarie 2004, mai rămânând un rest de executat de 1.017 zile.

În baza art. 61 alin. (1) teza a-ll-a C. pen. a fost revocat beneficiul liberării condiţionate privind restul rămas de executat de 1.017 zile.

În baza art. 61 alin. (1) teza a-lll-a C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta sentinţă (6ani, 6 ani, 1 an, 6 ani şi 1 an) cu restul rămas de executat (1.017 zile), urmând ca inculpatul să execute pedepsele cele mai grele de 6 ani, 6 ani, 1.017 zile, 6 ani şi 1.017 zile.

În baza art. 33 lit. a) cu aplicarea art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani, sporită la 8 ani închisoare.

S-a constatat că după executarea acestei pedepse inculpatul execută pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 4 ani.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile civile prev. de art. 64 lit. a) - c) C. pen.

6. M.Z. la o pedeapsă de:

- 4 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;

- 1 an închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) cu aplicarea art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile civile prev. de art. 64 lit. a) - c) C. pen.

7. S-a constatat că părţile vătămate SC W. SA Făgăraş, SC T.T. SRL Sibiu, SC E. SRL Sibiu şi SC E.R. SRL Oradea nu s-au constituit părţi civile în cauză.

În baza art. 14 şi 346 alin. (1) cu aplicarea art. 998-999 C. civ. şi a art. 1003 C. civ. au fost obligaţi în solidar inculpaţii:

- I.V. şi L.V., în solidar şi cu partea responsabilă civilmente SC B. SRL Sibiu, la plata sumei de 10.283,03 RON către partea civilă SC S.T.T. SRL Sibiu;

- L.V. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC B. SRL Sibiu la plata sumei de 328,28 RON către partea civilă SC B.N. SRL Sibiu;

- V.I. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC L.91 SRL Sibiu la plata sumei de 17.284,11 RON către partea civilă SC S.T.T. SRL Sibiu;

-I.V. şi M.Z., în solidar şi cu partea responsabilă civilmente SC L.91 SRL Sibiu, la plata sumei de 273.110.313 ROL., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC L.91 SRL Sibiu, la plata sumei de 126.000,00 RON către partea civilă SC L. SA Satu Mare;

- I.V. şi F.I., în solidar şi cu partea responsabilă civilmente SC L.91 SRL Sibiu, la plata sumei de 43.182,00 RON către partea civilă SC T.C. SA Cluj;

- V.I. şi I.V., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC L.91 SRL Sibiu, la plata sumei de 225.840.104 ROL către partea civilă SC M.D. SA.

8. În baza art. 191 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. pen. Au fost obligaţi fiecare dintre inculpaţi (inculpaţii L.V. şi I.V. în solidar fiecare şi cu partea responsabilă civilmente SC B. SRL Sibiu, I.V., F.I., M.Z. şi V.I. în solidar fiecare şi cu partea responsabilă civilmente SC L.91 SRL Sibiu şi inculpaţii I.V. şi V.D. în solidar fiecare şi cu partea responsabilă civilmente SC L.S. SRL Sibiu) la plata a câte 3.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Împotriva sentinţei au declarat apel inculpaţii M.Z., V.D., F.I., I.V. şi V.I. aducându-i critici pentru nelegalitate şi netemeinicie în principal, sub aspectul condamnării lor pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, fals şi uz de fals, relevând în subsidiar nelegala citare a inculpatului intimat L.V. în faţa instanţei de fond.

Prin decizia penală nr. 63 din 19 martie 2010 pronunţată de către Tribunalul Sibiu în Dosar penal nr. 992/306/2006, au fost admise apelurile inculpaţilor M.Z., V.D., F.I., I.V. şi V.I. împotriva sentinţei penale nr. 600/30 octombrie 2008 a Judecătoriei Sibiu cu consecinţa desfiinţării acesteia şi trimiterii cauzei spre rejudecare instanţei de fond, Judecătoria Sibiu.

Împotriva deciziei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu şi SC M.D. SRL, relevând în esenţă că în mod greşit tribunalul a dispus desfiinţarea hotărârii atâta timp cât încălcarea dispoziţiilor relative cu privire la citarea inculpatului L.V. nu au fost invocate de către acesta în exercitarea căii de atac al apelului sau printr-un alt demers procedural, astfel încât o eventuală rejudecare a cauzei nu ar putea produce nici o consecinţă asupra situaţiei juridice a inculpatului L.V., aflat în continuare în executarea sentinţei, care deşi desfiinţată faţă de ceilalţi inculpaţi cu privire la acesta îşi produce efecte în mod definitiv.

Prin decizia penală nr. 520 din 1 iulie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Alba lulia în Dosar penal nr. 992/306/2006 au fost admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu şi partea civilă SC M.D. SRL împotriva deciziei penale nr. 69 din 19 martie 2010 a Tribunalului Sibiu cu consecinţa casării acesteia şi a trimiterii cauzei Tribunalului Sibiu în vederea continuării judecării apelului.

Tribunalul Sibiu prin decizia penală nr. 254 din 6 octombrie 2010 pronunţată în Dosar nr. 2842/85/2010 a admis, în baza art. 197 alin. (2) C. proc. pen., excepţia nulităţii absolute a sentinţei penale nr. 600 din 30 octombrie 2008 a Judecătoriei Sibiu, excepţie invocată de inculpatul V.D.

Ca urmare a admiterii acestei excepţii, instanţa de apel a admis apelurile formulate de inculpaţii M.Z., V.D., F.I., I.V. şi V.I. împotriva sentinţei penale nr. 600 din 30 octombrie 2008 a Judecătoriei Sibiu pe care a desfiinţat-o, dispunând rejudecarea cauzei în fond de către Curtea de Apel Alba lulia, instanţă competentă după calitatea persoanei, conform art. 28¹ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 40 C. proc. pen.

Tribunalul a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei cu nr. 679/08 din 23 ianuarie 2009 emis de Judecătoria Sibiu cu privire la inculpatul L.V. şi punerea de îndată a acestuia în SC L.91 SRL de sub puterea mandatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

Pentru a decide astfel, tribunalul a apreciat că atât la momentul săvârşirii faptelor cât şi la momentul sesizării instanţei cu rechizitoriul inculpatul V.D. avea calitatea de avocat.

Deşi la momentul sesizării instanţei, dispoziţiile procedurale privitoare la competenţa Curţii de Apel nu erau modificate, Legea nr. 79/2007 intrând în vigoare la 2 aprilie 2007, la momentul soluţionării cauzei, dispoziţiile art. 28¹ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. erau modificate, ele stabilind competenţa de soluţionare în primă instanţă a Curţii de Apel în cazul infracţiunilor săvârşite de avocaţi.

Fiind norme de procedură de imediată aplicare, instanţa de fond ar fi trebuit să decline competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Alba lulia (se invocă în acest sens, jurisprudenţa Î.C.C.J. în decizie nr. 1063 din 24 martie 2008). Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel la data de 04 martie 2011. Pe parcursul cercetării judecătoreşti, Curtea a procedat la audierea inculpaţilor V.D., F.I., L.V., audierea martorilor Z.T.O., N.C., C.N., S.D., M.P., G.S., A.L., T.C., T.G., M.H.M., T.H., D.E., G.A.B., E.A.M., C.I.M.N., B.N.V., K.T., F.V.B., S.M., R.C., B.E.

În urma solicitărilor Curţii, la dosarul cauzei au fost depuse: fişele de cazier, actualizate, ale inculpaţilor; fişa contului pentru clientul SC R. SRL Sibiu, trimisă de SC T.C. SA; hotărâri judecătoreşti: sentinţe, decizii cu privire la condamnările anterioare ale inculpaţilor.

Inculpatul M.Z. a fost prezent în instanţă, însă nu a dorit să dea declaraţii în cauză.

Curtea a reţinut că pe parcursul procedurilor a fost adoptată decizia nr. 1470 din 8 noiembrie 2011 a Curţii Constituţionale referitore la excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 320¹ C. proc. pen., astfel încât Curtea a pus în vedere inculpaţilor posibilitatea de a invoca textul de lege susmenţionat cu toate consecinţele ce decurg din acesta.

Inculpaţii V.D. şi L.V. au fost singurii care au înţeles să uzeze de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. declaraţiile lor fiind consemnate la dosarul cauzei.

Cu referire la inculpatul V.D., la acelaşi termen, acesta a revenit asupra poziţiei exprimate anterior, solicitând un supliment de declaraţie în care arată că nu înţelege să se prevaleze de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. întrucât consideră neîntrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de care a fost acuzat.

Vizând pe inculpatul L.V., Curtea a arătat că acesta a recunoscut faptele reţinute în sarcina SA, însă a negat participarea celorlalţi inculpaţi, în speţă a inculpatului V.D. la săvârşirea infracţiunilor expuse în actul de sesizare, ceea ce nu se poate circumscrie, în opinia Curţii, unei recunoaşteri integrale în accepţia art. 320¹ alin. (2) C. proc. pen.

Inculpatul F. nu a înţeles să uzeze de dispoziţiile art. 320¹ alin. (2) C. proc. pen., iar ceilalţi inculpaţi (V.I. şi V.D.) cu toate diligentele depuse de Curte pentru aducerea lor în faţa instanţei, nu au fost prezenţi pe parcursul procedurilor.

Examinând ansamblul materialului probator de la dosar, administrat atât în cursul urmăririi penale, cât şi pe parcursul cercetării judecătoreşti, Curtea a reţinut următoarea stare de fapt:

1. Inculpatul V.D. deţinea funcţia de administrator la SC T.S. SRL Sibiu, societate cu privire la care doar persoana S.A. avea drept de semnătură în bancă, şi deţinea carnet de cecuri. împreună cu inculpatul I.V., V.D. a luat hotărârea de a achiziţiona marfă de la SC W. SA Făgăraş, pe care să o achite cu file cec.

În aceste condiţii, inculpatul V.D. şi I.V. se arată interesaţi să achiziţioneze marfă de la SC W. SA Făgăraş, lansând o comandă semnată şi ştampilată de V.D.

În baza comenzii lansată de V.D. în numele SC T.S. SRL, SC W. SA livrează în data de 22 iulie 2004 în baza facturii fiscale, marfă în valoare de 149.702.000 ROL marfa fiind recepţionată de V.D.

Marfa a fost expediată la Sibiu, conform solicitării menţionate pe comandă, la adresa din str. F., adresă ce coincide cu sediul SC L.B. SRL. În data de 26 iunie 2004, V.D. şi I.V. s-au deplasat în Făgăraş la sediul SC W. SA, unde l-au contactat pe martorul G.S., administratorul societăţii. Cu această ocazie, între cele două societăţi se încheie contractul de vânzare-cumpărare, prin care se stipulează ca plată a mărfii să se realizeze în numerar sau cec la o perioadă de 20 de zile de la data facturării, convenţia fiind semnată de către G.S. în calitate de vânzător şi V.D. în calitate de cumpărător.

În baza contractului şi a comenzii lansate, SC W. SA a livrat la data de 27 iulie 2004 marfă în valoare de 499.800.000 ROL conform facturii fiscale, marfă recepţionată de inculpatul V.D. şi livrată la aceeaşi adresă expusă anterior, Sibiu str. F.

Pentru plata mărfii, inculpatul V.D. a emis două file cec, în valoare de 170.000.000 ROL şi în valoare de 479.502.200 ROL, cecuri semnate, completate parţial şi ştampilate de inculpat. Unul din cecuri a fost girat de societatea din Făgăraş în beneficiul altei societăţi.

Fiind introduse în bancă, cecurile au fost refuzate la plata pe motiv de lipsă totală de disponibil.

În continuarea aceleiaşi activităţi infracţionale, inculpatul V.D. prin manopere dolosive şi cu rea credinţă a menţinut în eroare reprezentanţii SC W. SA după cum urmează:

În data de 23 septembrie 2004, SC W. SA i-a comunicat în scris inculpatului V.D. că cele două cecuri emise au fost refuzate la plată, somându-l să achite debitul până în data de 30 septembrie 2004. În pofida cererilor furnizorului, nici unul dintre inculpaţii V.D. sau I.V. nu efectuează plata, deşi verbal i-au dat asigurări martorului G.S. că vor achita contravaloarea mărfurilor.

În data de 20 decembrie 2004, inculpatul V.D. a girat în favoarea SC W. SA cecul în valoare de 685.000.000 ROL, cec emis de inculpatul L.V. în calitate de administrator la SC B. SRL către SC T.S. SRL, inducându-l astfel în eroare pe G.S. - administratorul SC W. SA, inculpatul V.D. asigurându-l că are de încasat sume de bani de la această societate, în realitate între SC T.S. SRL şi SC B. SRL neexistând relaţii comerciale. În momentul introducerii în bancă, cecul a fost refuzat la plată pe motiv „cont închis trăgător aflat în interdicţie bancară". În realitate contul din bancă al SC B. SRL a fost închis din data 3 decembrie 2004 societatea intrând în interdicţie bancară din 27 octombrie 2004, fiind somată să predea carnetul de cecuri.

Ulterior, în luna ianuarie 2005, martorul G.S. Ie-a comunicat telefonic inculpaţilor V.D. şi I.V. că cecul emis de SC B. SRL a fost refuzat la plată, solicitându-le plata debitului. Cu această ocazie, cei doi inculpaţi îi comunică martorului că au achiziţionat o altă societate comercială denumită S.C. SC L.S. SRL , că această societate este profitabilă şi că vor achita datoria SC T.S. SRL de pe această societate.

În aceste circumstanţe, inculpatul I.V. a emis în luna ianuarie 2005, trei file CEC către SC W. SA. Fiind introdusă în bancă, prima filă de cec aceasta a fost refuzată la plată pe motiv lipsă disponibil. Martorul G.S. a renunţat să-şi valorifice celelalte două file cec întrucât şi-a dat seama că şi SC L.S. SRL se află în interdicţie bancară.

În cursul procesului penal, inculpatul V.D. a achitat integral prejudiciul acestei societăţi comerciale, astfel încât SC W. SRL nu mai are pretenţii civile în cauză.

Baza factuală descrisă mai sus, a fost confirmată şi detaliată de către martorul G.S., atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa Curţii unde acesta a detaliat modalitatea în care cei doi inculpaţi au săvârşit faptele.

În declaraţia S.A. dată în faţa Curţii, inculpatul V.D. a confirmat întreaga stare factuală descrisă la punctul 1 din rechizitoriu, arătând că la momentul emiterii filelor cec, către SC W. SA, societatea pe care o reprezenta şi anume SC T.S. SRL nu avea provizionul necesar pentru a suporta plata mărfii. Inculpatul V.D. a atestat de asemenea, implicarea inculpatului I.V. în activitatea infracţională descrisă.

2. La data de 3 iunie 2004 inculpatul L.V. a achiziţionat prin cesiune părţile sociale ale SC B. SRL Sibiu de la numita L.R.M., devenind asociat unic şi administrator. Pentru întocmirea documentelor necesare cesiunii, inculpatul L.V. a fost consiliat de către inculpatul V.D., acesta ajutându-l şi pentru a deschide cont la bancă şi a obţine carnet de cecuri.

Având în vedere faptul că inculpaţii V.D. şi I.V. nu mai erau în măsură să desfăşoare activităţi comerciale în cadrul firmei SC L.B. SRL, respectiv SC T.S. SRL, l-au contactat la sfârşitul lunii septembrie, începutul lunii octombrie 2004 pe inculpatul L.V. cunoscând că acesta deţine deja SC B. SRL, respectiv carnet de cecuri.

La data de 15 octombrie 2004, inculpaţii I.V. şi L.V. s-au prezentat la SC S.T.T. SRL unde au solicitat achiziţionarea de materiale de construcţii. Discuţiile referitoare la achiziţionarea şi plata mărfii au fost purtate de către inculpatul I.V., stabilindu-se ca plată a mărfii să se facă cu fila cec. În aceeaşi zi, a fost livrată marfă în valoare totală de 102.830.280 ROL; pentru plată inculpatul I.V. a folosit fila cec, filă semnată şi ştampilată de către inculpatul L.V. Fila cec a fost introdusă în bancă, dar a fost refuzată pe motivul lipsei totale de disponibil în cont. Ulterior, la sediul societăţii s-a prezentat inculpatul V.D., care s-a recomandat a fi juristul SC B. SRL, solicitând o eşalonare a plăţii, lucru cu care reprezentanţii părţii păgubite nu au fost de acord.

Valoarea prejudiciului se ridică la suma de 102.830.280 ROL, sumă cu care SC S.T.T. SRL s-a constituit parte civilă în procesul penal.

Baza factuală reţinută a fost confirmată de către martorii S.D. şi A.L., administratorul SC S.T.T. SRL. Martora S.D. angajată la acel moment la SC S.T.T. SRL, a arătat că inculpaţii I.V. şi L.V. s-au prezentat la sediul societăţii pentru a cumpăra marfă. A relevat martora că, cele două persoane au fost chemate în judecată de către SC S.T.T. SRL întrucât nu au achitat marfa, însă în momentul declaraţiei nu-şi mai aduce aminte alte detalii, datorită trecerii unei perioade îndelungate de timp. Martora şi-a menţinut în totalitate declaraţia dată la urmărire penală, unde a arătat cu lux de amănunte cum au decurs evenimentele la acel moment.

Aspectele relevată de martoră, au fost confirmate de către martorul A.L., administratorul SC S.T.T. SRL, atât în faza de urmărire penală cât şi în faţa Curţii unde acesta a relatat cum au decurs relaţiile comerciale iniţiate de cei doi inculpaţi. Astfel, martorul a precizat că după ce marfa a fost vândută, stabilindu-se ca mod de plată folosirea filei cec, a fost sunat de anumite persoane cu care colabora şi care l-au avertizat despre lipsa de seriozitate a inculpaţilor, care conform informaţiilor, obişnuiau să ia marfă pe care urma să nu o mai plătească.

Martorul l-a identificat la termenul din 24 noiembrie 2011 pe inculpatul V.D., ca persoana care a venit la firma sa să încerce o eşalonare a plăţii mărfii achiziţionate de către inculpaţii I.V. şi L.V., şi cu care acesta nu a fost de acord, întrucât cunoştea reputaţia negativă a inculpatului.

În declaraţia dată în faza de urmărire penală martorul A.L. a precizat că inculpatul L.V. a fost persoana care-l însoţea pe inculpatul I.V., inculpat cu care acesta a negociat condiţiile tranzacţiei.

Inculpatul I.V., în declaraţia dată în cursul urmăririi penală a neagat orice participare a sa la săvârşirea infracţiunilor expuse în actul de sesizare la punctul 2, şi a plasat întreaga răspundere în sarcina inculpatului L.V., în calitate de asociat unic şi administrator a SC B. SRL, acesta fiind singura persoană cu drept de semnătură în bancă. A recunoscut inculpatul faptul că a negociat condiţiile de livrare şi de plată şi „l-a îndrumat" pe inculpatul L.V. spre societăţi de unde poate achiziţiona marfă.

Curtea a apreciat că ansamblul actelor şi probelor de la dosar infirmă apărările inculpatului, fiind puţin credibilă varianta expusă de către acesta în sensul necunoaşterii a adevăratei intenţii a inculpatului L.V., aceea de inducere în eroare a societăţilor comerciale de la care lua marfă. Atâta timp cât inculpatul I.V. „l-a consiliat" pe inculpatul L.V. în alegerea firmelor de la care să achiziţioneze marfă şi a beneficiat, conform propriilor declaraţii, în urma vânzării mărfii de suma de 5-6.000.000 ROL, Curtea a constatat că acesta a acţionat în calitate de complice.

Inculpatul L.V. a recunoscut parţial în declaraţia dată în faţa Curţii faptele expuse la punctul 2 din rechizitoriu arătând că ştia la momentul emiterii filei cec despre lipsa provizionului necesar şi că intenţiona să plătească marfa pe măsura vânzării, însă aceasta i-a fost furată. Acest aspect a fost considerat puţin credibil raportat la declaraţiile inculpatului I.V. în care acesta relevă că a primit în urma vânzării mărfii suma de 5-6.000.000 ROL.

Curtea a arătat că nu poate ignora faptul că cei 2 inculpaţi se cunoşteau de mult timp, cunoşteau activităţile comerciale pe care unul sau altul le derulau, iar inculpatul I.V. avea reprezentarea faptului că celălalt inculpat nu a avut intenţia nici un moment de a plăti marfa, ci doar de a o revinde imediat la un preţ mai mic (lucru pe care de altfel l-a şi făcut). Mai mult, nu a putut fi ignorată nici împrejurarea că iniţiativa declarării activităţii de manieră penală i-a aparţinut inculpatului I.V., care a solicitat ajutorul inculpatului L.V. pentru încheierea tranzacţiei.

3. La data de 20 octombrie 2004, inculpatul V.D. s-a prezentat la sediul SC T.T. SRL, unde s-a recomandat a fi reprezentantul SC B. SRL şi a solicitat achiziţionarea de materiale de construcţii. Negocierile cu privire la achiziţionarea şi plata mărfii au fost purtate de către inculpatul V.D. cu martorul Z.T.O., stabilindu-se ca plata să se facă cu file cec. În aceeaşi zi, inculpatul V.D. a achiziţionat marfă în valoare de 24.401.075 ROL, iar la plată a emis fila cec semnata de el, deşi nu avea drept de semnătură, filă pusă la dispoziţie de către inculpatul L.V., singura persoană cu drept de semnătură în numele societăţii SC B. SRL. La data de 29 octombrie 2004, inculpatul V.D. s-a prezentat din nou la sediul SC T.T. SRL de unde a achiziţionat marfă în valoare de 69.067.760 ROL, iar la plată a predat fila cec semnată de către inculpatul L.V. Fiind introduse în bancă, filele cec au fost refuzate pe motivul lipsei totale de disponibil. O parte din marfa achiziţionată de la SC T.T. SRL a fost vândută de către inculpatul V.D. numitului M.S. de unde a fost ridicată de organele de poliţie şi predată reprezentantului părţii vătămate. O altă parte din marfă a fost vândută de către inculpat martorului F.I.F., care la rândul său a vândut-o numitului C.R., de unde a fost ridicată de către organele de poliţie şi predată părţii vătămate.

Valoarea prejudiciului cauzat prin săvârşirea infracţiunii se ridică la suma de 96.468.835 ROL, sumă pentru care SC T.T. SRL nu se mai constituie parte civilă în procesul penal, întrucât marfa a fost recuperată.

În apărarea SA, inculpatul V.D. a arătat că a semnat fila cec la iniţiativa reprezentanţilor societăţii de la care achiziţionase marfa, întrucât pe de o parte fila cec emisă de inculpatul L.V. era greşit completată, iar pe de altă parte întrucât a avut garanţia acestora că nu va fi nici o problemă în condiţiile în care a doua zi persoana abilitată să semneze instrumentul de plată va veni şi va lăsa o filă cec corect completată. Această apărare a fost înlăturată.

Inculpatul nu a putut oferi explicaţii care sunt motivele pentru care reprezentanţii societăţii ar accepta o filă cec greşit completată şi care nu oferă absolut nici o garante asupra bonităţii societăţii emitente doar pe simplul considerent că a doua zi persoana îndreptăţită a o emite se va prezenta şi va lăsa o filă cec corect completată. S-a arătat că este greu de conceput ideea că eliberarea unor mărfuri ar fi fost acceptată practic fără nici un fel de rezerve că aceasta va fi şi plătită. Derularea evenimentelor confirmă o dată în plus acest lucru, inculpatul L.V. neonorându-şi obligaţia asumată, marfa fiind rapid vândută unor terţe persoane fără factură şi la preţuri modice.

Martorii M.S., C.R. de la care organele de poliţie au ridicat ulterior marfa ce fusese revândută de către inculpaţi au confirmat împrejurarea achiziţionării mărfii la preţuri scăzute de la inculpatul V.D., cu câteva zile înainte. Este de neînţeles maniera în care cei 2 inculpaţi au comercializat marfa fără întocmirea unor documente de vânzare, unor persoane fizice la un preţ cu mult mai mic decât cel la care cumpăraseră. S-a arătat că este evident că unicul lor scop era acela de a obţine rapid bani lichizi, cunoscând că filele cec sunt lipsite de orice acoperire în bancă.

În declaraţia dată în faţa instanţei inculpatul L.V. a arătat că fila cec remisă inculpatului V.D. a fost folosită fără acordul său, pentru ca ulterior în declaraţiile date, să revină asupra declaraţiilor iniţiale şi să îşi asume întreaga vinovăţie cu precizarea expresă că nu i-a pus la dispoziţie fila cec inculpatului V.D. acesta neavând nici o contribuţie la săvârşirea infracţiunii.

4. În cursul aceleiaşi luni, octombrie 2004, inculpaţii L.V. şi V.D. s-au prezentat la sediul SC E. SRL Sibiu unde s-au recomandat a fi primul administratorul SC B. SRL, iar al doilea juristul societăţii, solicitând achiziţionarea de materiale de construcţie. Negocierile cu privire la achiziţionarea şi plata mărfii au fost purtate din partea SC B. SRL, cu inculpatul V.D., stabilindu-se ca plata acesteia să se facă cu fila cec la un termen de 3-4 zile de la data facturării. La data de 24 octombrie 2004 a fost livrată marfa către SC B. SRL în valoare totală de 88.456.422 ROL, iar la plată inculpatul L.V. a emis o filă cec pe care a semnat-o şi ştampilat-o. La scadenţă fila cec a fost introdusă în bancă însă a fost refuzată la plată pe motivul lipsei totale de disponibil. Ulterior, reprezentantul părţii vătămate martorul P.N. a recuperat integral marfa.

Valoarea prejudiciului cauzat se ridică la 88.456.422 ROL, sumă cu care SC E. SRL nu se mai constituie parte civilă în procesul penal marfa fiind recuperată.

În apărarea S.A., inculpatul V.D. a arătat că el a avut calitatea de negociator al contractului de achiziţionare al mărfurilor, în considerarea contractului de asistenţă juridică încheiat cu SC B. SRL, societate reprezentată de inculpatul L.V., însă nu a emis acte în numele acestei societăţi. Arată, de asemenea, că s-a prezentat la acea societate şi a purtat discuţii în numele inculpatului L.V., însă nu poate da detalii dacă acel contract s-a derulat sau nu.

S-a constatat că afirmaţiile inculpatului Vulcan sunt infirmate de probele administrate în cauză. Inculpatul L.V. a achiziţionat societatea comercială SC B. SRL Sibiu având ca unic scop cumpărarea de marfă într-un termen foarte scurt prin emiterea de file cec, marfă pe care ulterior să nu o achite şi să o revândă la timp în vederea obţinerii de sume de bani. Atât la achiziţionarea societăţii comerciale, cât şi la ulterioarele tranzacţii frauduloase, inculpatul L.V. a participat împreună cu inculpatul V.D. Toate achiziţiile de marfă şi eliberările de file cec la care şi-au adus contribuţia cei 2 au avut loc în luna octombrie 2004.

Apărările inculpatului V.D. în sensul că ar fi avut calitatea de jurist al societăţii comerciale SC B. SRL nu au fost confirmate de ansamblul actelor şi lucrărilor de la dosar. Existenţa unor contracte de asistenţă nu prezintă nici un fel de relevanţă juridică în condiţiile în care acestea nu au fost niciodată înregistrate în registrele societăţii comerciale care de altfel, nu a exercitat nici un fel de activitate comercială în afară de aceste tranzacţii frauduloase.

În declaraţiile sale, inculpatul L.V. a confirmat parţial starea de fapt reţinută în rechizitoriu în sensul că s-a prezentat împreună cu V.D. la SC E. SRL în vederea achiziţionării materialelor de construcţie; că i-a înmânat o filă cec inculpatului V.D. cu singurul scop ca acesta să o lase ca o garanţie la SC E. SRL până în momentul în care va putea achita; a arătat că deşi a ridicat marfă doar în cuantum de 20.000.000 ROL întrucât nu exista mai multă pe stoc, aceasta i-a fost ridicată a doua zi de către SC E. SRL întrucât firma dorea ca plata să se facă cu bani lichizi. A mai susţinut, că deşi fila cec a fost lăsată ca şi garanţie, iar SC E. SRL şi-a recuperat marfa, administratorul societăţii nu a dorit să-i restituie instrumentul de plată.

Curtea a constata că apărările inculpaţilor sunt infirmate de către martorul P.N., administratorul SC E. SRL şi care a precizat, în cursul urmăririi penale cum negocierile au fost purtate cu inculpatul V.D. (juristul societăţii SC B. SRL conform susţinerilor acestuia), iar inculpatul L.V. a emis fila cec, filă ce nu a putut fi valorificată pe motivul lipsei totale de disponibil. A precizat martorul cum a încercat să i-a legătura cu cei 2 inculpaţi, însă aceştia nu au răspuns la telefon.

5. La sfârşitul lunii octombrie 2004, inculpatul F.I. în calitate de administrator la SC R. SRL Sibiu, lansează o comandă către SC E.R. SRL, punct de lucru Mediaş, pentru achiziţionarea de materiale. Condiţiile de livrare şi de plată a mărfii au fost purtate între inculpatul F.I. şi martorul M.P. Daian din partea SC E.R. SRL, stabilindu-se ca plata să se facă cu filă cec la termen de 30 de zile de la data facturării. Datorită faptului că inculpatul F.I. nu avea abilitatea să emită cec-uri pe SC R. SRL aflându-se pe interdicţie bancară, a cerut o filă cec de la inculpatul L.V. La data de 26 octombrie 2004, inculpatul F.I. a achiziţionat marfă de la SC E.R. SRL conform facturilor în valoare totală de 125.080.485 ROL. Pentru plata mărfii, inculpatul F.I. a folosit fila cec, filă semnată de el şi ştampilată cu ştampila SC R. SRL, cec pus la dispoziţie de inculpatul L.V. La scadenţă fila cec a fost introdusă în bancă, aceasta fiind refuzată că nu aparţine SC R. SRL, ci SC B. SRL. Ulterior, inculpatul F.I. a achitat integral contravaloarea mărfii cu 2 ordine de plată emise în numele societăţii SC R. SRL.

Valoarea prejudiciului cauzat s-a ridicat la suma de 125.080.485 ROL, sumă cu care SC E.R. SRL nu s-a mai constituie parte civilă în procesul penal, prejudiciul fiind recuperat.

În apărarea sa inculpatul F.I. a susţinut constant pe parcursul procedurilor, că nu a intenţionat să săvârşească nici o infracţiune şi că totul nu a fost decât o simplă eroare, întrucât în virtutea relaţiilor comerciale cu diferite firme, deţinea o multitudine de file cec, file cec ce nu erau completate, întrucât aceasta era uzanţa la acel moment. A arătat inculpatul F. în declaraţiile sale date în faţa Curţii că a vândut marfă inculpatului L.V., acesta fiindu-i plătită cu filă cec, filă pe care el a girat-o la SC E.R. SRL, urmând ca plata efectivă a mărfii să se realizeze la termenul scadent. S-a susţinut faptul că înainte ca cec-ul să fie scadent a făcut o plată parţială cu un bilet la ordin în cuantum de 90 - 100 mii ROL, însă la solicitarea organelor de poliţie, SC E.R. SRL a fost nevoită să remită acestora filele cec date acestora cu titlu de garanţie, file ce au fost introduse în bancă.

Apărările inculpatului nu au fost primite chiar dacă ele reflectau parţial realitatea. S-a impus a fi precizat faptul că aprecierile asupra existenţei infracţiunii de înşelăciune trebuie raportate la conduita iniţială a inculpatului care a folosit o filă cec pusă la dispoziţie de către inculpatul L.V., aparţinând SC B. SRL, pe care a completat-o şi a ştampilat-o cu ştampila SC R. SRL, societate a cărui administrator era. Susţinerile inculpatului în sensul că a avut reprezentarea legalităţii conduitei sale sunt puţin credibile, inculpatul nefiind în măsură să-şi invoce propria culpă şi necunoaşterea legii, cu atât mai mult cu cât calitatea sa de administrator şi relaţiile comerciale derulate îl obligau a fi informat cu privire la toate aspectele referitoare la derularea activităţii unei firme.

Starea de fapt expusă a rezultat din ansamblul probator de la dosar cu precădere depoziţiile martorilor M.P. şi N.C. date în cursul urmăririi penale. Declaraţiile date de către martori în faţa instanţei nu pot reflecta fidel firul evenimentelor, aceştia arătând că nu îşi amintesc cu exactitate toate aspectele însă îşi menţin în totalitate declaraţiile date la urmărire penală. Analiza declaraţiilor date de martori în cursul urmăririi penale relevă chestiuni esenţiale ce conturează existenţa intenţiei de inducere în eroare a inculpatului şi anume:

- termenul scadent pentru plata mărfii era 25 noiembrie 2004;

- la data de 24 noiembrie, prin ordin de plată numitul F.I. a virat în contul SC E.R. SRL suma de 75 mii ROL, efectuând o plată parţială;

- după data de 25 noiembrie 2004, data scadenţei, martorul M.P. a insistat telefonic la SC R. SRL să i se achite şi restul sumei până la concurenţa sumei totale de 125.080.485 ROL, însă acesta nu s-a conformat;

- martorul l-a avertizat pe inculpat că se va deplasa la bancă şi va introduce fila cec pentru a intra în posesia banilor, intenţie pusă în practică în data de 22 decembrie 2004, Banca A. refuzând efectuarea tranzacţiei întrucât fila cec nu aparţinea societăţii SC R. SRL.

Chiar dacă inculpatul a recuperat în aceiaşi zi prejudiciul, s-a arătat că acest aspect nu poate înlătura efectele iniţiale ale conduite sale de manieră penală şi anume, efectuarea unei plăţi cu o filă cec aparţinând altei societăţi comerciale şi pe care a completat-o cu datele societăţii al cărui administrator era. Mai mult, efectuarea restului de plată s-a realizat cu mult după termenul scadent convenit de comun acord şi după insistenţele şi ameninţările administratorului părţii civile care i-a comunicat că va introduce fila cec în bancă.

Instanţa de fond a mai învederat următoarele aspecte: faptul că întâmplător sau nu fila cec în discuţie aparţinea unei societăţi comerciale administrate de către alt inculpat, în speţă L.V., care în aceiaşi manieră înşelase alte societăţi comerciale; împrejurarea că la momentul achiziţionării mărfurilor şi implicit a eliberării filei cec ce nu îi aparţinea, societatea inculpatului SC R. SRL Sibiu nu putea emite file cec întrucât se fala în interdicţie bancară.

Aceste aspecte înlătură, în opinia primei instanţe, apărarea inculpatului vizând existenţa erorii. Chiar dacă s-ar accepta ideea erorii, concluzia desprinsă din coroborarea actelor de la dosar este că acesta deşi ştia că se află în interdicţie bancară şi că nu are voie să emită file cec era totuşi dispus să achiziţioneze marfa prin plata prin file cec, care ar fi fost evident refuzată pe motivul interdicţiei bancare. Prin urmare, se apreciază că inculpatul a avut de la început intenţia de a înşela societatea, iar achitarea ulterioară a restului de marfă s-a realizat la presiunea administratorului care l-a anunţat că va introduce cec-ul în bancă.

6. La data de 1 decembrie 2004, la punctul de lucru din Sibiu al SC B.N. SRL s-a prezentat inculpatul L.V., care s-a recomandat a fi administratorul SC B. SRL, solicitând achiziţionarea a 5 telefoane mobile. S-a încheiat contractul, iar la plată inculpatul a semnat şi ştampilat un bilet la ordin pentru valoare de 3.282.712 ROL. Fiind introdus în bancă, biletul la ordin a fost refuzat pe motiv, lipsă totală disponibil.

Valoarea prejudiciului se ridică la suma de 3.282.712 ROL, sumă cu care SC B.N. SRL se constituie parte civilă în procesul penal.

Starea de fapt expusă mai sus a rezultat din actele şi materialele dosarului, cu precădere din declaraţiile martorei B.E. Inculpatul a recunoscut integralitate faptele în declaraţiile sale date în faţa Curţii.

7. În data de 18 august 2004, inculpatul V.I. a preluat prin cesiune părţile sociale ale SC L.91 SRL Sibiu de la martora S.A.B., actualmente G. Inculpatul V.I. s-a prezentat la Banca A. sucursala Sibiu unde a deschis cont şi a achiziţionat un carnet de CEC-uri, acesta devenind singura persoană din societate cu drept de semnătură în bacă. În luna noiembrie 2004, inculpatul V.I. a întocmit o procură originală autentificată la notar, în urma căreia inculpatul poate efectua activităţi de comerţ în numele SC L.91 SRL, preluând totodată şi carnetul de CEC-uri şi actele contabile ale societăţii. în cursul lunii octombrie 2004, inculpatul V.I. s-a prezentat la sediul SC S.T.T. SRL solicitând achiziţionarea de materiale de construcţie.

Negocierile cu privire la achiziţionarea şi plata mărfii au fost purtate de către inculpatul V.I. cu martorul D.E. - administratorul SC S.T.T. SRL, stabilindu-se ca plata mărfii să se facă parţial în numerar cu fila cec. La data de 22 octombrie 2004, inculpatul V.I. a achiziţionat marfa în valoare totală de 22.841.085 ROL. Inculpatul a achitat parţial în numerar, respectiv suma de 50 mii. ROL, iar pentru restul sumei a emis fila cec, filă pe care a semnat-o şi ştampilat-o. La scadenţă fila cec a fost introdusă în bancă, dar a fost refuzată la plată, pe motiv cont închis - lipsă totală de disponibil.

Valoarea prejudiciului cauzat prin săvârşirea infracţiunii se ridică la suma de 172.841.085 ROL, sumă cu care SC. S.T.T. SRL se constituie parte civilă în procesul penal.

În declaraţiile date în cursul urmăririi penale, inculpatul V.I. a negat acuzaţiile aduse împotriva sa, plasând întreaga vinovăţie asupra inculpatului I.V. pe care l-a împuternicit în baza unuia act notarial să efectueze „operaţiuni necesare bunului mers al societăţii".

Susţine inculpatul că nu a avut cunoştinţă de relaţiile comerciale SC L.91 SRL şi SC M.D. SRL până în momentul în care au intervenit incidentele de plată. Arată de asemenea că nu ridicat niciodată marfă de la societăţile în cauză.

Curtea a constatat că apărările inculpatului sunt infirmate de către ansamblul actelor şi înscrisurilor de la dosar, cu precădere de declaraţiile martorei G.A.B. şi D.E.

Martora G.A.B. a susţinut cum a fost contactată de către inculpatul V.D. pentru a achiziţiona părţile sociale a SC L.91 SRL şi de către inculpatul V.I. pentru a cesiona firma SC L.S. SRL. A arătat martora cum a predat toate actele societăţii cesionarilor, precum şi, un amănunt foarte important şi anume că nu a lucrat cu cecuri, iar înainte de a perfecta actele la notar a închis toate conturile bancare.

Martorul D.E. a arătat în faţa Curţii că inculpatul V.I. în persoană s-a prezentat la firma a cărei administrator era, solicitând marfă pe care s-a obligat să o achite cu un instrument de plată (nu-şi aminteşte cu exactitate dacă era bilet la ordin sau filă cec); că ulterior a încercat să-l contacteze pe inculpat, acesta promiţându-i că-i va plăti, însă nu a mai răspuns niciodată la telefon; că după o perioadă de timp, inculpatul I.V. s-a prezentat la firma SC S.T.T. SRL luându-şi angajamentul că va achita marfa, lucru ce nu s-a întâmplat.

În condiţiile în care inculpatul a ridicat întreaga marfă, nu există nici o explicaţie logică a apărărilor sale, expuse mai sus şi conform cărora inculpatul I.V. ar fi trebuit să o achite, deşi nu el fusese cel care preluase marfa.

În opinia Curţii, inculpatul a folosit o metodă infracţională des uzitată: achiziţionarea de marfă şi achitarea unei sume importante în numerar pentru câştigarea încrederii, după care emiterea unei file cec care, evident, introdusă la plata în bancă nu va mai fi decontată.

În momentul introducerii filei cec la plată, în bancă nu numai că nu exista nici o sumă de bani, dar contul era efectiv închis.

8. La sfârşitul lunii octombrie 2004 inculpaţii I.V. şi F.I. s-au întâlnit în Sibiu cu inculpatul V.I. de la care au aflat că acesta a preluat prin cesiune SC L.91 SRL Sibiu şi a achiziţionat deja marfă de aproximativ 200 milioane ROL de la SC S.T.T. SRL, marfă pe care a achitat-o cu filă cec. Ulterior, în urma discuţiilor purtate între inculpaţii I.V., F.I., V.I. acesta din urmă îl împuterniceşte în baza unei procuri generale pe inculpatul I.V. să administreze această societate. Cu această ocazie, carnetul de cecuri se împarte între inculpaţi. Ulterior inculpaţii I.V. şi F.I., având datorii băneşti faţă de inculpatul M.Z., îl împuterniceşte pe acesta din urmă să efectueze acte de comerţ în numele acestei societăţi.

Cecurile împărţite au fost semnate de inculpaţii I.V. care nu avea drept de semnătură în bancă şi V.I.

La data de 7 noiembrie 2004, inculpatul I.V., mandatar al inculpatului V.I. a încheiat la rândul său o împuternicire generală prin care inculpatul M.Z. putea efectua acte de comerţ în numele SC L.91 SRL Astfel, la data de 29 noiembrie 2004, inculpatul M.Z. s-a prezentat la sediul SC L.I. SRL Craiova şi a solicitat achiziţionarea de marfă. Cu ocazia negocierilor s-a stabilit ca plata să se facă cu filă cec. În aceeaşi zi, a fost livrată marfa către SC L.91 SRL în valoare totală de 331.995.355 ROL, marfa fiind ridicată de către inculpatul M.Z. care a semnat pe facturi de recepţia mărfii.

La plată, inculpatul a predat fila cec, filă semnată şi ştampilată de către inculpatul I.V. şi primită de la acesta. Fila cec a fost girată de reprezentantul SC L.I. SRL în favoarea SC C. SRL, fiind introdusă în bancă, fila cec a fost refuzată pe motivul lipsei totale de disponibil în cont.

Marfa a fost transportată de către inculpatul M.Z. în localitatea Ş.M. jud. Sibiu de unde a fost vândută o parte de către inculpatul I.V., o altă parte de către inculpatul M.Z., iar o cantitate în valoare de aproximativ 60 milioane ROL a fost restituită SC L.I. SRL.

Valoarea prejudiciului cauzat prin săvârşirea infracţiunii se ridică la suma de 331.995.355 ROL din care s-a recuperat suma de 58.885.042 ROL SC L.I. SRL constituindu-se parte civilă în procesul penal cu suma de 273.110.313 ROL.

În declaraţiile date în faza de urmărire penală, inculpatul I.V. a arătat că personal a înmânat filele cec inculpatului M.Z. pentru ca acesta să achiziţioneze marfă de la societatea din Craiova pe care ulterior să o revândă şi să obţină un profit. Afirmă inculpatul că o parte din această marfă, în valoare de aproximativ 80 milioane ROL a fost vândută de către el, iar banii obţinuţi i-a folosit în interes personal; o altă parte fără să poată preciza valoarea a fost vândută de M.Z., restul mărfii fiind returnată societăţii din Craiova.

Activitatea infracţională a inculpaţilor este confirmată de către martorul I.A. şi care a descris cu lux de amănunte modul în care a decurs relaţiile comerciale cu inculpatul M.Z.: cum acesta s-a deplasat la societatea S.A. pentru a achiziţiona marfă, cum a observat că inculpatul M.Z. nu ştie să completeze file cec, aspect ce i-a ridicat suspiciuni martorului; şi datorită cărora a refuzat iniţial să-i vândă marfă; cum a fost convins de către martorul R.C. să încheie până la urmă tranzacţia.

Martorul S.M. a întărit, la rândul său susţinerile martorului I.A., precizând cum inculpatul M.Z. a ridicat marfa însă nu a ştiut să completeze filele cec.

Martorul R.C., persoană care a girat într-o anumită măsură afacerea, stabilind în calitatea sa de vicepreşedinte a Camerei de Comerţ şi Industrie, întâlniri între oameni de afaceri, a arătat că după ce instrumentul de plată îăsat de către inculpatui M.Z. SC L.I. SRL nu a putut fi valorificat, s-a deplasat personal la domiciliul lui M.Z. pentru a remedia situaţia. Susţine martorul că inculpatul M.Z. nu a fost în măsură să restituie marfa, relatându-i că adevăratul administrator al societăţii SC L.91 SRL a încărcat-o în trei microbuze pentru a o vinde, urmând ca această persoană (inculpatul I.V.) să achite contravaloarea mărfii.

M.Z. a susţinut că este nevinovat, arătând că nu a avut intenţia de a înşela pe nimeni şi nu a avut cunoştinţă despre lipsa de disponibil a SC L.91 SRL că o parte din marfă a fost vândută de I.V., o altă parte a returnat-o la Craiova, iar restul mărfii a fost vândută de el personal pentru a plăti contravaloarea transportului.

9. La sfârşitul lunii noiembrie 2004, reprezentantul SC L.91 SRL în speţă inculpatul V.I., a contactat SC L. SA Satu Mare solicitând achiziţionarea de piese auto, stabilind ca plata să se facă cu filă cec la 30 de zile de la data facturării.

La data de 6 decembrie 2004 a fot livrată marfa către SC L.91 SRL, conform facturilor fiscale în valoare totală de 1.260.000.000 ROL. Plata a fost efectuată cu două file cec, semnată de către inculpatul I.V. şi fila cec semnată de către inculpatul V.I.

La scadenţă, filele cec au fost introduse în bancă dar au fost refuzate la plată pe motivul lipsei totale de disponibil în cont.

Valoarea prejudiciului cauzat se ridică la suma de 1.260.000.000 ROL sumă cu care SC L. SA Satu Mare s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În apărarea lor, în cursul urmăririi penale, ambii inculpaţi au arătat că niciodată nu au avut relaţii comerciale cu societatea comercială din Satu Mare.

Inculpatul I.V. a subliniat chiar că semnătura de pe unele din filele cec, pare a-i aparţine însă semnătura sa este foarte uşor de imitat.

Inculpatul V.I., nu a recunoscut că a avut relaţii comerciale cu societatea din Satu Mare.

Prima instanţă a arătat că starea de fapt pe care a stabilit-o este confirmată de depoziţia martorului F.V.B., director economic al SC L. SA la data evenimentelor, şi care a descris cu lux de amănunte cum au fost iniţiate relaţiile comerciale cu SC L.91 SRL Sibiu, prin intermediul numitului A.G. un vechi colaborator al societăţii păgubite. Astfel, ştiind că societatea SC L. SA are de recuperat sume mari de bani de la SC B. SRL Câmpina, reprezentantul societăţii din Sibiu l-a rugat să achiziţioneze marfă prin delegatul lor, iar ulterior marfa să Ie-o factureze celor de la SC L.91 SRL, urmând ca plata să se realizeze cu file cec. Cunoscând faptul că SC B. SRL Câmpina nu livrează marfă decât la colaboratori, reprezentanţii SC L. SA S.A. au fost de acord cu propunerea celor de la SC L.91 SRL, astfel încât SC L. SA a lansat o comandă către SC B. SRL Câmpina, marfă ce a fost facturată în cuantum de 441.550.645 ROL şi care nu a ajuns la societatea SC L. SA fiind livrată direct către SC L.91 SRL.

Martorul a relevat faptul că în aceeaşi zi, 30 noiembrie 2004, reprezentantul SC L.91 SRL a emis, semnat, completat şi ştampilat o filă cec în sumă de 660.000.000 ROL cu scadenţă la data de 23 decembrie 2004.

La o dată ulterioară, reprezentanţii SC L.91 SRL au solicitat achiziţionarea unei noi cantităţi de marfă astfel încât SC L. SA a lansat o nouă comandă către SC B. SRL Câmpina emiţându-se pentru plata acesteia fila cec, filă semnată şi ştampilată de reprezentantul SC L.91 SRL Sibiu.

Relevante în stabilirea vinovăţiei inculpatului V.I. au fost considerate susţinerile martorului în sensul că deşi SC L. SA a întocmit facturi către SC L.91 SRL Sibiu, nici unul dintre reprezentanţii societăţii nu s-au prezentat pentru a le ridica. În aceeaşi ordine de idei, reprezentantul SC L. SA l-a contactat pe numitul A.G. însă acesta a refuzat să-i comunice vreun nume sau adresă a inculpaţilor pentru ca martorul să rezolve incidentele intervenite.

A rezultat de asemenea, din economia declaraţiei martorului, că l-a contactat telefonic pe numitul „M.V.", reprezentantul societăţii SC L.91 SRL S.A. însă acesta i-a răspuns că nu se numeşte M.V. şi că nu ştie nimic despre relaţiile comerciale dintre societăţile respective, ceea ce denotă identitatea falsă sub care s-a prezentat inculpatul.

Raportul de expertiză criminalistică grafoscopică atestă fără tăgadă că filele cec au fost semnate de către cei doi inculpaţi, iar atâta timp cât doar ei doi se aflau în posesia carnetelor de cecuri nu există motive suficiente şi raţionale de a accepta apărările acestora.

10. În cursul lunii decembrie 2004, inculpatul F.I. în calitate de administrator la SC R. SRL a contactat SC T.C. SA Cluj solicitând achiziţionarea de materiale de construcţii, negociind cu reprezentanţii societăţii din Cluj, ca plata mărfii să se facă prin compensare cu energie electrică sau cu file cec cu scadenţa la 30 de zile de la data facturării.

În data de 16 decembrie 2004 se livrează către SC R. SRL materiale în valoare de 431.819.465 ROL conform facturii fiscale.

Pentru plata mărfii inculpatul F. i-a cerut inculpatului I.V. o filă cec aparţinând SC L.91 SRL, filă care a fost girată mai departe în favoarea SC T.C. SA neexistând între SC L.91 SRL şi SC R. SRL relaţii comerciale. Fila cec a fost emisă de către SC L.91 SRL către SC R. SRL, aceasta din urmă societate a girat-o către SC T.C. SA, fila fiind semnată şi ştampilată de către inculpatul I.V., iar la girat de către inculpatul F.I.

Marfa a fost vândută de către inculpatul I.V. la SC A. SRL sub preţul de achiziţie.

La scadenţă, fila cec a fost introdusă în bancă, dar a fost refuzată pe motivul lipsei totale de disponibil, semnătura de pe fila cec neaparţinând titularului de cont.

Prejudiciul cauzat se ridică la suma de 431.819.965 ROL sumă cu care SC T.C. SA s-a constituit parte civilă.

Inculpatul I.V. a afirmat în declaraţiile sale din cursul urmăririi penale, că, după ce SC L.91 SRL a intrat în interdicţie bancară, inculpatul F.I. a achiziţionat marfă şi anume oţel beton de la SC. T.C. SRL Cluj pentru SC R. SRL a cărui administrator era, marfă care ulterior a fost facturată către SC L.91 SRL şi care la rândul său a facturat-o către SC A. SRL Sibiu.

A susţinut inculpatul că, în compensaţie, SC A. SRL Sibiu a facturat către SC L.91 SRL materiale de construcţii pe care inculpatul I.V. le-a restituit către SC R. SRL fără să le factureze.

A mai precizat inculpatul în declaraţia sa că inculpatul F.I. a girat către SC T.C. SA Cluj o filă de cec emisă de către SC L.91 SRL, filă pe care i-a dat-o însuşi inculpatul (I.V.), semnată şi ştampilată dar necompletată.

Contrar susţinerilor inculpatului I.V. în cursul urmăririi penale, şi care relevă lipsa oricăror reiaţii comerciale între SC L.91 SRL şi SC R. SRL al cărei administrator era inculpatul F., acesta din urmă afirmă că dimpotrivă emiterea filei cec a avut la bază raporturi comerciale între cele două societăţi raporturi însă nerecunoscute de către primul inculpat.

Concluzia care se desprinde din analiza actelor şi lucrările dosarului, cu precădere a depoziţiilor martorilor C.T. director general, la acea dată, a societăţii SC T.C. SA şi T.H.

Arată martorul C.T. că a fost contactat de administratorul SC R. SRL inculpatul F.I., pentru a livra marfă în speţă oţel-beton stabilindu-se ca plata să se realizeze prin compensare sau prin instrument de plată filă cec. Relevă martorul că după ce a livrat oţel-beton în valoare totală de 431.819.465 ROL, pentru plata mărfii inculpatul F. a lăsat o filă cec, filă emisă de SC L.91 SRL Sibiu şi care a fost refuzată la plată la termenul scadentă pentru motivul lipsei totale de disponibil, cont închis, specimen de semnătură şi ştampilă necorespunzătoare cu cele depuse în bancă. Luând legătură cu inculpatul F., acesta s-a oferit să realizeze o compensare cu energie, lucru care nu s-a întâmplat.

Martorul a luat legătura conform declaraţiilor sale şi cu inculpatul I.V., administratorul SC L.91 SRL, şi care i-a dat asigurări că problema o să se rezolve într-un timp scurt. Încercările ulterioare ale martorului de a contacta pe cei doi inculpaţi au rămas fără rezultat.

Relevante în cauză au fost considerate şi declaraţiile martorului T.H., merceolog la SC A. SRL Sibiu, conform cărora, inculpatul I.V. s-a deplasat în decembrie 2004 la firma sus menţionată, oferindu-i oţel-beton solicitând în compensare materiale de construcţii, şi anume BCA, cărămidă şi ţiglă. În data de 17 decembrie 2004 inculpatul I.V. a livrat către SC A. SRL oţel-beton, iar această societate a livrat la rândul său, către SC L.91 SRL, materiale de construcţii.

Analiza actelor de la dosar a relevat, în opinia primei instanţe, modul de a acţiona a celor doi inculpaţi şi anume, faptul că fila cec a fost cerută inculpatului I.V., întrucât societatea inculpatului F. se afla în interdicţie bancară şi nu putea emite cecuri.

Inculpatul F.I. a emis o filă cec aparţinând unei terţe societăţi comerciale când nimic nu l-ar fi împiedicat să emită o filă cec care să aparţină firmei SC R. SRL.

Faptul că la un moment proxim întreaga cantitate de marfă a fost vândută de către inculpatul I.V. la un preţ sub cel al pieţei către SC A. SRL, a venit să confirme, o dată în plus, intenţia infracţională a celor doi inculpaţi. Atâta timp cât între societăţile administrate de către inculpaţi nu există nici o relaţie comercială, vânzarea mărfii de către inculpatul I.V., când de fapt ea era destinată societăţii SC R. SRL administrată de inculpatul F.I. este inexplicabilă.

11. La începutul lunii decembrie 2004, inculpatul V.I. în calitate de administrator a SC L.91 SRL, a achiziţionat marfă de la SC M.D. SRL Bucureşti conform facturilor fiscale în valoare totală de 225.840.104 ROL.

Pentru plata mărfii, inculpatul V.I., deşi cunoştea faptul că doar el avea drept de semnătură în bancă, foloseşte fila cec în valoare de 225.840.104 ROL, cec semnat în fals de inculpatul I.V. şi care aparţinea SC L.91 SRL

Cecul fiind introdus în bancă a fost refuzat la plată pe motiv cont închis, semnătura nu corespunde cu specimenul depus în bancă. În aceste condiţii, s-a considerat că este evident că inculpatul I.V. a semnat cecuri în fals, cunoscând că nu are drept de semnătură.

Valoarea prejudiciului se ridică la suma de 225.840.104 ROL sumă cu care SC M.D. SRL s-a constituit parte civilă în procesul penal.

Cei doi inculpaţi, consecvenţi apărării lor, au arătat în faza de urmărire penală că nu au derulat nici un fel de raporturi comerciale cu această societate comercială parte vătămată.

Faptul că la momentul emiterii filei cec, contul bancar al societăţii era deja închis, precum şi faptul că inculpatul V.I. a folosit la plată o filă cec semnată de inculpatul I.V., care nu avea drept de semnătură în bancă, au fost considerate argumente suficiente, apte să convingă asupra unicului scop al celor doi inculpaţi, acela de a achiziţiona marfă prin inducerea în eroare a societăţii comerciale parte vătămată.

12. Având în vedere faptul că SC L.B. SRL, SC T.S. SRL, SC B. SRL, SC L.91 SRL au intrat în interdicţie bancară, fapt cunoscut de pe piaţă de potenţialii furnizori de mărfuri, în continuare inculpaţii I.V. şi V.D. au decis să achiziţioneze o nouă societate comercială pe care să-şi desfăşoare în continuare activitatea, găsind SC L.S. SRL Sibiu, pe care au achiziţionat-o prin cesiune prin intermediul martorei E.A.M.

În luna decembrie 2004, martora E.A.M., concubina lui I.V. la acea dată, l-a insistenţelor inculpaţilor I.V. şi V.D., a preluat prin cesiune părţile sociale ale SC L.S. SRL Sibiu aceasta devenind asociat unic şi administrator al societăţii.

Împreună cu inculpatul V.D., martora a deschis cont la bancă a achiziţionat un carnet de cecuri fiind singura persoană cu drept de semnătură în bancă.

Carnetul de cecuri împreună cu toate documentele de evidenţă contabilă şi ştampila societăţii Ie-a preluat inculpatul I.V.

La data de 26 ianuarie 2005, inculpaţii V.D. şi I.V. s-au prezentat la sediul SC S.S. SRL Sibiu, recomandându-se primul jurist al societăţii, iar altul administrator al SC L.S. SRL, solicitând achiziţionarea de calculatoare.

Ca urmare a negocierilor purtate de cei doi inculpaţi cu administratorul SC S.S. SRL s-a stabilit ca plata mărfii să se facă cu filă cec la termen de 14 zile de la data facturării.

La datele de 31 ianuarie 2005, 4 februarie 2005 şi 7 februarie 2005, conform facturilor fiscale a fost livrată marfă în valoare totală de 104.272.664 ROL.

La plată inculpatul V.D. a folosit trei file cec aparţinând SC L.S. SRL semnate în fals de către inculpatul I.V., cunoscând faptul că acesta nu are drept de semnătură pentru această societate.

Filele cec au fost introduse în bancă pentru decontare însă au fost refuzate pe motivul lipsei totale de disponibil şi lipsa oricărui mandat al semnatarului.

Starea de fapt a fost relevată de ansamblul actelor şi înscrisurilor de la dosar cu referire specială la depoziţiile martorilor E.A.M., M.H.M.

În acest sens Curta a reţinut declaraţia martorei E.A.M. care a relevat modalitatea de preluare a SC L.S. SRL: cum inculpatul V.D., despre care martora ştia că este avocat, a însoţit-o pentru a perfecta actele; cum inculpatul I.V. a insistat pe lângă martoră să procure un carnet de cecuri; cum a doua ştampilă a societăţii realizată cu ştiinţa inculpatului V.D., alături de prima ştampilă, Ie-a predat numitului I.V.; cum inculpaţii au găsit un spaţiu unde firma să-şi desfăşoare activitatea încheindu-se un contract de închiriere între C.I.M.N., în calitate de proprietar, şi SC L.S. SRL; cum în jurul datei de 20 ianuarie 2005 inculpaţii i-au solicitat file de cec în alb, atât inculpatului I.V. cât şi inculpatul V.D. pentru a le înmâna la SC S.S. SRL.

Relevante sub aspectul stabilirii vinovăţiei au fost apreciate şi declaraţiile martorului M.H.M., din cursul urmăririi penale, şi care în calitate de administrator şi asociat la acea dată a SC S.S. SRL i-a comercializat calculatoare celor doi inculpaţi, stabilindu-se ca mijloc de plată file cec. A arătat martorul că a livrat celor doi inculpaţi calculatoare, inculpatul V.D. remiţându-i trei file cec şi care introduse în bancă au fost refuzate pe motivul lipsei totale de disponibil şi că a încercat să ia legătura cu inculpatul I.V. însă nu a reuşit.

În faţa instanţei de fond, martorul a confirmat într-o proporţie semnificativă cele relevate în faza de urmărire penală, însă a arătat că nu poate preciza dacă inculpatul care I-a însoţit pe inculpatul I.V. este V.D. Aceste aspecte, au fost apreciate de instanţă ca nerelevante datorită scurgerii unei perioade semnificative de timp.

În declaraţiile sale de la urmărire penală, I.V. a recunoscut starea de fapt, dar a negat faptul că el ar fi semnat filele cec. Mai mult, el a încercat în depoziţia S.A. să-l exonereze complet de răspundere pe inculpatul V.D., susţinând că acesta nu a avut cunoştinţă de activitatea infracţională desfăşurată, aspect confirmat şi de către inculpatul V.D. în depoziţia S.A., însă în totală contradicţie cu actele şi lucrările de la dosar.

Instanţa de fond a apreciat că sunt relevante următoarele împrejurări:

- inculpatul I.V. a achiziţionat societatea comercială SC L.S. SRL prin intermediul martorei E.A.M. întrucât el nu putea să facă acest lucru datorită condamnărilor anterioare pe care le avea;

la momentul achiziţionării societăţii, inculpatul I.V. a fost în permanenţă ajutat de către inculpatul V.D., care l-a însoţit inclusiv la notar;

Inculpatul V.D. l-a însoţit pe inculpatul I.V. la momentul achiziţionării calculatoarelor la momentul găsirii şi închirierii spaţiului unde urmează să-şi desfăşoare activitatea comercială societatea, la momentul livrării calculatoarelor la sediul societăţii;

Inculpatul I.V. a recunoscut că niciodată societatea pe care o achiziţiona-se prin intermediul martorei E.A.M. nu a desfăşurat niciodată activităţi comerciale şi nu a avut bani în cont.

Inculpatul V.D. era la curent cu întreaga activitate comercială şi l-a ajutat pe inculpatul I.V. să o ducă la bun sfârşit;

Că inculpatul V.D. nu era străin de întreaga activitate rezultă şi din împrejurarea găsirii la domiciliul său cu ocazia percheziţiei a unuia dintre calculatoarele achiziţionate de la SC S.S. SRL, explicaţiile date de către inculpat în sensul unei contraprestaţii nefiind credibile.

Raportat la întreaga bază factuală reţinută şi s-a constatat că:

Unicul scop al inculpaţilor a fost acela ca într-un termen foarte scurt de timp iunie - decembrie 2004, prin intermediul a câtorva societăţi comerciale să achiziţioneze mărfuri pe care să le plătească cu file cec fără acoperire şi pe care apoi să le revândă rapid sub preţul de achiziţie pentru a obţine sume de bani în numerar.

Este evident că niciodată mărfurile achiziţionate nu au mai fost plătite.

Este relevantă conduita inculpaţilor I.V. şi V.I. care emiteau file cec fără acoperire deşi contul bancar al societăţii era de mult închis.

În mod constant în apărarea SA, inculpatul V.D. a arătat că singura contribuţie era de natură procesională şi juridică în sensul consilierii acordate celorlalţi inculpaţi şi nu a contribuţiei efective la activitatea infracţională a acestora. În acest sens prezintă relevanţă înlăturarea apărărilor inculpatului, faptul că nu există contracte de asistenţă juridică înregistrate în mod legal, concluzia neputând fi decât aceea că aceste contract e nu au fost încheiate în mod efectiv, şi că inculpatul V.D. pe lângă faptul că a cunoscut activitatea infracţională a acestora a sprijinit-o efectiv.

Deosebit de importantă este şi împrejurarea că toţi inculpaţii au condamnări la acest moment pentru săvârşirea aceloraşi gen de infracţiuni, în speţă înşelăciuni ori, în condiţiile existenţei unei condamnări anterioare pentru infracţiuni de înşelăciune nu sunt credibile susţinerile acestora că cecurile au fost lăsate ca şi garantei, că nu avea cunoştinţă despre lipsa disponibilului în bănci, că sperau să le fie alimentate conturile şi că nu aveau reprezentarea critică emiterii unor file cec semnate în numele altor societăţi comerciale.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul V.I. Curtea a reţinut următoarele:

Fapta inculpatului din data de 22 octombrie 2004 de a emite în calitate de administrator al SC L.91 SRL Sibiu o filă cec fără acoperire şi de a crea astfel un prejudiciu în sumă de 172.841.085 ROL părţii civile SC S.T.T. SRL Sibiu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (4) C. pen.

Faptele inculpatului din luna decembrie 2004 de a emite în calitate de administrator al SC L.91 SRL Sibiu o filă cec fără acoperire pentru plata unei părţi a mărfurilor achiziţionate de la SC L. SA Satu Mare întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (4) C. pen.

3. Faptele aceluiaşi inculpat din aceeaşi dată de a folosi în calitate de administrator al SC L.91 SRL Sibiu o filă cec semnată şi ştampilată fără drept de către inculpatul I.V.(aspect pe care inculpatul V.I. îl cunoştea) pentru plata restului de marfă achiziţionată de la SC L. SA Satu Mare şi de a-i cauza astfel acestei societăţi un prejudiciu în sumă de 1.260.000.000 ROL întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. şi art. 291 C. pen., înşelăciune şi uzul de fals.

4. Faptele aceluiaşi inculpat din luna decembrie 2004 de a folosi în calitate de administrator al SC L.91 SRL Sibiu o filă cec semnată şi ştampilată fără drept de către inculpatul I.V. (aspect pe care inculpatul V.I. îl cunoştea) şi de a induce astfel în eroare reprezentanţii SC M.D. SA Bucureşti creând acestei societăţi un prejudiciu în sumă de 225.840.104 ROL întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. şi art. 291 C. pen., înşelăciune şi uzul de fals.

Relevând profilul socio-moral al inculpatului s-a reţinut faptul că acesta este recidivist postcondamnatoriu, şi-a contestat vinovăţia pe parcursul urmăririi penale, iar în faza de judecată nu s-a prezentat la nici un termen în faţa Curţii, deşi instanţa a depus diligentele necesare înştiinţării acestuia.

Curtea a constatat că aplicarea şi executarea anterioară a unei pedepse foarte mari pentru săvârşirea unei infracţiuni similare nu a fost în măsură să asigure reeducarea acestuia (la nici 6 luni de la liberarea din penitenciar şi după executarea a aproape 6 ani închisoare a reluat activitatea infracţională), aspecte au justificat, în opinia instanţei, aplicarea unor pedepse de 6 ani închisoare pentru fiecare din infracţiunile de înşelăciune (4 infracţiuni) şi a unora de 1 an închisoare pentru fiecare din infracţiunile de uz de fals (2 infracţiuni).

Din analiza coroborată a fişei de cazier judiciar cu hotărârile de condamnare ale inculpatului, Curtea a constatat că infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 44/2000 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 392/2002 a Curţii Supreme de Justiţie şi respectiv prin sentinţa penală nr. 181 din 26 aprilie 2001 a Judecătoriei Curte de Argeş, definitivă prin decizia penală nr. 314/2002 a Curţii de Apel Piteşti, sunt concurente.

Curtea a descontopit pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare şi interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) şi b) pe o durată de 4 ani aplicată prin sentinţa penală nr. 44/2000 a Tribunalului Bucureşti în elementele ei componente de:

-5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor civile, prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o durată de 3 ani pentru infracţiunea prev. de art. 20 raportat la art. 215 alin. (3) , (4) C. pen.,

-5 ani închisoare pentru săvârşirea infr. prev. de art. 215 alin. (3) C. pen.,

-8 ani închisoare şi interzicerea drepturilor civile pe o durată de 4 ani pt. infr. prev. de art. 215 alin. (3), (4) C. pen.

Întrucât Curtea a constatat că inculpatul mai săvârşise infracţiuni înainte de pronunţarea hotărârii nr. 181 din 26 aprilie 2001 a Judecătoriei Curtea de Argeş, prin care s-a dispus suspendarea sub supraveghere, a aplicat dispoziţiile art. 85 C. pen. în sensul anulării acesteia.

În baza art. 36 C. pen., 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele 5 ani închisoare (2 pedepse), 3 ani închisoare şi 8 ani închisoare, în cea mai grea de 8 ani închisoare şi interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 4 ani.

Curtea a constata că inculpatul a executat o parte din această pedeapsă în perioada 25 decembrie 1998 - 11 februarie 2004 rămânând un rest de executat de 1.017 zile înlăuntrul căreia a săvârşit faptele deduse judecăţii şi care fac obiectul cauzei de faţă.

Întrucât faptele au fost săvârşite în timpul în care inculpatul beneficia de liberare condiţionată, Curtea în baza art. 61 teza a II-a C. pen. va revoca beneficiul liberării condiţionate cu privire la restul rămas neexecutat de 1.017 zile.

În baza art. 61 alin. (1) teza a II-a C. pen., Curtea a contopit fiecare din pedepsele aplicate prin prezenta sentinţă de 6 ani închisoare, 6 ani închisoare, 1 an închisoare, 6 ani închisoare, 1 an închisoare, cu restul de 1.017 zile rămas neexecutat în cele mai grele de: 6 ani, 6 ani, 1.017 zile, 6 ani şi 1.017 zile închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 33 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele sus arătate în cea mai grea de 6 ani închisoare sporită la 8 ani închisoare.

După executarea pedepsei s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 4 ani.

Inculpatul a fost privat de exerciţiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. în condiţiile şi pe durata prev. de art. 71 C. pen.

Împotriva acestei sentinţe, în termenul prevăzut de lege, au declarat recurs inculpaţii L.V., F.I., M.Z., V.I. şi I.V.

Inculpatul V.I. a solicitat achitarea sa pentru toate infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, arătând că nu este autorul faptelor pentru care a fost trimis în judecată, întrucât a predat toate documentele societăţii inculpatului I.V. cu ocazia cesionării către acesta a părţilor sociale.

Totodată s-a invocat faptul că procedura de citare cu acesta nu a fost legal îndeplinită în faţa instanţei de fond, astfel că nu a putut să îşi formuleze apărări.

Prin concluziile scrise depuse la dosar s-a solicitat şi restituirea cauzei la parchet în vederea motivându-se că nu a fost audiat nici pe parcursul urmăririi penale şi nici în faţa instanţei de fond.

Prezent în faţa instanţei de recurs inculpatul V.I. a fost ascultat, declaraţia acestuia fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei.

Recurenţii nu au solicitat administrarea de probe noi în recurs, cu excepţia inculpatului V.I., pentru care Înalta Curte a încuviinţat administrarea probei cu înscrisuri.

Analizând sentinţa recurată atât din perspectiva criticilor formulate dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, conform art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen. Înalta Curte a reţinut următoarele:

Asupra recursului inculpatului V.I.:

Inculpatul V.I. a solicitat în principal restituirea cauzei la parchet învederând că nu a fost audiat în cursul urmăririi penale, iar în subsidiar trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, susţinând că nu a fost legal citat. A formulat totodată critici şi în ceea ce priveşte fondul cauzei şi solicitând achitarea sa, arătând în acest sens că nu a intrat în relaţii comerciale cu niciuna dintre părţile vătămate şi toate documentele societăţii au fost predate inculpatului I.V. cu ocazia cesionării către acesta a părţilor sociale.

În ceea ce priveşte cererea de restituire a cauzei la Parchet, Înalta Curte a constatat într-adevăr că urmărirea penală s-a desfăşurat în lipsa inculpatului, însă această împrejurare nu este consecinţa nerespectării dispoziţiilor legale prin care se asigura prezenţa acestuia în faţa organului judiciar, care să atragă incidenţa dispoziţiilor art. 332 alin. (2) C. proc. pen.

Astfel cum rezultă din procesele-verbale întocmite în cursul urmăririi penale, inculpatul a fost citat la adresa din str. P.Ş., Bucureşti, unde s-a constatat că nu mai locuieşte din 1998-1999, deşi din verificările făcute la Evidenţa Populaţiei acesta figura cu acelaşi domiciliu.

De asemenea, aceasta este adresa de domiciliu a inculpatului rezultată şi din conţinutul hotărârilor judecătoreşti de condamnare a sa existente la dosar. Totodată, în declaraţia pe proprie răspundere din 18 august 2004 dar şi la 2 noiembrie 2004 cu ocazia împuternicirii inculpatului I.V. prin procură specială să efectueze operaţiuni bancare, inculpatul se legitimează şi comunică notarului public aceeaşi adresă de domiciliu.

Ca atare, în condiţiile în care acesta nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de a înştiinţa autorităţile cu privire la noul domiciliu şi nici nu s-a înregistrat ca flotant într-o altă localitate, organul judiciar a dispus, respectând dispoziţiile legale, citarea la adresa din str. P.Ş., Bucureşti. Constatându-se, în urma verificărilor la această adresă că inculpatul nu mai locuieşte acolo de câţiva ani, s-a procedat la trimiterea sa în judecată în lipsă.

Înalta Curte a constatat că inculpatul nu avea nici un interes să comunice adresa unde locuia în fapt, de vreme ce mai fusese condamnat anterior pentru săvârşirea aceluiaşi gen de infracţiuni (sentinţa penală nr. 441 din 6 iulie 2000 a Tribunalului Bucureşti), iar la scurt timp după punerea sa în libertate SC L.91 SRL şi-a reluat activitatea infracţională.

Referitor la modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare în faţa instanţei de fond, Înalta Curte a constatat că inculpatul a fost citat la ambele adrese indicate de acesta în cererea de recurs, unde precizează că domiciliază în Bucureşti str. P.Ş. şi „actualmente" în comuna C., sat C., Sos. A. jud. Ilfov. De altfel, cu ocazia audierii sale în recurs, inculpatul a recunoscut faptul că a primit citaţia dar şi mandatul de aducere emis de Curtea de Apel, însă nu s-a putut prezenta în faţa instanţei din pricina vremii defavorabile. Împrejurarea că a primit personal citaţia rezultă şi din dovada de îndeplinire a procedurii de citare. Rezultă aşadar că prezenta cauză a fost soluţionată cu respectarea dispoziţiilor legale privitoare la citare, criticile inculpatului fiind neîntemeiate.

În ceea ce priveşte motivele de recurs legate de fondul cauzei, Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, a reţinut următoarele:

La data de 18 august 2004, inculpatul V.I., liberat condiţionat la 11 februarie 2004 din executarea unei pedepse de 8 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune constând în achiziţionarea de marfă de la diferite societăţi comerciale pentru plata cărora se achita un avans modic şi erau emise file cec fără acoperire bancară, a preluat prin cesiune părţile sociale ale SC L.91 SRL Sibiu de la martora G.A.B.

Inculpatul s-a prezentat la Banca A., sucursala Sibiu unde a deschis cont şi a achiziţionat un carnet de cec-uri, acesta devenind singura persoană din societate cu drept de semnătură în bacă.

În cursul lunii octombrie 2004, inculpatul V.I. s-a prezentat la sediul SC S.T.T. SRL solicitând achiziţionarea de materiale de construcţie. Negocierile cu privire la cumpărare şi plata mărfii au fost purtate de către inculpatul V.I. cu martorul D.E. - administratorul SC S.T.T. SRL, stabilindu-se ca plata să se facă parţial în numerar cu fila cec. La data de 22 octombrie 2004, inculpatul V.I. a achiziţionat marfa în valoare totală de 22.284,1085 RON (222.841.085 ROL). Inculpatul a achitat parţial în numerar, respectiv suma de 5.000 RON, iar pentru restul sumei a emis fila cec, filă pe care a semnat-o şi ştampilat-o. La scadenţă fila cec a fost introdusă în bancă, dar a fost refuzată la plată, cu motivaţia cont închis - lipsă totală de disponibil.

Deşi inculpatul V.I. a susţinut că nu el este autorul acestei fapte şi că SC L.91 SRL a fost preluată de către inculpatul I.V., căruia i-a predat atât actele societăţii cât şi filele cec, această operaţiune a avut loc ulterior comiterii faptei, respectiv la data de 25 noiembrie 2004, astfel cum rezultă din înscris.

Din declaraţiile martorului D.E. date atât în cursul urmăririi penale cât şi în cadrul cercetării judecătoreşti, precum şi din procesul verbal de recunoaştere a acestuia de către martor după fotografie, Înalta Curte reţine că inculpatul V.I. este persoana care s-a prezentat la SC S.T.T. SRL, solicitând marfă pe care o parte a achitat-o în numerar iar pentru restul sumei a emis o filă cec, care la scadenţă a fost refuzat la plată pe motivul lipsei totale de disponibil. Totodată, factura fiscală din 22 octombrie 2004 emisă de către SC S.T.T. SRL, este semnată de primire de către inculpatul V.I.

La data de 22 noiembrie 2004, între inculpaţii V.I. şi I.V. s-a încheiat un înscris intitulat „declaraţie", prin care cel din urmă preia societatea comercială SC L.91 SRL 91 SRL, inclusiv patrimoniul cu activul şi pasivul său, ştampila societăţii precum şi carnetul de cec-uri emise de Banca A., prima filă până la nr. XX. De asemenea, se menţionează că inculpatul I.V. a primit factura fiscală emisă de SC S.T.T. SRL, inclusiv materialele specificate în aceasta, I.V. obligându-se să o achite ca şi pe celelalte obligaţii ale societăţii. Înalta Curte a apreciat că această din urmă împrejurare nu este de natură să conducă la concluzia că inculpatul V.I. nu ar fi urmărit inducerea în eroare a părţii vătămate SC S.T.T. SRL, în condiţiile în care marfa trebuia achitată în termen de 15 zile iar inculpatul nu avea nicio sumă de bani disponibilă nici la momentul emiterii filei cec şi nici la scadenţă.

De asemenea, s-a constatat că menţiunile din înscrisul intitulat „declaraţie" nu corespund adevărului în integralitate, inculpatul I.V. arătând că nu a primit toate filele cec, ci doar o parte dintre acestea, restul rămânând asupra inculpatului V.I. Înalta Curte va reţine această susţinere a inculpatului I.V., întrucât se coroborează cu alte date şi împrejurări care rezultă din ansamblul probator. Astfel, o dovadă a faptului că inculpatul nu a primit toate filele cec este faptul că cec-ul fusese deja emis în favoarea SC S.T.T. SRL, dar şi împrejurarea că ulterior acestei convenţii, inculpatul V.I. semnează fila cec, pe care însă aplică o ştampilă ce nu corespundea specimenului aflat în bancă, pentru plata bunurilor achiziţionate de la SC L. SA.

De altfel, modul în care au procedat cei doi inculpaţi ulterior, demonstrează faptul că prin respectivul înscris nu s-a urmărit decât exonerarea de orice fel de răspundere a inculpatului V.I. Clauza prin care I.V. declara „pe propria răspundere că nu voi face nicio infracţiune şi voi răspunde de tot ce voi face pe această societate", precum şi menţiunea că a primit toate filele cec, deşi o parte din acestea au rămas în posesia inculpatului V.I. sunt elocvente în acest sens.

Referitor la cele două infracţiuni de înşelăciune comise în dauna părţii vătămate SC L. SA (faptele reţinute la punctul 9 din hotărâre), Înalta Curte a constatat, raportat la probatoriul administrat în cauză, că inculpatul V.I. este autorul numai a uneia dintre acestea, respectiv prima comandă făcută societăţii, neexistând probe care să conducă la concluzia, dincolo de orice îndoială rezonabilă că şi cea de doua faptă, a fost comisă de inculpat.

Deşi inculpatul V.I. nu a recunoscut faptul că ar fi avut vreun fel de relaţii comerciale SC L. SA, martorul F.V.B., directorul economic al SC L. SA, arată că fila cec a fost emisă a fost reprezentantul SC L.91 SRL, care a completat-o, semnat-o şi ştampilat-o, or, cel care a emis şi semnat fila cec pentru suma de 76.000 RON este inculpatul V.I.

Înalta Curte a reţinut că fila cec nu a putut fi încasată întrucât, stampila aplicată de inculpat nu corespundea cu specimenul de ştampilă existent în bancă şi oricum contul era închis din data de 03 decembrie 2004.

Aceeaşi este susţinerea martorului F.V.B. şi cu privire la cea de-a doua comandă din 02 decembrie 2004 a SC L.91 SRL, în sensul că plata mărfii s-a făcut cu o fila cec, care a fost semnată şi ştampilată de reprezentantul societăţii. Înalta Curte a constatat că cel ce a semnat această filă cec este inculpatul I.V., nu V.I., iar din declaraţia acestuia rezultă că o parte din filele cec pe care Ie-a primit, le-a semnat, ştampilat şi Ie-a înmânat altor persoane (M.Z. şi C.N.).

În acest context probator, neexistând alte date din care să rezulte că şi inculpatul V.I. a fost implicat în vreun fel în cea de-a doua comandă achitată cu fila cec, Înalta Curte a constatat că prezumţia de nevinovăţie de care se bucură inculpatul nu a fost răsturnată, astfel că se impune achitarea acestuia în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Aceeaşi soluţia a fost dispusă şi cu privire la infracţiunea de înşelăciune comisă în dauna părţii vătămate SC M.D. SA.

Referitor la această faptă, instanţa de fond a reţinut că, la începutul lunii decembrie 2004, inculpatul V.I. în calitate de administrator a SC L.91 SRL, a achiziţionat marfă de la SC M.D. SRL Bucureşti conform facturilor fiscale în valoare totală de 22.584,0104 RON, iar pentru plata mărfii, inculpatul V.I., deşi cunoştea faptul că doar el avea drept de semnătură în bancă, a folosit fila cec în valoare de 225.840.104 ROL.

Înalta Curte a constatat că singura probă care îl indică pe inculpatul V.I. ca participant la această faptă este declaraţia dată de administratorul societăţii, O.H., care precizează că a fost contactat telefonic de V.I., pentru livrarea a 40 de tone de tărâţe şi 40 de tone de făină săptămânal.

S-a constatat însă că în cauză nu a fost administrată nicio altă probă din care să rezulte că persoana cu care martorul a intrat în legătură este chiar inculpatul V.I. Fila cec emisă pentru plata preţului nu a fost semnată de către inculpatul V.I., ci de inculpatul I.V. (cec-ul făcând parte din cele despre care inculpatul I.V. afirmă că le-ar fi primit), iar marfa a fost ridicată de numitul T.Ş., persoana ce a încheiat şi minutele din 9 decembrie 2004 şi 11 decembrie 2004 cu SC M.D. SRL.

Ca atare, s-a constatat că materialul probator expus anterior nu este de natură să înlăture orice îndoială cu privire la participarea inculpatului la săvârşirea acestei fapte, iar cum vinovăţia nu poate fi stabilită decât pe baza de probe certe, decisive şi care să nu lase loc dubiilor, Înalta Curte va face aplicarea principiului in dubio pro reo şi va dispune achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

În ceea ce priveşte cele două infracţiuni de uz de fals prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. având în vedere poziţia inculpatului care nu a solicitat continuarea procesului penal, Înalta Curte a constatat, în raport de datele la care faptele au fost comise, octombrie-decembrie 2004 că termenul de 7 ani şi 6 luni prevăzut de dispoziţiile art. 122 alin. (1) lit. d) rap. la art. 124 C. pen. s-a împlinit.

Deşi inculpatul nu a formulat critici sub aspectul individualizării pedepselor analizând din oficiu hotărârea sub acest aspect, Înalta Curte a constatat că sancţiunile ce i-au fost aplicate sunt proporţionale cu gravitatea faptelor reţinute în sarcina acestuia şi datele care îl caracterizează. În acest sens, s-a constatat că inculpatul şi-a reluat activitatea infracţională la un interval de aproximativ 6 luni de zile de la data liberării sale condiţionate din executarea unei pedepse de 8 ani închisoare aplicată pentru comiterea aceluiaşi gen de infracţiuni, dovedind că scopul condamnării anterioare nu a fost atins.

În raport de considerentele anterioare şi în limitele arătate, Înalta Curte a admis recursul inculpatului, conform dispozitivului enunţat anterior.

Împotriva acestei decizii, la data de 07 februarie 2013, contestatorul condamnat V.I., a formulat contestaţie în anulare invocând cazurile prev. de art. 386 lit. a), c) şi e) C. proc. pen., menţionând motivele invocate şi în faţa instanţei de recurs.

Examinând contestaţia în anulare în raport cu lucrările şi materialul din dosarul cauzei, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.

Astfel,potrivit dispoziţiilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen., instanţa constatând că cererea de contestaţie este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute în art. 386 şi că în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestaţia şi dispune citarea părţilor interesate.

Potrivit dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:

a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii,

b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştiinţa instanţa despre această împiedicare;

c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. f)- i¹), cu privire la care existau probe la dosar;

d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă;

e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385¹⁴alin. (1¹) ori art. 385¹⁶alin. (1).

Examinând cauza în raport de dispoziţiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., instanţa constată nerespectarea disp. art. 388 C. proc. pen., cererea de contestaţie ne fiind făcută în termenul prevăzut de dispoziţiile art. 388 C. proc. pen., respectiv 10 de zile de la data începerii executării deciziei contestate, în speţa de faţă, contestaţia în anulare a fost formulată la data de 07 februarie 2013, iar din înscrisurile aflate la dosar rezultă că, executarea pedepsei a început la data de 19 noiembrie 2012, astfel că, ultima zi în care ar fi putut formula în termen contestaţia în anulare este 30 noiembrie 2012.

Ca atare, văzând dispoziţiile art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat V.I. împotriva deciziei penale nr. 3702 din 14 noiembrie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 2842/85/2010* şi va fi obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat V.I., împotriva deciziei penale nr. 3702 din 14 noiembrie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 2842/85/2010*.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 octombrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 3152/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor...		ICCJ. Decizia nr. 3155/2013. Penal. Dare de mită (art. 255... →

ICCJ. Decizia nr. 3153/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Contestaţie în anulare - Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3153/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Contestaţie în anulare - Recurs