ICCJ. Decizia nr. 3286/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3286/2013
Dosar nr. 2652/89/2011
Şedinţa publică din 25 octombrie 2013
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentin ţa penală nr. 67 din data de 12 aprilie 2012, Tribunalul Vaslui în temeiul prevederilor art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a infracţiunii de trafic de minori pentru care inculpata G.M.M. a fost trimisă în judecată din infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a-ll-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
A condamnat pe inculpata G.M.M. , la:
- pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.
- pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.
În temeiul prevederilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatei G.M.M. în pedeapsa cea mai grea, respectiv cea de 4 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b). C. pen.
Pe durata prev ăzută de art. 71 C. pen. a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.
În temeiul prevederilor art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a infracţiunii de trafic de minori pentru care inculpatul G.M.M.A. a fost trimis în judecată din infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În temeiul prevederilor art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a infracţiunii de trafic de persoane pentru care inculpatul G.M.M.A. a fost trimis în judecată din infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.
În temeiul prevederilor art. 334 C. proc. pen., a respins cererea privind schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de trafic de persoane pentru care inculpatul G.M.M.A. a fost trimis în judecată formulată în sensul reţinerii prevederilor art. 20 C. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001
A condamnat pe inculpatul G.M.M.A. , la pedeapsa de pedeapsa de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a-II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.
A condamnat pe inculpatul G.M.M.A. , la pedeapsa de pedeapsa de 1 an şi 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.
În temeiul prevederilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului G.M.M.A. în pedeapsa cea mai grea, respectiv cea de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), pe care inculpatul o va executa.
Pe durata prev ăzută de art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.
A luat act c ă părţile vătămate P.A. şi B.E. nu s-au constituit părţi civile în cadrul procesului penal.
În temeiul prevederilor art. 14 şi 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., a respins acţiunea civilă formulată de către partea civilă M.C. în contradictoriu cu inculpata G.M.M.
În temeiul prevederilor art. 14 şi 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de către partea civilă R.A.M. şi, în consecinţă, a obligat inculpaţii G.M.M. şi G.M.M.A., în solidar, la plata către partea civilă R.A.M. a sumei de 5.000 RON cu titlu de daune morale.
A respins restul preten ţiilor materiale şi morale formulate de către partea civilă R.A.M.
În temeiul prevederilor art. 19 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, a confiscat de la inculpata G.M.M. suma de 15.000 euro, dobândiţi în urma săvârşirii infracţiunii de trafic de persoane.
Pentru a hot ărî astfel, Tribunalul Vaslui a reţinut, în esenţă că în drept, fapta inculpatei G.M.M., de a recruta, transporta şi caza în Italia, prin înşelăciune, în perioada martie 2008-martie2009, după o înţelegere prealabilă cu fratele său inculpatul G.M.M.A., adică două persoane împreună, în scopul exploatării sexuale, pe victimele minore B.E. şi R.A.M. întruneşte elementele constitutive al infracţiunii de trafic de minori calificată în formă continuată, prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza II din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Întrucât inculpata G.M.M. a fost trimisă în judecată prin rechizitoriu nr. 29/D/P/2009 pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prevăzute de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001, dar din probele administrate în cauză, aşa cum au fost descrise acestea mai sus, a rezultat indiscutabil că recrutarea, transportarea şi cazarea părţilor vătămate minore B.E. şi R.A.M. s-a realizat prin înşelăciune, adică prin prezentarea către acestea a unei situaţii de fapt nereale privind locurile de muncă pe care urmau să le ocupe acestea în Italia [modalitatea de realizare a conţinutului constitutiv ce atrage incidenţa prevederilor alin. (2) al art. 13 din Legea nr. 678/2001], fapta fiind comisă de către două persoane împreună [modalitatea de realizare a conţinutului constitutiv ce atrage incidenţa prevederilor alin. (3) teza a-II-a al art. 13 din Legea nr. 678/2001], instanţa a dispus, în temeiul prevederilor art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de trafic de minori pentru care inculpata G.M.M. a fost trimisă în judecată din infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a-II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Pe de alt ă parte, fapta inculpatei G.M.M. de a recruta, transporta şi caza în Italia, prin înşelăciune, în perioada august-decembrie 2007, în scopul exploatării sexuale pe partea civilă majoră M.c. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.
În drept, fapta inculpatului G.M.M.A., de a recruta, transporta şi caza în Italia , prin înşelăciune, în luna martie 2009, după o înţelegere prealabilă cu sora sa, inculpata G.M.M., adică două persoane împreună, în scopul exploatării sexuale, pe victima minoră B.E. şi de a încerca să o determine pe partea vătămată minoră R.A.M., inclusiv prin ameninţări şi violenţe, să revină în Italia în scopul exploatării sexuale, întruneşte elementele constitutive al infracţiunii de trafic de minori calificată în formă continuată, prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Întrucât inculpatul G.M.M.A. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 29/D/P/2009 pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prevăzute de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001, dar din probele administrate în cauză, aşa cum au fost descrise acestea mai sus, a rezultat indiscutabil că recrutarea, transportarea şi cazarea părţii vătămate minore B.E. s-a realizat prin înşelăciune, adică prin prezentarea către acestea a unei situaţii de fapt nereale privind locurile de muncă pe care urmau să le ocupe acestea în Italia (modalitatea de realizare a conţinutului constitutiv ce atrage incidenţa prevederilor alin. (2) al art. 13 din Legea nr. 678/2001), fapta fiind comisă de către două persoane împreună [modalitatea de realizare a conţinutului constitutiv ce atrage incidenţa prevederilor alin. (3) teza a II-a al art. 13 din Legea nr. 678/2001], iar încercarea de recrutare a părţii vătămate R.A.M. s-a realizat prin ameninţări şi violenţe [ceea ce atrage incidenţa alin. (2) al art. 13 din Legea nr. 678/2001], instanţa a dispus, în temeiul prevederilor art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de trafic de minori pentru care inculpatul G.M.M.A. a fost trimis în judecată din infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Pe de alt ă parte, fapta inculpatului G.M.M.A., de a determina, în luna aprilie 2009, pe partea vătămată majoră P.A., prin înşelăciune, după o înţelegere prealabilă cu învinuita G.M.M., să meargă în Italia în scopul exploatării sexuale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.
Întrucât inculpatul G.M.M.A. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 29/D/P/2009 pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, având însă în vedere că, pe lângă faptul că infracţiunea a fost comisă de către două persoane împreună, ceea ce atrage incidenţa alin. (2) lit. a) al art. 12 din Legea nr. 678/2001, ca şi conţinut calificat al infracţiunii, varianta tip a infracţiunii de trafic de persoane, constând în recrutarea unei persoane majore prin înşelăciune, în scopul exploatării sexuale a acesteia, este incriminată de art. 1 al art. 12 din Legea nr. 678/2001, instanţa a dispus, în temeiul prevederilor art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de trafic de persoane pentru care inculpatul G.M.M.A. a fost trimis în judecată din infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.
Situa ţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost dovedite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: declaraţiile inculpatului G.M.M.A., coroborate cu declaraţiile părţilor vătămate B.E. şi P.A., date atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cea a cercetării judecătoreşti, cu cele ale părţilor civile M.c. şi R.A.M., cu declaraţiile martorilor P.I., S.V., S.O., S.D., precum şi luând în considerare înscrisurile depuse la dosarul de urmărire penală, dar şi procesele-verbale de recunoaştere după fotografie.
Inculpatul G.M.M.A. a fost audiat în cursul urmăririi penale, dar şi în cursul cercetării judecătoreşti, nerecunoscând săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa.
Curtea de Apel Ia şi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 38/2013 din 12 martie 2013, a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii G.M.M. şi G.M.M.A. împotriva sentinţei penale nr. 67 din 12 aprilie 2012 a Tribunalului Vaslui, pe care a menţinut-o, însuşindu-şi argumentaţia primei instanţe.
Împotriva sus-menţionatei decizii au declarat recurs partea civilă R.A.M. şi inculpata G.M.M.
Partea civil ă R.A.M, în motivele de recurs scrise depuse la dosar a solicitat „admiterea recursului, casarea în parte a deciziei recurate şi constatarea încălcării regulilor procedurale în fazele de urmărire/cercetare penală, aceasta nefiind efectuată/extinsă cu privire şi la alte fapte, privind şi alţi făptuitori, fiindu-i grav încălcate şi vătămate drepturile legitime şi recunoscute de către lege, dispuse prin hotărâri judecătoreşti.”
Inculpata G.M.M. a depus la dosar doar declaraţia de recurs fără a fi însoţită de motivele scrise.
Recursul declarat de inculpata G.M.M. este tardiv.
Calea de atac exercitat ă de partea civilă R.A.M. este calificată ca fiind apel.
Analiz ând decizia atacată prin prisma recursului declarat de inculpata G.M.M., Înalta Curte constată că potrivit menţiunilor din practicaua încheierii de amânare a pronunţării de la termenul din data de 26 februarie 2013 din Dosarul nr. 2652/89/2011 al Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, apelanta inculpată a lipsit la apelul nominal, şi evident la dezbaterile desfăşurate la acel termen, precum şi la pronunţarea hotărârii.
Conform art. 3853 raportat la art. 363 alin. (1) şi alin. (3) teza I C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile şi curge de la data pronunţării hotărârii, pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunţare şi de la comunicare pentru părţile lipsă, respectiv pentru apelanta inculpată, astfel după cum este menţionat şi în dispozitivul deciziei penale nr. 38/2013 din 12 martie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În spe ţă, instanţa de apel a pronunţat decizia penală atacată la data de 12 martie 2013, aceasta fiindu-i comunicată inculpatei G.M.M. la data de 27 martie 2013, la Consiliul Local Vaslui, la sediul instanţei şi la domiciliu, conform dovezilor de comunicare aflate la dosarul cauzei, iar recursul a fost declarat la data de 22 aprilie 2013, data plicului conform ştampilei poştei.
Potrivit art. 3853 raportat la art. 363 alin. (3) teza a II-a C. proc. pen. , termenul de recurs curge pentru inculpată de la data de 27 martie 2013 data comunicării deciziei şi a expirat, conform art. 186 alin. (2) C. proc. pen. la data de 8 aprilie 2013, zi de luni, termen prelungit, întrucât ultima zi ar fi fost 7 aprilie 2013, zi de duminică.
A şa fiind, declararea recursului de către inculpata G.M.M. la data de 22 aprilie 2013 s-a făcut cu depăşirea termenului prevăzut de lege, astfel că şi calea sa de atac este tardiv formulată.
În ceea ce prive şte recursul părţii civile R.A.M., Înalta Curte analizând actele aflate la dosar, constată că aceasta nu a promovat calea de atac a apelului întrucât nu i s-a comunicat sentinţa primei instanţe şi nici nu a fost prezentă la dezbaterile în fond şi nici la pronunţarea hotărârii, aşa cum rezultă din partea introductivă a încheierii de amânare a pronunţării din data de 4 aprilie 2012, precum şi din practicaua sentinţei penale nr. 67 din 12 aprilie 2012 a Tribunalului Vaslui, secţia penală, aflată la acelaşi dosar.
În aceea şi ordine de idei, Înalta Curte constată că la dosarul primei instanţe există o comunicare a hotărârii penale nr. 67/2012 din data de 12 aprilie 2012 către numita R.A.M., însă aceasta nu este completată şi nici nu poartă nicio menţiune, iar faptul că partea civilă a fost citată la apel nu echivalează cu comunicarea hotărârii.
Drept urmare, prima comunicare c ătre partea civila R.A.M. este hotărârea din apel, faţă de care aceasta a declarat recurs în termen, constatându-se astfel că partea civilă nu a promovat calea de atac a apelului întrucât nu i-a fost comunicată hotărârea primei instanţe, ceea ce nu îi poate fi imputat, nefiind astfel culpa sa şi fiind nelegală lipsirea acesteia de o cale de atac.
Ca atare, pentru toate considerentele anterior expuse, dup ă verificarea cauzei şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 3859 pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen., urmează a respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpata G.M.M. împotriva deciziei penale nr. 38 din 12 martie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Totodat ă, urmează a fi calificată calea de atac exercitată de partea civilă R.A.M. ca fiind apel împotriva sentinţei penale nr. 67 din 12 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Vaslui, secţia penală, şi a se trimite cauza la Curtea de Apel Iaşi, spre competentă soluţionare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurenta inculpată G.M.M. împotriva deciziei penale nr. 38 din 12 martie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pe care o obligă la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Califică calea de atac exercitată de partea civilă R.A.M. ca fiind apel împotriva sentinţei penale nr. 67 din 12 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Vaslui, secţia penală, şi trimite cauza la Curtea de Apel Iaşi, spre competentă soluţionare.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat G.M.M.A., în cuantum de câte 300 RON, se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3279/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3297/2013. Penal → |
|---|
