ICCJ. Decizia nr. 3239/2013. Penal
| Comentarii |
|
RO M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3239/2013
Dosar nr. 4269/88/2012
Şedinţa publică din 23 octombrie 2013
Deliberând asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 171 din 21 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Tulcea, secţia penală, s-au dispus condamnarea inculpaţilor:
1. K.P.P. la:
- 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000;
2. K.C.G. la:
- 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000;
- 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000;
În temeiul art. 33 lit. a)-34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului K.C.G. în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 71 C. pen. pen s-a aplicat inculpaţilor pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 861, art. 862, art. 863 şi art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor principale de câte 3 ani închisoare aplicate inculpaţilor K.P.P. şi K.C.G. sub supraveghere pe o durată de 8 ani.
S-a dispus suspendarea pedepselor accesorii a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii.
Inculpaţii au foat obligaţi ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Tulcea;
- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.
A fost atrasă atenţia inculpaţilor asupra consecinţelor revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, prevăzute de art. 864 cu referire la art. 83 C. pen.
S-a luat act că, inculpaţii au fost arestaţi preventiv în perioada 1 august 2012-24 octombrie 2012.
În temeiul art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpaţi a cantităţii de 3450 grame şi respectiv 27,2 grame cannabis rămase după expertizare şi depuse în camera de corpuri delicte a Inspectoratului General ai Poliţiei Române, D.C.J.S.E.O. cu dovada din 7 august 2011.
În temeiul art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpaţi a 4 bidoane din plastic alb-gălbui, cu capacitatea de 20 Iitri fiecare, predate la Camera de corpuri delicte a I.P.J. Tulcea cu dovada din 3 august 2012.
S-a dispus restituirea către inculpaţi a două telefoane mobile, respectiv:
- X1, funcţional, uzat 50%;
- X2, funcţional, uzat 50%, predate la Camera de Corpuri Delicte a I.P.J. Tulcea, cu dovada din data de 3 august 2012.
În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpaţii au fost obligaţi la plata sumei de 6.000 RON cheltuieli judiciare către stat, câte 3.000 RON pentru fiecare.
Onorariul apărătorului din oficiu în faza de urmărire penală, în valoare de 1.200 RON, s-a dispus a se vira din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul pentru interpret pentru termenul din 18 decembrie, în valoare de 308 RON se va vira din fondul Ministerului Justiţiei către Baroul Tulcea, pentru doamna interpret D.I.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut în sarcina inculpaţilor că aceştia au cultivat şi deţinut, fără drept, în zona C.V., în apropierea canalului P., plante de canabis, ce fac parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, constituind droguri de risc.
S-a mai reţinut că inculpatul K.C.G. a deţinut şi experimentat consumul de droguri de risc din categoria celor prevăzute în tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, fără drept.
Prezenţi în faţa instanţei, în stare de arest preventiv, inculpaţii nu au recunoscut comiterea faptelor, declarând că au găsit plantele respective şi au hotărât să întreţină doar o plantă pentru consumul propriu.
Analizând cauza, în raport de probele administrate, Tribunalul reţine în fapt următoarele:
La data de 27 iulie 2012, un echipaj din cadrul Sectorului Poliţiei de Frontieră C., acţionând în baza unor date şi informaţii de interes operativ, au descoperit în zona numită „L.”, în apropiere de malul canalului P., către zona stuficolă, existenţa unei plantaţii, posibil de „cannabis sativa”.
Pentru identificarea persoanelor care au plantat şi întreţinut acea plantaţie, s-a constituit un dispozitiv operativ care a desfăşurat activităţi de supraveghere permanentă a zonei.
În ziua de 31 iulie 2012, în jurul orei 12:30, s-a sesizat prezenţa unei ambarcaţiuni cu motor din care au coborât două persoane, ce s-au oprit în dreptul plantaţiei şi, după ce au inspectat zona, au trecut la verificarea plantelor, analizând stadiul de dezvoltare şi starea acestora.
În continuare, cei doi au revenit la ambarcaţiune pentru a lua câte 2 bidoane din plastic de culoare albă, pline cu apă, revenind la plantaţie, unde au început să lege plantele căzute la pământ de nişte beţişoare folosite pentru sprijinirea lor.
Când au finalizat activitatea de legare a plantelor, lucrătorii poliţiei de frontieră au intervenit pentru prinderea lor.
În urma identificării, s-a stabilit că cei doi sunt numiţii K.P.P. şi K.C.G., cetăţeni maghiari, care sunt născuţi în oraşul Cluj-Napoca, dar s-au mutat în Ungaria la vârsta de 6 ani.
Ambii inculpaţi deţin o pensiune în localitatea C.V., de aproximativ 8 ani, împrejurare în care vin periodic pe teritoriul României, deoarece o închiriază turiştilor din Ungaria, mai precis pescarilor.
Fiind întrebaţi despre activităţile desfăşurate, au declarat că nu ştiu cui aparţin plantele, au recunoscut că au apă în bidoane, după care au refuzat să răspundă la alte întrebări.
În prezenţa martorilor asistenţi, a fost verificată zona, stabilindu-se că se aflau 2 culturi, una dintre ele având plante cu o înălţime mai mare şi ramificaţii mai bogate, toate plantele fiind aşezate în pet-uri de 5 litri, tăiate la jumătate şi îngropate în pământ, la baza acestora aflându-se substanţe tip granulă de forma unei ghinde de culoare maro şi granule de culoare albă (posibil azotat).
S-a procedat la scoaterea plantelor din pet-uri, fiind selectate pe dimensiuni, rezultând un număr de 63, cu înălţimi între 90 cm şi 180 cm.
Audiat în cauză, K.C.G. a declarat că a găsit acele plante cu aproximativ 10 zile în urmă şi a hotărât, împreună cu fratele său, să se deplaseze în zona în care se afla plantaţia, cu scopul de a uda una dintre plante o perioadă îndelungată de timp (aproximativ 2 luni de zile), urmărind ca aceasta să înmugurească, iar mugurii să-i folosească pentru confecţionarea de ţigarete, în vederea consumului propriu.
A afirmat textual că deşi au intenţionat să ude o singură plantă, au luat cele 4 bidoane, întrucât nu ştia ce cantitate de apă este necesară pentru a o uda. Or, în condiţiile în care inculpaţii aveau cunoştinţă de natura plantelor găsite, de modul în care acestea trebuie întreţinute pentru a ajunge la maturitate (aşa cum singuri au declarat), este greu de crezut că nu ştiau ce cantitate de apă este necesară pentru a uda o plantă, aducând în acest scop o cantitate de aproximativ 80 litri de apă.
De asemenea, a arătat inculpatul că nu a consumat niciodată canabis sau alte droguri. Cu toate acestea, analizele efectuate în cauză, au pus în evidenţă, la K.C.G. consumul de THC (tetra hydro cannabinol), prevăzut în tabelul anexă nr. III a Legii nr. 143/2000, care este drog de risc, şi PCP (phen cyclidine), prevăzut în tabelul anexă nr. II a Legii nr. 143/2000, care este drog de mare risc.
Referitor la această situaţie, K.C.G. a declarat ulterior că în urmă cu aproximativ o lună, a avut o problemă medicală la un dinte din faţă, fiind nevoit să-şi administreze un medicament (cataflam), timp de aproximativ două săptămâni. Medicamentul a fost procurat din Ungaria, fără reţetă, întrucât mama sa are o cunoştinţă la farmacie.
În ceea ce priveşte evidenţa consumului de THC, a susţinut că în urmă cu 5 luni a tras un fum de ţigară confecţionat din canabis, însă nu obişnuieşte să fumeze astfel de ţigări.
Or, dacă inculpatul nu este un consumator constant de THC şi a tras doar un fum dintr-o ţigară cu THC, nu este posibilă prezenţa în urină a substanţei respective după o perioadă atât de mare de timp.
Mai mult decât atât, chiar în condiţiile în care inculpatul a deţinut şi consumat THC în Ungaria, aşa cum a susţinut, potrivit art. 6 C. pen. legea penală se aplică şi altor infracţiuni decât celor prevăzute în art. 5 alin. (1), săvârşite în afara teritoriului ţării, de un cetăţean străin sau de o persoană fără cetăţenie care nu domiciliază pe teritoriul tării, dacă:
a) fapta este prevăzută ca infracţiune şi de legea penală a ţării unde a fost săvârşită;
b) făptuitorul se află în ţară.
Or, în speţa de faţă, deţinerea de droguri în vederea consumului este incriminată atât de legea română cât şi de cea maghiară, astfel că inculpatul K.C.G. poate fi tras la răspundere de instanţele române conform legii penale române.
K.P.P. a relatat că avea cunoştinţă despre faptul că din canabis se pot face ţigarete şi că ar fi trebuit să ude plantele aproximativ două luni pentru a obţine mugurii necesari confecţionării lor, având în vedere că, Ia pensiune, deţine un aparat de confecţionat ţigări.
De asemenea, inculpatul a declarat în faţa procurorului că intenţionau să ude plantele găsite pentru ca acestea să înmugurească şi să consume mugurii respectivi.
Martorii C.M. şi C.C. au participat la cercetarea la faţa locului, arătând că, în prezenţa lor, inculpaţii au recunoscut că au hotărât să îngrijească plantele, pentru a le recolta la maturitate.
În urma efectuării analizelor de specialitate de către Laboratorul de Analize şi Profil al Drogurilor din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Constanţa, s-a întocmit adresa din 1 august 2012, ce a concluzionat următoarele:
- proba nr. 1 (o plantă, tulpini, frunze şi inflorescenţe de culoare verde-oliv, ambalate în 8 saci din material plastic transparent şi masa netă de 8.200,0 grame), este cannabis;
- proba nr. 2 (o plantă, tulpină şi frunze de culoare verde-oliv, ambalată în pungă din material plastic transparent, cu masa netă de 55,0 grame), este cannabis; cannabis, face parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.
Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 7 august 2012 întocmit de Laboratorul de Analize şi Profil al Drogurilor din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Constanţa, a evidenţiat că probele înaintate au fost examinate la lumină naturală şi artificială, cu ochiul liber şi la stereomicroscop, fiind constituite din:
- proba nr. 1 (o plantă, tulpini, frunze şi inflorescenţe de culoare verde-oliv, ambalate în 8 saci din material plastic transparent şi masa netă înainte de uscare este de 8.200,0 grame), iar după uscare este de 3.450 grame;
- proba nr. 2 (o plantă, tulpină şi frunze de culoare verde-oliv, ambalată în pungă din material plastic transparent, cu masa netă înainte de uscare este de 55,0 grame), iar după uscare este de 21,1 grame.
Caracteristicile microscopice ale fragmentelor vegetale care constituie probele 1 şi 2 (prezenţa perilor glandulari şi a cistoliţilor), sunt specifice plantelor care aparţin genului cannabis.
S-a concluzionat faptul că în probele 1 şi 2 s-a pus în evidenţă tetrahidro cannabinol (THC), substanţă psihotropă.
Astfel fiind, probatoriul administrat în cauză a relevat împrejurarea că inculpaţii K.P.P. şi K.C.G. au cultivat în zona C.V., în apropierea pensiunii pe care o deţin, un număr de 63 plante de canabis care se aflau în diferite stadii de dezvoltare.
Susţinerea inculpaţilor potrivit cu care plantaţia nu le aparţinea şi că ar fi fost descoperită întâmplător de către K.C.G., nu este plauzibilă, având în vedere că aceştia au fost surprinşi de către lucrătorii poliţiei de frontieră în timp ce se ocupau de întreţinerea ei.
Totodată, susţinerea celor doi că au intenţionat să se ocupe de o singură plantă pentru a confecţiona ţigări, nu înlătură faptul că au cultivat canabis, inducând presupunerea rezonabilă că „recolta” obţinută nu ar fi putut fi folosită numai pentru consumul propriu.
De asemenea, inculpaţii au susţinut că la momentul când plantele respective ar fi trebuit să fie plantate ei nu se aflau în România.
Expertiza tehnică efectuată în cauză concluzionează că plantele de canabis se plantează în luna aprilie, perioada de vegetaţie fiind până în luna septembrie-octombrie.
În cauza de faţă, înşişi inculpaţii au declarat că voiau să mai întreţină planta de canabis încă aproximativ 2 luni când apreciau ei că va ajunge la maturitate, de unde rezultă că fusese plantată aproximativ în luna aprilie 2012. Or, în acea lună cel puţin inculpatul K.P.P. se afla în România, aşa cum rezultă din evidenţele Sectorului Poliţiei de Frontieră C., prezenţa acestuia în România fiind constantă în perioada următoare până la prinderea şi reţinerea inculpaţilor.
Cantitatea mare de plante cultivate, coroborată cu faptul că (potrivit propriilor declaraţii) inculpaţii nu sunt consumatori obişnuiţi de canabis, conduc de asemenea la concluzia că producţia de marijuana ce urma a fi recoltată de pe plantaţia respectivă nu era destinată doar consumului propriu.
În aceste condiţii nu se justifică schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 2 alin. (1) în art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, astfel cum au solicitat inculpaţii.
În drept, fapta inculpaţilor K.P.P. şi K.C.G. de a cultiva şi deţine, fără drept, în zona C.V., în apropierea canalului P., plante de canabis, ce fac parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, constituind droguri de risc, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
De asemenea, fapta inculpatului K.C.G. de a deţine şi experimenta consumul de droguri de risc din categoria celor prevăzute în tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, fără drept, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
În termen legal, împotriva sus-arătatei sentinţei penale au declarat apel inculpaţii K.C.G. şi K.P.P.
În susţinerile orale, inculpatul K.C.G., prin apărător, a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate şi rejudecare să se dispună reindividualizarea pedepsei atât sub aspectul cuantumului, în sensul reducerii, cât şi al modalităţii de executare, cu aplicarea art. 81 C. pen., suspendarea condiţionată, raportat la lipsa antecedenţei penale şi la faptul că drogurile erau folosite pentru consumul propriu.
Apelantul K.P.P., prin apărător a solicitat desfiinţarea sentinţei penale apelate şi în rejudecare să se dispună achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. întrucât fapta nu a fost săvârşită de acesta, motivând că plantaţia nu-i aparţinea şi se ocupa doar de o singură plantă.
Prin decizia penală nr. 34/P din 13 martie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, au fost respinse, ca nefondate apelurile formulate de apelanţii inculpaţi K.C.G. şi K.P.P. împotriva sentinţei penale nr. 171 din 21 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Tulcea în Dosar nr. 4269/88/2012:
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., apelanţii inculpaţi K.C.G. şi K.P.P. au fost obligă la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de câte 600 RON fiecare.
În baza art. 189 C. proc. pen. onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, în sumă de câte 200 RON precum şi onorariile traducătorului în cuantum de 138,9 RON şi de173,625 s-a dispus a fi avansate din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că în mod corect prima instanţă a înlăturat ca nesincere declaraţiile date de inculpaţii K.C.G. şi K.P.P., în cauză.
Inculpatul K.C.G. a susţinut că a găsit acele plante în urmă cu 10 zile şi, împreună cu fratele său, a hotărât să se deplaseze în locul unde se afla plantaţia pentru a uda una dintre plante o perioadă îndelungată de timp, cu scopul ca aceasta să înmugurească, iar mugurii să-i folosească pentru confecţionarea de ţigarete pentru consumul propriu.
Această declaraţie este contrazisă de faptele acestora. Câtă vreme intenţionau să ude o singură plantă, nu există alt raţionament pentru care au adus la locul plantaţiei 4 bidoane cu apă, scopul fiind unul singur, acela de a uda şi celelalte plante.
Deşi a declarat că nu a consumat niciodată cannabis sau alte droguri, analizele efectuate în cauză au evidenţiat la K.C.G. consumul de THC (tetrahidrocanabinol) şi P.C.P. (phen cyclidine) substanţe cuprinse în tabelul anexă nr. l, respectiv nr. II ale Legii nr. 143/2000, din care rezultă că prima este drog de risc, iar cea de a doua este drog de mare risc, astfel cum se prevede în tabelul anexă nr. 2 la Legea nr. 143/2000.
Nu poate fi primită explicaţia dată de inculpat, cum că, în urmă cu aproximativ o lună a avut o problemă medicală la un dinte din faţă, ocazie cu care şi-a administrat un medicament Cataflam, timp de două săptămâni, procurat de mama sa din Ungaria, de la o cunoştinţă care are o farmacie, fără reţetă.
În referire la evidenţa consumului de THC, acesta a susţinut că nu obişnuieşte să fumeze astfel de ţigări, însă în urmă cu 5 luni a tras un fum de ţigaretă confecţionat din cannabis, motivaţie fără temei, întrucât prezenţa în urină a cestei substanţe nu este posibilă după o perioadă atât de mare.
K.P.P. a susţinut că avea cunoştinţă că din cannabis se pot face ţigarete şi că intenţionau să ude plantele găsite pentru a înmuguri, după care să consume acei muguri.
Ca urmare a efectuării analizelor de specialitate de către Laboratorul de Analize şi Profil al Drogurilor din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Constanţa s-a concluzionat că în probele depuse la dispoziţie s-a evidenţiat THC, substanţă psihotropă.
Expertiza tehnică efectuată concluzionează că, plantele de cannabis se plantează în luna aprilie, iar perioada lor de vegetaţie este până în luna septembrie-octombrie, exact perioada în care inculpaţii au manifestat interes şi s-au preocupat de cultivarea celor 63 de plante de cannabis, în zona C.V., în apropierea pensiunii pe care o deţineau.
Faţă de cantitatea mare de plante cultivate, Curtea a reţinut că acestea erau destinate nu doar consumului propriu, ci şi în vederea comercializării.
Constatând că faptele există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de inculpaţi, s-a reţinut că întemeiat prima instanţă a pronunţat o hotărâre de condamnare a inculpatului K.P.P. pentru art. 2, alin. (1) din Legea nr. 143/2000, şi a inculpatului K.C.G. pentru art. 2, alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Având în vedere că probatoriul administrat în cauză a dovedit mai presus de orice dubiu că inculpatul K.P.P. a cultivat şi deţinut fără drept în zona C.V. în apropierea canalului P., plante de cannabis ce fac parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/200 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, în cauză nu se justifică achitarea inculpatului, astfel cum acesta a solicitat.
Relevante în stabilirea acestei situaţii de fapt s-a apreciat a fi următoarele mijloace de probă coroborate: proces-verbal de constatare întocmit la 31 februarie 2012, de lucrătorii poliţiei de frontieră, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 7 august 2012 şi din 1 august 2012 întocmite de Laboratorul de analize şi profil al drogurilor din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Constanţa, declaraţiile martorilor C.M. şi C.C., planşele foto, declaraţiile inculpaţilor, procese-verbale întocmite de organele de poliţie de constatare a faptei, proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.
Referitor la pedepsele aplicate inculpaţilor atât cu privire la cuantum cât şi la modalitatea de executare „suspendare sub supraveghere” s-a apreciat că sunt apte să asigure prevenţia generală şi cea specială înscrise în C. pen. art. 52 alin. (1) şi corespund atât gravităţii faptelor comise şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana inculpaţilor, cât şi aptitudinea acestora de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.
Împotriva acestei din urmă decizii în termen legal au declarat recurs inculpaţii K.C.G. şi K.P.P., solicitând potrivit susţinerilor apărătorului, detaliate pe larg în partea introductivă a deciziei precum, şi în scris, ca în baza art. 13 C. pen., cu referire la stipulaţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, privind aplicarea legii penale mai favorabile, să se dispună:
- schimbarea încadrării juridice din art. 2 alin. (1) în art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, caz de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.;
- schimbarea modalităţii de executare a pedepselor din suspendare sub supraveghere, prevăzută de art. 861 C. pen., în suspendare-condiţionată, prevăzută de art. 81 C. pen., caz de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.;
- trimiterea cauzei la instanţa de apel pentru a se efectua expertiza tehnico-ştiinţifică, caz de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen.
- achitarea inculpatului K.P.P. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, caz de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.;
Examinând recursurile declarate de inculpaţii K.C.G. şi K.P.P. prin raportare la dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Cu titlu preliminar, Înalta Curte observă că aplicarea legii penale mai favorabile, principu consacrat prin art. 13 C. pen., priveşte, în mod cert, numai legea penală substanţială, în timp ce legea penală procesuală este, în principiu [care poate fi, totuşi, înlăturat prin dispoziţii tranzitorii, cum ar fi, la speţă, art. II alin. (1) din Legea nr. 2/2013], de imediată aplicare, ceea ce exclude, de plano, posibilitatea invocării cazurilor de casare în redactarea anterioară sus-arătatei legi, cu privire la hotărâri pronunţate după intrarea în vigoare a acesteia (15 februarie 2013).
În cauză, se constată că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, la 13 martie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum acestea au fost modificate prin actul normativ menţionat.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17 al art. 385 C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
Cu referire la speţă, se constată că printre cazurile de casare abrogate în mod expres de Legea nr. 2/2013 au fost şi cele reglementate în art. 3859 alin. (1) pct. 18, pct. 10 şi pct. 17 C. proc. pen., situaţie în care criticile circumscrise de recurenţii inculpaţi K.C.G. şi K.P.P. acestor prevederi legale nu mai pot face obiectul examinării de către instanţa de ultim control judiciar, judecata în recurs limitându-se, aşa cum s-a arătat în dezvoltările anterioare, la motivele de casare expres prevăzute de lege şi în care nu se mai regăsesc şi cele invocate de inculpaţi.
Totodată, în realizarea aceluiaşi scop, de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanţa de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat şi pct. 14 al art. 3859 C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, reglementându-se, aşadar, un caz de casare exclusiv de nelegalitate, astfel încât netemeinicia deciziei atacate, sub singurul aspect al individualizării pedepsei, nu mai poate fi invocată în recurs.
Faţă de considerentele expuse, avându-se în vedere şi faptul că, verificându-se decizia atacată în raport cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existenţa altor motive, care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursurile declarate de inculpaţii K.C.G. şi K.P.P. împotriva deciziei penale nr. 34/P din 13 martie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, să fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 RON pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariile parţiale pentru apărătorii desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limbă maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii K.C.G. şi K.P.P. împotriva deciziei penale nr. 34/P din 13 martie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 RON pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariile parţiale pentru apărătorii desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul pentru interpretul de limbă maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3214/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3245/2013. Penal → |
|---|
