ICCJ. Decizia nr. 3297/2013. Penal

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3297/2013

Dosar nr. 2118/2012

Şedinţa publică din 28 octombrie 2013

Deliberând asupra recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva deciziei penale nr. 18/P din 17 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe intimaţii inculpaţi T.M.G. şi V.L., constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 493 din 15 noiembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Constanţa, în dosarul penal nr. 2/118/2012, s-au dispus următoarele: „Respinge cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpaţi, prin apărător, din infracţiunea de tentativă la infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. precum şi cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul V.L. din infracţiunea prevăzută de 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. încetează procesul penal pornit faţă de inculpata R.L., pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen. art. 293 alin. (1) C. pen. şi art. 26 C. pen. rap. la art. 20 C. pen. în referire la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. întrucât a intervenit decesul acesteia în cursul procesului penal.

În baza art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen.- art. 76 lit. b) C. pen. condamnă pe inculpatul T.M.G., pentru tentativă la infracţiunea de înşelăciune, la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen.

În baza art. 86² C. pen. dispune anularea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1049 din 20 octombrie 2011 a Judecătoriei Constanţa rămasă definitivă prin decizia penală nr. 16419/2011 a Curţii de Apel Constanţa.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. art. 34 lit. b) C. pen. contopeşte pedeapsa de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., aplicată prin prezenta, cu pedeapsa de 1 an închisoare rezultată in urma anulării suspendării sub supraveghere, în final executând pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

Pedeapsa se va executa în regim de detenţie, potrivit art. 57 C. pen. În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. deduce din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 15 noiembrie 2008 şi până la data de 18 noiembrie 2008.

În baza art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. condamnă pe inculpatul V.L., pentru tentativă la infracţiunea de înşelăciune la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen.

În baza art. 85 C. pen. dispune anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 483 din 9 mai 2011 a Judecătoriei Constanţa, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 750 din 2 septembrie 2011 a Curţii de Apel Constanţa şi dispune descontopirea acesteia în pedepsele componente de 1 an şi 4 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 178 alin. (1), (2) C. pen. şi de 1 an şi 4 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 184 alin. (1), (3) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. -art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele de 1 an şi 4 luni închisoare. 1 an şi 4 luni închisoare şi 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. în final, inculpatul V.L. va executa pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b C. pen.

Pedeapsa se va executa in regim de detenţie, potrivit art. 57 C. pen. în baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. deduce din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 15 noiembrie 2008 şi până la data de 18 noiembrie 2008.

Constată că partea vătămată T.G.M. nu s-a constituit parte civilă in prezenta cauză.

În baza art. 348 C. proc. pen. dispune desfiinţarea totală a procurilor autentificate sub nr. 2270 din 6 noiembrie 2008 şi 2278 din 7 noiembrie 2008 la B.N.P. P.C.F.

În baza art. 189 C. proc. pen. dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiţiei in favoarea Baroului Constanţa a sumei de 300 RON, onorariu apărător din oficiu, pentru doamna avocat M.M.

În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. dispune obligarea inculpaţilor T.M.G. şi V.L. la plata a câte 2.000 RON, fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat ce o vizează pe inculpata R.L. rămân în sarcina statului."

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că la data de 3 ianuarie 2012, pe rolul Tribunalului Constanţa s-a înregistrat cauza cu nr. 2/118/2012, privind pe inculpaţii T.M.G. şi V.L., trimişi în judecată pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. şi R.L. trimisă in judecată pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. art. 290 alin. (1), art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. prin rechizitoriul nr. 1543/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa.

S-a reţinut în sarcina inculpatului T.M.G. că, la data de 14 noiembrie 2008, după inducerea în eroare a părţilor vătămate T.C. şi T.G.M. şi prin folosirea unor mijloace frauduloase, a încercat să înstrăineze un teren aparţinând acestora, în valoare de peste 200.000 RON, fără însă ca în patrimoniul cărţilor vătămate să se «reducă vreun prejudiciu.

În sarcina inculpatului V.L. s-a reţinut aceea că, Ia data de 14 noiembrie 2008, după inducerea în eroare a părţilor vătămate T.C. şi T.G.M. şi prin folosirea unor mijloace frauduloase, a încercat să înstrăineze un teren aparţinând acestora, în valoare de peste 200.000 RON, fără însă ca în patrimoniul părţilor vătămate să se producă vreun prejudiciu.

În sarcina inculpatei R.L. s-a reţinut aceea că, la data de 07 noiembrie 2008, s-a prezentat în fata notarului public P.C. sub identitatea părţii vătămate T.G.M. A solicitat autentificarea unei procuri şi a semnat în locul acesteia cererea necesară autentificării unei procuri, toate acestea pentru a înlesni săvârşirea infracţiunii de tentativă Ia înşelăciune.

Pentru a dispune trimiterea in judecată a inculpaţilor au fost avute in vedere următoarele mijloace de probă: declaraţii martori; declaraţii părţi vătămate; înscrisuri; proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante; procese-verbale de confruntare; proces-verbal de recunoaştere din planşa foto; rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifice grafoscopice; declaraţiile inculpaţilor.

În faza cercetării judecătoreşti au fost audiaţi inculpaţii şi partea vătămată T.G.M., au fost audiaţi martorii din lucrări şi cei propuşi de inculpaţi, a fost efectuată o expertiză tehnică imobiliară pentru a se stabili valoarea imobilului supus vânzării şi a fost depus actul constatator al decesului inculpatei R.L.

Pe baza tuturor probelor administrate în cauză instanţa a reţinut că la data de 14 noiembrie 2008, lucrătorii Serviciului de Investigare a Fraudelor din cadrul I.P.J.Constanţa s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că la Biroul Notarului Public P.C. din localitatea Agigea, judeţul Constanţa, urmează a se autentifica un contract de vânzare cumpărare pentru un teren din Municipiul Constanţa.

Potrivit informaţiilor care au stat la baza sesizării din oficiu, proprietarii terenului urmau să înstrăineze acest bun imobil prin mandatar, însă procurile prin care aparent autorizau această operaţiune erau falsificate, nefiind semnate de către ei.

În baza sesizării, lucrătorii de poliţie s-au deplasat ia Biroul Notarului Public P.C. din loc. Agigea, jud. Constanţa unde au identificat în incinta acestuia pe inculpatul T.M.G. şi pe martorii B.L., A.O. şi M.A.

Conform contractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 14 noiembrie 2008, inculpatul T.M.G., în calitate de mandatar al numiţilor T.C. şi T.G.M., vindea, în numele acestora, un teren în suprafaţă de 9.368 mp. situat în Municipiul Constanţa, S.V. către martorul B.L. contra sumei de 50.000 euro (190.605 RON), sumă ce se achitase înainte de autentificarea contractului.

Contractul de vânzare cumpărare era semnat de inculpatul T.M.G. în calitate de vânzător şi de martorul B.L. în calitate de cumpărător. Însă nu era autentificat de notar şi nici înregistrat în evidenţele Biroului Notarial.

Cu ocazia percheziţiei efectuate asupra celor patru persoane menţionate, asupra inculpatului T.M.G. a fost identificată suma de 25.000 euro în bancnote de 50 euro, bani ce proveneau ca urmare a vânzării acestui teren către martorul B.L., iar asupra martorului A.O. suma de 3.900 euro în bancnote de 50 euro, sumă care urma a fi folosită pentru plata actelor notariale după cum a relatat acesta.

Tot cu această ocazie, în spatele unui bloc din apropierea notariatului a fost identificat un autovehicul care staţiona şi în care se aflau inculpatul V.L. şi martorii T.E., T.N. T.Ş. şi A.T. În urma cercetărilor efectuate în cauză s-a stabilit că, inculpatul T.M.G., cu aproximativ o săptămână înainte de momentul la care urma să se perfecteze contractul de vânzare cumpărare al terenului, s-a întâlnit cu inculpatul V.L. şi i-a propus să cumpere împreună, contra sumei de 60.000 RON, un teren de aproximativ 9.000 m.p. din Constanţa deţinut de două persoane în vârstă numite T., contribuţia sa urmând a fi de 20.000 RON, iar restul de 40.000 RON urmând a fi achitaţi de inculpatul V.L. După cum a declarat cel din urmă inculpat, terenul urma să fie revândut de către V.L. la un preţ superior, diferenţa de preţ urmând a fi împărţită între ei.

Partea vătămată T.C. era proprietarul unui teren situat în Constanţa, str. S.V. În suprafaţă de 9.368 m.p., teren pe care dorea să îl vândă. La data de 02 noiembrie 2008 s-a întâlnit cu inculpatul V.L. care s-a arătat interesat de achiziţionarea terenului şi chiar s-a arătat prietenos şi binevoitor cu partea vătămată, care solicita pe acel teren suma de 580.000 euro, respectiv 63 euro/ mp. În aceste condiţii, inculpatul i-a cerut copii ale actelor de proprietate şi ale actelor de identitate, fiindu-i date acestuia copii şi originale ale actelor de proprietate şi originalele documentelor de identitate aparţinând părţii vătămate şi soţiei sale, inculpatul promiţându-i că i le va restitui până în seara aceleiaşi zile, lucru care, însă, nu s-a mai întâmplat.

Astfel, partea vătămată T.C. l-a anunţat pe nepotul său, A.I. care, în dimineaţa zilei de 03 noiembrie 2008, i-a condus pe soţii T. la S.P.C.L.E.P.

Constanţa, pentru ca aceştia să declare pierdute actele de identitate şi să solicite eliberarea altora noi.

La data de 03 noiembrie 2008, în jurul orelor 16:00, inculpatul V.L. a revenit la domiciliul său şi i-a predat martorului A.I., care se afla în acel moment la domiciliul lui, cele două acte de identitate seria X1. nr. XX1. şi respectiv X2. nr. XX2. şi copii ale actelor de proprietate.

Martorul A.I. a solicitat inculpatului V.L. să îşi prezinte identitatea şi i-a cerut acestuia explicaţii pentru însuşirea actelor de identitate ale bunicilor săi, fiind în cele din urmă convins de inculpatul V.L. că este un cumpărător serios, iar solicitarea şi obţinerea acestor documente de la bunicii săi a fost făcută tocmai în ideea de a verifica legalitatea documentelor de proprietate ale acestora şi nu din alt motiv.

Ca urmare a reintrării în posesia acestor acte de identitate, părţile vătămate T.C. şi T.G.M. şi nu s-au mai prezentat ulterior Ia S.P.C.L.E.P. Constanţa pentru a-şi ridica noile documente de identitate.

Conform fişelor de evidenţă ale S.P.C.L.E.P. Constanţa, această instituţie a emis la data de 04 noiembrie 2008 noile cărţi de identitate seria X3. nr. XX3. şi, respectiv, seria X4. nr. XX4. pentru T.C. şi T.G.M., cărţi de identitate ce au fost ridicate abia la data de 09 iunie 2009, respectiv la data înregistrării decesului numitului T.C. (cu ocazia întocmirii actului de deces s-a Constatat făptui că cele două acte noi de identitate seria X4. nr. XX4. şi respectiv seria X5. nr. XX5. nu au fost ridicate niciodată de la S.P.C.L.E.P. Constanţa).

În urma discuţiilor purtate cu inculpatul V.L., martorul A.I. a fost convins de acesta, de intenţia sa de a cumpăra acel teren pentru suma de 580.000 euro şi, ca urmare, a acceptat continuarea discuţiilor în vederea încheierii contractului de vânzare - cumpărare. Mai exact, la data de 06 noiembrie 2008 martorul A.I. însoţit de părţile vătămate T.C. şi T.G.M. s-au deplasat la Banca O., unde cei din urmă au deschis un cont bancar în care inculpatul V.L. ar fi trebuit să vireze suma de 580.000 euro pe care le declarase că o deţine la Banca C.

Pe motivul că o parte din suma de 580.000 euro nu îi fusese încă virată în cont de un debitor de-al său, inculpatul V.L. a solicitat martorului A.I. şi părţilor vătămate T.C. şi T.G.M. să se întâlnească din nou a doua zi, respectiv la data de 07 noiembrie 2008 la orele 14 pentru a realiza transferul banilor.

Motivând că doreşte să fie sigur că terenul va fi vândut lui şi nu altui cumpărător, inculpatul V.L. a solicitat părţilor vătămate să-i înmâneze din nou actele de identitate până a doua zi, când le va face plata terenului. Cunoscând deja identitatea inculpatului V.L., şi fiind convinşi de seriozitatea acestuia, partea vătămată T.C. în prezenţa nepotului său, martorul A.I., a acceptat cererea acestuia şi i-a înmânat acestuia buletinele de identitate cu seriile X6. nr. XX6. şi respectiv X7. nr. XX7., urmând ca a doua zi, pe data de 07 noiembrie 2008, să reintre în posesia acestora cu ocazia transferului sumei de 580.000 euro.

La data de 07 noiembrie 2008, martorul A.I. şi partea vătămată T.C. s-au reîntâlnit cu inculpatul V.L., care le-a restituit buletinele de identitate şi care, în jurul orelor 17, le-a comunicat că i-au intrat în cont banii, mai puţin suma de 90.000 euro şi ca urmare este nevoit să se împrumute cu această sumă.

Din acest motiv, inculpatul le-a propus părţilor vătămate să se întâlnească din nou pe data de 10 noiembrie 2008 pentru perfectarea actelor de vânzare-cumpărare, ulterior acesta solicitând telefonic amânarea întâlnirii lor pentru data de 12 noiembrie 2008. La data de 12 noiembrie 2008, pe motivul că nu a ajuns încă în Constanţa, inculpatul V.L. a comunicat telefonic martorului A.I. că va trimite pe şoferul său, pentru a-i remite acestuia actul de proprietate în original, act ce este necesar notarului pentru a redacta contractul şi blocarea cărţii funciare, urmând ca în momentul în care el va ajunge în Constanţa să se procedeze doar la virarea banilor în cont şi la semnarea contractului, lucru cu care martorul A.I. nu a fost de acord.

Constatând că inculpatul V.L. nu mai răspunde ia telefon, la data de 13 noiembrie 2008, martorul A.I. a contactat telefonic un lucrător de la Oficiul de cadastru şi Publicitate Imobiliară pentru a-i cere sfatul.

Martorul a mai declarat că persoana respectivă i-a comunicat că pentru terenul în cauză a fost solicitată blocarea poziţiei în CF în condiţiile efectuării unei tranzacţii la Biroul Notarului Public C.P. din Agigea.

Din acest motiv, martorul A.I. a contactat telefonic notariatul respectiv, aflând de la notarul public P.C. faptul că acolo fuseseră autentificate două procuri, prin care părţile vătămate T.C. şi T.G.M. îl împuterniceau pe inculpatul T.M.G. să vândă terenul în litigiu şi că, la acel moment, se aştepta actul de proprietate care trebuia certificat şi legalizat ca fiind definitiv şi irevocabil de către Judecătoria Constanţa şi, respectiv, un nou certificatul fiscal care să ateste la zi situaţia terenului, în vederea vânzării terenului către un cumpărător.

Aflând aceste amănunte, martorul A.I. a relatat martorei P.C. că bunicii săi, T.C. şi T.G.M., nu au împuternicit nici o persoană pentru vânzarea acestui teren iar actul de proprietate în original se află asupra lor, sens în care a solicitat acesteia să nu încheie tranzacţia, urmând a se prezenta şi el cu părţile vătămate la notariat, după ce în prealabil va sesiza organele de poliţie, ceea ce s-a şi întâmplat.

Urmare a celor aflate, notarul public P.C. nu a mai procedat la autentificarea actului de vânzare cumpărare deja încheiat şi semnat de vânzător şi cumpărător, în persoanele inculpatului T.M.G. şi, respectiv, a martorului B.L.

Pentru a fi posibilă vânzarea terenului soţilor T., la data de 06 noiembrie 2008, după ce intraseră în posesia buletinelor de identitate ale părţilor vătămate T.C. şi T.G.M., inculpaţii V.L. şi T.M.G., însoţiţi de numitul C.C. s-au deplasat la Biroul Notarului Public P.C. din localitatea Agigea, judeţul Constanţa, unde numitul C.C. s-a prezentat în baza buletinului de identitate al părţii vătămate T.C. drept această persoană, iar inculpatul T.M.G. drept nepotul acestuia, solicitând, printr-o cerere, redactarea unei procuri prin care numitul T.C. să îl împuternicească pe inculpatul T.M.G. să vândă terenul acestuia din Constanţa, S.V., în suprafaţă de 9.367,85 mp.

Tot cu această ocazie, inculpaţii V.L. şi T.M.G. au depus, în vederea redactării procurii, sentinţa civilă nr. 6032 din 22 iunie 2006 emisă de Judecătoria Constanţa care stabilea dreptul acestora de proprietate asupra terenului menţionat, extrasul de carte funciară, planul de amplasament şi fişa imobilului, documente pe care inculpatul V.L. le obţinuse de la partea vătămată T.C. la data de 02 noiembrie 2008.

Conform documentelor existente la Biroul Notarului Public P.C. din localitatea Agigea, judeţul Constanţa şi conform Raportului de Constatare tehnico-ştiinţifîcă din 06 aprilie 2009 întocmit de I.P.J.Constanţa - Serviciul Criminalistic a rezultat că inculpatul T.M.G. a completat personal această cerere, prin care solicita - în numele numitului T.C. - redactarea şi autentificarea procurii, semnătura depusă în partea stângă a cererii fiind executată de acesta.

În ceea ce priveşte semnătura din partea dreaptă a cererii, conform raportului menţionat, aceasta nu a fost executată nici de inculpatul T.M.G. şi nici de numitul C.C.

În baza acestei cereri şi a documentelor menţionate, Biroul Notarului Public P.C. a redactat şi autentificat procura din 06 noiembrie 2008, procură ce poartă semnătura celui care a împuternicit şi care conform Raportului de Constatare tehnico-ştiinţiflcă din 06 aprilie 2009 emis de I.P.J.Constanţa- Serviciul Criminalistic nu a fost executată nici de partea vătămată T.C. şi nici de numitul C.C.

Pe motivul că partea vătămată T.G.M., coproprietară a terenului, nu a putut să se prezinte la data de 06 noiembrie 2008 pentru a-l împuternici şi ea pe inculpatul T.M.G., deoarece era la acel moment bolnavă, a rămas stabilit ca aceasta să se prezinte ulterior la notariat.

La data de 07 noiembrie 2008 inculpaţii V.L. şi T.M.G. însoţiţi de această dată de inculpata R.L., concubina numitului C.C., s-au prezentat din nou la Biroul Notarului Public P.C. din localitatea Agigea, judeţul Constanţa, în vederea autentificării procurii.

Conform Raportului de Constatare tehnico-ştiinţifică din 06 aprilie 2009 emis de I.P.J. Constanţa- Serviciul Criminalistic a rezultat că inculpatul T.M.G. a completat şi semnat în partea stângă o cerere tip prin care solicita, în numele numitei T.G.M., redactarea şi autentificarea procurii, semnătura depusă în partea stângă a cererii fiind executată de inculpatul T.M.G., iar semnătura din dreapta cererii fiind probabil executată de inculpata R.L.

În baza acestei cereri şi a documentelor depuse, Biroul Notarului Public P.C. a redactat şi autentificat procura nr. 2278 din 07 noiembrie 2008, procură ce poartă semnătura celui care a împuternicit şi care, conform Raportului de Constatare tehnico-ştiinţifică din 06 aprilie 2009 emis de I.P.J. Constanţa- Serviciul Criminalistic, a fost executată probabil de inculpata R.L.

Inculpatul T.M.G. a declarat că a fost condus la sediul BNP P.C. din Agigea de către inculpatul V.L., care i-a prezentat doi bătrâni ca fiind soţii T. şi care l-au împuternicit, prin două procuri, să vândă în numele lor terenul care le aparţinea.

Inculpatul T.M.G. a folosit procurile respective şi astfel, a obţinut în data de 13 noiembrie 2008 certificatul fiscal necesar autentificării vânzării după care la data de 14 noiembrie 2008 s-a prezentat la acelaşi birou notarial pentru a încheia contractul.

În faza de urmărire penală a fost identificată şi audiată inculpata R.L., în prezent decedată, care a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa, declarând că înainte cu aproximativ două zile de data prezentării la notariat, în vederea solicitării şi emiterii procurii în litigiu, ea şi concubinul său C.C. au fost vizitaţi la locuinţa lor din comuna Lumina de către inculpatul V.L. şi de numiţii M.A. şi T.N. (persoane identificate de aceasta din fotografii), care i-au solicitat doar ei să-i însoţească la notariatul din Agigea unde, sub identitatea de T.G.M. şi în baza buletinului acesteia de identitate, să solicite redactarea unei procuri prin care împuternicea pe inculpatul T.M.G. să vândă un teren, urmând a fi recompensată cu o anumită sumă de bani pentru acest lucru, numitul T.N. fiind cunoscut de ei anterior.

Fiind de acord cu propunerea acestora, la data de 07 noiembrie 2008, inculpata R.L. a fost condusă de numitul T.N. în Constanţa, unde s-a întâlnit cu inculpatul T.M.G., împreună cu care s-a deplasat la notariatul din Agigea, unde a solicitat - sub identitatea de T.G.M. -emiterea procurii autentificate în 07 noiembrie 2008 prin care îl împuternicea pe inculpatul T.M.G. să vândă un teren pe care adevărata T.G.M. şi soţul acesteia îl deţineau în Constanţa, procură pe care a semnat-o personal. Pentru acest serviciu, aceasta a primit suma de 150 RON de la numitul T.N.. înainte de a ajunge la notariat, inculpatul T.M.G. i-a solicitat să se prefacă bolnavă în faţa notarei şi i-a înmânat buletinul de identitate al numitei T.G.M. în vederea memorării datelor de stare civilă ale părţii vătămate.

Martorul C.C. a confirmat cele relatate de inculpata R.L., însă a negat că la data de 06 noiembrie 2008 s-ar fi prezentat la acest notariat pentru ca, sub identitatea de T.C. să solicite redactarea procurii autentificate din 06 noiembrie 2008.

Inculpatul T.M.G. a fost audiat în faza de urmărire penală, ocazie cu care a relatat că, în luna noiembrie s-a întâlnit cu inculpatul V. care i-a propus o afacere, în sensul că a găsit nişte bătrâni, care să-i vândă un teren din zona W. cu suma de 600.000 RON, pe care, ulterior, să îl vândă la un preţ mult mai mare şi astfel, să iasă ei în câştig. Pentru aceasta, urma ca el să pună 200 milioane ROL vechi, iar inculpatul V. restul sumei. Urma să i se facă o procură pe numele său şi chiar s-a prezentat la notariat, împreună cu doi bătrâni care au dat procura.

În faţa instanţei, acelaşi inculpat a arătat in linii mari aceieaşi aspecte, cu precizarea că pentru a nu fi înşelat cu suma de 200 milioane pe care i-a înmânat lui V. pentru achiziţionarea terenului, a fost de acord să i se facă o procură pe numele său, adică bătrânii să-i dea lui o procură, prin care avea dreptul să vândă terenul. Terenul era situat în km 4-5 şi valora mai mult, însă bătrânii nu ar fi cunoscut acest lucru. La notariat a mers împreună cu doi bătrâni şi a completat actele şi în locul bătrânilor care nu vedeau să scrie. După puţin timp a fost sunat de V. cum că, a găsit cumpărător pe care nu îl ştia. Actul de vânzare a terenului a fost făcut pentru suma de 50.000 euro. Nu i s-a spus de către V. că la notariat urmau să vină alte persoane decât proprietarii terenului.

A mai declarat că nu a fost contactat niciodată de nepot al bătrânilor şi nici nu a văzut terenul respectiv până a fost arestat. Nu a cerut restituirea banilor daţi pentru că nu banii sunt problema, ci doreşte să scape de acest proces în care este implicat. Pe bătrâni i-a dus la notariat la indicaţiile inculpatului V. La notariat au fost verificate actele de identitate şi el chiar îşi pierduse în urmă cu o lună buletinul, iar actele au fost încheiate cu datele de pe actul de identitate anulat, însă consideră că nu ar fi o problemă acest lucru.

Inculpatul V.L. a declarat în faza de urmărire penală că a văzut un anunţ de vânzare a unui teren situat în zona W. şi a hotărât să sune pe proprietar. A doua zi s-a prezentat la T.C., împreună cu un prieten A.T., căruia i-a spus că este interesat să cumpere terenul şi că are banii. A mers la el acasă şi a convenit preţul de 600 milioane, iar partea vătămată i-a spus că îi dă procură pentru prietenul său T.M.G., de la care luase 200 milioane, a dus partea vătămată la notariat, unde a semnat procura în faţa notarului P.C. În aceeaşi seară i-a dat toate actele în original. A doua zi s-a prezentat şi soţia acestuia împreună cu T. şi a semnat procura. Ulterior a găsit un cumpărător, pe B., care dorea să cumpere terenul la preţul de 25.000 euro. A declarat că nu a avut intenţia să înşele pe cineva.

În faţa instanţei, s-a prevalat iniţial de dreptul la tăcere, însă la ultimul termen de judecată a fost de acord să dea declaraţie, în sensul că, recunoaşte învinuirea şi consideră că a profitat de încrederea ce i-a fost acordată de T.C. Profitând de amiciţia sa cu T.C., care ajunsese să-l simpatizeze foarte mult şi aflând că are acel teren de vânzare i-a venit ideea că, ar putea să găsească contextul pozitiv, de a încheia un contract de vânzare cumpărare, reuşind să-I evite pe domnul T. T.M.G. l-a asigurat că l-ar putea ajuta cu două persoane care ar merge la notar, pentru a întocmi actele de vânzare cumpărare şi au pus la cale toţi paşii pentru vânzarea terenului. Mai ales că actele le putea obţine oricând de la T. A fost la Biroul Notarial de două ori pentru a obţine relaţii cu privire la modul în care ar putea înstrăina terenul, a doua oară s-a prezentat cu buletinele şi documentaţia terenului. Atunci când a obţinut actele i-a spus lui T.C. că a vrut să verifice veridicitatea acestora. S-a arătat interesat să cumpere acel teren, iar în faza incipientă chiar a avut acest gând. În tot acest timp, T.C. îl tot intreba dacă intenţionează să cumpere acel teren, iar el îl tot amâna cu actele, deşi se simţea foarte prost de ceea ce se întâmpla, însă nu a renunţat la ideea de a vinde terenul fără ştirea lui. După restituirea actelor părţii vătămate, s-a ocupat de găsirea unui cumpărător şi chiar a găsit unul ce urma să plătească suma de 25.000 euro şi nu-şi explică de ce a fost vehiculată suma de 50.000 euro. În urma înţelegerii cu T., acesta urma să primească în urma vânzării terenului suma de 5.000 euro. Nu a discutat cu partea vătămată nimic despre preţul pretins pe acel teren.

Partea vătămată T.C., în faza de urmărire penală, a relatat că este proprietarul unei suprafeţe de teren de 9.036 mp, situat în zona V.D. şi a pus afiş pentru a-l vinde încă din vara anului 2008.

A arătat că fiica sa a fost contactată de V.L., care i-a spus să o caute pe partea vătămată, care este chiar proprietarul terenului. S-au întâlnitla data de 2 noiembrie 2008, chiar în locul unde era instalat afişul. Inculpatul a venit cu o maşină marca WV, însoţit de o persoană, şi şi-a manifestat dorinţa de a cumpăra acel teren. Apoi au mers împreună la locuinţa sa pentru a-i arăta inculpatului V. actele terenului şi actele de identitate în original şi în copie. A avut încredere în el pentru că ia vorbit frumos şi părea interesat de acel teren. I-a cerut actele în original spunându-i că i le va restitui. Au stabilit ca preţ al vânzării suma de 63 euro/mp, ceea ce la 9.036 mp ar fi însemnat 580.000 euro, iar inculpatul s-a arătat interesat chiar şi când a auzit de aceste sume. Într-o zi de luni a venit şi i-a restituit buletinele, în prezenta nepotului său A.I., care chiar îl certase pentru că a dat actele în original. Au stabilit să vândă inculpatului terenul. S-au înţeles iniţial să dea bani lichizi, care să fie introduşi într-un cont deţinut la Banca O. Inculpatul a precizat că are banii într-un cont la Banca D. şi chiar a mers împreună cu soţia şi nepotul la bancă, unde l-au aşteptat pe inculpat, care a spus că nu poate sa scoată momentan banii şi trebuie să mai aştepte. Pe data de 6 noiembrie 2008 i-a mai cerut o dată buletinele, apoi au stabilit să se întâlnească după două zile. I-a amânat din nou, stabilind o nouă dată de întâlnire, în schimb le-a cerut actul de proprietate al terenului în original, care să fie trimis prin şoferul său, apoi nu a mai venit deloc. Văzând că acest cumpărător nu se mai prezintă, a sunat la CF unde a constatat că poziţia imobilului era blocată pentru a se realiza o vânzare de către Biroul Notarial P.C. Luând legătura cu aceasta, a aflat de procură şi că un nepot s-a prezentat pentru a vinde terenul. Nu l-a văzut pe T. niciodată. Nu şi-a pus semnătura pe niciun act privitor la teren.

Din procesele-verbale încheiate de organele de poliţie cu ocazia prinderii inculpaţilor la biroul notarial la 14 noiembrie 2008, reiese că au fost identificate următoarele persoane: T.G.M., B.L., A.O., M.A., iar asupra lui T.M.G. a fost găsita suma de 25.000 euro în bancnote de câte 50 euro. În spatele biroului notarial a mai fost sesizată prezenţa a 5 persoane de sex bărbătesc, iar inculpatul T. l-a indicat pe cel care l-a pus în legătura cu proprietarii respectiv pe V.L. Banii au fost ridicaţi şi predaţi cumpărătorului. Persoanele identificate împreună cu inculpatul V.L. sunt: T.E., T.N., T.Ş. şi A.T.

De remarcat că inculpatul R.L. a indicat în faza de urmărire penală pe M.A. şi T.N., ca fiind persoanele care au contactat-o, împreună cu inculpatul V. şi care i-au propus să se prezinte la notar pentru a susţine că este altă persoană.

A fost audiat şi martorul A.I., care şi-a menţinut declaraţiile date in faza de urmărire penală şi a arătat că au venit nişte tineri cu care a vorbit despre vânzarea unui teren şi aceia i-au cerut copii ale actelor terenului şi ale actelor de identitate, insa neavând copii, bunicul său Ie-a dat chiar actele originale. A doua zi i-au fost restituite actele originale şi timp de o săptămână s-au purtat discuţii legate de vânzarea terenului. S-au înţeles la un preţ de 500.000 euro pentru 9.000 mp, însă după acest moment au evitat sa mai ia legătura cu proprietarul. După câteva zile au fost chemaţi la bancă de către inculpatul V. pentru a li se da banii, bani ce urmau sa fie viraţi de la o bancă la alta. La bancă, inculpatul i-a amânat, pe motiv că nu poate face rost de toţi banii, însă ii va avea săptămâna viitoare. La bancă, inculpatul a arătat ca va fi prezent şi un notar şi, în acelaşi timp, vor fi semnate şi actele, fapt ce nu s-a mai întâmplat, inculpatul evitând să mai răspundă, iar când s-a interesat la CF i s-a spus ca aceasta fusese blocată pentru ca urma să aibă loc o vânzare la un anume notar. Au luat legătura cu notarul, care a fost uimită când a văzut pe adevăratul nepot şi pe vânzător. Bunicul său nu a încheiat niciun act şi nu a dat procură niciodată. După cum se prezenta inculpatul, după cum era îmbrăcat, după maşina cu care se deplasa, a crezut - atât el cât şi bunicul său - că este vorba de o vânzare serioasa.

Martorul R.C. a arătat că a fost de faţa când inculpatul V. a venit la atelierul la care lucra inculpatul ca sa-i propună o afacere legata de achiziţionarea împreună a unui teren, în urma vânzării terenului cu o sumă mai mare urmând ca cei doi să aibă un profit. Pe acel teren urma să se construiască case şi blocuri.

Martorii M.A., B.L. şi A.O. au declarat că sunt parteneri de afaceri şi că se ocupă cu achiziţionarea de terenuri, pe care apoi le revând la un preţ mai mare.

Din declaraţiile acestora a reieşit că, înainte cu puţin timp de încheierea contractului, M.A. a fost contactat de către inculpatul V.L. care i-a spus că, împreună cu T.G.M., cumpărase un teren de la un unchi de-al acestuia din urmă pe care doreau să îl revândă.

Martorul M.A. a luat legătura cu B.L. şi au hotărât ca împreună să cumpere terenul celor doi inculpaţi contra sumei de 50.000 euro în condiţiile în care T.G.M. avea o procură prin care era împuternicit să vândă imobilul în numele proprietarilor săi.

Deoarece nu dispuneau de 50.000 euro ambii cumpărători s-au împrumutat de la diverse persoane însă nu au reuşit să strângă decât suma de 29.800 euro.

Din acest motiv, martorul M.A. I-a contactat în dimineaţa zilei de 14 noiembrie 2008 pe inculpatul V.L. şi a renegociat cu acesta preţul terenului la 25.000 euro, restul de până la 29.800 euro urmând a fi folosit pentru achitarea cheltuielilor cu autentificarea actului.

Potrivit declaraţiei martorului M.A. contractul de vânzare cumpărare fusese deja redactat cu preţul de 50.000 euro, motiv pentru care părţile au convenit să nu mai modifice clauza contractuală privitoare la preţ, în sensul consemnării celui real de 25.000 euro.

Numitul B.L., nu a mai putut fi identificat pentru a ti audiat în faţa instanţei, iar în faza de urmărire penală nu a formulat nici un fel de pretenţie, neconstituindu-se parte vătămată sau civilă.

În faza cercetării judecătoreşti a fost efectuata o expertiză tehnică imobiliară care să precizeze valoarea imobilului la data de 14 noiembrie 2008, faţă de împrejurarea că prejudiciul la care se raportează actul de inculpare, cu referire la adresa din 06 februarie 2009 a Camerei Notarilor Publici Constanţa şi a materialului întocmit în acest sens de o societate specializată în domeniul evaluării imobiliare, respectiv SC M.B.C. SRL, din care rezultă că terenul în zona de referinţă avea o valoare cuprinsă între 210 euro/mp. şi 300 euro/mp., valoare care se poate diminua în funcţie de anumite criterii şi pe baza căruia a fost reţinută încadrarea juridică, care însă a concluzionat ca, valoare de circulaţie a imobilului în suprafaţa de 9.039 mp, situat in Constanţa S.V. este cea de 169.000 RON, adică echivalentul a 45.000 euro.

Întrucât s-a constatat că expertul nu a avut în vedere decât oferte imobiliare ce vizau terenuri similare, însă din anii 2009 şi 2010, deşi la raportul de expertiză existau ataşate şi oferte din anul 2008, data ce interesează cauza de fata, instanţa a dispus refacerea raportului de expertiză, însă acelaşi expert, împreună cu expertul parte ales de inculpatul V.L. au luat drept comparabile trei oferte imobiliare de 1 euro/mp, 12 euro mp şi 18 euro /mp, iar în final a ajuns la concluzia că preţurile terenurilor situate în zona V.N.S. in perioada noiembrie 2008 se situează între 1 euro/mp şi 2 euro /mp, ţinând cont ca terenul nu este construibil fiind amplasaţi doi stâlpi de înaltă tensiune. Astfel, valoarea de circulaţie a terenului situat in extravilan a fost stabilită la suma de 161.900 RON, respectiv 43.300 euro la cursul valutar din 14 noiembrie 2008.

Instanţa nu a reţinut concluziile expertizelor efectuate în cauză, în primul rând pentru că prejudiciul care s-ar fi putut produce părţii vătămate este preţul pe care partea vătămată spera să-l primească în cazul în care s-ar fi angajat în tranzacţia despre care a discutat cu inculpatul V.L. şi care era de 63 euro mp, respectiv 580.000 euro, iar în al doilea rând nu se pot reţine nici concluziile celei din urmă expertize, întrucât ofertele ataşate conţin preţuri mult mai mari ale terenului din acea zonă. Expertul nu numai ca nu a reţinut o medie a preţurilor/mp, dar a aplicat şi anumiţi coeficienţi care a permis reducerea şi mai mult a valorii terenului, deşi chiar anunţurile ce vizau vânzarea unor terenuri făceau referire la toate caracteristicile terenului (cu sau fără utilităţi, construibil sau nu, cu cale de acces sau nu) şi în funcţie de toate aceste criterii era stabilit preţul per mp, în mod diferenţiat.

Chiar şi in ipoteza in care nu s-ar avea in vedere conţinutul adresei emise de Camera Notarilor Publici Constanţa şi nici chiar cele susţinute de partea vătămată, instanţa a considerat că are suficiente elemente, date chiar de înscrisurile ataşate raportului de expertiză, astfel încât să ajungă la concluzia că valoarea terenului şi prejudiciul ce s-ar fi putut cauza părţii vătămate, în situaţia în care planul infracţional ar fi putut fi dus de inculpaţi pana la capăt ar fi fost mai mare de 200.000 RON. din moment ce preţurile variau intre 12 euro şi 25 euro /mp. Instanţa a apreciat că nu se poate raporta nici la suma cu care inculpaţii au înţeles, ulterior să înstrăineze terenul, deoarece, nefiind bunul lor, singura lor preocupare nu era ca preţul sa reflecte valoarea bunului ci să fie înstrăinat cât mai repede, pentru ca acel teren să intre în circuitul civil.

De asemenea instanţa a înlăturat şi apărările inculpatului T.M.G., cum că el este cel care a fost indus in eroare de către inculpatul V., pierzând la aceasta tranzacţie o sumă importantă de bani, având în vedere modul concret în care s-a derulat întreaga activitate infracţională. Nu poate fi primită explicaţia inculpatului că a fost de acord să intre într-o afacere, pentru care aloca şi o sumă importantă, dar cu toate acestea nu a fost interesat să afle cât ar obţine în urma tranzacţiei imobiliare şi nici măcar nu i-a mai cerut banii daţi inculpatului V. Inculpatul spune ca datorita vârstei sale fragede nu a fost atent la detalii, însă, cu toate acestea, la notar s-a prezentat drept nepotul unor persoane pe care nu le mai văzuse niciodată, în numele cărora trebuia să vândă un teren ce nu ii aparţinea şi mai mult, a condus acele persoane la notar, chiar şi singur, de aici deducându-se că a acţionat în cunoştinţă de cauză. Mai mult, inculpatul T. a fost găsit cu banii asupra lui de către organele de politie, anume cu suma de 25.000 euro, bani rezultaţi în urma vânzării terenului ce aparţinea altor persoane, pe când inculpatul V., despre care susţine ca a regizat totul, a fost găsit în afara biroului notarial, în compania altor persoane, despre care inculpata R.L. a declarat că au avut o contribuţie însemnată la convingerea sa. de a se prezenta cu identitatea altei persoane (M.A. şi T.N.). De aici se poate deduce că inculpatul T. făcea parte din planul infracţional, îl cunoştea şi a acţionat în cunoştinţă de cauză, la înţelegere cu celălalt inculpat, cu scopul de a obţine un folos injust.

Nici încercările inculpatului V.L. de a încerca să-şi minimalizeze rolul nu par convingătoare, dimpotrivă, acesta a venit cu ideea de a induce în eroare doi bătrâni, profitând de vârsta acestora, recurgând la adevărate scenarii, pentru a duce la bun sfârşit planul infracţional. Declaraţia dată de inculpat, consemnată exact în termenii uzitaţi de acesta, releva un limbaj elevat şi care l-a ajutat pe inculpat sa le creeze convingerea părţilor vătămate că este un om serios şi un potenţial cumpărător de încredere. Regretele încercate de inculpat în momentul inducerii în eroare a părţii vătămate T.C., despre care susţine că era un om deosebit, după cum acesta se exprima în declaraţie, nu denotă decât modul fără scrupule in care acesta a acţionat, în dispreţul legii şi al încrederii ce i-a fost acordată, iar această conduită a sa nu poate rămâne nesancţionată. În drept, fapta inculpatului T.M.G. care, la data de 14 noiembrie 2008, după inducerea în eroare a părţilor vătămate T.C. şi T.G.M. şi prin folosirea unor mijloace frauduloase, a încercat să înstrăineze un teren aparţinând acestora, în valoare de peste 200.000 RON, fără însă ca în patrimoniul părţilor vătămate să se producă vreun prejudiciu, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la înşelăciune, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.

Fapta inculpatului V.L. care, la data de 14 noiembrie 2008, după inducerea în eroare a părţilor vătămate T.C. şi T.G.M. şi prin folosirea unor mijloace frauduloase, a încercat să înstrăineze un teren aparţinând acestora, în valoare de peste 200.000 RON, fără însă ca în patrimoniul părţilor vătămate să se producă vreun prejudiciu, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la înşelăciune, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.

Fapta inculpatei R.L. care, la data de 07 noiembrie 2008, s-a prezentat în fata notarului public P.C. sub identitatea părţii vătămate T.G.M. şi a solicitat autentificarea unei procuri, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 C. pen.

Fapta inculpatei R.L. care, la data de 07 noiembrie 2008, s-a prezentat în fata notarului public P.C. sub identitatea părţii vătămate T.G.M. şi a semnat în locul acesteia cererea necesară autentificării unei procuri, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatei R.L. care, prin faptele săvârşite la datele de 07 noiembrie 2008, descrise anterior, a înlesnit săvârşirea infracţiunii de tentativă la înşelăciune, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. de către inculpaţii T.M.G. şi V.L., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la tentativă ia înşelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.

Întrucât în faza cercetării judecătoreşti inculpata R.L. a decedat, conform extrasului din registrul de decese din 26 martie 2012, instanţa a dispus încetarea procesului penal pornit faţă de aceasta, pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen., art. 293 alin. (1) C. pen. şi art. 26 C. pen. rap. la art. 20 C. pen., cu referire la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., potrivit art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen.

Instanţa a reţinut încadrarea juridică arătată mai sus şi nu a dispus schimbarea acesteia, aşa cum s-a solicitat de către apărătorii inculpaţilor, pentru că art. 215 alin. (3) se impune a fi reţinut întrucât inducerea in eroare s-a realizat cu ocazia încheierii unor convenţii de vânzare cumpărare a unui teren, alin. (2) al aceluiaşi articol se impune a fi reţinut întrucât inculpaţii au uzitat de mijloace frauduloase, au apelat la un adevărat scenariu pentru a le reuşi inducerea in eroare, au folosit acte false, încheiate în faţa autorităţilor competente, pentru a se reuşi vânzarea terenului , teren care, aşa cum s-a motivat şi anterior, avea la momentul respectiv, când se reţine comiterea faptei, o valoare mai mare de 200.000 RON, acesta fiind şi prejudiciul ce ar fi fost încercat de părţile vătămate, iar acest lucru atrage aplicabilitatea dispoziţiilor art. 215 alin. (5) C. pen., cu referire concretă la dispoziţiile ce reglementează tentativa.

Pentru infracţiunea dedusă judecăţii, pe baza tuturor probelor administrate în cauza la care s-a făcut referire, în cazul inculpaţilor V.L. şi T.M.G. s-a impus tragerea la răspundere penală a acestora, urmând să le fie aplicate pedepse cu închisoarea, în limitele prevăzute de lege.

La individualizarea pedepsei, instanţa a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a C. pen., dar şi dispoziţiile din partea generală a C. pen., modalitatea concretă de comitere a faptei, constând în inducerea în eroare a unor persoane, prin folosirea unor scenarii bine puse in practică, prin apelarea la autorităţile statului şi realizarea unor procuri autentice, în scopul obţinerii, pe cale ilicită, a unui teren ce ulterior urma să fie valorificat, creând aparenţa de legalitate prin încheierea unor acte autentice, a uşurinţei cu care inculpaţii au pus la cale activitatea infracţională în scopul obţinerii în mod facil a unor sume de bani, însă profitând de bunul altuia, a periculozităţii activităţii lor în raporturile contractuale, plecând de la premiza că asemenea persoane, intrând prin diverse mijloace în posesia unor acte de identitate şi de proprietate pot să vândă bunul altuia, eludând cu atât de mare uşurinţă pe proprietar.

Instanţa a avut în vedere şi datele ce caracterizează persoana inculpaţilor, care sunt tineri, au mai intrat in conflict cu legea penală, însă ulterior comiterii faptei pentru care sunt in prezent judecaţi. Inculpatul V.L. a avut iniţiativa activităţii infracţionale şi i-a cooptat şi implicat şi pe alţii să acţioneze, de aceea pedeapsa ce i se va stabili va fi mai mare decât cea a inculpatului T.M.G.

Pentru inculpatul T.M.G., instanţa a reţinut că în raport de contribuţia sa la comiterea faptei şi a gradului de implicare în activitatea infracţională, se impune reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen., cu consecinţa coborârii pedepsei sub minimul special, în condiţiile art. 76 lit. b) C. pen.

În termen legal, împotriva acestei hotărâri, au declarat apel inculpaţii T.M.G. şi V.L., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia penală nr. 18/P din 17 februarie 2013, în baza art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelurile formulate de apelanţii inculpaţi T.G.M. şi V.L. împotriva sentinţei penale nr. 493 din 15 noiembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosar nr. 2/118/2012, a desfiinţat, în parte, sentinţa penală nr. 493 din 15 noiembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosar nr. 2/118/2012 şi, rejudecând, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice pentru inculpatul T.M.G. din infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. rap la art. 215 alin. (3), (2), (3) C. pen.

A dispus schimbarea încadrării juridice pentru inculpatul V.L. din infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.

În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (2) art. 76 lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpatul T.M.G. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 86 C. pen. a dispus anularea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1049 din 20 octombrie 2011 a Judecătoriei Constanţa, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 16419/2011 a Curţii de Apel Constanţa.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. - art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta cu pedeapsa de 1 an închisoare, în final inculpatul T.M.G. va executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului T.M.G. pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit in condiţiile art. 86² C. pen. în baza art. 86^J alin. (1) C. pen. a dispus ca inculpatul T.M.G. să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa;

b) să anunţe, in prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi sa justifice schimbarea locului de munca;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenta.

Datele prevăzute la lit. b), c) şi d) se vor comunica Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa, organ desemnat cu supravegherea inculpatului.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen., a căror nerespectare determină revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei,

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) - art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul V.L. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 85 C. pen. a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 483 din 9 mai 2011 a Judecătoriei Constanţa, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 750 din 2 septembrie 2011 a Curţii de Apel Constanţa şi a dispus descontopirea acesteia în pedepsele componente de 1 an şi 4 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 178 alin. (1), (2) C. pen. şi de 1 an şi 4 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 184 alin. (1), (3) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. - art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de 1 an şi 4 luni închisoare, 1 an şi 4 luni închisoare şi 2 ani şi 6 luni închisoare, în final inculpatul V.L. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului V.L. drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 86 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului V.L. pe durata unui termen de încercare de 5 ani şi 6 luni stabilit in condiţiile art. 86² C. pen.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen., inculpatul se va supune, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea:

c) să comunice şi sa justifice schimbarea locului de munca;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenta.

Datele prevăzute la lit. b), c) şi d) se vor comunica Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa, organ desemnat cu supravegherea inculpatului.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului V.L. asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen., a căror nerespectare determină revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu sunt contrare prezentei decizii.

Examinând sentinţa penală nr. 493 din data de 15 noiembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Constanţa in Dosarul nr. 2/118/2012, in raport de criticile aduse şi din oficiu, conform dispoziţiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a Constatat că criticile inculpaţilor sunt întemeiate, în mod greşit prima instanţă respingând cererea inculpaţilor de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea de tentativă la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. în tentativă la înşelăciune prev. de disp. art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., câtă vreme probele din dosar dovedesc că valoarea reală a terenului în litigiu la data comiterii infracţiunii, respectiv 14 noiembrie 2008, este mai mică de 200.000 RON, ceea ce nu atrage agravanta prevăzută de art. 215 alin. (5) C. pen.

Curtea a observat că în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa fondului a dispus efectuarea a două expertize tehnice imobiliare, prima la data de 4 septembrie 2012, iar cea de-a doua la data de 16 octombrie 2012, care au avut ca obiectiv stabilirea valorii de circulaţie a terenului.

Potrivit raportului de expertiză efectuat la 4 septembrie 2012, valoarea de circulaţie a imobilului în litigiu la data de 14 noiembrie 2008 a fost stabilită în jurul valorii de 169.000 RON, echivalentul a 45.000 euro. Întrucât expertul a avut în vedere doar oferte imobiliare din anii 2009-2010. Oferte similare terenului în discuţie, instanţa de judecată a dispus refacerea raportului de expertiză cu luarea în considerare şi a ofertelor din anul 2008. Prin raportul de expertiză din 16 octombrie 2012 s-a stabilit că valoarea de circulaţie a terenului este aproximativ egală cu aceea din primul raport de expertiză, respectiv 161.900 RON, echivalentul a 43.300 euro.

Deşi a apreciat ca utilă efectuarea unei astfel de expertize, la momentul soluţionării cauzei instanţa a înlăturat concluziile ambelor expertize, motivând incorect că prejudiciul care s-ar fi putut produce părţii vătămate este preţul pe care partea vătămată spera să-l primească în cazul în care s-ar fi angajat în tranzacţia despre care a discutat cu inculpatul V.L. şi care era de 63 euro mp., respectiv 580.000 euro.

Or, valoarea prejudiciului ce s-ar fi produs dacă infracţiunea nu ar fi rămas in faza de tentativă trebuie stabilită în raport de valoarea reală a terenului în litigiu la acea dată, şi nu faţă de valoarea pe care partea vătămata spera sa o obţină in urma tranzacţiei ce s-ar fi încheiat cu inculpatul V.L.

Potrivit probelor din dosarul cauzei, prejudiciul ce s-ar fi produs ca urmare a consumării infracţiunii de înşelăciune ar fi constat în scoaterea din patrimoniul părţii vătămate în Constanţa, S.V. Valoarea de circulaţie a unui astfel de teren la data comiterii faptei nu poate fi stabilită decât în baza unor criterii obiective, precum valoarea de piaţă a unui teren similar cu acesta şi nu în raport de aprecierea subiectivă a părţii vătămate, care a negociat un preţ excesiv pentru un astfel de teren.

În ceea ce priveşte nereţinerea concluziilor celor două rapoarte de expertiză, Curtea a avut în vedere şi faptul că prima instanţă nu s-a raportat la natura juridică a terenului în litigiu, care conform extraselor de carte funciară, este un teren extravilan, având destinaţie agricolă.

A observat că edificator în aprecierea valorii reale a terenului a fost considerat înscrisul care emană de la Camera Notarilor Publici, conform căruia în anul 2008, terenul agricol situat in extravilanul municipiului Constanţa avea valoarea unitară de 20.000 euro/ha.

A apreciat, însă, că în mod greşit prima instanţă a dezaprobat metoda folosită de expert în privinţa aplicării coeficienţilor, conform metodologiei de evaluare a bunului.

Astfel, dacă s-ar compara terenul în discuţie cu orice alt teren oferit spre vânzare, conform anexelor la raportul de expertiză, s-ar constata că nici unul dintre acele terenuri şi, cu precădere, nici unul din cele trei terenuri comparabile, nu prezintă restricţii la construire, cum este cazul terenului în litigiu. De asemenea, s-ar observa că singurul teren aflat exact în zona în care se situează şi terenul in litigiu, în extravilanul municipiului Constanţa, în zona V.N.S., este cel a cărui valoare de vânzare este 1 euro mp., celelalte situându-se in intravilan, in cartierul V.N.S.

Valoarea ridicată a celorlalte terenuri prezentate în anunţurile amintite este dată de faptul că beneficiază de utilităţi, ceea ce terenul în litigiu nu are şi care presupune costuri suplimentare.

Intr-o astfel de situaţie, s-a apreciat că aplicarea coeficienţilor după metodologia din domeniul evaluărilor este corectă, în mod judicios expertul a stabilit o valoare de circulaţie mai mică pentru terenul în litigiu, raportându-se la caracteristicile sale esenţiale, respectiv, zonă, întindere, utilităţi, construibil sau nu, care sunt total diferite tată de terenurile cu un preţ mult mai mare ia care s-a referit instanţa fondului atunci când a apreciat ca acesta are o valoare mai mare de 200.000 RON.

În mod greşit prima instanţă, înlăturând concluziile expertizei, a apreciat că poate stabili valoarea de circulaţie a unui imobil, doar prin analiza preţurilor cuprinse în anunţurile publicitare, fără a indica criteriile în baza cărora a evaluat terenul în litigiu raportându-se la un anumit preţ per metru pătrat şi nu la altul.

Câtă vreme întinderea prejudiciului este determinantă în stabilirea încadrării juridice corecte, este obligatoriu ca evaluarea imobilului să se facă corect, stabilindu-se cu certitudine valoarea de circulaţie a acestuia.

Or, în cauză, prin cele două rapoarte de expertiză tehnico-imobiliară, folosind metoda comparaţiei de piaţă, s-au stabilit valori aproximativ egaie de circulaţie a terenului ţinându-se seama, în mod corect, că imobilul este extravilan şi nu este construibil întrucât pe acesta sunt amplasaţi doi stâlpi de înaltă tensiune. Instanţa a apreciat însă, că valoarea reală de circulaţie a terenului este dată de raportul de expertiză tehnico-imobiliară refăcut, respectiv 161.900 RON, întrucât expertul a avut în vedere trei oferte comparabile ce vizau luna noiembrie 2008, pentru a stabili valoarea de circulaţie a unui teren arabil tot din luna noiembrie 2008.

Or, în primul raport de expertiză s-au folosit oferte comparabile care priveau anii 2009 şi 2010 pentru a se stabili o valoare de circulaţie a unui teren extravilan la data de 14 noiembrie 2008.

Ca atare, reţinând că valoarea reală a imobilului în litigiu este cea stabilită de rapoartele de expertiză, mai mică de 200.000 RON astfel cum prevede disp. art. 146 C. proc. pen., s-a apreciat că în cauză se impune schimbarea încadrării juridice a faptei dedusă judecăţii, din infracţiunea de tentativă la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. in infracţiunea de tentativă la înşelăciune prev. de disp. art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., ca efect al înlăturării agravantei.

Astfel, fapta inculpaţilor T.M.G. şi V.L., care la data de 14 noiembrie 2008, după inducerea în eroare a părţilor vătămate T.C. şi T.G.M., prin folosirea unor mijloace frauduloase, au încercat să înstrăineze un teren extravilan cu destinaţie agricola, aparţinând acestora, in valoare de 161.900 RON, fără însă ca in patrimoniul părţilor vătămate sa se producă vreun prejudiciu, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la înşelăciune prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., încadrare juridică în raport de care a fost atrasă răspunderea penală a inculpaţilor.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpaţilor. Curtea a avut în vedere criteriile prevăzute de disp. art. 72 C. pen., de dispoziţiile din partea specială a C. pen., de modalitatea concretă de comitere a faptei, constând în inducerea în eroare a unor persoane în vârstă, prin folosirea unor scenarii bine puse în practică, prin recurgerea la încheierea unor acte autentice pentru a crea aparenţa de legalitate, toate în scopul obţinerii unor sume de bani, pentru sine, profitând de bunul altuia, eludând legea.

De asemenea, Curtea a mai avut în vedere şi datele ce caracterizează persoana şi conduita inculpaţilor, tineri de 20 şi respectiv 29 ani la data săvârşirii faptei, fără antecedenţă penală, cu o atitudine parţial sinceră în cursul procesului penal, în favoarea acestora urmând a se reţine circumstanţele atenuante prev. de art. 74 alin. (2) C. pen., cu consecinţa coborârii pedepsei sub minimum special prevăzut de lege, în condiţiile art. 76 lit. c) C. pen.

Faţă de natura faptei, intervalul de timp de aproape 3 ani de la data comiterii. Curtea a apreciat că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. poate fi atins chiar fără executarea efectiva a pedepsei, inculpaţii îndeplinind cerinţele impuse de art. 86¹ C. pen.

Ca atare, în baza art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Curtea a admis apelurile formulate de apelanţii inculpaţi T.G.M. şi V.L. împotriva sentinţei penale nr. 493 din 15 noiembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosar nr. 2/118/2012, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, solicitând, în esenţă, admiterea recursului întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., casarea hotărârii pronunţate de către instanţa de apel şi menţinerea sentinţei instanţei de fond, pe care a considerat-o temeinică şi legală.

A solicitat ca, în raport de valoarea prejudiciului de peste 200.000 RON, rezultată din aplicarea coeficienţilor menţionaţi în grila utilizată de Camera Notarilor Publici Constanţa, să se dispună schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., respectiv înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.

Analizând cauza, atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că hotărârea pronunţată în cauză de către instanţa de apel este legală şi temeinică fi constată recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa ca fiind nefondat.

Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului, art. 385⁶ C. proc. pen. stabileşte în alin. (2) că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385⁹ din acelaşi cod. Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, recurenţii şi instanţa se pot referi doar la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385⁹ C. proc. pen.

În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, la 17 februarie 2013, ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat.

Verificând îndeplinirea cerinţelor formale prevăzute de art. 385^h; alin. (1) şi (2) C. proc. pen. se constată că parchetul a motivat în termen recursul, motivele fiind depuse la dosarul cauzei în scris, la 23 aprilie 2013, cu respectarea obligaţiilor impuse de art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen.

În legătură cu critica invocată, întemeiată pe dispoziţiile art. 385⁹ alin. (1) pct. 17¹ C. proc. pen. privind greşita aplicare a legii la stabilirea încadrării juridice a faptei săvârşite de către intimaţi, se susţine că, în realitate, în raport de valoarea prejudiciului de peste 200.000 RON rezultată din aplicarea coeficienţilor menţionaţi în grila utilizată de Camera Notarilor Publici Constanţa. Încadrarea juridică corectă este cea prevăzută de art. 20 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., respectiv tentativă la înşelăciune deosebit de gravă şi nu cea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.

Instanţa de recurs va analiza critica formulată, în raport de împrejurarea că ceea se tinde a fi modificat nu este situaţia de fapt reţinută în speţă, ci norma de incriminare aplicabilă.

Se reţine că fapta de inducere sau menţinere în eroare, cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât fără această eroare cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul trebuie să producă o urmare imediată constând într-o pagubă materială mai mare de 200.000 de RON sau o perturbare deosebit de gravă a activităţii, cauzată unei autorităţi publice sau oricăreia dintre unităţile la care se referă art. 145 C. pen. ori altei persoane fizice şi juridice, infracţiunea consumându-se la momentul producerii prejudiciului sau perturbării.

În cauză, potrivit probelor administrate, a rezultat că la data de 14 noiembrie 2008, cei doi inculpaţi, după inducerea în eroare a părţilor vătămate T.C. şi T.G.M. şi prin folosirea unor mijloace frauduloase, au încercat să înstrăineze un teren aparţinând acestora, fără însă ca în patrimoniul părţilor vătămate să se producă vreun prejudiciu.

Astfel, în timp ce instanţa de fond a stabilit că încadrarea juridică corectă este cea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) (3) şi (5) C. pen., deoarece a apreciat că valoarea prejudiciului ce ar fi putut fi produs părţilor vătămate este de peste 200.000 RON (prin raportare la preţul terenului stabilit de grila utilizată de Camera Notarilor Publici Constanţa), în apel, instanţa de prim control judiciar a considerat că încadrarea juridică stabilită de prima instanţă este greşită, având în vedere că în cauză, ambele rapoarte de expertiză tehnico-imobiliară dispuse de către instanţa de fond au indicat o valoare a imobilului de sub 200.000 RON, astfel că, în realitate, încadrarea juridică a faptei inculpaţilor este cea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.

Revine Înaltei Curţi sarcina de a determina care este încadrarea juridică corectă, în funcţie de aprecierea asupra atingerii sau nu de cuantumul prejudiciului ce se putea produce în patrimoniul părţilor vătămate a valorii-prag de 200.000 RON (ce determină calificarea juridică a faptei ca tentativă la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave).

În acest sens, se constată că în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa fondului a dispus efectuarea a două expertize tehnice imobiliare., prima la data de 4 septembrie 2012, iar cea de-a doua la data de 16 octombrie 2012, ambele având ca obiectiv stabilirea valorii de circulaţie a terenului.

Primul raport de expertiză întocmit în cauză (la 4 septembrie 2012) a determinat o valoare de circulaţie a imobilului în litigiu de aproximativ 169.000 RON, echivalentul a 45.000 euro, corespunzătoare ofertelor imobiliare similare terenului în discuţie din anii 2009-2010.

Al doilea raport de expertiză imobiliară (din 16 octombrie 2012) a avut în vedere şi ofertele imobiliare din anul 2008, rezultând o valoare de circulaţie a terenului de aproximativ 161.900 RON, echivalentul a 43.300 euro.

Ambele rapoarte de expertiză au evidenţiat că terenul evaluat avea anumite particularităţi de natură a afecta valoarea sa de circulaţie, cum ar fi restricţiile la construire şi faptul că beneficiază de utilităţi, terenul fiind situat în extravilanul municipiului Constanţa într-o zonă în care s-a identificat o ofertă similară pentru 1 (un) euro pe metru pătrat.

În opinia Înaltei Curţi, în mod eronat a îndepărtat instanţa de fond concluziile ambelor rapoarte de expertiză imobiliară anterior menţionate.

Pe de o parte, nu pot fi îndepărtate din ansamblul probator, tară o justificare temeinică, mijloace de probă judiciare a căror utilitate a fost confirmată chiar de către instanţă, prin încuviinţarea efectuării acestor lucrări, iar pe de altă parte, valoarea de 63 euro mp., respectiv 580.000 euro, pe care partea vătămată spera să o obţină în urma tranzacţiei ce s-ar fi încheiat cu inculpatul V.L. nu poate constitui un mod temeinic de stabilire a cuantumului prejudiciului, deoarece această valoare putea fi oricare, inclusiv o valoare total fantezistă, acest mod de determinare a prejudiciului contrastând puternic cu metodele ştiinţifice utilizate la realizarea unor rapoarte de expertiză, ale căror concluzii sunt asumate de către experţi în baza unor criterii concrete.

Nu în ultimul rând, se observă că tocmai astfel de speranţe nerealiste ale părţilor vătămate au fost speculate de către inculpaţi în activitatea de inducere în eroare.

Se consideră că instanţa de fond a greşit raportându-se la înscrisul care emană de la Camera Notarilor Publici Constanţa, conform căruia în anul 2008, terenul agricol situat in extravilanul municipiului Constanţa avea valoarea unitară de 20.000 euro/ha, întrucât această evaluare este una orientativă, utilizată exclusiv în vederea stabilirii taxelor notariale, motiv pentru care, nu de puţine ori, s-a constatat că nu oglindeşte situaţia reală a valorii de circulaţie a imobilelor aflate în circuitul civil.

Ca atare, având în vedere că prejudiciul ce s-ar fi putut produce ca urmare a faptei comise de către recurenţi are o valoare mai mică de cea de 200.000 RON, în acord instanţa de apel, Înalta Curte constată că în mod justificat a stabilit instanţa de apel că faptele inculpaţilor întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., această încadrare juridică fiind cea corectă.

În consecinţă, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 Iit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva deciziei penale nr. 18/P din 17 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe intimaţii inculpaţi T.G.M. şi V.L.

Cheltuielile judiciare determinate de soluţionarea recursului parchetului vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanta împotriva deciziei penale nr. 18/P din 17 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe intimaţii inculpaţi T.M.G. şi V.L.

Cheltuielile judiciare determinate de soluţionarea recursului declarat de Parchet rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi, în sumă de câte 300 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi 28 octombrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 3286/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3302/2013. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 3245/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 3271/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 3279/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 3286/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 3302/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 3327/2013. Penal. Dare de mită (art. 255 C.p.). Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3329/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Traficul de influenţă (art.257 C.p.), omisiunea sesizării organelor judiciare (art. 263 C.p.). Recurs