ICCJ. Decizia nr. 3271/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞIJUSTITIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3271/2013
Dosar nr. 3510/233/2013/a
Şedinţa publică din 24 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 16 septembrie 2013 a Judecătoriei Galaţi, Dosar nr. 3510/233/2013, a fost respinsă ca nefondată excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Galaţi, invocate de inculpatul N.A.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Galaţi nr. 73/P/2008 din data de 6 februarie 2013, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului N.A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, fiind investită în acest sens Judecătoria Galaţi.
S-a reţinut că, deşi au fost indicate patru locuri posibile unde se poate desfăşura procesul penal în cazul în care infracţiunile au fost săvârşite de persoane fizice, pentru preîntâmpinarea conflictelor de competenţă ce ar putea să apară între organele judiciare, legiuitorul a stabilit regulile după care, în funcţie de criteriile arătate în art. 30 alin. (1) C. proc. pen., o anumită cauză penală revine spre rezolvare unui anumit organ judiciar. Astfel, în art. 45 alin. (1) C. proc. pen., se precizează mai întâi că regulile în materie de competenţă teritorială se aplică în acelaşi mod atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul judecăţii, iar în art. 45 alin. (3) C. proc. pen. se stabileşte modul în care operează criteriile prevăzute în art. 30 alin. (1) C. proc. pen.
S-a mai reţinut că, în sarcina inculpatului N.A. în calitate de reprezentant al SC F.T. SRL Bucureşti, Filiala Brăila şi responsabil/manager proiect, în derularea proiectului cu titlul „Centrul de editare programe software şi de consultanţă IT pentru îmbunătăţirea mediului economic şi de afaceri”, cu finanţare europeană nerambursabilă aferente programului PHARE-RICOP, în valoare totală de 160.465 euro, urmare a încheierii contractului de grant din data de 30 martie 2004, a folosit/ prezentat documente inexacte (state de plată fictive, raportări de cheltuieli nereale, neavând la bază documente justificative legale, oferte nereale însoţite de documente nereale, însuşirea unei licitaţii fictive şi a unor achiziţii trucate, efectuate cu încălcarea prevederilor din Instrucţiuni pentru ofertanţi şi din PRAG, Ghid practic pentru procedurile de contractare Phare, ISPA şi SAPARD, referitoare la conflictul de interese şi la îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate), pentru justificarea cheltuielilor efectuate în derularea proiectului, având ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri tip PHARE în valoare de 92.166,46 euro.
De asemenea, prima instanţă a reţinut, în principal că, se află în situaţia în care urmărirea penală a fost efectuată în cauză de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Potrivit alin. (3) al textului de lege anterior expus de instanţa de judecată, în această situaţie procurorul, prin rechizitoriu, stabileşte căreia dintre instanţele prevăzute în alin. (1) îi revine competenţa de a judeca, ţinând seama că, în raport cu împrejurările cauzei, să fie asigurată buna desfăşurare a procesului penal.
Chiar dacă în prezenta cauză, inculpatul N.A. şi partea vătămată Oficiul de plăţi şi contracte PHARE din cadrul Ministerului Finanţelor Publice au domiciliul, respectiv sediul în Bucureşti, locul de implementare al proiectului este în Brăila, s-a constatat că locul săvârşirii infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului N.A. este localitatea Galaţi, întrucât raportul tehnic şi financiar final din data de 20 octombrie 2004 ce se presupune că atestă date nereale, a fost depus la Administratorul Regional de Fond, respectiv la RICOP Zona 2 Galaţi.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs, inculpatul N.A., care a depus şi motive scrise de recurs, invocând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., cu referire la art. 23 alin. (11) din Constituţie, în sensul că până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată.
Prin decizia penală nr. 1332/R din data de 16 octombrie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 30 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., constatând că excepţia este inadmisibilă.
A fost respins ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul N.A. împotriva încheierii de şedinţă din 16 septembrie 2013 a Judecătoriei Galaţi, Dosar 3510/233/2013.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., aceasta nu a fost invocată într-un cadru procesual reglementat corespunzător.
De asemenea, instanţa a reţinut şi faptul că calea de atac a recursului exercitată de inculpatul N.A. nu este admisibilă astfel încât nu pot fi realizate şi analizate acte procedurale, inclusiv invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate.
Analiza condiţiilor de admisibilitate a unei asemenea excepţii, în vederea sesizării Curţii Constituţionale, implică existenţa unei faze procesuale recunoscută de legea procedurală, care să se constituie într-un cadru legal cu atribuţii specifice.
Împotriva acestei hotărâri prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 30 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a declarat recurs, inculpatul N.A.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar şi sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanţă a reţinut că referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., aceasta nu a fost invocată într-un cadru procesual reglementat corespunzător, iar invocarea excepţiei de neconstituţionalitate nu se mai încadrează în categoria menţionată de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, respectiv „excepţii ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti” sintagma care presupune o activitate de judecată validă, de care părţile pot beneficia în virtutea legii.
Totodată, Înalta Curte, în baza propriului examen asupra criticilor formulate de recurentul-inculpat N.A., în raport cu hotărârea atacată privind modul de soluţionare a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale şi faţă de obiectul cauzei, constată că dispoziţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 30 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., nu au fost invocată într-un cadru procesual reglementat corespunzător, aşa încât în mod corect şi legal a fost dispusă soluţia respingerii, ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la această excepţie, de către curtea de apel, ca instanţă de recurs.
Pentru considerentele expuse mai sus Înalta Curte în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul N.A. împotriva deciziei penale nr. 1332/R din data de 16 octombrie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.A. împotriva deciziei penale nr. 1332/R din data de 16 octombrie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 24 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3245/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3279/2013. Penal → |
|---|
