ICCJ. Decizia nr. 3245/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3245/2013
Dosar nr. 2868/1/2013
Şedinţa publică din 23 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 407 din 26 octombrie 2011 Tribunalul Constanţa în Dosarul penal nr. 6016/118/2011, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpatul E.S., pentru infracţiunea de trafic de droguri de risc, la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 Iit. a) teza a Il-a şi b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale pe durata unui termen de încercare de 4 ani; stabilit conform art. 82 C. pen.
În baza art. 71 C.pen a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a constatat că pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii se suspendă şi executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 359 C. proc. pen. a pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C.pen, privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în termenul de încercare stabilit.
În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpatul I.E., pentru infracţiunea de trafic de droguri de risc, la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiţionata a executării pedepsei principale pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 82 C. pen.
În baza art. 71 C. pen a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a constatat că pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii se suspendă şi executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 359 C. proc. pen. a pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C. pen, privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în termenul de încercare stabilit.
În baza art 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 118 lit. b) C. pen. a dispus confiscarea specială a cantităţii de 191,4 grame rezină de cannabis, respectiv 4,9 grame rezină de cannabis, conţinând tetrahidrocannabinol (THC), depusa la Camera de Corpuri Delicte din cadrul I.G.P.R., Direcţia de cazier Judiciar şi Evidenţă Operativă, în baza dovezii din 19 martie 2010, în vederea distrugerii.
În baza art. 18 din Legea nr. 143/2000 a obligat inculpaţii E.S. şi I.E. la plata contravalorii operaţiunii de distrugere a drogurilor rămase în urma analizelor de laborator.
În baza art. 189 C. proc. pen. a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiţiei în favoarea Baroului Constanta a sumei de 300 RON pentru doamna avocat S.M.
În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul E.S. la plata sumei de 700 RON, iar pe inculpatul I.E., la plata sumei de 900 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Întrucât existau informaţii că, I.E. s-ar ocupa de procurarea de rezină de cannabis au fost autorizaţi doi investigatori sub acoperire şi un colaborator pentru a strânge date şi informaţii privind activitatea infracţională desfăşurată de acesta.
La data de 2 martie 2010, investigatorul sub acoperire M.G. a obţinut o întâlnire cu inculpatul I.E., în parcarea complexului comercial C.P.M. din Constanţa, în vederea realizării operaţiunii de vânzare-cumpărare a unei bucăţi de haşiş pe care o are disponibilă.
În jurul orei 17:00, inculpatul I.E. a venit la locul stabilit, la volanul unui autoturism de teren marca X1 şi după ce a coborât, s-a întâlnit cu investigatorul şi colaboratorul la intrarea în complexul sus amintit.
Împreună cu cei trei, au revenit Ia autoturism, inculpatul urcând la volan, iar investigatorul sub acoperire şi colaboratorul pe bancheta din spate.
La scurt timp, a intervenit o echipa de poliţişti din cadrul B.C.C.O. Constanţa, care în prezenţa martorului asistent, la volan a fost identificat inculpatul I.E., iar pe cotiera dintre scaunele din faţă, s-a descoperit o bucată de substanţă solidă de culoare maro, cu miros specific de rezină de cannabis, ambalată într-o folie transparentă din material plastic.
Inculpatul a recunoscut imediat că, în folie se află ambalat haşiş şi îl are de la o persoană numită S., pe care ar avea posibilitatea să o contacteze.
În aceste condiţii, lucrătorii de poliţie s-au deplasat în zona A.S. Constanţa, unde în urma unui mesaj dat de inculpatul I.E., în jurul orei 18:30 s-a prezentata inculpatul E.S.
Întrebat dacă are cunoştinţă despre bucata de haşiş descoperită asupra inculpatului I.E., inculpatul E.S. a declarat că a primit-o de la un individ numit N., în contul unei sume de 400 euro pe care i-o datora. A arătat că este consumator de rezină de cannabis şi întrucât a observat că marfa respectivă nu era de bună calitate, i-a dat-o lui I.E. să o vândă, urmând să primească ulterior bani sau bunuri în schimbul acesteia.
Substanţa descoperită asupra inculpatului I.E. a fost supusă unei constatări tehnico-ştiinţifice, iar prin raportul din 4 martie 2010 întocmit de Laboratorul de Analiza şi Profil al Drogurilor din cadrul B.C.C.O. Constanţa s-a stabilit că, bucata de substanţă de culoare maro, ambalată în folie transparentă din plastic era constituită din 196,8 grame rezină de cannabis, drog de risc.
Audiat fiind, în cursul urmăririi penale, inculpatul E.S. a declarat că este consumator ocazional de droguri şi a primit de la o persoană numită N., în contul unei datorii de 400 de euro, o bucată de haşiş, care în urma cântăririi a constatat că are 212 grame.
La jumătatea lunii februarie 2010, E.S. l-a cunoscut pe inculpatul I.E. care s-a recomandat E. şi discutând despre posibilitatea de a câştiga bani, cei doi s-au înţeles ca I.E. să încerce să vândă rezină de cannabis, urmând ca în acest fel E.S. să recupereze cel puţin suma de 400 de euro, în contul căreia primise substanţa.
În scopul vânzării, Ia data de 28 februarie 2010, E.S. i-a remis Iui I.E. cantitatea de rezină de cannabis pe care o mai avea.
La data de 1 martie 2010, simţind nevoia de a fuma, E.S. i-a cerut telefonic lui I.E. să îi dea câteva grame de haşiş, din cantitatea pe care i-o înmânase anterior. În jurul orelor 22:00, în timp ce se afla împreună cu martora L.M.V. şi cu numita H.A., E.S. a primit de la coinculpaţi o bucăţică de rezină de cannabis, învelită în folia unui pachet de ţigări. Restul cantităţii din aceeaşi substanţă a rămas în continuare la I.E. în vederea vânzării.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Constanţa, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul greşitei individualizări a pedepselor aplicate celor doi inculpaţi.
Instanţa de apel a apreciat că, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul E.S., criticile parchetului sunt întemeiate în parte, în sensul că pentru reeducarea acestuia şi realizarea prevenţiei generale, sunt întrunite cerinţele pentru aplicarea art. 861 şi urm. C. pen., scopul pedepsei putând fi atins chiar fără executarea acesteia în regim de detenţie, dar în condiţiile suspendării sub supraveghere.
Pentru inculpatul I.E. s-a apreciat că cerinţele art. 72 C. pen. pot fi îndeplinite numai prin executarea pedepsei în regim de detenţie.
În consecinţă, prin decizia penală nr. 21/P din 28 februarie 2012 Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Constanţa împotriva sentinţei penale nr. 407 din 26 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 6016/118/2011.
În baza art. 382 alin. (2) C. proc. pen. a desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi, rejudecând:
1. În baza art. 861 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului E.S. pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit în condiţiile art. 862 C. pen.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen. a dispus ca inculpatul E.S. să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de munca;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existente.
Datele prevăzute Ia lit. b), c) şi d) se vor comunica Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa.
În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului E.S. asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. a căror nerespectare determină revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a constatat suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.
A înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen. pentru inculpatul E.S.
2. A înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., art. 71 alin. (5) C. pen., art. 359 C. proc. pen. pentru inculpatul I.E., urmând ca pedeapsa principală de 3 ani închisoare să fie executată în regim privativ de libertate, în condiţiile art. 57 C. pen.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
În baza art. 189 C. proc. pen. suma de 375 RON reprezentând onorarii apărători desemnaţi din oficiu s-a stabilit a fi avansate din fondurile Ministerului Justiţiei în favoarea Baroului Constanţa.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs peste termen inculpatul I.E. A arătat că sunt îndeplinite cerinţele legale pentru declararea căii de atac peste termen, având în vedere că e lipsit de Ia toate termenele de judecată şi de Ia pronunţare, iar mandatul a fost pus în executare în data de 20 aprilie 2013. Inculpatul a invocat, în principal, cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 5 C. proc. pen., solicitând casarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei la prima instanţă, întrucât în perioada desfăşurării procesului s-a aflat în executarea unei pedepse cu închisoare în Suedia. Mai mult decât atât inculpatul nu a fost niciodată citat la domiciliul său din Suedia, deşi autorităţile judiciare au cunoscut, încă de la început, că domiciliul său nu se află în România, astfel că era necesară efectuarea procedurii cu străinătatea.
În subsidiar, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând menţinerea modalităţii de individualizare cu suspendarea condiţionată a pedepsei, aşa cum a dispus instanţa de fond.
Înalta Curte, analizând decizia penală recurată, atât prin prisma criticilor formulate de recurent, cât şi conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că recursul inculpatului este întemeiat în parte, în sensul celor ce urmează:
Sub aspectul termenului de declarare a recursului, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condiţiile privind admisibilitatea recursului peste termen, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 388 C. proc. pen. raportat la art. 365 C. proc. pen., conform cărora partea care a lipsit atât la toate termenele de judecată cât şi la pronunţare poate declara recurs peste termen, dar nu mai târziu decât 10 zile de la data, după caz, a începerii executării pedepsei sau a începerii executării dispoziţiilor privind despăgubirile civile.
Din datele dosarului rezultă că inculpatul nu a fost prezent la nici un termen de judecată şi nici la pronunţare, a fost încarcerat în vederea executării mandatului la data de 20 aprilie 2013, iar recursul a fost formulat la data de 26 aprilie 2013, deci nu mai târziu de 10 zile de la data începerii executării pedepsei.
În ceea ce priveşte motivele de recurs, Înalta Curte va avea în vedere cazurile de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen. anterior modificărilor aduse prin Legea nr. 2/2013, în raport de data pronunţării deciziei recurate.
Într-o primă critică, raportată la cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 5 C. proc. pen., inculpatul a învederat că în perioada desfăşurării procesului s-a aflat în executarea unei pedepse cu închisoare în Suedia, astfel că judecata nu putea avea loc în lipsa sa, fiind arestat în altă cauză.
Critica nu este fondată întrucât nu există nicio probă la dosar din care să rezulte că la data judecării cauzei în apel inculpatul s-ar fi aflat în executarea unei pedepse cu închisoarea în Suedia.
În dosarul de urmărire penală şi chiar în decizia de apel se face referire la o posibilă astfel de situaţie în care s-ar putea afla inculpatul, dar nu există nici un act care să ateste perioada de detenţie. Mai mult, chestionat sub acest aspect în recurs, în declaraţia pe care inculpatul a consimţit să o dea, acesta a fost evaziv, nu a putut indica nici data la care a părăsit ţara, nici infracţiunea pentru care a fost condamnat, menţionând că a executat o pedeapsă privativă de libertate deoarece nu a plătit un impozit, iar perioada executării pedepsei de doi ani o situează între anii 2010-2012, deşi în martie 2010 era în ţară, luându-i-se o declaraţie în prezenta cauză în cursul urmăririi penale.
Deşi nu o indică în mod distinct, inculpatul formulează şi o altă critică ce s-ar putea încadra în cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 21 C. proc. pen., respectiv judecarea cauzei atât la fond cât şi în apel cu lipsă de procedură în ceea ce-l priveşte, întrucât autorităţile judiciare aveau cunoştinţă că domiciliază în Suedia, însă nu a fost citat decât în România.
Nici această critică nu este fondată.
Conform dispoziţiilor art. 188 alin. (3) C. proc. pen., în caz de schimbare a adresei arătate în declaraţia inculpatului, acesta este citat la noua sa adresă numai dacă a încunoştinţat organul de urmărire penală ori instanţa de judecată de schimbarea intervenită sau dacă organul judiciar apreciază pe baza datelor obţinute potrivit art. 180 C. proc. pen. că s-a produs o schimbare de adresă.
În cursul urmăririi penale, singura adresă pe care inculpatul a indicat-o, în prezenţa unui avocat, a fost aceea din Constanţa, str. B.C.
Toate verificările efectuate la Evidenţa Populaţiei au relevat aceeaşi adresă pe care a indicat-o şi inculpatul.
Într-adevăr, la un moment dat, astfel cum rezultă din procesul-verbal întocmit la 22 februarie 2011, din verificările efectuate a rezultat că apartamentul de la adresa inculpatului a fost vândut în luna octombrie 2010, iar noul proprietar a comunicat că inculpatul s-ar putea afla în Suedia.
Din verificările ulterioare s-a stabilit că inculpatul s-ar putea afla în Suedia, în A., care este o suburbie a municipalităţii G. având 40000 de locuitori, astfel că adresa inculpatului nu a putut fi identificată,
În aceste condiţii, în mod corect, instanţele au procedat la aplicarea dispoziţiilor art. 177 alin. (4) C. proc. pen., conform cărora „dacă nu se cunoaşte adresa unde locuieşte inculpatul şi nici locul său de muncă, citaţia se afişează la sediul consiliului local în a cărei rază teritorială s-a săvârşit infracţiunea”.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că nu sunt motive de casare a hotărârii cu trimitere spre rejudecare.
Înalta Curte reţine, însă, ca fondată, critica subsidiară privind greşita individualizare a pedepsei (art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.).
Este de observat că în cauză s-a reţinut, ca situaţie de fapt, că inculpatul E.S. a fost cel care a procurat cantitatea de 212 gr. rezină de cannabis, încercând să vândă prin intermediul inculpatului I.E. cantitatea de 196,8 gr.
Ambii inculpaţii sunt fără antecedente penale, iar probele îl indică pe inculpatul E.S. ca instigator al activităţii infracţionale (instigare absorbită în autorat), astfel că o diferenţă de tratament juridic între cei doi în sensul dispus în apel, respectiv suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pentru inculpatul E.S. şi executare în detenţie pentru inculpatul I.E. apare vădit disproporţionată.
În aceste condiţii, Înalta Curte apreciază că orientarea către o pedeapsă cu suspendarea condiţionată, conform art. 81 C. pen., astfel cum a fost dispusă de prima instanţă, este în măsură să asigure scopul preventiv şi educativ al pedepsei, răspunzând mult mai eficient art. 72 C. pen. şi art. 59 C. pen.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul inculpatului şi va casa în parte decizia pronunţată în apel, numai în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului I.E.
În baza art. 81-82 C. pen. se va dispune suspendarea condiţionată a pedepsei de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 5 ani.
Se vor pune în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării.
Conform art. 71 alin. (5) C. pen. se va dispune şi suspendarea pedepsei accesorii.
Inculpatul va fi pus de îndată în libertate dacă nu este arestat în altă cauză.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului, onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu urmând a fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul peste termen declarat de inculpatul I.E. împotriva deciziei penale nr. 21/P din 28 februarie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Casează în parte decizia penală recurată şi rejudecând:
În baza art. 81 C. pen. dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale de 3 ani închisoare aplicată inculpatului I.E. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Fixează termen de încercare pe o durată de 5 ani, conform art. 82 C. pen.
Pune în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. dispune suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 75 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3239/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3271/2013. Penal → |
|---|
