ICCJ. Decizia nr. 3327/2013. Penal. Dare de mită (art. 255 C.p.). Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3327/2013

Dosar nr.525/103/2012

Şedinţa publică din 30 octombrie 2013

Asupra recursului de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 89/P din 3 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Neamţ în Dosarul 525/103/2012 s-a dispus: Condamnarea inculpatului: B.V.E., pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 şi 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., art. 74 Iit. c) şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., la pedeapsa de 2 luni, închisoare.

Condamnarea aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 6¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000, la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 34 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul B.V.E. va executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani, închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei principale exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 86⁵ C. pen., art. 85 C. pen., s-a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei sub supraveghere de 3 ani, închisoare, dispusă prin decizia penală nr. 3245 din 26 septembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 16937/3/2008.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani, închisoare, în pedepsele componente de:

- 6 luni, închisoare, aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 48 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a art. 74 lit. a) şi c) C. pen.;

- 6 luni, închisoare, aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 27 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a art. 74 lit. a) şi c) C. pen.;

- 1 lună închisoare, aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen.;

- 3 ani, închisoare, aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen., raportat la art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 şi 3 ani, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a lit. b) C. pen.

În temeiul art. 86⁵ alin. (1) şi art. 85 alin. (1) C. pen. art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele concurente de 2 luni închisoare şi 2 ani închisoare, aplicate în această cauză, cu pedepsele de 6 luni închisoare, 6 luni, închisoare, 1 lună, închisoare, şi 3 ani, închisoare, urmând ca inculpatul B.V.E. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza ll-a lit. b) C. pen.

În temeiul 86⁵ alin. (2) C. pen., art. 86¹-86² C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei principale de 3 ani, închisoare, şi a pedepsei accesorii sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 5 ani.

În temeiul art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul B.V.E. se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

- se va prezenta, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanta;

- va anunţa, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- va comunica şi justifica schimbarea locului de muncă;

- va comunica informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă.

Conform art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ şi art. 86⁵ C. pen. privind revocarea şi anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

S-a constatat că inculpatul a fost asistat de avocat ales.

În temeiul art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 1.000 RON, cheltuieli judiciare avansate în urmărirea penală şi în primă instanţă de fond.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a avut în vedere următoarea situaţie de fapt:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., Serviciul Teritorial Bacău, s-a dispus trimiterea în judecată B.V.E., pentru săvârşirea infracţiunilor de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 şi 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că Ie-a promis ofiţerilor de poliţie judiciară T.G.C. şi A.A. câte 10.000 dolari SUA pentru a omite să menţioneze în procesul-verbal de percheziţie mai multe date pe care acesta le considera compromiţătoare şi îi pot fi defavorabile în analiza ce urmează a fi făcută cu ocazia finalizării dosarului în care este cercetat de D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Neamţ şi cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 6¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că i-a promis ofiţerului de poliţie judiciară T.G.C. suma de 10.000-15.000 euro, pentru a interveni pe lângă procurorul de caz, T.C.P., să nu fie trimis în judecată, ori să fie disjunsă cauza faţă de el şi să fie trimisă la o instanţă din Judeţul Constanta.

Cauza a fost înregistrată la această instanţă cu nr. 525/103/2012 din 1 februarie 2012.

La termenul din 26 septembrie 2012, s-a consemnat cererea inculpatului formulată prin apărător în sensul judecării cauzei în procedura simplificată prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen. S-a consemnat declaraţia inculpatului că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare, că îşi însuşeşte probele administrate în urmărirea penală şi că nu solicită administrarea de probe în cercetarea judecătorească şi în temeiul art. 320¹ C. proc. pen. a fost admisă cererea inculpatului B.V.E.

Analizând probele administrate în urmărirea penală, declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului precum şi susţinerile părţilor conform dispoziţiilor art. 320¹ alin. (2), raportat la art. 340 şi art. 431 C. proc. pen., se reţin următoarele împrejurări:

La data de 1 septembrie 2011, denunţătorii T.G.C. şi A.A., având calitatea de ofiţeri de poliţie judiciară, delegaţi pentru a efectua o percheziţie informatică asupra unor suporturi de stocare a datelor ce au fost ridicate de la domiciliul inculpatului B.V.E. din municipiul Constanţa, în cadrul Dosarului penal nr. 44 D/P/2008 al D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Neamţ, dosar instrumentat de către procurorul T.C.P., având calitatea de procuror şef birou al Biroului Teritorial Neamţ din cadrul D.I.I.C.O.T., au sesizat faptul că inculpatul Ie-a promis oferirea unor sume de bani pentru a omite să menţioneze în procesul-verbal de percheziţie mai multe date pe care acesta le considera compromiţătoare şi Ie-a promis o altă sumă de băni pentru a-şi exercita influenţa pe lângă procurorul de caz din cadrul dosarului al D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Neamţ.

Astfel, din probe rezultă că la data de 30 august 2010, cu ocazia efectuării percheziţiei informatice, în cadrul unei discuţii ce a avut loc între cei doi ofiţeri de poliţie şi inculpatul B.V.E., acesta din urmă Ie-a spus că le oferă câte 10.000 dolari SUA, pentru ca denunţătorii să nu menţioneze în procesul-verbal de percheziţie mai multe date pe care acesta le considera compromiţătoare şi îi pot fi defavorabile în analiza probatorie ce urmează a fi făcută cu ocazia finalizării dosarului în care este cercetat.

Cu aceeaşi ocazie, învinuitul B.V.E. i-a promis denunţătorului T.G.C. că îi va da suma de 10.000-15.000 euro, pentru a interveni pe lângă procurorul de caz, T.C.P., să nu fie trimis în judecată în cadrul Dosarului penal nr. 44 D/P/2008 al D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Neamţ, ori să fie disjunsă cauza faţă de el şi să fie trimis în judecată peste un an sau doi ani.

Se reţine în cauză că în Dosarul penal nr. 44D/P/2008 al D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Neamţ s-au efectuat cercetări de către procurorul şef T.C.P., faţă de învinuitul B.V.E. , precum şi faţă de alte persoane pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire sau aderare la un grup infracţional, falsificare a instrumentelor de plată electronice, deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor electronice de plată şi accesarea, fără drept a unui sistem informatic, prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003, art. 24 şi 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 42 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În instrumentarea urmăririi penale în acest dosar, cu ocazia unei percheziţii domiciliare efectuate la domiciliul învinuitului B.V.E. au fost identificate şi ridicate mai multe bunuri, respectiv medii de stocare date (hard-disk, laptop, memory stick, etc). Totodată, au fost identificate şi ridicate astfel de bunuri şi de la alte persoane inculpate în cadrul aceluiaşi dosar penal.

Prin ordonanţa nr. 44D/P/2008 din 23 august 2010, comisarul de poliţie T.G.C., ofiţer de poliţie judiciară în cadrul B.C.C.O. Bacău, Serviciul de Combatere a Criminalităţii Organizate Neamţ a fost delegat pentru „efectuarea percheziţiilor sistemelor informatice şi a suporturilor de stocare a datelor informatice”.

Prin ordonanţa nr. 44D/P/2008 din 27 august 2010, subinspectorul de poliţie A.A., ofiţer de poliţie judiciară în cadrul B.C.C.O. laşi, Serviciul de Combatere a Criminalităţii Informatice a fost delegat pentru „efectuarea percheziţiilor sistemelor informatice şi a suporturilor de stocare a datelor informatice”.

Pe data de 30 august 2010, inculpatul B.V.E. a fost citat să se prezinte la sediul D.I.I.C.O.T, Biroul Teritorial Neamţ în vederea efectuării percheziţiei informatice asupra bunurilor ridicate de la domiciliul său.

Inculpatul s-a prezentat pe data de 30 august 2010, fiind însoţit de apărătorul ales. În cadrul unor discuţii purtate cu ofiţerul de poliţie judiciară T.G.C., acesta din urmă i-a rezervat inculpatului B.V.E. şi apărătorului acestuia câte o cameră la pensiunea „U.” din municipiul P.N., judeţul Neamţ.

În după-amiaza zilei de 30 august 2010, au fost desigilate mediile de stocare ridicate de la domiciliul învinuitului B.V.E. şi au fost lansate programele de copiere a datelor, după care denunţătorii T.G.C., A.A. şi B.V.E., împreună cu alţi ofiţeri de poliţie s-au deplasat la restaurantul pensiunii „U.” unde au servit masa. Cu această ocazie, învinuitul B.V.E. Ie-a spus ofiţerilor de poliţie judiciară T.G.C. şi A.A. că le oferă câte 10.000 euro pentru a nu consemna toate datele ce s-ar afla pe mediile de stocare asupra cărora se efectua percheziţia informatică.

În dimineaţa zilei de 31 august 2010, activitatea de cercetarea penală a fost reluată la sediul D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Neamţ. Iniţial, au asistat la procedură şi apărătorul ales al învinuitului B.V.E. precum şi un martor asistent, ulterior rămânând în încăpere doar inculpatul B.V.E. şi ofiţerii de poliţie judiciară T.G.C. şi A.A.

Pe parcursul activităţii procedurale, ofiţerii de poliţie judiciară au început să identifice pe unul din mediile de stocare (memory stick) date care erau de natură să îl incrimineze pe inculpatul B.V.E. în cadrul Dosarului nr. 44D/P/2008 al D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Neamţ.

Constatând că inculpatul B.V.E. încearcă o „apropiere” de ei, ofiţerul de poliţie judiciară T.G.C. a pornit un mijloc de înregistrare audio (reportofon), fără a-l anunţa pe colegul sau A.A. despre acest fapt.

Din cuprinsul acestei înregistrări audio efectuată în condiţiile menţionate rezultă elemente relevante faţă de B.V.E. în sensul ca a încercat să îi determine pe cei doi ofiţeri de poliţie judiciară să nu consemneze toate elementele cu valoare probatorie în procesul-verbal de percheziţie informatică, urmând să discute toate detaliile într-un alt loc, deoarece inculpatul nu avea încredere să discute în încăperea în care se aflau, astfel:

„B.V.E.: Păi hai să discutăm! Discutăm (...) (neinteligibil) (...) Eu nu am (...) chiar nu am încredere! Asta-i clădire comunistă! (...) B.V.E.: Da! Are microfoane! B.V.E.: Da mă! Astea-s toate cărţile care sunt pe stick-ul ăla (...) A.A.: Îs aceleaşi? B.V.E.: Da! Pentru că eu le-am copiat pe toate dintr-un mail (...) A.A.: Da! B.V.E.: Şi de fiecare dată când intram pe ăla (...) se (...) (neinteligibil) (...) şi-aicea! B.V.E.: Bă! Lasă-le bă dracu aşa, bă! Că nu le caută nimeni, băi, fratele meu! Asta chiar e nebunie ce faci! Tu să tai toate alea albe (...) sunt destule zic eu! Nu? Ce importanţă au că sunt (...) o sută sau o sută zece? Âă?

B.V.E.: Dă-le dracului! Fă cum vrei! Oricum o s-avem discuţia la masă, da" dă-o naibii! Chiar te chinui (...) înjură-n.n. j (...) Pe cuvânt! înţeleg că vrei să-ţi faci datoria da" (...) B.V.E.: Dacă spui că sunt majoritatea salvate, lasă-le naibii! Sunt salvate şi gata! A.A.: (...) (neinteligibil) (...) B.V.E.: Chiar te chinui aiurea! Vezi ce mai e pe-acolo”.

Ulterior, în după-amiază zilei de 31 august 2010, cei trei s-au deplasat la restaurantul pensiunii „U.” pentru a servi masa, iar deplasarea a fost efectuată cu autoturismul ofiţerului de poliţie judiciară T.G.C.

Şi în acest context, se reţin precauţiile inculpatului B.V.E., care a solicitat ofiţerilor de poliţie judiciară, denunţători să-şi aşeze telefoanele pe o masă aflată pe terasa restaurantului, situaţie care rezultă din următoarele pasaje de înregistrare: „T.G.C.: Mi-am uitat telefonul în maşină! B.V.E.: Lasă-I acolo mai bine! T.G.C.: Ăă? B.V.E.: Dacă nu-i urgent, lasă-l mai bine acolo. T.G.C.: Să nu sune careva: Dacă vrei îl las pe terasă. Dacă (...) ai vreo (...) reţinere.B.V.E.: Păi, de asta (...) (neinteligibil) (...) A.A.: Lăsaţi că o să îl las pe terasă.”

În urma acestor precauţii, având siguranţa că discuţiile nu puteau interceptate, învinuitul B.V.E. a încercat să îi convingă pe cei doi ofiţeri de poliţie judiciară să nu consemneze toate datele identificate cu ocazia percheziţiei informatice, promiţându-Ie că le va da o sumă de bani în schimbul acestui lucru, această propunere a inculpatului rezultând din următoarele transcrieri: „B.V.E.: Cât putem să (...) oprim de-acolo? Că ceva tre" să oprim! Nu putem să dăm la domnul procuror tot (...) (neinteligibil) (...) Totuşi (...) T.G.C.: Adică (...) nu putem să (...) să-l arătăm B.V.E.: Da. Nu ştiu (...) Zi-i tu numai! Cât poţi? Cât de mult putem să-i arătăm (...) (neinteligibil) (...) B.V.E.: Lăsăm vreo (...) zece pagini, nouă-zece pagini de alea să nu fie (...) Că (...) interpre (...) Nouă, zece pagini de phising, eu zic să ie lăsăm să fie. Nu?”

Ofiţerul de poliţie judiciară T.G.C. a continuat discuţia pe această temă cu învinuitul B.V.E. pentru a aprecia cât de importante erau datele respective identificate. Constatând această disponibilitate manifestată a ofiţerului de poliţie judiciară, inculpatul B.V.E. Ie-a propus acestora să le dea câte 1.000 euro în termen de o lună de zile, însă denunţătorul T.G.C. a avansat suma de 10.000 euro. În finalul acestor discuţii, inculpatul B.V.E. a promis celor doi ofiţeri de poliţie că le va da câte 10.000 dolari SUA în termen de un an de zile. Totodată, inculpatul a ţinut să precizeze că el este o persoană de încredere, că a mai procedat în acest mod şi în alte situaţii, stabilind să nu discute la telefon despre acest aspect, cum rezultă din următoarele înregistrări: „B.V.E.: Da" să fie şi ceva acolo (...) T.G.C.: îhî (...) B.V.E.: (...) Să nu piardă (...) (neinteligibil) (...) Dom"le! Că sunt multe, că sunt puţine (...) Nu (...) Nu s-ar pune problema la tine! Nu?: T.G.C.: Bun. Şi ce garanţie are asta? B.V.E.: Eu vă prop (...) T.G.C.: Da" dacă n-avem încredere (...) Bun. B.V.E.: Eu nu vreau (...) Adică e bine să mă ajuţi în continuare. Pe lângă el. Şi (...) vă propun momentan, într-o lună de zile (...) maxim o lună de zile (...) aşa (...) să (...) să (...) Dacă vreţi o mie de euro fiecare. Şi tu (...) în măsura în care (...) mai poţi să mă ajuţi mai departe pe lângă el (...) vorbe bune şi aşa (...) Mai trebuie continuat ce spun eu. În definitiv, că-ţi dau ţie, că dau în partea astalaltă (...) tot aia e. De fapt e mai bine aşa. Tu cu ce crezi că poţi să mă ajuţi mai departe? B.V.E.: Eu te cred. Eu te cred (...) Dar (...) atâta am în momentul acesta (...) aşa. Şi după aia, da. Şi în momentul în care vom vedea un produs sau (...) aşa (...) îţi mai dau. Aă (...) Momentan ţi-am zis (...) Nu ştiu. Nici nu (...) sume foarte mari de bani. Că (...) Pe bune. Doi îs unu! (...) (neinteligibil) (...) mii de euro (...) Tre" să mai dau şi nişte bani la avocat (...) În măsura asta (...) O să întrebi tu. Da" Ia tine, oricum (...) La tine ţi-i aduc cu mai multă siguranţă. La tine partiţia cum e datată (...) Ştiu că eu am zis c-o manevrez cu (...) T.G.C.: Eu zic că (...) mai îmi dai zece (...) (neinteligibil) (...) B.V.E.: Da. T.G.C.: Nimic pe telefoane cum ţi-am zis. B.V.E.: Nu. O să ne-ntâlnim (...) faţă-n faţă când vin aici data viitoare şi atunci eu am să (...) aşa (...) Şi cu timpul o să vi-l arăt şi pe el. T.G.C.: Telefonul îl ai aici (...) (neinteligibil) (...) noi vorbim şi după aia (...) ne vedem şi noi. B.V.E.: Reduceţi ce-aţi găsit în calculator şi cu asta m-ajuţi. Şi după aia (...) aşa (...) în viitor, cât timp stă dosarul la (...) instanţă. Atât. Ti-am zis. (...) (neinteligibil) (...) T.G.C.: Ăă (...) B.V.E.: Dacă aveam vreo urgenţă, treceam marţi şi rezolvam şi gata. A.A.: Păi, da. B.V.E.: Da. O să am în continuare. Dacă sunt liber. De ce nu? Să ai încredere în mine, că îmi dau cuvântul meu de om. Dacă nu mă înşfacă procurorul (...) (neinteligibil) (...) Şi restul o fac eu. Reduceţi de acolo listele astea! A.A.: (...) (neinteligibil) (...) B.V.E.: Reduceţi! Cât îi? Reduceţi aia! Lăsaţi pagini! Lăsaţi ceva pentru (...) Că nu (...) T.G.C.: M-ajuţi acolo, dacă se poate. (...) (neinteligibil) (...) şi mie! T.G.C.: Îţi dau 80% jos. B.V.E.: Da. 80% jos, stăm bine. N-o să-ţi pară (...) Chiar n-o să-ţi pară rău. Eu n-am unde să fug. Deci, eu, nu (...) n-am ce să-ţi cer. T.G.C.: Ba da. Stai liniştit! B.V.E.: Dacă n-aş fi căzut, da. Fugeam prin (...) (neinteligibil) (...) în recurs. Da? T.G.C.: Ştiai că m-apăs pe el.

B.V.E.: Eu te cred. Dar (...) n-am s-o fac. Că (...) nu (...) nu fac pentru ai mei. De aia n-am fugit Fiindcă nu vreau să fii (...) (neinteligibil) (...) A.A.: (...) (neinteligibil) (...) B.V.E.: Nu fug. Stai liniştit! Sunt un om de cuvânt dacă ţi-am spus (...) bine (...) Nici nu pot să-mi dau cuvântul care nu pot să mi-l ţin. Pentru că nu ţine neapărat de mine.T.G.C.: (...) (oftează-n.n.) (...) Hai să (...)! Auzi! B.V.E.: Ajută-mă (...)! Aşa ca să mă pui (...) Nu (...) M-aş fi vrut cu siguranţă în viaţă. Ce-ţi promit, este că, cum (...) fac (...) zâng. După aia, eu am spus-o, fac bani şi ani banul, (...) (neinteligibil) (...) vin şi aduc. El când m-o chemat (...) nu vin pe whisky şi un suc. Când m-a chemat, staţi liniştiţi atunci (...) B.V.E.: Într-un an. Că într-un an, sigur am banii. Nici nu mă gândesc. Cum am zis, eu am (...) (neinteligibil) (...) A.A.: Nu. Păi. Şi vrei să fie (...) B.V.E.: Da" dolari. T.G.C.: (neinteligibil) (...) Nu? B.V.E.: Dolari, da? T.G.C.: Dolari. Da. B.V.E.: Bine. T.G.C.: Să nu uiţi să (...) (neinteligibil) (...) mai încolo. B.V.E.: Să fie trecută (...) Să nu-mi bagi (...) (neinteligibil)”.

Astfel, pe parcursul aceleiaşi discuţii, inculpatul B.V.E. i-a propus ofiţerului de poliţie judiciară T.G.C. să îi dea acestuia suma de 10.000-15.000 euro pentru a interveni pe lângă procurorul de caz, T.C.P. să nu îl trimită în judecată sau sa disjungă cauza faţă de el şi să tergiverseze soluţionarea acesteia un an sau doi, în cadrul Dosarului nr. 44D/P/2008. Învinuitul B.V.E. a afirmat că şi trimiterea dosarului pentru a fi judecat la Constanţa, unde are domiciliul, ar fi un lucru bun pentru el: „B.V.E.: îhî! Deci, cam asta. Şi (...) ţi-am zis: în măsura în care mă poţi să mă ajuţi pe filieră în (...) într-o (...) chestiune umană. O să continue. Trimitere în judecată nu sunt şanse să nu fiu trimis. Că dacă, tu poţi să spui că poţi să rezolvi chestia asta, atunci e vorba de altceva. Că în contul e (...) îţi dau bani. Că tu îi vei da în partea ailaltă (...) Şi asta e. B.V.E.: Ştii? Merg cu avocatul. Nu interesează. Deci, eu (...) dacă poţi să mă ajuţi să nu mă trimită în judecată (...) Sau să-mi facă o disjungere să mă trimită mai încolo. Sau aşa (...) Să se mai amâne. Îl Ştii? Cum se pot. (...) Să stea dosarul un an-doi pe la el. Atunci, îţi pot oferi. Uite (...) zece mii (...) cinşpe mii (...) Cu siguranţă.

Pentru că banii, oricum ăştia se duc. Normal. B.V.E.: Informativ. Ca să nu am acolo (...) ăsta rău (...) Şi după aia, ţi-am zis (...) de (...) Dacă tu poţi să mă ajuţi pe mine, să nu mă trimită în judecată pentru (...) (neinteligibil) (...) alt dosar, ar fi minunaţi Da" tu (...) ai vreo şansă? Sincer. Ai vreo şansă la chestia asta? T.G.C.: Sincer îti răspund. B.V.E.: îî? T.G.C.: (...) (neinteligibil) (...) B.V.E.: Ştiu. Da" crezi că poţi să influenţezi? T.G.C.: Pot! B.V.E.: Poţi? T.G.C.: Pot. B.V.E.: Da. Atunci (...) Dacă poţi chestia asta (...) B.V.E.: Ţi-am zis: Zece mii, aşa o (...) (neinteligibil) (...) Deci, ştiu că (...) Pentru că nu sunt curat. T.G.C.: îhî! B.V.E.: Deci, ideea e să nu mă trimită în judecată. Dacă nu mă trimite în judecată. (...) (neinteligibil) (...) reţinut (...) zece pentru început. Ţi-am zis. Probabil că ai vrea să (...) (neinteligibil) (...) pentru (...) pentru tine. Pentru (...) complicitate. De aia (...) (neinteligibil) (...) Dacă tu poţi să (...) Gândeşte-te dacă poţi să faci chestia asta! Pentru mine (...) Da" ai cuvântul meu de onoare. Păi, nu prea are chestia ăsta (...) de masa asta şi (...) rămân de (...) (neinteligibil) (...) şi eu o să mă ţin de cuvânt. Că n-am de ales. Nu am de gând să mai scot şi chestia asta. Gândeşie-te bine dacă poţi! Dacă nu se poate (...) Eu nu pot să te duc să (...) să spun că pot să-ţi dau banii odată. Pentru că (...) nu prea (...) pot! (...) (neinteligibil) (...) Dacă (...) se poate, frate! (neinteligibil) B.V.E.: Minim zece mii. Deci, nu-i vorba (...) Da" chiar nu-mi (...) pun. Deci, nu (...) Pun zece mii deodată la (...) anuI. B.V.E.: Am uitat cum îi (...) Important ar fi doar (...) Stai să-ţi spun! Aa! Sunt (...) ţi-am zis. Totul e compensat mereu de tine. Că mă ajuţi. Sau măcar dac-ajunge dosarul la Constanţa.T.G.C.: E foarte greu. Să-ţi promit ceva şi să (...) vii după aceea. Bă! De ce l-am săpat pe omu" ăla. Că i-am promis şi (...) Uite, Bă! Cum s-a schimbat. B.V.E.: Nu. Nu se va ajunge! Nu dacă-ţi promit! Ce-ţi promit (...) într-o lună maxim. Nu pot să rezolv (...) Nu pot (...) (neinteligibil) (...) Şi ţie personal (...) (neinteligibil) (...) Îţi cer să (...) Nu mai vreau să (...) (neinteligibil) (...) îţi cer să (...) stai pe loc cu procurorul şi să (...) în ce măsură poţi tu, cu discreţie, fără să-şi dea seama, cu (...) chestie (...) aşa. Să-I faci să (...) îmi dea articolul optâşpe sau (...) să nu mă bage la treizeci şi noua, cu grupul de crimă organizată.” Ulterior, acestor discuţii, cei trei au revenit Ia sediul D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Neamţ unde au fost listate documentele aferente percheziţiei informatice efectuate în care, conform înţelegerii, au fost consemnate doar o parte din datele identificate în urma activităţii procedurale.

În dimineaţa zilei de 1 septembrie 2010 ofiţerii de poliţie judiciară T.G.C. şi A.A. l-au informat pe procurorul şef T.C.P. asupra celor discutate cu inculpatul B.V.E. în ziua precedentă şi a fost sesizată D.N.A., Serviciul Teritorial Bacău, fiind pusă la dispoziţia organelor de urmărire penală şi înregistrarea audio realizată de către denunţătorul T.G.C. pe data de 31 august 2011.

La data de 16 septembrie 20.10, inculpatul B.V.E. s-a prezentat la sediul D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Neamţ, însoţit de apărătorul ales, avocat P.D. În urma unor convorbiri telefonice purtate anterior de învinuitul B.V.E. cu denunţătorul T.G.C., acesta Ie-a rezervat o cameră Ia pensiunea „U.”. După ce au discutat cu procurorul şef T.C.P., cei doi s-au întâlnit cu T.G.C. la pensiunea „U.”. Discuţiile purtate de cei trei au fost înregistrate în baza autorizaţiei din 2 septembrie 2010 emise de Tribunalul Bacău. Pe terasa restaurantului s-a discutat despre procurorul şef T.C.P. şi actele de urmărire penală pe care acesta le efectua în dosar, după care inculpatul B.V.E. i-a solicitat denunţătorului T.G.C. să discute doar ei doi, în incinta restaurantului. „B.V.E.: Hai! Intrăm puţin împreună înăuntru? T.G.C.: Hai! B.V.E.: (...) (se adresează Iui P.D.-n.n.) (...) Mergem noi doi puţin înăuntru.”

După ce a rămas doar împreună cu denunţătorul T.G.C., inculpatul B.V.E. i-a precizat acestuia că promisiunea făcută cu privire la remiterea sumelor de bani este fermă şi a cerut detalii cu privire Ia posibilitatea disjungerii cercetărilor faţă de el şi înaintarea dosarului penal la Constanţa.

„B.V.E.: Bă! Rămâne cum am stabilit. (...) Bă! Ăsta are de gând să facă vreo chestie? Să propună vreo arestare, ceva? T.G.C.: Băi! Eu din câte ştiu, nu. Că dacă i s-a respins la prima. B.V.E.: Nu mai poate. A făcut (...) T.G.C.: Bă există o posibilitate. Da" (...) după cum a recitat-o, e o aşa (...) micuţă. Doar dacă (...) sparge dosarul şi să îl trimită (...) în altă parte şi cred că (...) cred c-ar fi Constanţa. După mine. B.V.E.: Şi crezi că vrea să spargă dosarul? T.G.C.: Există o posibilitate. Acum (...) om" vedea. B.V.E.: Da" (...) tu ai mai vorbit cu el despre mine? Despre asta (...) Ce (...) Ce are de gând? T.G.C.: I-am zis că eşti băiat bun, că colaborezi, că mai (...) discutăm una, alta (...) Că ne mai ajuţi cu treburi. B.V.E.: Şi ce-a zis? T.G.C.: A zis că: Da? Bine. Daţi-i bătaie! B.V.E.: Nimic. E ok băiatul ăla. Rămâne cum am stabilit cu chestia aia, într-un an, maxim (...) Rămâne cum am stabilit. T.G.C.: îhî! B.V.E.: Da" cum a fost discuţia de Constanţa? Să trimită dosarul la Constanţa? T.G.C.: Păi n-a fost de (...) Constanţa. Dar nu văd altă (...) soluţie să-l trimită (...) în ţară, în altă parte, că (...) De ce? B.V.E.: Nu. Da" a zis el vreodată? S-a pronunţat-vreodată aşa! T.G.C.: N-a pomenit de Constanţa. B.V.E.: Da" a zis ceva c-ar putea să-l trimită ia (...) (neinteIigibil) (...) T.G.C.: E posibil să-l trimită. Şi (...) logic fiind, unde să-l trimită? B.V.E.: În judecată? Sau să-l trimită la alt procuror? T.G.C.: Disjungere şi să (...) plece în altă parte, dosarul. Nu? B.V.E.: Aşa i-a zis? T.G.C.: Păi, altfel cum? B.V.E.: Nu. Poa" să-l trimită cu totul, mă. T.G.C.: Sau (...)sau cu totul. B.V.E.: Disjungere (...) să-mi facă mie. Eu asta aş vrea. Să-mi facă disjungere mie, separată. Da" (...) nu cred c-o să se poată. Şi aicea, nu cred c-o să fie de acord. T.G.C. De ce? E imposibil legal? Sau de ce? B.V.E.: E posibil legal. Da. T.G.C.: Îl? B.V.E.: Numai dac-o să vrea. E posibil legal. Cum să nu. T.G.C.: Da. Păi, eu întrebam dacă e imposibil legal.

B.V.E.: Aa! Nu. E posibil legal. T.G.C.: Este posibil. Adică (...) Băi! Şanse sunt. Ţi-am zis. Trebuie (...) lucrat pe partea ailaltă. B.V.E.: Pe mine asta mă interesează. Să nu mă trimită pe grup de crimă organizată şi (...) Eu ştiu dacă are de gând să facă asta? Nu ştiu. Chiar nu ştiu (...) ce are el de gând. Probabil, săptămâna viitoare, o să aflu să-mi zică ce vrea să facă, ce are de gând. T.G.C.: Îhî! T.G.C.: Îhî! (...) (face o pauză de 10 secunde-n.n.) (...) Promisiunea făcută (...) trebuie onorată. Ştii? Aia e (...) chestia. B.V.E.: Care mi-a făcut-o mie? T.G.C.: Care ai făcut-o tu. B.V.E.: Da. Da, da, da. Aia, da, măi T.G.C.: Aia-i treaba.B.V.E.: Aia. Da. Da" nu i-a mai zis nimic de ea sau aşa (...) T.G.C.:Î (...) î! Asta este.”

La data de 9 decembrie 2010 procurorul şef T.C.P. a solicitat Tribunalului Neamţ efectuarea în cauză a unei noi percheziţii informatice asupra suporturilor de memorie ridicate de la învinuitul B.V.E., în cadrul Dosarului nr. 44/D/P/2008. La aceeaşi dată, la sediul D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Neamţ s-au prezentat inculpatul B.V.E. şi apărătorul acestuia, avocatul P.D.

Pentru efectuarea percheziţiei informatice a fost delegat ofiţerul de poliţie judiciară T.G.C. prin ordonanţa nr. 44D/P/2008 din 9 decembrie 2010. Cei doi s-au întâlnit cu ofiţerul de poliţie judiciară T.G.C., în curtea instituţiei şi-au solicitat acestuia să şteargă datele de pe suportul de memorie (memorystick) arătând că în caz contrar vor fi suspiciuni legate de corectitudinea primei percheziţii informatice. Totodată, au spus că ei nu vor recunoaşte niciodată faptul că au existat discuţiile anterioare referitoare Ia faptul că în prima percheziţie informatică nu au fost consemnate toate datele identificate. Aceste discuţii au fost înregistrate de ofiţerul de poliţie judiciară T.G.C. cu un mijloc audio propriu, relevante fiind următoarele înregistrări: „T.G.C.: Nu ştiu dacă acceptă să tragem de timp (...) cum ai zis tu (...) îi chemăm şi pe ăsta de la laşi (...) da (...) A zis că-mi dă un răspuns, se gândeşte şi-mi spune (...) înţelegi? B.V.E.: Se duce la laşi? T.G.C.: Se gândeşte şi-mi spune! B.V.E.: Dar la laşi ce tot face? O fi în vacanţă (...)? Trebuie să fie bolnav. T.G.C.: Cu ce? B.V.E.: Să nu mai vină deloc! T.G.C.: Să nu mai vină? Da" crezi că are vreo importanţă dacă vine sau dacă nu vine?

B.V.E.: Păi cine poate să facă în afară de tine expertiza? într-o altă situatie! B.V.E.: Mai e vreunul prin Iaşi? T.G.C.: Mai sunt la Bacău (...) B.V.E.: Păi ce crezi că are ăsta de gând să facă? T.G.C.: Nu ştiu mă, să-mi (...) (înjură-n.n.) (...) ţi-am zis (...) sunt derutat complet! Mai ales după (...) treaba asta (...) T.G.C.: Să-mi bag picioarele, nici nu ştiu ce să fac! B.V.E.: Dar tu nu poţi să vorbeşti cu el între patru ochi? Să-i spui: Frate, las-o dracu"! Adică eşti în intimităţile alea cu el, sau nu? T.G.C.: Sunt (...) apropiat faţă de el, da r(...) îţi dai seama că nu am cum să-l influenţez la modul ăsta să-i, să-i zic: Gata (...) „can"t up” (...) ştii? P.D.: De pe stick? T.G.C.: A? Cum dracu"? B.V.E.: Să ştergi tot de pe el (...) dai CTRL+ALT+DELETE, da-s multe, în (...) foloseşte un cuvânt vulgar (...) mea! P.D.: Era bine să-l ştergi (...) cum e la date, şterge-le pe toate! Tot ce-i pe (...) că pe hard nu contează câte, că ştii că nu erau foarte multe (...) în plus faţă de ce (...) B.V.E.: Erau chiar puţine, câteva chestii, ştii ce erau, alea (...) log-urile de Internet Explorer (...)! G.C.: Tu eşti nebun! Cum dracii" să (...) să fac treaba asta cu stick-ul? Dar din moment ce s-au găsit prima dată la o contraexpertiză (...) îţi dai seama că mi-am dat foc? B.V.E.: Păi şi aşa dacă nu le ştergi nu e acelaşi lucru (...)? P.D.: Nu-ti dai foc? Tot m dai foci B.V.E.: Aşa stai şi (...) T.G.C.: Nu ştiu ce (...) (înjură-n.n.) (...) să fac! P.D.: Aşa (...) nu ştiu (...) spunem că ăla de la Iaşi, ca ăla mi-a făcut expertiza la stick! Ăla l-a copiat la el în laptop? T.G.C.: Eu ştiu? îl are, nu-l are! B.V.E.: A? T.G.C.: Eu. ştiu, îl are, nu-l are! B.V.E.: CTRL, ALT şi DELETE! (...) (neinteligibil) (...) Dacă ai şters stick-ul, am scăpat! Şi tu scapi! Dom"le, asta era! P.D.: Nu erau, erau, Le-a şters ăla de la laşi! Asta este! B.V.E.: Dacă găseşte alea în plus, am pus-o amândoi! T.G.C.: îmi bag (...) (înjură-n.n) (...) B.V.E.: încearcă să faci asta! T.G.C.: (...) de unde şi cum i-a venit lui pe chelie treaba asta! B.V.E.: Hard-ul ăla e (...) stick-ul e de 1 Giga, se şterge în maxim 3 minute (...) tot ce-i pe el! El se pricepe la calculatoare? Ha? T.G.C.: El mai pricepe, da. B.V.E.: încearcă să-l ameţeşti puţin, bagi mai întâi hard-ul (...) după (...) (neinteligibil) (...) T.G.C.: Bai, dar eu să-mi (...) îmi (...) B.V.E (...) (neinteligibil) (...) de se poate şterge de pe stick tot ce era, nu mai (...) CTRL, ALT (...) P.D.: (...) (neinteligibil) (...) numai dacă îl bagă (...) (neinteligibil) (...) dacă nu găseşte nimic (...) (neinteligibiI) (...) B.V.E.: (...) şi o să tragă de mine (...) P.D.: (...) şi n-are cum să dovedească! T.G.C. Nu ştiu mă, să-mi bag (...) (înjură-n.n.) (...) că e, e chestie de, de „brăţări” la mine! Pe tine te doare în bască, dar eu am familie, am asta (...) B.V.E.: (...) Ce crezi, că mie îmi plac „brăţările”? Sau ce?T.G.C.: Nu ştiu (...) să-mi bag picioarele! Sunt foarte (...)! B.V.E.: Fă chestia asta şi scăpăm cu toţii, ascultă la mine, că (...) (neinteligibil) (...) Nu ştiu, nu cunosc, n-am învăţat, nu ştiu (...) Eu oricum nu zic, eu nu zic nimic, ascultă la mine! Eu şi să-mi facă şi vreo (...) (neinteligibil) (...) eu nu zic nimic! O să încerce probabil cu amândoi, să ne tragă! Nu te apuca, orice ar fi, să zici ceva că ne ducem dracu" (...) T.G.C.: Să-mi bag (...) (înjură) (...) B.V.E.: Asta cu cărţi e nimic (...) Asta, dacă-i D.N.A. sau asta, ne-am dus, de nu ne mai vedem noi câte zile vom avea noi! Deci, încearcă să ştergi stick-ul (...) şi avem şanse mari! Pe „hard” (...) P.D.: Noi nu recunoaştem nimic (...) nu recunoaştem nimic din tot ce-a fost, nu găseşte nimic, nu găseşte nimic (...) nu recunoaştem nimic, spunem că (...) o să ne luăm de hârtiile (...) ne luăm de alea (...) B.V.E.: Dar tu fă chestia astea, când purtam discuţii, îti aminteşti că pe stick erau 90% din lucruri (...) P.D.: (...) (neinteligibil) (...) B.V.E.: O să găsească mai mult pe hard şi pe hard o spui: Dom "Ie n-am făcut alea (...) Ştii la ce sunt? Pe Internet Explorer, nu ştiu dacă îţi aminteşti, iţi intră foarte multă „Istorie” din aia (...) Mail-uri accesate şi cu cârduri (...) alea nu ai ce să le faci! N-ai cum să le ştergi pe alea, imposibil! Aia n-ai cum, dacă ştii (...) CTRL, ALT şi DELETE şi la revedere, alea nu Ie mai găseşte după aia dacă dai (...) în istoric! P.D.: Dai CTRL-ALT-DELETE, îl laşi în bară şi după aia te ocupi repede de hard! B.V.E.: Nu ştiu, vedem, fii atent un pic (...) T.G.C.: Hai că mai vedem!”

La data de 10 decembrie 2010, au fost efectuate alte acte procedurale în prezenţa învinuitului B.V.E. şi a avocatului P.D., de această dată în una din încăperile în care îşi desfăşoară activitatea D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Neamţ, iar aceştia nu au făcut afirmaţii referitoare la distrugerea unor probe din dosar ori la înţelegerile anterioare, precizând, că au suspiciuni că discuţiile purtate în acea încăpere pot fi înregistrate. Singurul care a făcut referire la distrugerea suportului de memorie (memory stick) a fost avocatul P.D., care a vorbit în şoaptă în acest sens. Discuţiile purtate de cei trei au fost înregistrate în baza ordonanţei provizorii nr. 71/P/2010 din 9 decembrie 2010, ora 11:00, confirmată prin încheierea nr. 700 din 13 decembrie 2010 a Tribunalului Bacău. „B.V.E.: Cum mai e cu (...) moraIul? T.G.C.: (...) (oftează-n.n.) (...) Nu se vede? Pe mine? Moralul? B.V.E.: Păi eu n-am, (...) P.D.: Nu, Ia (...) domnul! T.G.C.: A, la domnul? Ce să zic (înjură-n.n.) (...) P.D.: Cred că a făcut ca trenul aseară!

T.G.C.: El ca el dar eu (...) îţi dai seama! B.V.E.: S-a luat de tine? S-a luat tare de tine? T.G.C.: S-a luat tare (...) Eu ştiu ce să zic. Ce să zic (...)? M-a întrebat de ce e atâta şi atuncea era atâta. B.V.E.: Şi ce-a spus? T.G.C.: Astea au fost criteriile de căutare băgate acuma, atunci au fost mai puţine, ştiam mai puţine (...) Na! Am dat-o ca să nu apară dubios, ştii? B.V.E.: Cardurile unde sunt? Carduri sau astea? Carduri sau astea, unde sunt? B.V.E.: Da" eu zic că, la un control mai amănunţit, nu cred că mai rămâne în funcţie ăsta! P.D.: V., stai, taci din gură, că cine ştie ce microfon are şi (...) B.V.E.:Hm (neinteligibil) (...) Da" trebuie să aibă autorizaţie. P.D.: E interzis (...) B.V.E. Supravegherea mediului ambiental. Şi aia trebuie să se obţină în baza unor probe. Şi din câte ştiu eu, dacă îl supraveghează pe domnul comisar, trebuie obţinut la înalta (...) De D.N.A. la Înalta Curte. Nu, D.? P.D.: Adevărat! B.V.E.: Nu ştiu, că s-a schimbat acuma legea. T.G.C.: Bun, bine, asta-i (...) treaba iniţială, care (...) mă rog. Dar ce dracu" fac până acuma? În (...) faza asta, în momentul ăsta, în situaţia asta? P.D.: (...) (vorbeşte în şoaptă-n.n.) (...) Ai grijă, stricăm stick-ul cumva. T.G.C.: Ha?P.D.: (...) (vorbeşte în şoaptă-n.n.) (...) Dacă vor cere a treia expertiză, să nu mai găsească nimic pe stick. Să-I stricăm dracului că-i acuma în faţa noastră. T.G.C.: Eşti nebun la cap! Este imaginea, mă! P.D.: N-ai cum! Imaginea (...) T.G.C.: Cum dracu să-l strici?! Dacă este imaginea!? B.V.E.: N-ai cum, n-ai cum (...) T.G.C.: N-ai cum să-l mai strici. P.D.: Da, clar. Da T.G.C.: Şi acuma (...) şi, în plus, nu ştiu dacă, cumva, există imagine de la prima percheziţie. Asta nu ştiu.B.V.E.: Pentru că n-ai făcut-o tu. T.G.C.: Că n-am făcut-o eu, a făcut-o colegul. E posibil să existe. Înţelegi? Aicea chiar îi belea, să (...) să stric stick-ul în momentul acesta. Şi pentru ce? P.D.: Dă-I dracu", că oricum n-are ce! T.G.C.: Pentru ce? (...) (înjură-n.n.) (...) B.V.E.: Oricum, nu-i cine ştie ce pe stick-ul ăla! T.G.C.: Ha? B.V.E.: Oricum, nu-i cine ştie ce pe stickul ăla! T.G.C.: Ce-ai spus? B.V.E.: Nu-i cine ştie ce pe stick-ul ăla T.G.C.: Aaa, nu-i cine ştie ce. Să-mi (...) (înjură-n.n.) (...)”.

La data de 23 mai 2011, prin rezoluţia nr. 71/P/2010, s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de învinuitul B.V.E. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de dare de mită prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 şi 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 şi cumpărare de influenţă prevăzută de art. 6¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000. Infracţiunile săvârşite se probează prin următoarele mijloace de probă:

Faptele reţinute în sarcina inculpatului, astfel cum sunt stabilite şi descrise în considerentele de mai sus, au fost dovedite în cauză cu următoarele mijloace de probă administrate în urmărirea penală: - denunţurile formulate de T.G.C. şi A.A.; - declaraţiile martorilor denunţători: T.G.C.; A.A.; - declaraţiile martorului T.C.P.; - documente din cadrul Dosarului penal nr. 44/D/P/2008 al D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Neamţ; - procese-verbale de redare a convorbirilor ambientale sau convorbirilor telefonice, planşe fotografice; - declaraţiile învinuitului B.V.E.; - procesul-verbal de prezentate a materialului de urmărire penală.

În drept, se reţine că fapta inculpatului B.V.E., care le-a promis ofiţerilor de poliţie judiciară T.G.C. şi A.A. câte 10.000 dolari SUA pentru a omite să menţioneze în procesul-verbal de percheziţie mai multe date pe care acesta le considera compromiţătoare şi îi pot fi defavorabile în analiza ce urmează a fi făcută cu ocazia finalizării dosarului în care este cercetat de D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Neamţ, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 şi 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

De asemenea, fapta inculpatului B.V.E., care i-a promis ofiţerului de poliţie judiciară T.G.C. suma de 10.000-15.000 euro, pentru a interveni pe lângă procurorul de caz, T.C.P., să nu fie trimis în judecată, ori să fie disjunsă cauza faţă de el şi să fie trimis în judecată peste un an sau doi ani, sau cauza să fie trimisă la o instanţă din judeţul Constanţa, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 6¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000; cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce s-a aplicat inculpatului B.V.E. pentru faptele de dare de mită şi de cumpărare de influenţă reţinute în sarcina sa, în cadrul criteriilor prevăzute de dispoziţiile art. 72 C. pen., se au în vedere: gradul de pericol social abstract al faptelor, configurat prin limitele de pedeapsă cuprinse între 6 luni şi 5 ani, închisoare, respectiv, între 2 şi 10 ani, închisoare; gradul de pericol social concret al faptelor, împrejurările în care a acţionat inculpatul reţinând în acest sens şi faptul că rezoluţia infracţională a inculpatului a fost susţinută şi prin actele denunţătorilor care s-au implicat într-un mod considerabil în derularea acţiunilor inculpatului atunci când în data de 31 august 2010 s-au deplasat împreună cu inculpatul cu autoturismul ofiţerului de poliţie judiciară T.G.C. pentru a lua masa de prânz la pensiunea „ U.”, din Piatra Neamţ, sau în data de 16 septembrie 2010 când acelaşi denunţător Ie-a rezervat o cameră inculpatului şi apărătorului acestuia la aceiaşi pensiune, pentru că inculpatul a pretins să discute într-un alt loc decât la sediul Parchetului; urmările efective ale faptelor inculpatului care nu au influenţat asupra cercetării penale în Dosarul nr. 44/D/P/2008, dar şi faptul că inculpatul are antecedente penale, aceste elemente de individualizare fiind de natură să conducă instanţa în stabilirea unor pedepse pentru infracţiunile concurente orientate spre minimul special prevăzut în textul sancţionator.

În acelaşi timp, reţinând conduita bună şi poziţia procesuală sinceră şi de regret manifestată în tot timpul procesului penal, se stabilesc în favoarea acestuia circumstanţe atenuante în condiţiile art. 74 lit. c) şi art. 76 alin. (1) C. pen., urmând a se coborî pedeapsa aplicată sub minimul special.

Prin urmare, reţinând considerentele analizate anterior, a fost condamnat inculpatul B.V.E. pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 şi 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., art. 74 lit. c) şi, art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., la pedeapsa de 2 luni, închisoare.

A fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 6¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000, la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 34 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul B.V.E. va executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

Având în vedere că în antecedenţă inculpatul este condamnat definitiv de către Tribunalul Bucureşti, secţia a Il-a penală, prin sentinţa penală nr. 458 din 28 septembrie 2009 în Dosarul nr. 16937/3/2007, definitivă prin decizia nr. 3245 din 26 septembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 86¹ C. pen.

În temeiul art. 86⁵ C. pen., art. 85 C. pen., s-a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei sub supraveghere de 3 ani închisoare, dispusă prin decizia penală nr. 3245 din 26 septembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 16937/3/2008 şi în consecinţă:

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani, închisoare, în pedepsele componente de: 6 luni închisoare, aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 48 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a art. 74 lit. a) şi c) C. pen.; 6 luni închisoare, aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 27 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a art. 74 lit. a) şi c) C. pen.; 1 lună închisoare, aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen.; 3 ani închisoare, aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen., raportat la art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 şi 3 ani, şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a lit. b) C. pen.

În temeiul art. 86⁵ alin. (1) şi art. 85 alin. (1) C. pen. art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele concurente de 2 luni închisoare şi 2 ani închisoare, aplicate în aceasta cauză, cu pedepsele de 6 luni închisoare, 6 luni închisoare, 1 lună închisoare şi 3 ani închisoare, descontopite anterior, urmând ca inculpatul B.V.E. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a lit. b) C. pen.

Cu privire la modalitatea de executare a acestei pedepse rezultante:

Instanţa a reţinut vârsta tânără a inculpatului, faptul că are studii superioare ce conferă un potenţial de reeducare sporit, este necăsătorit, este angajat pentru perioadă nedeterminată şi are o conduită corespunzătoare la locul de muncă, aşa cum rezultă din adeverinţa emisă de SC V.A. SRL, înregistrată Ia Registrul Comerţului, astfel cum s-a reţinut după prezentarea materialului de urmărire penală şi în instanţă a manifestat o atitudine procesuală sinceră şi cooperantă, precum şi pericolul social mediu a infracţiunilor ce se reţin în sarcina inculpatului, încât având în vedere deopotrivă aceste elemente obiective şi subiective pozitive, rezultă temeiuri clare că scopul pedepsei ce se aplică în cauză poate fi realizat şi fără executarea efectivă, fiind evident că o privare de libertate a inculpatului ar fi inutilă, faţă de garanţiile de reeducare pe care le prezintă vârsta tânără a acestuia, nivelul superior de studii, precum şi atitudinea sa sinceră şi de regret manifestată în timpul procesului penal.

Astfel, fiind îndeplinite cerinţele art. 86¹, dar şi ale 86⁵ alin. (2) şi art. 85 alin. (1) C. pen. şi reţinând că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpat astfel că, chiar fără executarea pedepsei rezultante acesta nu va mai săvârşi alte infracţiuni, s-a aplicat în favoarea inculpatului beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei sub supraveghere.

În consecinţă, în temeiul 86⁵ alin. (2) C. pen., art. 86¹-86² C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei principale de 3 ani, închisoare, şi a pedepsei accesorii sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 5 ani.

În temeiul art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul B.V.E. se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

- se va prezenta, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Neamţ; - va anunţa, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; - va comunica şi justifica schimbarea locului de muncă; - va comunica informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

Conform art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ şi art. 86⁵ C. pen. privind revocarea şi anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

S-a constatat că inculpatul a fost asistat de avocat ales.

În temeiul art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul B.V.E., corespunzător culpei sale procesuale, să plătească în favoarea statului suma de 1.000 RON, cheltuieli judiciare avansate în urmărirea penală şi în primă instanţă de fond.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., Serviciul Teritorial Bacău.

Procurorul a înţeles să critice sentinţa apelată sub următoarele aspecte:

Un prim motiv de nelegalitate constă în greşita reţinere în favoarea inculpatului B.V.E. a circumstanţei atenuante judiciare prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 şi 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 în cazul aplicării dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.

În cazul aplicării dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., comportarea sinceră în cursul procesului, constând în recunoaşterea săvârşirii faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei, apreciem că nu poate fi valorificată ca circumstanţă atenuantă judiciară prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., întrucât recunoaşterii săvârşirii faptelor nu i se poate acorda o dublă valenţă juridică.

Dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. pot fi aplicate concomitent cu dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., numai atunci când se constată existenţa unei alte atitudini a inculpatului după săvârşirea infracţiunii decât comportarea sinceră în cursul procesului, dintre cele prevăzute în art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

Instanţa a motivat reducerea pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mita prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 şi 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 prin aceea că „reţinând conduita bună şi poziţia procesuală sinceră şi de regret manifestată în tot timpul procesului penal”.

Poziţia de recunoaştere a faptei, valorificată de inculpat prin prisma dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., în raport cu dispoziţiile art. 72 C. pen., nu justifică reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute în art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. şi nici reducerea pedepsei.

S-a apreciat că nu se impunea reducerea pedepsei aplicată inculpatului, prin aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., avându-se în vedere că inculpatul a beneficiat de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen.

În acelaşi sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 754 din 15 martie 2012.

Motiv de netemeinicie în strânsă legătură cu motivul de nelegalitate invocat anterior este şi pedeapsa prea mică aplicată inculpatului B.V.E. pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 şi 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

S-a apreciat că faţă de circumstanţele reale şi personale ale inculpatului, contextul comiterii faptelor, pedeapsa de 2 luni închisoare dispusă pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 şi 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 faţă de dispoziţiile art. 72 C. pen., este oricum mult prea blândă pentru realizarea funcţiilor sale de constrângere, de reeducare, precum şi scopului prevăzut în art. 52 C. pen.

Fapta inculpatului B.V.E. care a promis ofiţerilor de poliţie judiciară T.G.C. şi A.A. câte 10.000 dolari SUA pentru a omite să menţioneze în procesul-verbal de percheziţie mai multe date pe care acesta le consideră compromiţătoare şi îi puteau fi defavorabile în analiza ce urma a fi făcută cu ocazia finalizării dosarului în care era cercetat de D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Neamţ prezintă un grad sporit de pericol social.

A considerat că instanţa nu a avut în vedere gravitatea faptei comise, modalitatea concretă de comitere, a urmărilor pe care Ie-a produs, impactul în rândul comunităţii, persoana inculpatului, cunoscut cu antecedente penale.

La individualizarea judiciară a pedepselor, instanţa trebuia să ţină seama de dispoziţiile art. 72 C. pen. şi, de asemenea avea obligativitatea motivării minuţioase a procesului de individualizare a pedepsei.

Activitatea de individualizare judiciară a pedepselor aplicate în cazul săvârşirii infracţiunilor de corupţie reprezintă, o responsabilitate deosebită a instanţelor de judecată, prin prisma angajamentelor asumate de România, a aşteptărilor societăţii faţă de finalitatea actului de justiţie, dar şi a schimbării unor mentalităţi şi deprinderi.

Însumând toate aceste argumente pentru analiza atât a periculozităţii sociale a faptei săvârşite, cât şi a situaţiei personale a inculpatului s-a apreciat că pedeapsa închisorii aplicată acestuia pentru infracţiunea de dare de mită nu-şi poate atinge scopul prevăzut de art. 52 alin. (1) C. pen.

S-a arătat că sentinţa apelată este nelegală şi în ceea ce priveşte neaplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. pentru, săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă prevăzută de art. 6¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Inculpatului B.V.E. i s-a aplicat o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. Pedeapsa pentru infracţiunea menţionată este închisoarea de la 2 Ia 8 ani.

La termenul din 26 septembrie 2012 inculpatul a solicitat ca judecarea cauzei să aibă loc conform prevederilor art. 320¹ C. proc. pen. în sensul că a recunoscut faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Deşi cererea inculpatului de judecare a cauzei conform procedurii simplificate a fost admisă, instanţa nu a dat eficienţă prevederilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. în sensul pronunţării unei hotărâri de condamnare cu reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, nu a motivat în nici un fel şi nici nu a mai reţinut în dispozitivul hotărârii de condamnare prevederile art. menţionat.

S-a invocat şi netemeinicia sentinţei penale în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei rezultante aplicate inculpatului B.V.E.

Având în vedere că în antecedenţă inculpatul este condamnat definitiv de către Tribunalul Bucureşti, secţia a Il-a penală, prin sentinţa penală nr. 458 din 28 septembrie 2009 în Dosarul nr. 16937/3/2007, definitivă prin decizia nr. 3245 din 26 septembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, s-a apreciat că o pedeapsă tot cu suspendare, chiar şi sub supraveghere, nu este suficientă.

În raport de criteriile de individualizare judicaire a pedepselor prevăzute Ia art. 72 C. pen., gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite, atitudinea procesuală a inculpatului, persoana acestuia, s-a apreciat că scopul preventiv şi educativ al pedepselor astfel cum este definit la art. 52 C. pen. nu poate fi atins decât prin executarea acesteia în regim de detenţie.

Modalitatea în care inculpatul B.V.E. a comis infracţiunile pentru care a fost cercetat şi ulterior a fost trimis în judecată demonstrează gradul ridicat de pericol social al infracţiunilor deduse judecaţii, criteriu prevăzut la art. 72 C. pen. La aceasta se adaugă şi antecedenţa penală a inculpatului.

Inculpatul B.V.E. a promis ofiţerilor de poliţie judiciară T.G.C. şi A.A. câte 10.000 dolari SUA pentru a omite să menţioneze în procesul-verbal de percheziţie mai multe date pe care acesta le considera compromiţătoare şi îi pot fi defavorabile în analiza ce urmează a fi făcută cu ocazia finalizării dosarului în care este cercetat de D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Neamţ şi i-a promis ofiţerului de poliţie judiciară T.G.C. suma de 10.000-15.000 euro, pentru a interveni pe lângă procurorul de caz, T.C.P., să nu fie trimis în judecată, ori să fie disjunsă cauza faţă de el şi să fie trimis în judecată peste un an sau doi ani, sau cauza să fie trimisă la o instanţă din judeţul Constanţa.

Prin atitudinea sa de folosire abuzivă şi discreţionară, în dispreţul normelor de drept şi a moralei, a încercării de a influenţa autorităţile prin reprezentanţii săi legali, încercarea de a-i corupe şi de a le cumpăra influenţa, faptul că a avut reprezentarea că o autoritate a statului ar putea fi aservită intereselor sale personale, prin toate acestea inculpatul a adus un prejudiciu de imagine autorităţilor statului.

S-a considerat că se impune o abordare dialectică a tuturor criteriilor de individualizare, fără a se sublinia, cu precădere faptul că inculpatul este tânăr, are studii superioare, aspecte care, în principiu, în cazul infracţiunilor de corupţie, nu au neapărat valoarea unor circumstanţe atenuante, mai ales atunci când infractorul a profitat de aceste realităţi pentru a-şi disimula comportamentul infracţional sau a-şi asigura realizarea scopului ilicit propus; în acest context apreciem ca deosebit de utilă analiza scopului şi a mobilului infracţiunii în fiecare cauză în parte, tocmai pentru a realiza o adecvare corespunzătoare a pedepsei.

Astfel, pentru ca pedeapsa aplicată să fie în măsură să-şi atingă scopul pentru care a fost instituită şi în condiţiile în care pedeapsa închisorii cu suspendare s-a dovedit deja a fi ineficientă, s-a apreciat că s-ar impune ca pedeapsa ce s-ar aplica inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită să fie majorată iar modalitatea de executare să fie cu executare efectivă în regim închis.

În concluzie, s-a considerat că instanţa nu a făcut o apreciere temeinică a dispoziţiilor art. 72 C. pen., aplicând inculpatului o pedeapsă care nu-şi atinge scopul aşa cum este definit în art. 52 C. pen. referitor la faptul că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni. Prin aplicarea pedepsei se urmăreşte prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, prin executarea pedepsei urmărindu-se formarea unei atitudini corecte faţă de munca, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială.

Curtea examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate cât şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, a constatat că apelul procurorului este fondat, fiind admis în următoarele limite:

Curtea a constatat că prima instanţă, în urma analizei probelor administrate în cauză, a reţinut o situaţie de fapt corespunzătoare adevărului şi a stabilit o încadrare juridică corectă a faptelor supuse judecăţii.

De asemenea prima instanţă a apreciat corect temeinicia probelor în acuzare administrate în cursul urmăririi penale, pronunţând legal şi temeinic o soluţie de condamnare a inculpatului pentru faptele ce au format obiectul acuzaţiilor în prezentul proces penal.

Motivul de apel relativ la greşita reţinere a dispoziţiilor art. 74 lit. c) C. pen. în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului intimat B.V.E. s-a apreciat că este fondat.

În condiţiile aplicării în speţă a dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., reţinerea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. nu mai poate fi valorificată ca reprezentând circumstanţe atenuate judiciare, deoarece ar însemna ca aceleiaşi situaţii de drept să i se acorde o dublă valenţă juridică. Dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. pot coexista cu dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., numai atunci când art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. reflectă o altă atitudine favorabilă inculpatului, după săvârşirea infracţiunii, alta decât comportamentul sincer.

În atare condiţii, sentinţa apelată a fost reformată, în sensul înlăturării aplicării dispoziţiilor art. 74 lit. c) şi 76 alin. (1) lit. e) C. pen. reţinute în favoarea inculpatului în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. şi, în consecinţă s-a majorat pedeapsa aplicată pentru comiterea aceastei fapte la un cuantum situat între limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor reduse cu o treime, conform art. 320 alin. (7) C. proc. pen., ţinând cont, evident de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Sentinţa apelată este, s-a reţinut că este defectuoasă, în perspectiva omisiunii reţinerii dispoziţiilor art. reţinerii dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 6¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Având în vedere că intimatul inculpat a înţeles să se prevaleze de procedura simplificată de prevederile de art. 320¹ C. proc. pen., instanţa de fond avea obligaţia de a reţine prevederile dispoziţiile textului menţionat faţă de toate infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare al instanţei, respectiv şi faţă de infracţiunea prevăzută de art. 6¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000, urmând ca pedeapsa aplicată pentru această faptă să se situeze în limitele prevăzute de legiuitor reduse cu o treime, conform art. 320 alin. (7) C. proc. pen.

Cât priveşte modalitatea de individualizare a pedepsei principale rezultante aplicate inculpatului B.V.E., obţinută ca urmare a aplicării dispoziţiilor referitoare la concursul de infracţiuni şi anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, criticată de asemenea de procuror în apelul său, Curtea a considerat că modalitatea de executare aleasă de instanţa de fond privitoare la executare nu este adecvată, necorespunzând funcţiilor de constrângere şi reeducare precum şi scopului preventiv.

Potrivit art. 72 C. pen. Ia stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuşi un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli şi criterii precis determinate.

Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, aşa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanţă.

De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.

Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama, de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.

În acest sens Curtea a apreciat că acţiunile infracţionale ale inculpatului B.V.E. ce au constat în încercarea de corupere, într-o manieră directă sau indirectă, a unor ofiţeri de poliţie judiciară şi a unui procuror, în scopul evitării sau întârzierii tragerii sale la răspundere penală pentru comiterea unor infracţiuni grave (constituire sau aderare la un grup infracţional organizat, deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor electronice de plată şi accesarea unui sistem informatic), precum şi antecedentele penale ale inculpatului care a mai suferit anterior rigorile legii penale pentru comiterea unor infracţiuni de natură similară cu cele pentru care l-au motivat pe inculpat să săvârşească faptele de corupţie supuse judecăţii, sunt elemente care nu pot fi omise şi care trebuiau bine evaluate de către instanţa de fond, în alegerea modalităţii de executare pedepsei rezultante.

Aşa fiind, inculpatul trebuia să ştie că, pe lângă drepturi, are şi o serie de datorii, obligaţii, răspunderi, care caracterizează comportamentul lor în faţa societăţii.

Sub aspectul individualizării pedepsei rezultante obţinută ca urmare a aplicării dispoziţiilor referitoare la concursul de infracţiuni şi anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, s-a apreciat că trebuie efectuată o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ţinându-se cont de gradul de pericol social, în concret al faptelor comise, dar şi de circumstanţele personale ale inculpatului care nu se află la primul contact cu legea penală.

Exemplaritatea pedepsei produce, efecte atât asupra conduitei inculpatului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni.

Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată şi pusă în executare, intensitatea şi generalitatea dezaprobării morale a faptei şi făptuitorului, condiţionează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privaţiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracţiunii şi gradul de vinovăţie a făptuitorului.

Numai o pedeapsă justă şi proporţională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât şi finalitatea acesteia, prevenţia specială şi generală înscrise şi în C. pen. român, art. 52 alin. (1) potrivit căruia „scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni”.

Dar, fireşte, în lumina criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., gravitatea concretă a unei activităţi infracţionale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat şi cuprinzător al tuturor elementelor interne, specifice faptei şi făptuitorului.

Revenind la speţa de faţă, aşa-cum a mai arătat Curtea a subliniat că faptele comise de către inculpatul intimat denotă o periculozitate socială considerabilă, în raport cu activitatea infracţională concretă a acestuia, care a încercat coruperea a doi ofiţeri de poliţie judiciară şi a unui procuror din cadrul D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Neamţ în vederea evitării sau întârzierii tragerii sale la răspundere penală pentru comiterea unor infracţiuni grave, precum şi antecedentele penale ale inculpatului care, anterior, a mai fost condamnat definitiv pentru săvârşirea unor infracţiuni similare cu cele care au făcut obiectul cercetărilor în care au fost implicaţi cei doi ofiţeri de poliţie judiciară şi procurorul D.I.I.C.O.T. faţă de care inculpatul a săvârşit acţiunile infracţionale, Curtea a apreciat că scopul pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, poate fi atins numai prin executarea efectivă a acesteia într-un loc de detenţie.

În raport cu împrejurările concrete de săvârşire a faptelor deduse judecăţii, natura acestora, circumstanţele personale ale inculpatului, care aşa cum s-a mai evidenţiat, a mai suferit rigorile legii penale aplicându-i-se anterior o pedeapsă cu suspendarea executării acesteia sub supraveghere, Curtea a apreciat că scopul educativ-preventiv al pedepsei, în pofida existenţei unor circumstanţe care îl caracterizează pozitiv de pe inculpat şi evidenţiate de instanţa de fond, nu poate fi atins fără executarea acesteia, astfel încât a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 86⁵ alin. (2) C. pen., 86¹-86² şi art. 71 alin. (5) C. pen. referitoare la suspendarea executării pedepsei principale rezultante şi pedepsei accesorii, urmând ca inculpatul să execute aceste pedepse efectiv.

În considerarea celor expuse, în baza art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. Curtea s-a admis apelul declarat de procuror în sensul celor expuse mai sus.

Rejudecând cauza, s-a dispus aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. şi în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 6¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

S-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. c) şi 76 alin. (1) Iit. e) C. pen. reţinute în favoarea inculpatului în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. şi, în consecinţă s-a majorat pedeapsa aplicată pentru această faptă.

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. s-a contopit pedeapsa astfel cum a fost redusă, aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. cu pedeapsa aplicată în cauză pentru infracţiunea prevăzută de art. 6¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în pedeapsa cea mai grea.

S-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 86⁵ alin. (2) C. pen., 86¹-86² şi art. 71 alin. (5) C. pen. referitoare la suspendarea executării pedepsei principale şi pedepsei accesorii, urmând ca inculpatul să execute aceste pedepse efectiv.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

Împotriva deciziei penale mai sus menţionate a declarat recurs inculpatul B.V.E., care prin apărătorul ales, în şedinţa publică din data de 16 octombrie 2013, a depus la dosar motive scrise de recurs, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 9, 14, 17² şi 21 C. proc. pen.

Prin motivele de recurs, inculpatul a invocat, în esenţă, următoarele critici:

Cu privire la pct. 9 al art. 385⁹ C. proc. pen., a criticat decizia pentru nemotivarea corespunzătoare a acesteia;

Cu privire la pct. 14 al art. 385⁹ C. proc. pen., a menţionat că s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport de prevederile art. 320¹ C. proc. pen. şi ale art. 74, 76 C. pen., având în vedere că prin decizia recurată s-a majorat pedeapsa aplicată la fond şi s-a schimbat modalitatea de executare, solicitând reanalizarea probatoriului pentru a dovedi situaţia de fapt şi de drept a. inculpatului;

- Cu privire la pct. 17² al art. 385⁹ C. proc. pen., apărarea a învederat, pe de o parte, că s-au nesocotit prevederile art. 320¹ C. proc. pen. şi ale art. 74 C. pen., prin concluzia la care a ajuns instanţa respectiv, că un inculpat care optează a se judeca în temeiul art. 320¹ C. proc. pen. nu i se mai pot reţine şi circumstanţe atenuante pentru că s-ar da o dublă valenţă, pe care inculpatul nu o merită, deşi legiuitorul a prevăzut-o. În al doilea rând s-a susţinut că s-a omis aplicarea dispoziţiilor art. 36 alin. (1) C. pen., în sensul că pedepsele pentru infracţiunile concurente nu au mai fost contopite, nu s-a descontopit pedeapsa anterioară pronunţată în Dosarul nr. 16937/3/2008 şi nici nu s-a dat eficienţă prevederilor art. 88 C. pen., în sensul că din pedeapsa aplicată inculpatului nu i s-au scăzut 5 luni de arest preventiv şi o zi de reţinere conform ordonanţei de reţinere.

- Cu privire la pct. 21 al art. 385⁹ C. proc. pen., s-a menţionat că inculpatul a lipsit motivat la termenul când s-a judecat cauza, deoarece suferise o intervenţie chirurgicală şi nu se putea deplasa;

Examinând hotărârea atacată atât prin prisma motivelor invocate de inculpat, care se cricumscriu cazurilor de casare prevăzute în art. 385⁹ alin. (1) pct. 9, 14, 17² şi 21 C. proc. pen., cât şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 385⁹ alin. ultim din acelaşi cod, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Potrivit art. 385¹⁰ alin. (1) C. proc. pen., „recursul trebuie să fie motivat.”

Alin. (2) al textului de lege susmenţionat prevede că „motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată”, iar în alin. (2¹) al aceluiaşi text de lege se arată că „în cazul în care nu sunt respectate condiţiile prevăzute în alin. (1) şi (2), instanţa ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385⁹ alin. (3), se iau în considerare din oficiu.”

Întrucât inculpatul nu a motivat recursul în termenul prevăzut în art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va analiza numai criticiie formulate de acesta ce se circumscriu cazurilor de casare care se iau în considerare din oficiu potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen.

Prin urmare, criticiie vizând nemotivarea corespunzătoare a deciziei şi lipsa de la instanţă la termenul fixat pentru judecarea apelului, care se circumscriu cazurilor de casare prevăzute în art. 385⁹ alin. (1) pct. 9 şi 21 nu vor face obiect al analizei prezentului recurs deoarece nu au fost respectate dispoziţiile imperative ale art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen. mai sus invocate.

În ce priveşte cererea vizând, reindividualizarea pedepselor în sensul de a se da o mai mare eficienţă prevederilor art. 320¹ C. proc. pen., de a se reţine circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74, 76 C. pen., şi de a se schimba modalitatea de executare, se constată că este nefondată, întrucât în mod corect instanţa de apel, în raport cu împrejurările concrete de săvârşire a faptelor deduse judecăţii, natura acestora, circumstanţele personale ale inculpatului, care aşa cum s-a mai evidenţiat, a mai fost condamnat, aplicându-i-se anterior o pedeapsă cu suspendarea executării acesteia sub supraveghere, a apreciat că scopul educativ-preventiv al pedepsei, în pofida existenţei unor circumstanţe care îl caracterizează pozitiv pe inculpat şi evidenţiate de instanţa de fond, nu poate fi atins fără executarea efectivă a acesteia.

Se constată că, instanţa de apel a analizat în detaliu situaţia juridică a inculpatului şi situaţia circumstanţelor personale. În mod corect s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. relativ la conduita şi poziţia procesuală a inculpatului şi tot în mod corect Curtea a apreciat că, în principiu, pot fi reţinute circumstanţe atenuante atunci când judecata are loc în procedura simplificată, dar în speţa de faţă, dispoziţiile art. 74 lit. c) C. pen., respectiv conduita ulterioară săvârşirii faptei şi regretul manifestat, în raport de prevederile art. 320¹ nu pot fi reţinute.

Înalta Curte, în acord cu instanţa de apel, apreciază că singura modalitate de executare a pedepsei, care răspunde exigenţelor art. 52 C. pen. este executarea prin privare de libertate, aceasta fiind necesară în raport de conduita inculpatului, de situaţia antecedenţelor sale penale, de faptul că inculpatul a încercat coruperea într-o manieră directă sau indirectă a unor ofiţeri de poliţie judiciară şi a unui procuror în scopul evitării sau întârzierii tragerii sale la răspundere penală pentru comiterea unor infracţiuni grave.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 17² C. proc. pen., raportat la momentul la care au fost formulate motivele de recurs, acest caz de casare poate fi luat în considerare din oficiu, doar dacă a influenţat soluţia în defavoarea inculpatului.

Din înscrisurile aflate la dosar, rezultă că instanţa de apel, a omis să deducă pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului B.V.E., durata reţinerii de 24 ore, din dată de 29 iulie 2010 şi arestarea preventiva de la 28 noiembrie 2007 la 24 aprilie 2008, inclusiv, astfel, că recursul inculpatului fi admis doar sub acest aspect.

Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul B.V.E. împotriva deciziei penale nr. 25 din 11 februarie 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.

Va casa în parte, atât decizia recurată, cât şi sentinţa penală nr. 89 din 3 octombrie 2012, pronunţată de Tribunalul Neamţ, numai în ceea ce priveşte omisiunea deducerii din pedeapsa aplicată recurentului inculpat a reţinerii şi arestării preventive, şi rejudecând în aceste limite:

Va deduce din pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului B.V.E., durata reţinerii de 24 ore, din data de 29 iulie 2010 şi arestarea preventivă de la 28 noiembrie 2007 la 24 aprilie 2008, inclusiv.

Se vor menţine restul dispoziţiilor deciziei şi sentinţei recurate care nu contravin prezentei hotărâri.

Onorariul parţial în sumă de 100 RON cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de inculpat, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul B.V.E. împotriva deciziei penale nr. 25 din 11 februarie 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.

Casează în parte, atât decizia recurată, cât şi sentinţa penală nr. 89 din 3 octombrie 2012, pronunţată de Tribunalul Neamţ, numai în ceea ce priveşte omisiunea deducerii din pedeapsa aplicată recurentului inculpat a reţinerii şi arestării preventive, şi rejudecând în aceste limite.

Deduce din pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului B.V.E., durata reţinerii de 24 ore, din data de 29 iulie 2010 şi arestarea preventivă de la 28 noiembrie 2007 la 24 aprilie 2008, inclusiv.

Menţine restul dispoziţiilor deciziei şi sentinţei recurate care nu contravin prezentei hotărâri.

Onorariul parţial în sumă de 100 RON cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de inculpat, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 octombrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 3302/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3329/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 3286/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 3297/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 3302/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 3329/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Traficul de influenţă (art.257 C.p.), omisiunea sesizării organelor judiciare (art. 263 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3330/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3331/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 3341/2013. Penal