ICCJ. Decizia nr. 3319/2013. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3319/2013
Dosar nr. 9653/105/2012
Şedinţa publică din 29 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 2 din 15 ianuarie 2013 din Camera de Consiliu, pronunţată de Tribunalul Prahova, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Sentinţei penale nr. 151 din 15 aprilie 2011 a Tribunalului Prahova, definitivă prin Decizia penală nr. 814 din 20 martie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie formulată de condamnatul G.M., (fiul lui I. şi B., în prezent deţinut în Penitenciarul Ploieşti), dispunându-se, totodată, obligarea acestuia la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut pe baza actelor şi lucrărilor cauzei următoarele:
Prin adresa nr. 1529/III/6/2012, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova a sesizat instanţa în vederea judecării cererii de revizuire formulata de revizuentul G.M., fiul lui I. şi B., în prezent deţinut în Penitenciarul Ploieşti, împotriva Sentinţei penale nr. 151 din 15 aprilie 2011 a Tribunalului Prahova, definitivă prin Decizia penală nr. 814 din 20 martie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 9653/105/2012.
În motivarea cererii, revizuentul a arătat că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii pentru care a fost condamnat, precizând, totodată, că unul din martorii audiaţi în cauză ar suferi o boală psihică.
Examinând actele şi lucrările dosarului, prin prisma dispoziţiilor ce reglementează cazurile de revizuire prevăzute de lege, respectiv art. 394 lit. a) - e) C. proc. pen., instanţa de fond a apreciat că cererea formulată de revizuent este inadmisibilă şi a respins-o, pe acest temei, reţinând următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 393 C. proc. pen., hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă a cauzei.
Analizând dispoziţiilor cuprinse în art. 394 lit. a) - e) C. proc. pen., instanţa de fond a reţinut că revizuirea poate fi cerută atunci când : a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de către instanţă la data soluţionării cauzei; b) un martor, un expert a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii al cărei revizuire se cere, a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; e) există două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive, care nu se pot concilia.
De asemenea, s-a motivat că din conţinutul prevederilor menţionate, rezultă caracterul de cale extraordinară de atac a revizuirii prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare comise cu privire la faptele reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoaşterii de către instanţă a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea şi adevărul.
Cererea de revizuire se soluţionează în două etape, respectiv etapa admiterii în principiu în care se verifică dacă cererea de revizuire îndeplineşte condiţiile în care poate fi exercitată, referitor la hotărârile ce pot fi atacate, cazurile ce o justifică, titularii cererii şi termenul de introducere, această fază privind examinarea admisibilităţii exercitării unui drept iar nu o judecată asupra temeiniciei solicitării ce face obiectul exercitării acelui drept. Totodată, s-a reţinut că în practica judiciară a instanţei supreme (Decizia nr. 60 din 24 septembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) s-a precizat că în această etapă instanţa nu verifică fondul cauzei, în situaţia în care cererea de revizuire nu se întemeiază pe vreunul din cazurile prevăzute de dispoziţiile art. 394 C. proc. pen., urmând să o respingă, ca inadmisibilă.
Referindu-se la Decizia penală nr. 3050 din 28 iunie 2000 a Curţii Supreme de Justiţie s-a precizat că, potrivit dispoziţiilor art. 394 lit. a) C. proc. pen., revizuirea unei hotărâri judecătoreşti rămasă definitivă este posibilă atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi care nu au fost cunoscute de instanţă la data soluţionării cauzei iar pe baza acestora se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.
Privitor la cauza de faţă, prima instanţă a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 151 din 15 aprilie 2011 pronunţată de Tribunalul Prahova în Dosarul nr. 4182/105/2010 s-a dispus condamnarea inculpatului G.M. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplic, art. 37 lit. b) C. pen.
Analizând toate cazurile de revizuire, mai sus arătate, instanţa de fond a constatat că susţinerile revizuentului nu se încadrează în niciunul dintre acestea, situaţie în care, în baza dispoziţiilor art. 403 alin. (3) C. proc. pen., a respins cererea de revizuire, ca inadmisibilă.
Împotriva Sentinţei penale nr. 2 din 15 ianuarie 2013 din Camera de Consiliu pronunţată de Tribunalul Prahova, a declarat apel, în termen legal, revizuentul G.M. care a criticat hotărârea primei instanţe de nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, în memoriul ataşat cauzei, că probele în baza cărora s-a dispus condamnarea sa, cu referire la înregistrările convorbirilor telefonice, nu au fost legal administrate, nefiind autorizate de judecător, pedeapsa aplicată este prea aspră în raport de gravitatea faptei, iar la judecarea recursului a fost citat la o altă adresă decât aceea la care locuia.
Cu ocazia dezbaterilor, revizuentul, prin apărător desemnat din oficiu, a criticat sentinţa de netemeinicie, susţinând că instanţa de fond nu a administrat toate probatoriile care ar fi dovedit că acesta este nevinovat, motiv pentru care a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi pe fond, admiterea cererii de revizuire şi rejudecarea cauzei.
Prin Decizia penală nr. 75 din 12 aprilie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul G.M., împotriva Sentinţei penale nr. 2 din 15 ianuarie 2013 din Camera de Consiliu, pronunţată de Tribunalul Prahova.
A fost obligat apelantul-revizuent la plata sumei de 300 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat din care suma 200 RON onorariu apărător desemnat din oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Prahova.
Verificând hotărârea instanţei de fond în raport de actele şi lucrările cauzei şi prin prisma dispoziţiilor legale art. 393, art. 394 şi art. 402 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, instanţa de apel a apreciat că în mod just instanţa de fond a respins cererea de revizuire, ca inadmisibilă, constatând în mod întemeiat că motivele invocate de revizuent nu se încadrează în niciunul dintre cazurile arătate sub art. 394 alin. (1) C. proc. pen., aşa încât, sentinţa pronunţată este temeinică şi legală.
Totodată, Curtea instanţa de prim control judiciar a mai reţinut că, motivele invocate de apelantul-revizuent au constituit apărări în cadrul judecării în fond a cauzei dar şi cu ocazia soluţionării căilor ordinare de atac, aşa încât, reiterarea acestora pe calea extraordinară de atac a revizuirii nu poate fi primită, neputându-se repune în discuţie o hotărâre intrată în puterea lucrului judecat, după cum nici readministrarea unora dintre probatorii ori reinterpretarea acestora nu este posibilă, nefiind vorba despre fapte sau împrejurări noi în sensul impus de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Instanţa de apel a apreciat că sentinţa pronunţată de tribunal este legală şi temeinică sub toate aspectele, iar calea de atac exercitată de revizuent este nefondată.
Împotriva Deciziei penale nr. 75 din 12 aprilie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a formulat recurs revizuentul G.M.
La termenul de judecată stabilit pentru judecarea recursului, respectiv 29 octombrie 2013, recurentul revizuent, aflat în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu a declarat că îşi retrage recursul.
Înalta Curte, asupra retragerii recursului de faţă:
Potrivit art. 3854 alin. (2) C. proc. pen., părţile pot renunţa la recurs, potrivit dispoziţiilor art. 368 C. proc. pen. şi pot retrage recursul, în condiţiile art. 369 din C. proc. pen., care se aplică în mod corespunzător.
În conformitate cu art. 369 alin. (1) din C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor la instanţa de apel, oricare dintre părţi îşi poate retrage apelul declarat.
Retragerea trebuie făcută personal sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deţinere, printr-o declaraţie ataşată sau consemnată într-un proces verbal de către conducerea locului de deţinere.
Având în vedere că prevederile textului de lege citat, care se aplică şi în cazul recursului, sunt îndeplinite în cauză, în sensul că recurentul revizuent, aflat în stare de arest, prezent în instanţă, şi-a manifestat expres voinţa de a retrage recursul declarat, urmează a se lua act şi a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
În temeiul art. 192 alin. (2) din C. proc. pen., urmează ca recurentul să achite 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de retragerea recursului declarat de revizuentul G.M. împotriva Deciziei penale nr. 75 din 12 aprilie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 29 octombrie 2013.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 3316/2013. Penal. Iniţiere, constituire de... | ICCJ. Decizia nr. 3328/2013. Penal → |
|---|
