ICCJ. Decizia nr. 3362/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3362/2013

Dosar nr. 2041/1/2013

Şedinţa publică din 31 octombrie 2013

Asupra recursului penal de faţă ;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 6/A din 17 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Oradea în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a fost respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, împotriva sentinţei penale nr. 72 din 1 aprilie 2010 pronunţată de Tribunalul Bihor.

Pentru a pronunţa această soluţie Curtea a reţinut că prin sentinţa penală nr. 72/P din 1 aprilie 2010 a Tribunalului Bihor s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., achitarea inculpatului O.N.D., de sub învinuirea comiterii infracţiunilor de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174-art. 176 lit. d) C. pen. şi tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. b) C. pen. şi nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut 24 ore în data de 12 februarie 2009, arestat preventiv din 12 februarie 2009 până la 21 februarie 2009 şi de la 20 martie 2009 până la zi.

În baza art. 350 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. a revocat măsura arestării preventive luată împotriva inculpatului O.N.D. prin încheierea nr. 17 din 20 martie 2009 a Tribunalului Bihor, mandat de arestare preventivă din 20 martie 2009 a Tribunalului Bihor şi a dispus punerea de îndată în libertate a acestuia dacă nu este arestat într-o altă cauză.

În baza art. 346 alin. (3) C. proc. pen. a respins pretenţiile civile formulate de părţile civile F.D.D. şi B.F.A.

A dispus conservarea mijloacelor de probă, corpuri delicte, aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Bihor, ce poartă sigiliul Institutului de Criminalistică Bucureşti.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:

În data de 9 februarie 2009, inculpatul a fost în vizită la martorul M.T.C. împreună cu martorul P.L. şi încă o persoană. Plecarea de la locuinţa martorului a inculpatului s-a făcut cu un taximetru aparţinând firmei de taxi S.

Astfel, inculpatul a arătat că în data de 9 din 10 februarie 2009 la plecarea de la locuinţa prietenului său M.T.C. acesta i-a chemat un taximetru şi că maşina respectivă a fost a victimei. Inculpatul a arătat că taximetrul a fost chemat de gazdă în intervalul de timp 23:30-24:00 şi a arătat care a fost traseul urmat. Taximetrul care a venit la comandă era un autoturism marca X., de culoare gri metalizat ce purta însemnele firmei de taxi S. Martorul P.L. s-a urcat pe locul din spate din partea dreaptă, iar după ce a schimbat bancnota şi i-a restituit martorului M.C. 40 RON, a urcat pe locul din faţă. Traseul pe care l-au urmat a fost: punctul de plecare, str. S.O., din faţa unui salon de coafură, de aici au mers în marşarier până la podul de pontoane, apoi s-au deplasat pe strada care leagă strada S.O. şi B-dul D. pe care şi-au continuat deplasarea, apoi au intrat pe str. T., până au intrat pe strada C.C. La postul de poliţei de lângă piaţă, au virat pe o străduţă la stânga, au trecut pe lângă Pensiunea T.A. şi în spatele localului D.E. a coborât din autoturism martorul P.L. Au continuat deplasarea pe str. M. şi au ajuns pe str. C. la locuinţa sa. Costul cursei a fost de 6,4 RON şi a plătit 7 RON.

Declaraţia sa este confirmată de xerocopiile caietului de comenzi telefonice ridicat de la firma de taxi S. potrivit căruia, comanda de pe str. S.O. la salon a fost preluată de indicativul 89 (al victimei) la ora 23:45. Aceasta se coroborează cu imaginea video surprinsă de camera de luat vederi de la Banca C.R., Sucursala R. care surprinde trecerea unui autoturism X. cu cupolă de taxi la ora 23:58, aceasta aflându-se pe traseul indicat de inculpat cu ocazia audierii sale.

De altfel, poziţia sa este susţinută şi de martorii M.T.C. şi P.L.

Martorul M.T.C. arată că în data de 9 februarie 2009 a fost vizitat de inculpat în locuinţa sa se mai aflau şi alte persoane printre care şi martorul P.L. Inculpatul şi acest martor au plecat ultimii, iar în momentul în care s-au hotărât să plece, le-a chemat acestora un taxi de la firma S. Comanda a fost făcută pentru str. S.O. la Salonul „M.B.”.

Martorul P.L. confirmă faptul că în data de 9 februarie 2009, în apropierea miezului nopţii, a plecat de la locuinţa lui M.C. împreună cu inculpatul. Deplasarea au făcut-o cu un taximetru chemat de gazdă. S-a urcat în maşină în spate, iar inculpatul a stat pe locul din dreapta faţă. Acesta arată că nu poate indica traseul întrucât nu cunoaşte numele tuturor străzilor pe care au trecut, dar coborârea sa din taximetru a avut loc la localul „D.E.”.

Martorul C.E.C. confirmă că în data de 9 februarie 2009 a fost la locuinţa martorului M.T.C. unde a rămas până în apropierea miezului nopţii, iar la plecarea sa au rămas inculpatul şi martorul P.L.

Inculpatul a rămas acasă până a doua zi dimineaţa când în jurul orelor 12:00 a plecat la barul „D.M.” din apropierea P-ţei R. unde s-a întâlnit cu prietena sa B.L. şi a rămas până aproximativ la orele 15:20. Declaraţia sa este susţinută de martora B.L. care confirmă întâlnirea pe care au avut-o la barul „D.M.” unde au rămas până în jurul orei 15:00.

După despărţirea de prietena sa, inculpatul l-a contactat pe martorul B.C. căruia îi promisese că îi duce mama la A. pentru rezolvarea unui dosar de daună. După ce a făcut acest drum cu mama martorei, inculpatul a revenit acasă.

În jurul orei 17:00, potrivit înţelegerii anterioare, a discutat telefonic cu martorul P.L. cu care s-a şi întâlnit în faţa blocului în care locuieşte inculpatul. De aici au plecat la clubul „E.N.” unde s-au întâlnit cu B.C. şi U.C.

Martorul B.C. declară că, cu ocazia acestei întâlniri i-a dat inculpatului suma de 15 RON şi cheile de la autoturismul său X1 pentru a merge a doua zi la un service auto. După aceasta a plecat din acel local însă inculpatul şi cei doi martori, P.L. şi U.C., au rămas.

Martorul P.L. confirmă poziţia inculpatului şi a martorului sus arătat cu privire la această întâlnire şi arată că după plecarea lui B.C. din club, toţi trei s-au dus la locuinţa lui U.C. unde a mai venit un prieten de-al lor a cărui poreclă este „T.N.”. Au comandat mâncare şi au băut. Au rămas în locuinţa acestuia până în jurul orei 02:30-03:00 când împreună cu inculpatul au plecat spre casă. Taxiul l-au chemat de pe telefonul său mobil şi aparţinea firmei „H.”. Taximetristul care i-a dus l-a lăsat întâi pe el acasă, iar apoi pe inculpat.

Martorul U.C. arată că în seara de 10 februarie 2009 s-a întâlnit cu inculpatul şi cu martorii P.L. şi B.C. la clubul „E.N.” situat în apropierea Pieţei R. A văzut când inculpatul a luat cheile de la martorul B.C. pentru a-i duce acestuia autoturismul a doua zi la service. După plecarea martorului B.C. a plecat împreună cu inculpatul şi martorul P.L. la locuinţa sa unde a venit şi „T.N.”. Au comandat mâncare şi au consumat fiecare aproximativ câte un pahar de bere (băutura a fost adusă de „T.N.” şi s-au uitat la un film). „T.N.” a plecat mai repede, iar inculpatul şi martorul P.L. au plecat în jurul orei 02:00-02:30. Nu i-a auzit să cheme vreun taxi.

Martorul R.A., taximetrist la firma „H.”, audiat în data de 12 februarie 2009, a declarat că în jurul orei 03:10 se afla în staţia de lângă fostul restaurant „Y”, unde se afla şi victima. Martorul a fost solicitat la o comandă pe str. M. de unde a preluat doi clienţi, care s-a stabilit a fi inculpatul şi P.L. Inculpatul a urcat pe scaunul din faţă, iar celălalt pe bancheta din spate. Acesta din urmă a coborât lângă Complexul „P.”, iar inculpatul a coborât pe str. C., dar martorul nu a observat ca aceasta să intre în vreo scară de bloc, dar nici nu s-a uitat la asta pentru că nu-l interesa. Martorul a trecut apoi pe lângă „Y”, aflată la o distanţă de cca. 100-200 metri de locul în care a coborât inculpatul şi l-a văzut în staţia de taxi pe B.P.P., în spatele acestuia fiind un alt taximetrist cu un taxi de la firma „F.” cu numere de leasing. Cursa efectuată atunci de martor a fost scurtă, de cca. 2-3 minute şi a fost achitată de inculpat. Nu a observat nimic ciudat la nici unul din cei doi pasageri deoarece în caz contrar ar fi reţinut fizionomiile. Mai arată că i s-au arătat fotografii la poliţie, dar nu poate preciza dacă vreunul din acei clienţi a fost inculpatul.

Este evident că acest martor a făcut cursa la care fac referire inculpatul şi martorul P.L. deoarece susţinerile sale cu privire la modul în care a preluat acea comandă, locul de pornire şi locurile în care şi-a lăsat cei doi pasageri coincid cu cele declarate de inculpat şi de martorul P.L.

După ajungerea sa acasă, inculpatul a trimis două mesaje tip SMS, unul la ora 03:24:12 prietenei sale B.L. (telefon nr. Z1) anunţând-o că a ajuns acasă, iar cel de-al doilea la ora 03:29:17 la nr. de telefon Z2. Următoarea comunicare tip SMS a primit-o la ora 05:32:06 de la nr. de telefon Z3. Aceste date rezultă din comunicările primite de la operatorii de telefonie mobilă şi care au comunicat şi faptul că la primirea acestora inculpatul a fost localizat prin celula care acoperă zona în care se află şi locuinţa sa.

În intervalul 03:42-05:32 inculpatul nu a recepţionat sau expediat mesaje tip SMS ori apeluri care să permită localizarea sa însă în acest interval nici nu s-a stabilit că telefonul inculpatului a fost activ în celulele din zona în care a fost descoperită victima.

Cu privire la ora la care inculpatul a ajuns acasă a fost audiat şi tatăl său, O.N. Acesta a arătat în prima declaraţie dată în faza de urmărire penală că fiul său a venit acasă în jurul orei 05:00 sau 05:30. Această declaraţie urmează a fi înlăturată întrucât este contrazisă de celelalte probe administrate în cauză şi în special avem în vedere localizările prin intermediul celulelor telefonice de către serviciul de telefonie mobilă. De altfel, martorul revine ulterior asupra acestei declaraţii chiar în faza de urmărire penală şi arată că nu ştie ora la care a venit fiul său. Arată că în prima declaraţie a indicat o oră fiindcă i s-a cerut acest lucru şi i s-a spus că nu are importanţă aceasta, dar arată că în cameră era întuneric, se vedea că şi afară era întuneric, inculpatul nu a aprins lumina şi i-a cerut doar să-l trezească dimineaţa la ora 07:00.

După ajungerea inculpatului acasă victima a fost văzută de către martorul L.I., taximetrist la firma S. pe autoturismul X., care a declarat că l-a văzut pe B.P.P. în noaptea de 10 din 11 februarie 2009 în jurul orelor 01:30-02:00 pe str. R.B. din Oradea de unde a luat un client cu care s-a îndreptat spre str. M.G. În jurul orei 03:40 victima l-a contactat pe martor pe canalul de rezervă şi i-a spus că de pe B-dul S.M. şi până pe str. T.B. sunt 1400 m şi 11 paşi, această discuţie fiind determinată de o alta, anterioară, cu privire la distanţa dintre cele două străzi. În timpul acestei discuţii victima i-a spus că nu mai poate discuta întrucât este sunat pe telefonul mobil, după care în acea noapte martorul nu a a mai discutat cu victima şi nici nu l-a mai văzut. Martorul nu poate preciza locul în care se afla victima atunci când au discutat ultima dată prin staţie. Acesta a mai precizat că în cursul acelei nopţi dispeceratul a anunţat o comandă pe str. T.B., iar martorul, care se afla pe str. C.B., s-a oferit pentru comandă. În acelaşi timp s-a oferit şi victima, care a afirmat că se află pe str. S.M., la intersecţie cu str. T. (locul este situat la o distanţă de doar câteva sute de metri de locuinţa inculpatului). Întrucât dispeceratul îl confirmase pe martor pentru acea comandă, la scurt timp cei doi au avut discuţia menţionată, victima spunând că ar fi fost mai aproape de adresa pentru care s-a făcut comanda.

De asemenea, martorul K.A.D., taximetrist la firma „C.T.” arată că în noaptea de 10 din 11 februarie 2009, în jurul orei 03:30 se afla în staţia de taxi situată pe B-dul S.M. şi în jurul orei 04:10 a văzut-o pe victimă în aceeaşi staţie. Aceasta era singură în autoturism. A salutat-o folosind avariile, iar după aceea a adormit. S-a trezit cu aproximativ 15-20 de minute înainte de ora 05:00 şi a constatat că maşina victimei nu se mai afla în staţia aflată pe B-dul S.M.

Din declaraţia martorului B.F., paznic la SC B. SRL societate ce deţine depozitul amplasat vizavi de locul în care a fost descoperită victima rezultă că în noaptea de 10 din 11 februarie 2009, în jurul orei 04:20 a auzit câinii lătrând şi a mers lângă gard, văzând astfel că pe partea opusă a şoselei, chiar lângă podul sub care a fost apoi descoperită victima, staţiona un autoturism de culoare gri metalizat cu cupolă de taxi. Lângă acest autoturism a văzut un bărbat care părea îmbrăcat în negru şi avea o înălţime de circa 1,90 m. după aprecierea sa, acel bărbat a stat lângă autoturism cca. 20 de minute după are a urcat la volan, a întors spre municipiul Oradea şi s-a deplasat până lângă sensul giratoriu din apropiere. Aici autoturismul a oprit, iar bărbatul care era la volan a coborât, a venit în fugă până la locul în care staţionase anterior, a coborât de pe carosabil pe terenul viran de lângă podul sub care a fost apoi găsită victima, fără ca martorul să vadă ce se întâmplă în continuare întrucât a plecat de lângă gard. În dimineaţa zilei de 11 februarie 2009 martorul s-a apropiat de podul lângă care staţionase autoturismul taxi şi spre care se îndreptase apoi în fugă bărbatul necunoscut şi a observat astfel cadavrul victimei, după care a anunţat poliţia.

Un aspect relevant care se desprinde din declaraţia acestui martor este acela că persoana pe care a văzut-o în apropierea autoturismului taxi era îmbrăcată în negru. Ori, inculpatul a declarat că doar geaca pe care o purta era de culoare neagră, pantalonii (tip blugi) erau de culoare deschisă alb-albastru. Declaraţia sa cu privire la îmbrăcăminte este confirmată de martorul U.C. care arată că în seara de 10 din 11 februarie 2009 inculpatul purta o giacă neagră cu glugă, tivită cu blană albă, blue-jeans de culoare albastră deschis tăiaţi la genunchi şi pantofi sport.

Martorul S.I., paznic la o societate comercială din zona în care a fost abandonat cadavrul, confirmă că în jurul orei 04:30 autoturismul victimei era oprit lângă calea ferată cu faţa spre comuna S.A., iar după circa 10 minute (timp în care a reintrat în clădire) autoturismul era întors în cealaltă parte a şoselei, cu faţa spre municipiul Oradea.

Martorul C.T. declară că în data de 11 februarie 2009, la ora 04:00 a plecat de la locuinţa sa din S.A. spre Oradea. Drumul pe care îl face durează aproximativ 25-30 de minute. Imediat ce a trecut bariera a observat pe partea stângă a sensului de mers S.A.-Oradea, a văzut oprit un autoturism X. cu cupolă de taxi. Acest autoturism era oprit cu faţa spre S.A. şi avea pornite luminile de drum (faza lungă), iar portiera şoferului era larg deschisă. Martorul a arătat că nu a văzut nici o persoană lângă acel autoturism.

În data de 11 februarie 2009, la ora 10:23, martorul B.F. a sesizat organele de urmărire penală despre faptul că a descoperit în apropierea şoselei de centură a municipiului Oradea cadavrul unui bărbat cu identitate necunoscută care prezintă semnele unei morţi violente.

În urma acestei sesizări, procurorul criminalist, medicul legist, specialişti criminalişti şi poliţia judiciară s-au deplasat la locul indicat unde s-a procedat la efectuarea cercetării la faţa locului, întocmindu-se proces-verbal în acest sens, întocmit în prezenţa martorului asistent P.D.

Potrivit procesului-verbal de constatare la faţa locului a rezultat următoarele:

Pe şoseaua de centură a municipiului Oradea spre comuna S.A., la 50 metri de sensul giratoriu şi 15 metri de terasamentul căii ferate Oradea-Arad se află un pod rutier peste un canal de scurgere al apei. Pe platforma betonată de la baza podului, lângă gura de ieşire din partea dreaptă a sensului de mers Oradea-S.A., se află cadavrul unui bărbat care a fost identificat ca fiind B.P.P., taximetrist la firma de taxi S. Oradea.

Cu privire la cadavru:

Cadavrul victimei se află în poziţia decubit dorsal, cu spatele rezemat de fundaţia de piatră a podului, având picioarele întinse, mâna dreaptă întinsă pe lângă corp, iar mâna dreaptă flexată din cot, cu palma sprijinită pe lângă abdomen. Capul victimei este aplecat în faţă, cu bărbia sprijinită în piept.

Victima era îmbrăcată. Purta pantaloni de stofă de culoare gri petrol, fără curea, iar pe dedesubt avea indispensabili de culoare neagră şi chiloţi albi cu dungi negre şi portocalii în partea superioară. Pantalonii sunt coborâţi până la jumătatea feselor. În partea superioară purta un tricou de bumbac cu mânecă lungă cu dungi orizontale alb, negru, gri, peste care avea o cămaşă albastru deschis cu dungi verticale albe, iar deasupra un jerseu de culoare crem deschis cu maro închis cu fermoar.

Victima este încălţată cu pantofi tip sport, de culoare maro, probabil din piele şi are şireturile legate. Pe întreaga suprafaţă a tălpii, în zona călcâiului şi pe părţile laterale ale pantofilor se află urme de noroi sub forma unor depuneri masive. De asemenea, s-a constatat prezenţa urmelor de noroi pe toată suprafaţa şi lungimea părţilor anterioare şi posterioare ale pantalonilor şi ale jerseului victimei şi pe unele porţiuni ale cămăşii şi părţii superioare ale chilotului.

La examinarea îmbrăcămintei cadavrului se constată că la nivelul superior al jerseului, faţa anterioară, în zona umărului drept, materialul textil prezintă o ruptură în formă de stea cu dimensiunile de 4/5 cm, având marginile neregulate şi arse, iar pe acestea sunt depuse resturi de materie de culoare neagră cu aspect de arsură. Totodată sunt prezente şi pete de substanţă brun-roşcată cu aspect de sânge. Ruptura prezentă în jerseu are corespondent atât la nivelul cămăşii cât şi al tricoului. Rupturile prezente în aceste obiecte de îmbrăcăminte au aceeaşi formă stelară, cu margini neregulate pe care se evidenţiază resturi de materie neagră cu aspect de arsură, însă mai puţin pronunţate şi pete de substanţă brun-roşcată cu aspect de sânge.

Medicul legist prezent la faţa locului a efectuat o examinare exterioară a cadavrului şi a constatat că la nivelul omoplatului drept se află o plagă circulară cu diametrul orificiului penetrant de 6 mm. Pe marginile acesteia, a constatat existenţa unor urme circulare de depunere de materie de culoare neagră şi urme de arsură cu diametrul de 2 cm. Din aceste date a ajuns la concluzia că plaga evidenţiată la nivelul deltoidului drept are aspectul unei plăgi împuşcate, cu ţeava lipită (descărcare absolută) şi probabil că reprezintă orificiul de intrare al proiectilului.

Această plagă corespunde cu rupturile evidenţiate la nivelul tricoului, cămăşii şi jerseului.

În zona diametral opusă a acestora, la nivelul muşchiului deltoid stâng şi zona corespunzătoare a tricoului, cămăşii şi jerseului, se evidenţiază o plagă circulară cu diametrul de cca 6 mm, care se prezintă sub forma unui orificiu de ieşire a unui proiectil, pe marginea căruia nu se evidenţiază urme de arsuri sau de materie neagră (factori suplimentari de tragere) din care se prelinsese sânge spre partea inferioară a corpului, iar pe obiectele de îmbrăcăminte s-a constatat prezenţa unor rupturi sub formă de orificiu cu aspect circular, cu diametrul de aproximativ 3 mm, marginile fiind îmbibate cu substanţă de culoare brun-roşcată cu aspect de sânge.

Totodată s-a constatat prezenţa urmelor de noroi pe corpul victimei pe partea superioară a feselor, neacoperită de pantaloni, pe spate, pe mâini, atât în exteriorul cât şi în interiorul palmelor, în părul victimei, la nivel frontal.

Alte urme de violenţă au fost evidenţiate o excoriaţie cu dimensiunile de cca. 1/0,8 cm la nivelul zigomaticului superior dreapta şi o echimoză de culoare roşie cu dimensiunile de 1/0,5 la nivel suprasprâncenos dreapta. Alte urme de violenţă nu se evidenţiază.

Asupra victimei au fost descoperite mai multe bijuterii de metal de culoare galbenă, probabil aur: un lanţ cu zale la gât, o verighetă şi un ghiul pe inelarul stâng, o brăţară cu zale la încheietura mâinii stângi.

În zona în care a fost identificat cadavrul:

La aproximativ 15 metri de la pod spre sensul giratoriu, pe partea stângă a sensului de mers S.A.-Oradea se evidenţiază urme de târâre şi fragmente de urme de încălţăminte care formează un traseu de la acostament până la baza terasamentului şoselei. Acesta continuă 4 metri paralel cu şoseaua spre podul unde a fost găsită victima. De aici s-au ridicat fragmente de urme de încălţăminte imprimate în sol. Se evidenţiază şi urme de tasare din care una cu aspect circular (probabil şezut), iar altele mai mici, produse probabil de genunchi. Urma de târâre continuă paralel cu şoseaua pe o distanţă de 8,8 metri, până la şanţul de scurgere.

Pe şosea a fost descoperit un ceas cu carcasă şi brăţară metalică, cu cadranul spart şi brăţara ruptă, poziţionat în zona de începere a urmelor de târâre. De asemenea, a fost descoperit un briceag cu lungimea de 8,5 cm în care este încastrat material cu aspect de os care era închis.

Au fost găsite lângă cadavru o serie de obiecte aflate în trei pungi de nailon, o pereche de pantofi, o canistră, casete audio fără carcase, mai multe înscrisuri puternic umezite şi patru jetoane neinscripţionate, fiecare purtând o stea.

Urmele de încălţăminte descoperite la faţa locului au fost supuse unei expertize pentru a se constata dacă acestea ar fi putut fi create de încălţămintea ridicată de la inculpatul O.N.D.

Potrivit concluziilor acesteia fragmentele urmelor de încălţăminte ridicate de la faţa locului şi ridicate prin fotografiere directă nu prezintă elemente generale sau individuale de asemănare cu încălţămintea ridicată de la inculpatul O.N.D.

În aceeaşi zi, a fost efectuată autopsia victimei, în urma căreia s-a întocmit raportul de constatare medico-legală din ale cărei concluzii rezultă că moartea victimei B.P.P. a fost violentă, s-a datorat hemo-pneumo-toracelui survenit după o plagă împuşcată penetrantă toracică, cu interesare viscerală (plămâni, vase), aceasta poate data de 10-12 ore anterior autopsiei, adică poate data din 11 februarie 2009. Leziunile de violenţă datează din ziua morţii şi s-au produs prin împuşcare cu proiectil tras dintr-o armă de foc (posibil calibrul 6-7) precum şi cu lovire cu corp contondent dur urmată de târâre. Orificiul de intrare este unic, situat deltoidian dreapta, iar orificiul de ieşire este tot unic, localizat deltoidian stânga. Tragerea s-a efectuat cu ţeava lipită (descărcare absolută). Unghiul de impact a fost aproximativ perpendicular pe tegument de la dreapta spre stânga. Poziţia victimei ar fi putut fi şezândă pe locul şoferului, în autoturism, direcţia de tragere a fost de la stânga la dreapta în plan orizontal. Între leziuni şi deces există legătură directă de cauzalitate, iar alcoolemia victimei a fost zero.

Potrivit declaraţiei părţii civile F.D.D., concubina victimei, în noaptea de 10 din 11 februarie 2009, victima se afla la serviciu fiind taximetrist la firma S.

Partea civilă F.D.D., concubina victimei, a declarat că în seara zilei de 10 februarie 2009 acesta a venit la locul ei de muncă, respectiv magazinul de pe str. L. şi a transportat-o la locuinţa lor pe str. C.B. din Oradea. Victima a plecat apoi la serviciu având asupra sa bijuterii din aur (un lanţ cu zale, o verighetă şi un ghiul, o brăţară cu zale), două telefoane mobile, suma de cca. 400-500 RON, un ceas de mână şi un portmoneu u acte de identitate. În plus victima mai purta o geacă de piele tip hanorac de culoare neagră.

De asemenea, martorul B.G.C. arată că în noaptea de 10 din 11 februarie 2009, victima trebuia să îşi exercite atribuţiile de serviciu şi anume acela de taximetrist. În noaptea respectivă, victima urma să lucreze ca de obicei pe autoturismul marca X., autoturism pe care l-a preluat de la martor în data de 10 februarie 2009 în jurul orelor 17:45.

Întrucât autoturismul nu a fost găsit în apropierea locului unde a fost identificată victima, organele de urmărire penală au procedat la darea în urmărire locală a acestuia.

În după-amiaza zilei de 11 februarie 2009, în jurul orei 17:00 martorul S.V. a sesizat organele de poliţie cu privire la faptul că autoturismul condus de victimă se află abandonat pe str. L. din Oradea, având uşile închise şi asigurate. Autoturismul a fost ridicat şi transportat la sediul I.P.J. Bihor în vederea examinării criminalistice.

Potrivit procesului-verbal de examinare criminalistică s-au constatat următoarele:

Autoturismul avea portierele încuiate şi asigurate, nu s-au evidenţiat urme de forţare sau avarii exterioare, de sub portiera stângă faţă, partea inferioară atârnă două cabluri electrice, unul roşu şi unul negru, având la capete o mufă din material plastic de culoare albă. Autoturismul a fost deschis cu cheia pusă la dispoziţie de proprietarul firmei de taxi. S-au prelevat probe biologice de pe mânerul exterior al portierei stânga faţă, mânerele şi clapetele interioare ale portierelor autoturismului, volan, schimbătorul de viteze, legătura de chei găsită în buzunarul interior al portierei stânga faţă, de pe braţele tetierei scaunului dreapta faţă. Despre modul în care s-a procedat cu probele biologice cu probele ridicate de pe aceste obiecte nu se face nici o referire în cuprinsul procesului-verbal.

Din autoturism s-au mai ridicat în vederea prelevării de probe biologice cablul de culoare neagră, cu mufă metalică din partea stângă faţă a maşinii şi cele două cabluri de culoare negru şi roşu având la capăt o mufă albă care au fost introduse în plicuri separate inscripţionate şi sigilate cu autocolant roşu.

S-a constatat lipsa din autoturism a aparatului de taxare, a staţiei de emisie-recepţie şi a huselor de pe scaunul din dreapta faţă şi de pe şezutul scaunului şoferului. De asemenea, s-a constatat că lipseşte cupola luminoasă a firmei de taxi.

La nivelul pedalelor s-a evidenţiat urme de noroi uscat care se găsesc în cantităţi semnificative şi pe mocheta podului pedalier. De asemenea, fragmente de noroi se găsesc şi între cele două scaune din faţă şi pe husa banchetei din spate.

Scaunul din dreapta faţă a fost examinat sub incidenţa luminii UV care a evidenţiat mai multe pete de substanţă şi s-au ridicat probe biologice de pe acestea. De asemenea, a fost tratat cu soluţie luminol şezutul acestui scaun care evidenţiază în condiţii de întuneric o fluorescenţă de culoare albastru intens, specifică prezenţei urmelor de sânge. În partea interioară a portierei stânga faţă a fost găsit un proiectil deformat de culoare roşiatică cu dimensiunile de aproximativ 1,5 cm lungime şi diametrul maxim de 7,8 mm.

Acest proiectil a fost ulterior suspus unei examinări balistice. Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică balistică rezultă că acesta are dimensiuni asemănătoare proiectilelor care echipează cartuşele de calibrul 32 S&W C., 7,5 mm N. sau 7,5 mm S.A.R. Potrivit aceluiaşi raport se concluzionează că proiectilul putea fi tras cu o armă de foc scurtă şi că în evidenţa centrală a Institutului de Criminalistică nu există alte proiectile care să fi fost trase cu aceeaşi armă cu care a fost tras glonţul în litigiu.

De asemenea, au fost ridicate un număr de 22 de urme papilare din exteriorul şi interiorul autoturismului. Locurile de unde au fost ridicate aceste urme papilare sunt fotografiate. S-a stabilit că 8 dintre acestea sunt create de victima B.P.P., 8 nu sunt apte pentru identificarea criminalistică.

Din restul urmelor papilare ridicate, cea găsită pe rama superioară exterioară a portierei dreapta faţă a autoturismului a fost supusă unei constatări tehnico-ştiinţifice, potrivit căreia aceasta conţine elemente dactiloscopice caracteristice de coincidenţă cu cele care se întâlnesc la impresiunea degetului arătător de la mâna stângă a inculpatului.

După identificarea acesteia, s-a făcut un raport de interpretare a urmei şi s-a stabilit că aceasta putea fi creată dacă portiera dreapta faţă se afla în poziţie larg deschis, iar persoana ce a creat-o (inculpatul) a închis portiera acţionând-o în zona respectivă cu mâna stângă.

De asemenea, faptul că această urmă papilară s-a evidenţiat rapid după tratarea cu negru de fum a portierei, iar crestele papilare erau bine conturate, s-a apreciat că aceasta a fost creată recent însă fără să se poată preciza vechimea acesteia.

Martorul B.G.C. a mai declarat că autoturismul X. a fost spălat de el şi victimă în data de 9 februarie 2009, ora 17:30 pe părţile exterioare ale caroseriei după care el şi victima au şters caroseria cu o cârpă pentru a nu rămâne pătat de apă; de asemenea că interior autoturismului a fost curăţat de martor în data de 8 februarie 2009. Prin urmare, toate urmele papilare şi probele biologice ridicate din autoturism au fost create în perioada 9 februarie 2009-11 februarie 2009.

Cu privire la prezenţa acestei urme papilare pe portiera dreaptă faţă a autoturismului condus de victimă, inculpatul a arătat că în data de 9 din 10 februarie 2009 la plecarea de la locuinţa prietenului său M.T.C. acesta i-a chemat un taximetru şi că maşina respectivă a fost a victimei.

Declaraţia sa este confirmată de xerocopiile caietului de comenzi telefonice ridicat de la firma de taxi S. potrivit căruia, comanda de pe str. S.O. la salon a fost preluată de victimă la ora 23:45. Aceasta se coroborează cu imaginea video surprinsă de camera de luat vederi de la Banca C.R, Sucursala R. care surprinde trecerea unui autoturism X. cu cupolă de taxi la ora 23:58, aceasta aflându-se pe traseul indicat de inculpat cu ocazia audierii sale.

De altfel, poziţia sa este susţinută şi de martorii M.T.C. şi P.L.

Din raportul de expertiză întocmit de I.G.P.R, Institutul de Criminalistică, Serviciul de Biocriminalistică din 26 februarie 2009 rezultă că materialele trimise au fost ambalate în colet sigilat şi îndeplinesc cerinţele privind ambalarea, sigilarea şi transportul; pe mufa din material au fost evidenţiate microurme care sunt constituite din celule epiteliale. Genotiparea acestora a pus în evidenţă, corespunzător locilor analizaţi, un amestec de profile genetice ce provin de la minim trei persoane. Profilul genetic al probei biologice de referinţă recoltată de la inculpatul O.N.D. este inclus, la locii corespunzători, în acest amestec alături de cel al victimei B.P.P. şi al numitului B.G.C.

În urma calculelor biostatistice rezultă că inculpatul O.N.D. are de 61.728.395 ori mai multe şanse să fie contribuitor la formarea acestui amestec decât o altă persoană necunoscută din populaţie. Aceasta demonstrează că o altă persoană din populaţia caucaziană care să îl substituie pe inculpatul O.N.D. din acest amestec ar putea fi găsită la un număr mai mare de 61.728.395 de indivizi neînrudiţi genetic.

Pe mufa din material plastic au fost evidenţiate microurme care sunt constituite din celule epiteliale. Genotiparea acestora a pus în evidenţă, corespunzător locilor analizaţi, un amestec de profile genetice ce provin de la minim trei persoane. Profilul genetic al probei biologice de referinţă recoltată de la inculpatul O.N.D. este inclus, la locii corespunzători, în acest amestec alături de cel al victimei B.P.P. şi al numitului B.G.C.

În urma calculelor biostatistice rezultă că inculpatul O.N.D. are de 61.728.394 ori mai multe şanse să fie contribuitor la formarea acestui amestec decât o altă persoană necunoscută din populaţie. Aceasta demonstrează că o altă persoană din populaţia caucaziană care să-l substituie pe inculpat din acest amestec, ar putea fi găsită la un număr mai mare de 61.728.395 de indivizi neînrudiţi genetic.

În probele biologice recoltate de pe partea stângă a volanului autoturismului victimei au fost evidenţiate microurme care sunt constituite din celule epiteliale. Genotiparea acestora a pus în evidenţă, corespunzător locilor analizaţi, un amestec de profile genetice ce provin de la minim trei persoane. Profilul genetic al probei biologice de referinţă recoltată de la inculpatul O.N.D. este inclus, la locii corespunzători, în acest amestec alături de cel al numitului B.G.C.

Datorită combinaţiilor de alele pentru fiecare marker genetic studiat şi determinării parţiale a unei alele, profilul genetic al victimei B.P.P. nu poate fi exclus ca fiind participant la constituirea acestui amestec.

În urma calculelor biostatistice rezultă că inculpatul O.N.D. are de 22.935.779 ori mai multe şanse să fie contribuitor la formarea acestui amestec decât o altă persoană necunoscută din populaţie. Aceasta demonstrează că o altă persoană din populaţia caucaziană care să-l substituie pe inculpat din acest amestec, ar putea fi găsită la un număr mai mare de 22.935.779 de indivizi neînrudiţi genetic.

Date fiind în cuprinsul procesului-verbal de examinare criminalistică a unor menţiuni din care să rezulte că probele biologice ridicate de pe volan au fost ambalate, sigilate, numerotate nu putem să conchidem că este suficient ca în cuprinsul acestui raport de expertiză ADN să fie menţionată poziţia acestuia dat fiind rolul probator pe care îl au fiecare din cele două acte. Astfel, dacă procesul-verbal de examinare criminalistică ar trebui să cuprindă elemente concrete privind locul exact din care au fost ridicate probele, cel de-al doilea şi anume raportul de expertiză ştiinţifică, poate doar proba ce conţin din punct de vedere biologic în speţă acele probe, în nici un caz poziţia lor.

De altfel, în cuprinsul procesului-verbal de examinare criminalistică se găsesc o serie de menţiuni şi anume: poziţia scaunului pe care s-au găsit la tratarea cu luminol urmele de sânge (scaunul din faţă dreapta), locul în care se presupune că ar fi lovit glonţul stâlpul portierei (partea dreaptă faţă), din interpretarea cărora ar rezulta că victima a fost ucisă în timp ce se afla pe locul din dreapta faţă (ceea ce ar exclude o cursă întâmplătoare cu un client oarecare) şi care ar presupune că, date fiind concluziile raportului de constatare medico-legală potrivit căruia victima a fost împuşcată de la dreapta spre stânga, în plan orizontal, autorul se afla în exteriorul maşinii şi fie nu era o persoană înaltă, fie se afla în poziţie ghemuită în momentul în care a tras.

Tribunalul a considerat că toate acestea nu pot fi primite avându-se în vedere probele administrate în cauză şi că de fapt, consemnările din procesul-verbal conţin erori. În consecinţă se poate ca astfel de erori să se fi strecurat şi cu privire la locul de unde au fost ridicate cele două cabluri. Astfel se creează un dubiu cu privire la poziţia obiectelor de pe care s-au ridicat probele biologice, situaţie în care aspectul că ADN-ul inculpatului este prezent în interiorul autoturismului condus de victimă este irelevant dat fiind faptul că s-a demonstrat că inculpatul a circulat cu acel autoturism în data de 9 din 10 februarie 2009.

De altfel, în lipsa unui proces-verbal de recoltare a probelor ADN de la inculpat, întrebarea care apare este ce anume au comparat experţii când au stabilit că ADN-ul inculpatului apare în probele biologice ridicate din autoturismul victimei.

Cu ocazia identificării autoturismului victimei în locul în care a fost parcat au fost identificaţi de către organele de urmărire penală şi martorii I.V., J.F.S., J.F.J., B.E., locatari în blocul lângă care a fost găsit autoturismul victimei.

Martorul I.V. a declarat că obişnuieşte să îşi parcheze maşina, o dubiţă verde, pe acelaşi loc de parcare, care este al doilea de la stâlpul de iluminat public. În perioada 9-12 februarie 2009 a fost plecat la ţară şi s-a dus cu dubiţa verde, prin urmare, locul său de parcare a rămas liber. La revenirea acasă a aflat că pe locul său de parcare a fost descoperit de organele de poliţie un taximetru. Între timp aflase de la radio că în Oradea a fost ucis un taximetrist. Fiul său nu a observat maşina parcată.

Martora B.E. declară că în data de 11 februarie 2009, s-a trezit ca de obicei la ora 05:00 a ieşit în bucătărie, a privit pe geam ca să vadă cum este vremea afară şi a observat că locul de parcare al vecinului său I.V. este gol. Pe acest loc vecinul său parchează de obicei o dubiţă verde. Nu a observat ca în parcarea respectivă să fie şi acea maşină pe care a văzut-o la întoarcerea de la serviciu (marca X cu partea de jos gri, iar partea superioară vopsită în galben care avea cupolă de taxi şi antenă) martora arată că pleacă la serviciu la ora 05:30 şi, şi în ziua respectivă a plecat tot la ora 05:30.

Martora C.F. declară că în data de 11 februarie 2009 s-a trezit la ora 05:30, iar după aceea s-a uitat pe geamul de la bucătărie pentru a vedea ce vreme este afară. Curtea era foarte luminată şi s-a uitat şi la maşina personală. A observat că locul de parcare al vecinului I. care are un microbuz verde este gol. La ora 06:10 a plecat la serviciu şi a ieşit pe uşa din spate îndreptându-se spre zona unde sunt parcate maşinile. Din nou a constatat că locul de parcare al acelui vecin este gol.

Martorul J.F.S. a arătat că în data de 11 februarie 2009 s-a trezit ca de obicei în jurul orelor 05:00. A plecat de acasă în jurul orei 06:50 cu maşina de serviciu. A observat parcată pe partea dreaptă a maşinii sale o maşină marca X. de culoare gri cu însemnele firmei de taxi având plafonul de culoare galben. Acest autoturism era parcat în locul unde de regulă, parchează vecinul său I.V., o dubiţă de culoare verde. Această maşină era parcată lângă stâlpul de iluminat public, a sa fiind a doua maşină de la acel stâlp. La reîntoarcerea acasă, probabil în jurul orei 15:00 acel taxi era parcat tot acolo.

Martorul J.F.J. arată că în dimineaţa de 11 februarie 2009 între ora 06:00-06:20, nu poate preciza exact, s-a uitat pe geam pentru a vedea vremea de afară şi a văzut că lângă maşina familiei se află parcat un taxi de culoare argintie cu galben. Ora la care a văzut această maşina era aproximativ 06:25-06:35. A observat în parcare, lângă maşina sa şi a doua maşină de la stâlpul de iluminat public un taxi marca X. Acel taxi era parcat pe locul unde în mod obişnuit îşi parca vecinul nostru I.V., o dubiţă verde. Când a plecat la serviciu, maşina era încă în parcare, la întoarcere însă nu a mai văzut-o, întorcându-se de la serviciu pe la ora 19:00.

Tribunalul a apreciat că declaraţiile acestor martori sunt extrem de importante întrucât arată intervalul în care a ajuns maşina victimei să fie parcată în acel loc. Coroborând declaraţiile martorei C.F. şi B.E. cu declaraţiile martorilor J.F.S. şi J.F.J. rezultă că autoturismul victimei a fost parcat în acel loc după ora 05:30 dar înainte de ora 06:30. Este logic a crede că orele indicate de martori sunt exacte date fiind rutina programului zilnic şi în special a orei de trezire, de plecare la serviciu. Extrem de important este momentul parcării autoturismului deoarece inculpatul fusese localizat acasă la ora 05:32 ca urmare a primirii unui mesaj tip SMS pe telefonul său mobil, de asemenea prezenţa sa acasă la acea oră este confirmată de familia sa.

Astfel, mama inculpatului a declarat că în dimineaţa de 11 februarie 2009 s-a trezit ca de obicei la ora 04:45 şi a văzut că inculpatul era în camera alăturată şi dormea. Poziţia sa cu privire la acest aspect este constantă, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de cercetare judecătorească. Declaraţia sa se coroborează cu declaraţia soţului său, martorul O.N., care arată că soţia sa obişnuieşte să se trezească la ora 05:00 dimineaţa şi cu a martorului O.M.D. care arată că în fiecare zi lucrătoare, mama sa se trezeşte la ora 05:00 dimineaţa, uneori mai devreme.

Din coroborarea acestor probe a rezultat că inculpatul nu avea cum să fie în acelaşi timp în două locuri, şi să parcheze maşina victimei, şi să se afle acasă. Pe de altă parte, distanţa dintre cele două locuri este suficient de mare încât să nu-i permită acestuia o deplasare într-un interval extrem de scurt, eventual 05:30-05:32 când a fost localizat acasă prin telefon. Nu există nici o dovadă că inculpatul ar fi efectuat o astfel de deplasare cu vreun mijloc de transport în comun şi anume taxi.

După ridicarea autoturismului victimei din zona în care a fost găsit, s-a constatat lipsa unui aparat de taxat fiscal (amplasat în faţa manetei schimbătorului de viteză), a staţiei de emisie-recepţie (aflat în buzunarul portierei din faţă stânga), a unui microfon prins în suport tip ventuză pe parbriz şi a unui mini DVD portabil, husele de pe volan, de pe şezutul scaunului şoferului şi tetiera acelui scaun, de pe scaunul din faţă (şezut, spătar şi tetieră), cele două covoraşe de pe podurile pedaliere din faţă.

Aceste lipsuri au fost constatate pe baza declaraţiei martorului B.G.C., martor care deţinea autoturismul folosit de victimă şi care lucra împreună cu aceasta, unul pe tura de zi, iar celălalt pe tura de noapte.

Date fiind lipsurile unor bunuri din interiorul autoturismului, au fost căutate în zona limitrofă comiterii faptei. La circa 300 de metri pe str. O.D. a fost găsit aparatul de taxat pe care martorul B.G.C. l-a recunoscut ca fiind cel din autoturism. În aparat a fost descoperit un bon fiscal emis la data de 11 februarie 2009, ora 04:40 în valoare de 8,96 RON pentru o distanţă de 4,215 km. Potrivit declaraţiei aceluiaşi martor, aparatul de taxat avea o defecţiune tehnică şi anume bonul nu ieşea decât prin extragere manuală.

Aspectul că exista bonul în aparatul de taxat a fost interpretat că persoana care a circulat cu victima în autoturism era un străin, cursa fiind întâmplătoare. A fost efectuat un experiment judiciar şi s-a parcurs un traseu de la blocul în care locuieşte inculpatul până la locul unde a fost găsită victima şi s-a stabilit că, distanţa este de 4,215 km dacă se urmează cel mai scurt traseu.

Faptul că cele două distanţe, cea înscrisă pe bonul fiscal şi cea stabilită cu ocazia experimentului judiciar, sunt identice este irelevant întrucât nu există nicio probă din care să rezulte că inculpatul ar fi efectuat vreo comandă telefonică pentru un taxi la locuinţa sa şi nici nu există vreo justificare ca victima să fi părăsit staţia de taxi în care se afla. Mai mult, martorul L.I., taximetrist la firma S. arată că la o solicitare făcută de dispeceră la ora 03:40 s-a anunţat şi victima, care a afirmat că se afla pe str. S.M., la intersecţie cu str. T. Faptul că victima a rămas în acelaşi loc este confirmat şi de martorul K.A.D., taximetrist la firma „C.T.”, care declară că în noaptea de 10 din 11 februarie 2009, în jurul orei 03:30 se afla în staţia de pe B-dul S.M., iar la un moment dat a aţipit, dar s-a trezit în jurul orei 04:10 când a văzut că în spatele său este oprit autoturismul victimei. Martorul a precizat că victima era singur în autoturism, iar martorul l-a salutat cu avariile. Acesta a arătat că a aţipit din nou, iar când s-a trezit, în jurul orei 04:40, autoturismul victimei nu se mai afla în staţie.

Prin urmare este mai uşor de presupus că plecarea victimei din staţia de taxi s-a datorat venirii unui client decât deplasării acesteia în căutare de clienţi cu atât mai mult cu cât era noapte.

Faţă de aceste aspecte, coincidenţa celor două distanţe este pur întâmplătoare şi irelevantă cauzei.

În dimineaţa de 11 februarie 2009 în jurul orei 08:30, martorul B.G.C. a constatat că autoturismul nu se află în faţa blocului său aşa cum ar fi trebuit, motiv pentru care l-a sunat pe B.P.P. pe ambele telefoane mobile, dar acestea erau închise. Martorul s-a deplasat la locuinţa victimei şi a aflat de la concubina acestuia că încearcă să îl contacteze telefonic de la ora 07:00, fără succes. În consecinţă, martorul s-a deplasat la dispecerat şi a aflat că victima nu a anunţat nicio deplasare în afara localităţii.

După arestarea inculpatului în data de 12 februarie 2009, au fost autorizate interceptările în mediul ambiental şi convorbirile telefonice ale acestuia.

În data de 14 februarie 2009, inculpatul afirmă referitor la o potenţială testare cu aparatul poligraf că ştie că nu este probă în instanţă dar că „mă ajută foarte mult şi dacă tot îs nevinovat, ce, că n-am nimica de pierdut să-l fac”. Când este întrebat de unul din colegii de celulă dacă a tras, răspunsul este „îs stângaci (…)”, iar la insistenţa acestuia îi răspunde ironic şi vulgar. Cu aceeaşi ocazie, vorbeşte cu colegii de celulă despre prezenţa amprentei pe autoturismul victimei şi arată că a fost în vizită la M.T.C. iar de acolo a plecat cu un taxi, aspecte care susţine că pot fi confirmate de M.T.C. şi C.E.C., precum şi de eventualele înregistrări de la firma de taximetre, dat fiind faptul că au făcut comanda prin telefon. La un moment dat este avertizat de unul dintre interlocutori „dacă te prinde cu minciuna” la care răspunde „da n-are cu ce să mă prindă, nu mint”.

În data de 15 februarie 2009, din discuţiile interceptate rezultă că inculpatul este sfătuit să explice prezenţa amprentei pe autoturismul victimei şi anume că ar fi fost cu taxiul la cumpărături, sfat pe care însă inculpatul nu îl urmează când este audiat. Toate discuţiile purtate legată de amprenta respectivă vizează teama inculpatului ca nu cumva martorii să mintă şi regretul că nu şi-a adus aminte mai devreme de acea cursă efectuată cu taximetrul, situaţie în care consideră că nici nu ar fi fost arestat. Tot în data de 15 februarie 2009, inculpatul poartă o discuţie legată de faptul că o persoană cunoscută de el folosea un pistol de 9 mm, armă automată despre care interlocutorul său afirmă „dacă tu tragi o dată şi ţii degetul pe ea, atunci zboară toate gloanţele şi atunci zboară cum îl apeşi, nu mai trebuie (…) aia înseamnă automatic, că tragi odată şi gata, nu mai tragi a doua oară, tot tragi (…) că de câte ori tragi de cocoşu ăla mere, până ai glonţ pe sector”. Inculpatul arată că această cunoştinţă a sa a avut pistol în 2000 şi nu ştie dacă poate sau nu poate să facă rost de arme.

În data de 16 februarie 2009 inculpatul afirmă că a fost întrebat în mod repetat despre P.L. şi bănuieşte că este suspectat şi acesta pentru că acesta a mai fost închis pentru viol şi nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor. Mai afirmă că, cu ocazia audierii sale, i s-a spus că este singur şi că a fost lăsat de toţi prietenii şi afirmă despre aceştia că vor fi toţi citaţi la proces şi dacă o să aibă curaj să se uite în ochii lui şi să mintă.

În continuare este sfătuit de colegii de celulă cu privire la regimul circumstanţelor atenuante şi dacă recunoaşte, i se poate micşora pedeapsa. Relevant este răspunsul pe care-l dă inculpatul „nu am ce să recunosc! (...) şi iar (…) şi dacă nu o să am altă posibilitate, pune-te în locul meu, eşti nevinovat, tu ai recunoaşte? ai putea spune ceva ce n-ai făcut?”.

Întrebat fiind de ce nu îşi aduce aminte şi de ce nu au declarat martorii, prietenii săi, despre cursa efectuată cu taxiul în data de 9 februarie acesta răspunde „noi am fost morţi, aia o fost toată problema” răspuns interpretat de interlocutor că fie au fost beţi, fie au fost drogaţi. Această din urmă presupunere este însă infirmată de inculpat „n-am fost aşa, bă!” însă ulterior vorbeşte despre un astfel de consum.

Majoritatea discuţiilor purtate în data de 17 februarie 2009 nu interesează cauza întrucât privesc un potenţial trafic de droguri. În această zi singura discuţie legată de faptă vizează o eventuală încadrare mai blândă, eventual tâlhărie şi pedepsele care ar putea fi primite în funcţie de modificările C. pen. Mai arată că „eu îs sigur ca sunt nevinovat. Deci eu în mintea mea aşa gândesc că o să scap (…) eu acum vreau să-mi câştig eu libertate şi să demonstrez adevărul, să iasă adevărul la iveală, asta vreau”.

În data de 18 februarie 2009, inculpatul afirmă „eu îmi scriu pe frunte nevinovat şi mâine mă duc aşa la instanţă şi pă tricoul ăsta alb pă spate scriu găsiţi criminalu”.

În data de 19 februarie 2009, după efectuarea testului poligraf, inculpatul le comunică colegilor de celulă faptul că „nu i-a ieşit bine” şi că avocatul îl sfătuise să nu facă o astfel de testare. Cu toate acestea a dorit-o pentru că „eu ştiu că-s nevinovat, nu-mi dau seama cum o putut ieşi aşa! (...) da, mă, eu l-am cerut, că dacă-s nevinovat” (…) „eu am crezut că o să mă ajute” (…) „adevără-i că am fost (...), am fost foarte agitat când m-o întrebat (…) numa sentimentul acela, mă, când auzi că eşti acuzat de crimă! Deci, tot, tot corpul poate îţi („vibrează”)”.

În cursul aceleiaşi zile inculpatul că greşit când a recunoscut că a tras vreodată cu arma, însă acesta este adevărul că a tras „cu pistol din ăla cu gloanţe de cauciuc a unui prieten de-a meu (…) în câmp”. Mai târziu, le spune că din probele administrate în cauză până în acel moment rezultă că victima era în viaţă la ora 4:20 şi că a murit în jurul orei 5:00, deci „eu exact în momentul crimei dormeam” şi explică şi faptul că tatăl său s-a încurcat în declaraţie „îi clar că taică-meu nu avea cum să mă vadă la cinci că maică-mea era trează”. Vorbind despre încadrarea juridică afirmă din nou că nu a comis fapta.

În data de 20 februarie 2009, inculpatul este sfătuit să nu recunoască că are „unul de 9 mm”, iar acesta le cere să nu spună că au discutat despre arme. Discuţia despre armă este însă iniţiată de unul dintre interlocutorii săi.

În data de 21 februarie 2009, inculpatul afirmă că telefoanele victimei au fost luate din întâmplare şi consideră că au fost aruncate, la fel şi borseta. Cu privire la armă crede că autorul faptei a aruncat-o în Criş „că doară nu l-o fi ţâpat (aruncat) într-un tufiş”. Legat de aceasta interlocutorul său susţine că arma nu se aruncă, „arma se tirează”.

În data de 21 februarie 2009, inculpatul susţine n-a declarat de prima dată că a circulat cu taxiul respectiv pentru că „păreau toate prea perfecte. Păreau constituite”.

În data de 21 februarie 2009 partenerul de discuţii al inculpatului afirmă „el o avut noroc cu D. că o anunţat martorii, şi-o schimbat (…)”. Tot atunci inculpatul a afirmat că dacă ar fi explicat prezenţa amprentei sale de la început, ar fi părut un „act perfect” şi astfel ar fi amplificat suspiciunile la adresa sa. Dimpotrivă, părând la început vinovat şi justificând apoi cu succes prezenţa amprentei, ar fi lăsat impresia unei erori judiciare iar cercetările nu ar mai fi fost orientate împotriva sa. În legătură cu tot acest scenariu, inculpatul susţine că „Îţi dai seama! Deci acolo tot o fost gândit! Nu de mine, deci de afară”.

În data de 12 martie 2009 inculpatul poartă o discuţie telefonică cu o persoană necunoscută care îl întreabă „pe la puşca aia a ta, de unde îţi luai bilele?” răspunsul inculpatului fiind „în piaţă, mă (…) din Piaţa R., acolo pe primul rând trebuie să fie”. Îl mai întreabă dacă îi funcţionează pistolul, iar răpusul este: „s-o stricat de un an şi, de doi ani s-o rupt”.

În data de 16 martie 2009 inculpatul afirmă la telefon „nu vreau să vorbesc prin telefon, mai ales prin a meu”.

În data de 19 martie 2009, după respingerea primei propuneri de arestare în calitate de inculpat, acesta poartă cu un bărbat „R.” o discuţie telefonică referitoare la probele ADN în care afirmă „pă volan, în partea stângă sub husă, bă, îţi dai seama, sub husă! Sub husa de la volan, deci aşa ceva imposibil! (…) De sub husă, mi-au găsit cică ceva celule de piele, auzi tu! Sub husă! Deci din care rezultă că io nu am purtat mănuşi, clar; dacă, dacă îi aşa cum zice ei, nu? Zice că victima o fost târâtă nu ştiu câţi metri, şi abandonată. Pă corpul victimei, pă hainele victimei, de ce nu se găsesc aceleaşi celule, acelaşi ADN? De ce nu se găseşte, dacă mi s-o găsit ADN îi clar că n-am avut mânuşi! De ce n-am amprentă, pă volan, pă schimbător! Nu, că doară n-am schimbat cu piciorul!”

După arestarea sa în calitate de inculpat, în data de 21 martie 2009, într-o discuţie cu doi bărbaţi, inculpatul a făcut următoarele afirmaţii: „dar ce să recunosc, tati? Că n-am făcut nimic! (...) deci să zicem aşa, prin absurd. Ai făcut tu o crimă de asta şi-ţi găseşte atâtea dovezi (…) n-ai nici o şansă. Şi-ţi găseşte atâtea dovezi, ADN, amprente, eşti prost să nu recunoşti, amu, când ştii că-ţi dă pe viaţă? Că dacă recunoşti şi zici că-ţi pare rău, poate-ţi dă vreo 10 ani. Nu? Din care faci 6 ani, mai mergi la lucru, mai o comportare bună, 4-5 (…) copil tâmpit să nu recunoşti”. Reia din nou tema cu testul poligraf şi susţine „pe mine m-or dus la detector la 7 dimineaţa, m-or luat din pat. Eu, la 9 aveam instanţă. Nu ştiam dacă mă eliberează sau nu. Toată noaptea n-am dormit. M-am gândit, bă, dacă mă pune în libertate? Dacă nu? Dacă da, dacă nu. Dacă da, dacă nu. Îţi dai seama ce stres ai că şi tu, cu faptă mică, te stresezi când te duce la instanţă. Oricum, te gândeşti, că doar eşti om, nu?” (…) „îţi dai seama ce stare psihică am avut eu când m-or dus pe mine la detector?”.

În aceeaşi zi, seara, inculpatul susţine „nu să vină ei cu propuneri că-ţi dăm mai puţin. Să vină să-mi zică: îţi dăm un an. Nici dacă zice, să vină acum să zică: uită-te, acuma te eliberăm. Azi te (…) tot, tot, tot. De la Bucureşti să vină. Acum te eliberăm, ia fapta pe tine. Nu. Nu iau fapta nu iau nimic, pentru că îs nevinovat (…) nevinovat”. Afirmă cu privire la familia sa „deci, să fiu vinovat şi să-i fac să-şi vândă casa de pe ei, să vândă tot, să bage banii în mine să mă scoată? I-aş face eu să sufere în halul ăsta?” Mai arată că dacă ar fi fost vinovat ar fi plecat din ţară, în Mexic, că de acolo nu poate fi extrădat.

În data de 27 martie 2009, inculpatul susţine că „îs terminat psihic. Îţi dai seama că, dacă m-aş gândi în fiecare zi că dacă nu scap, dacă nu nu ştiu ce, dacă nu iese bine, dacă nu iese cum trebuie atunci, cum ar fi, nu? N-aş rezista. Eu zic că nici un om n-ar rezista să (…) aşa. Şi ştiind că-i nevinovat. Hai, că dacă ar fi vinovat, da. Aş încerca să mă conformez.”

În data de 28 martie 2009, noaptea, le spune din nou celor 2 bărbaţi „nu pot să zic ce n-am făcut (…) deci, dacă aş fi făcut şi ar fi avut dovezi împotriva mea şi nu mai ştiu ce, îţi dai seama că n-avea rost să neg. Să risc (…) 25 de ani sau (…)”.

Din analiza tuturor acestor interceptări ambientale efectuate rezultă în mod constant că inculpatul a susţinut în toate conversaţiile sale purtate cu colegii de celulă că nu este vinovat, că nu ar avea niciun rost să nege comiterea faptei dacă el ar fi autorul dat fiind că ştie că o poziţie sinceră reprezintă o circumstanţă atenuantă, în opinia sa cu consecinţe semnificative asupra pedepsei aplicate. Chiar şi după cunoaşterea rezultatelor probelor ADN şi a identificării amprentei sale pe autoturismul victimei îşi susţine în continuare nevinovăţia şi arată că în situaţia în care aceste probe sunt suficient de puternice, nu ar avea nici un rost să nege comiterea faptei dacă ar fi autorul.

Tribunalul a reţinut că nu a fost descoperită arma crimei, nu s-a dovedit că inculpatul a avut posesia unui pistol de tipul celor posibil să fi fost utilizate la ucidere, nu s-a dovedit faptul că pe mâna acestuia ar fi existat urme de praf de puşcă, ceea ce ar fi dovedit că acesta a utilizat o armă de foc, nu s-a dovedit că inculpatul o cunoştea pe victimă, nu s-a dovedit mobil crimei, nu s-au găsit pe hainele inculpatului urme de sânge care să dovedească că ar fi târât victima, nu s-a constatat şi de altfel nici nu a fost supus vreunui control din care să rezulte dacă avea sau nu pe corp urme de sânge, nu s-a constatat că îi lipseşte vreun obiect de îmbrăcăminte, nu s-au găsit bunuri asupra lui din cele constatate ca fiind dispărute, nu s-au găsit cheile autoturismului victimei asupra sa (nu ar fi avut nici o logică să fi încuiat autoturismul dacă nu intenţiona să-l mai folosească, situaţie în care ar fi păstrat cheile).

De asemenea, instanţa a înlăturat concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit care urmare a testării inculpatului cu aparatul poligraf, pe de o parte din cauza caracterului incert a unei astfel de probe, iar pe de altă parte, evidentei situaţii de stres în care s-a aflat inculpatul în momentul testării sale, 19 februarie 2009, zi în care s-a soluţionat şi recursul declarat de acesta împotriva încheierii de arestare preventivă (încheierea penală nr. 10/I/R din 19 februarie 2009 a Curţii de Apel Oradea), stare care evident este de natură să-i influenţeze starea psihică şi să afecteze rezultatul testării.

Deşi din autoturismul victimei (interior şi exterior) au fost ridicate un număr de 22 de amprente, nu s-a stabilit nimic legat de amprentele care pot fi apte în procesul de identificare şi care nu aparţin victimei sau inculpatului (una dintre ele).

Faţă de cele expuse mai sus, tribunalul a reţinut că urma papilară descoperită pe portiera dreaptă faţă a autoturismului condus de victimă a fost explicată de către inculpat prin prezenţa sa în autoturism în noaptea anterioară crimei, susţinerea sa fiind pe deplin dovedită. De asemenea, probele referitoare la ADN-ul inculpatului în autoturismul victimei tribunalul le-a înlăturat întrucât aşa cum s-a arătat nu există un proces-verbal din care să rezulte recoltarea probelor de ADN de la inculpat pentru a fi comparat cu cel din probele biologice ridicate din autoturism. În consecinţă, tribunalul a apreciat că nu există nici o probă care să îl poziţioneze pe inculpat în autoturism la momentul comiterii crimei, nici o probă care să dovedească că inculpatul a exercitat acţiunea de ucidere a victimei, că inculpatul a deţinut fără drept o armă şi că inculpatul a comis acţiuni specifice tâlhăriei.

Potrivit art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată până de vinovăţia sa va fi legal stabilită. Prezumţia de nevinovăţie este unul din elementele unui proces echitabil, fiind garantată tuturor persoanelor împotriva cărora este formulată o „acuzaţie în materie penală”.

În dreptul român, aceasta constituie unul din principiile fundamentale ale procesului penal, fiind înscrisă în art. 23 din Constituţie şi art. 5² C. proc. pen., statuându-se că „orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă.” Iar conform art. 66 alin. (1) C. proc. pen., „inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie şi nu este obligat să-şi dovedească nevinovăţia.”

Prezumţia de nevinovăţie nu are caracter absolut, ea poate fi răsturnată doar prin adoptarea unei hotărâri de condamnare definitive.

Aceasta nu este o simplă regulă care garantează nişte drepturi fundamentale ci un drept distinct al fiecărei persoane, de a fi tratată ca nevinovată până la stabilirea vinovăţiei printr-o hotărâre penală definitivă.

Din acesta decurg o serie de cerinţe: vinovăţia se stabileşte în cadrul unui proces, cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale, sarcina probei revine organelor judiciare, hotărârea de condamnare trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăţie, iar în caz de îndoială, ce nu poate fi înlăturată prin probe, trebuie să se pronunţe o soluţie de achitare.

Faţă de cele expuse mai sus, tribunalul a procedat conform dispozitivului.

Împotriva sentinţei pronunţată de prima instanţă a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, solicitând desfiinţarea hotărârii şi, în rejudecare, condamnarea inculpatului pentru infracţiunile reţinute în rechizitoriu.

Prin decizia penală nr. 21/A din 24 martie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, în Dosarul nr. 4784/111/2009, s-a dispus respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor.

Instanţa de apel şi-a însuşit, în esenţă, argumentele instanţei de fond, constatând că în cauză prezumţia de nevinovăţie nu a fost înlăturată.

S-a răspuns, punctual, criticilor invocate de parchet, reţinând incidenţa principiului in dubio pro reo.

Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 9 şi 18 C. proc. pen.

A solicitat, în principal, casarea cu trimitere spre rejudecare şi în subsidiar, pronunţarea unei hotărâri de condamnare împotriva inculpatului O.N.D.

Sub primul aspect s-a reţinut că decizia instanţei de apel este nemotivată, şi că proba ADN a fost înlăturată nejustificat de către instanţa de apel.

Sub cel de al doilea aspect, parchetul a susţinut că probele administrate în cauză pot fundamenta o hotărâre de condamnare şi că achitarea inculpatului este rezultatul unei grave erori de fapt.

Înalta Curte, prin decizia penală nr. 3412 din 5 octombrie 2011 a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei penale nr. 21/A din 24 martie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

A casat decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecarea apelului la Curtea de Apel Oradea considerând că probatoriul trebuie completat în condiţiile în care, la pct. 1 din considerentele Curţii de apel se arată că în lipsa unui proces-verbal de recoltare a probelor ADN de la inculpat, apare un dubiu cu privire la materialul comparat de experţi când au stabilit că ADN-ul inculpatului în probele biologice ridicate din autoturismul victimei.

Înalta Curte a apreciat că, în condiţiile în care există o adresă de înaintare către I.G.P.R., Institutul de Criminalistică a probelor biologice sigilate ale inculpatului, acestea fiind utilizate ca element de comparaţie la efectuarea raportului de expertiză, pentru clarificarea acestui aspect se impune identificarea şi audierea persoanei care a prelevat probele biologice şi în raport de aceste elemente se va dispune efectuarea unei noi expertize criminalistice prin care să se stabilească armele biologice şi profilul genetic al persoanei de la care provine, respectiv dacă acestea aparţin inculpatului O.N.D.

În măsura în care, probele rămase neutilizate în urma analizelor de laborator sunt insuficiente ca şi material de comparaţie, să se stabilească dacă recoltarea probelor ADN de la inculpat, în condiţiile descrise în înscrisul existent la Dosarul nr. 2167/111/2009 al Tribunalului Bihor, au influențat concluziile stabilite prin raportul de expertiză efectuat în faza de urmărire penală prin care s-a stabilit că numitul O.N.D. are de 22.935.779 ori mai multe şanse să fie contribuitor decât o altă persoană necunoscută din populaţie.

Prin decizia penală nr. 6/A din 17 ianuarie 2013 Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondat apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor împotriva sentinţei penale nr. 72 din 1 aprilie 2010 a Tribunalului Bihor.

În motivare s-a arătat că efectuarea unui nou raport de expertiză biocriminalistică ADN, cerere care a fost respinsă ca inutilă de către instanţa de apel, întrucât, câtă vreme există dubii cu privire la poziţia obiectelor de pe care s-au ridicat probele biologice, aspectul că ADN-ul inculpatului este prezent în interiorul autoturismului condus de victimă este irelevant, câtă vreme acesta a dovedit că a circulat cu acel autoturism în data de 9 din 10 februarie 2009, iar din procesul-verbal de examinare criminalistică nu rezultă elemente concrete privind locul exact din care au fost ridicate probele.

Referitor la procesul-verbal de examinare criminalistică a autoturismului s-a constatat că în momentul prelevării biologice şi a ridicării de obiecte din autoturism nu a fost prezent nici un martor, deşi prezenţa acestora este impusă în mod imperativ de dispoziţiile art. 191 alin. (1) şi art. 192 alin. (1) C. proc. pen.

Curtea a apreciat că nici celelalte probe nu conturează vinovăţia inculpatului, motiv pentru care a considerat că hotărârea primei instanţe este corectă.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea criticând soluţia ca netemeinică şi nelegală, deoarece instanţa nu s-a pronunţat cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esenţiale pentru părţi, de natură să influenţeze soluţia procesului; prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii; s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare.

Au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 10, 17², 18 C. proc. pen.

Înalta Curte, analizând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare invocate cât şi a celor care, conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. se iau în considerare din oficiu de către instanţă constată că recursul formulat de Parchet este fondat.

Ca urmare a trimiterii cauzei spre rejudecare prin decizia penală nr. 3412 din 5 octombrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în cadrul soluţionării apelului, s-a solicitat de către Parchet proba cu efectuarea unei expertize ADN prin care să se compare profilul ADN al urmelor biologice ridicate din autoturism la 11 februarie 2009 cu profilul ADN al inculpatului.

La dosar a fost depusă şi o adresă de la I.G.P.R., Serviciul Biocriminalistică prin care se atestă că există posibilitatea tehnică de efectuare a unei asemenea expertize. Instanţa a respins însă administrarea probei ca nefiind utilă cauzei deoarece există dubii cu privire la poziţia obiectelor de pe care s-au ridicat probele biologice.

Înalta Curte constată că instanţa de apel nu s-a conformat dispoziţiilor din decizia de casare, neefectuând expertiza ADN şi nerespectând dispoziţiile subsidiare în sensul de a stabili dacă modalitatea de recoltare a probelor ADN de la inculpat a influenţat concluziile stabilite prin raportul de expertiză.

Înalta Curte constată că din probatoriul administrat în faza de urmărire penală rezultă că s-au ridicat probe biologice:

- de pe volan şi anume de pe părţile aflate sub husele ce se pare că au fost sustrase după comiterea omorului pentru a împiedica organele judiciare să identifice mijloace materiale de probă lăsate cu prilejul săvârşirii faptei;

- de pe două din mufele unor cabluri electrice de alimentare din partea stângă faţă a maşinii (procesul-verbal de examinare criminalistică), cabluri ce au fost sigilate într-un colet ce îndeplineşte condiţiile de ambalare şi transport necesare pentru expertizare.

Deşi instanţa de apel a arătat că este incert locul de unde au fost ridicate urmele biologice, fapt ce conduce la lipsa de credibilitate a probei, Înalta Curte apreciază că actele procedurale întocmite de organele judiciare indică suficient de clar locul acestor urme.

De altfel planşele foto realizate la momentul cercetării autoturismului relevă locurile de unde au fost ridicate probele biologice.

Deşi Curtea de Apel a arătat că procesul-verbal de recoltare a probelor biologice, din Dosarul nr. 2167/111/2009 al Tribunalului Bihor nu îndeplineşte condiţiile legale, deoarece nu este semnat de martorii asistenţi, Înalta Curte constată că art. 91 C. proc. pen. impune o asemenea exigenţă doar atunci când martorii asistenţi au participat la activitatea menţionată în procesul-verbal, lipsa acestora nefiind de natură a conduce la nulitatea procesului-verbal.

Conform adresei din 22 noiembrie 2012 a I.G.P.R., Institutul Naţional de Criminalistică „toate materialele purtătoare de urme biologice au fost restituite Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, organul de urmărire penală care a dispus efectuarea expertizei. Laboratorul de genetică din Institutul Naţional de Criminalistică nu mai deţine extracte ADN sau probe biologice, toate fiind consumate în procesul analizelor de laborator” (Dosarul nr. 4784/111/P/2009 al Curţii de Apel Oradea, secţia penală.

De asemenea, conform notei telefonice depuse la Dosarul nr. 4784/111/2009 al Curţii de Apel Oradea, secţia penală rezultă că în urma contactării Serviciului de Biocriminalistică, I.G.P.R. de către procurorul T., unul din experţii ce au întocmit raportul de expertiză ADN din 26 februarie 2009 a comunicat „că din punct de vedere tehnic este posibilă efectuarea unui nou raport de expertiză pentru a se compara o probă de referinţă (şi anume noul profil genetic recoltat de la suspect, inculpatul O.N.D., probă ce urmează a fi dispusă de instanţă dacă va fi admisă) cu urmele genotipate şi stocate în baza de date (cu ocazia efectuării raportului de expertiză)”.

Având în vedere că inculpatul a arătat că probele ADN i-au fost recoltate fără să fie anunţat, cu prilejul unui examen stomatologic şi că are dubii asupra celor constatate în raportul de expertiză ADN întocmit, că Înalta Curte a dispus prin decizia penală nr. 3412 din 5 octombrie 2011 efectuarea unei noi expertize ADN, cu prilejul rejudecării cauzei, dar instanţa de apel nu s-a conformat acestor dispoziţii, considerând neîntemeiat că recoltarea probelor biologice din autoturism a fost defectuoasă, Înalta Curte urmează a admite, conform cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. c) C. proc. pen. va dispune casarea deciziei penale atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Oradea pentru a efectua o nouă expertiză ADN de către I.N.M.L. prin compararea urmelor genotipate cu probele de referinţă ce urmează a fi recoltate de la inculpat.

Doar în situaţia în care din punct de vedere tehnic efectuarea unei asemenea expertize nu mai este posibilă (nu şi în situaţia în care inculpatul va refuza să i se preleveze noi probe biologice) instanţa va da eficienţă dispoziţiilor subsidiare din decizia nr. 3412 din 5 octombrie 2011 privind faptul dacă modul în care au fost recoltate probele biologice de la inculpat putea avea vreo influenţă asupra rezultatului expertizei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei penale nr. 6/A din 17 ianuarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul O.N.D.

Casează decizia penală atacată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Oradea.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 50 RON, până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 31 octombrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 3328/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3377/2013. Penal. Contestaţie la executare... →

ICCJ. Decizia nr. 3362/2013. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3362/2013. Penal