ICCJ. Decizia nr. 3341/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3341/2013
Dosar nr.3269/102/2008
Şedinţa publică din 30 octombrie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 38 din data de 30 martie 2012 , pronunţată de Tribunalul Mureş, în baza art. 334 C. proc. pen., din oficiu şi la solicitarea procurorului, a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în rechizitoriu:
a) în cazul inculpatului S.F., din infracţiunea de:
- înşelăciune în formă continuată - prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a art. 37 lit. a) C. pen., în infracţiunea de:
- înşelăciune în formă continuată - prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a art. 37 lit. b) C. pen.
b) în cazul inculpatei C.F., din infracţiunea de:
- trafic de persoane în formă continuată - prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin.(1) şi pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (cu 27 acte materiale), în infracţiunea de:
- înşelăciune sub formă continuată -prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
- în baza art. 215 alin. (1) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a art. 37 lit. b) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul S.F. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune sub formă continuată şi în baza art. 88 C. pen. a dedus din durata pedepsei aplicate acestui inculpat durata reţinerii din data de 26 februarie 2005.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. i-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a ll-a şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
- în baza art. 215 alin. (1) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat-o pe inculpata C.F. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune sub formă continuată, iar potrivit art. 71 alin. (2) C. pen. i-a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În temeiul art. 81 alin. (1) C. pen. a suspendat condiţionat executarea pedepsei menţionată mai sus, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit potrivit prevederilor art. 82 C. pen.
Potrivit art. 359 C. proc. pen., i s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor, a căror nerespectare, au ca urmare revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzute de art. 83 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a constatat suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate.
S-a respins, ca neîntemeiată, acţiunea civilă a părţii civile A.V. şi în baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 şi urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) s-a admis, în parte, acţiunea civilă a părţii civile A.S. şi au fost obligaţi inculpaţii după cum urmează:
inculpatul S.F. să plătească părţii civile suma de 200 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din ziua plăţii, cu titlu de daune materiale;
inculpata C.F. să plătească părţii civile suma de 200 euro sau echivalentul în RON la cursul de schimb din ziua plăţii, cu titlu de daune materiale;
inculpaţii S.F. şi C.F., să plătească, în solidar, părţii civile suma de 500 euro, cu titlu de daune materiale, respingându-se, ca neîntemeiate, pretenţiile părţii civile cu titlu de daune morale.
S-a luat act că partea civilă B.C.V. a renunţat la pretenţiile civile.
În baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 şi urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) a fost admisă acţiunea civilă a părţii civile C.D. şi l-a obligat pe inculpatul S.F. să plătească părţii civile suma de 200 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din ziua plăţii, cu titlu de daune materiale.
Au fost respinse, ca neîntemeiate acţiunile civile ale părţilor civile C.M., D.T. şi F.C.
S-a luat act de faptul că partea civilă G.M.C. a renunţat la pretenţiile civile formulate, s-a constatat că partea vătămată M.I.S. nu s-a constituit parte civilă în cauză şi a fost respinsă, ca tardivă, acţiunea civilă a părţii civile N.D.M.
În baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 şi urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) s-a admis, în parte, acţiunea civilă a părţii civile P.D. şi a obligat-o pe inculpata C.F. să plătească părţii civile suma de 1.300 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din ziua plăţii, cu titlu de daune materiale, din care de 200 euro, primiţi de la partea civilă la ajungerea acesteia în Grecia, drept comision pentru găsirea unui loc de muncă, 200 euro primiţi de la partea civilă, drept comision, pentru că i-a găsit al doilea loc de muncă, 400 euro plătiţi de partea civilă pentru cazarea la hotel, în localitatea unde a fost dusă de inculpată, iar 500 euro, drepturi salariale încasate de inculpată în locul părţii civile pentru munca prestată de aceasta, fiind respinse, ca neîntemeiate şi nedovedite, celelalte pretenţiile ale părţii civile cu titlu de daune materiale şi morale.
În baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 şi urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) a fost admisă, în parte, acţiunea civilă a părţii civile P.E. şi au fost obligaţi inculpaţii S.F. şi C.F., în solidar, să plătească părţii civile suma de 500 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din ziua plăţii, cu titlu de daune materiale, fiind respinse, ca neîntemeiate, pretenţiile părţii civile cu titlu de daune morale.
În baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 şi urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) a fost admisă, acţiunea civilă, a părţii civile P.V. şi a fost obligată inculpata C.F. să plătească părţii civile suma de 200 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din ziua plăţii, cu titlu de daune materiale.
În baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 şi urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) s-a admis acţiunea civilă a părţii civile F.V. (fostă P.) şi au fost obligaţi inculpaţii S.F. şi C.F., în solidar, să plătească părţii civile suma de 50 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din ziua plăţii, cu titlu de daune materiale.
A fost respinsă, ca neîntemeiată, acţiunea civilă a părţii civile S.V.
În baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 şi urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) a fost admisă acţiunea civilă a părţii civile S.M. fiind obligat inculpatul S.F. să plătească acesteia suma de 400 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din ziua plăţii, cu titlu de daune materiale.
În baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 şi urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) a fost admisă acţiunea civilă a părţii civile Ş.I. fiind obligat inculpatul S.F. să plătească părţii civile suma de 200 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din ziua plăţii, cu titlu de daune materiale.
În baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 şi urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) s-a admis acţiunea civilă a părţii civile S.I.M. şi a fost obligată inculpata C.F. să plătească părţii civile suma de 100 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din ziua plăţii, cu titlu de daune materiale.
Potrivit art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 şi urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) s-a admis, în parte, acţiunea civilă a părţii civile T.C.C. fiind obligaţi inculpaţii după cum urmează:
- inculpatul S.F. să plătească părţii civile suma de 200 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din data plăţii, cu titlu de daune materiale.
- inculpata C.F. să plătească părţii civile suma de 1.300 euro sau echivalentul în RON la cursul de schimb din ziua plăţii, cu titlu de daune materiale, din care de 200 euro, primiţi de la partea civilă la ajungerea acesteia în Grecia, drept comision pentru găsirea unui loc de muncă, 200 euro primiţi de la partea civilă, drept comision, pentru că i-a găsit al doilea loc de muncă, 400 euro plătiţi de partea civilă pentru cazarea la hotel, în localitatea unde a fost dusă de inculpată, iar 500 euro, drepturi salariale, încasate, de inculpată în locul părţii civile pentru munca prestată de aceasta, respingându-se ca neîntemeiate şi nedovedite celelalte pretenţiile ale părţii civile cu titlu de daune materiale şi morale.
A fost respinsă, ca neîntemeiată, acţiunea civilă a părţii civile T.M.C., s-a constatat că partea vătămată T.G. nu s-a constituit parte civilă în cauză, s-a luat act de faptul că partea civilă G.A. a renunţat la pretenţii, de asemenea, s-a luat act de faptul că partea civilă G.C.A. a renunţat la pretenţii.
Conform art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 şi urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) s-a admis acţiunea civilă a părţii civile U.A. fiind obligat inculpatul S.F. să plătească acesteia suma de 300 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din ziua plăţii, cu titlu de daune materiale, de asemenea, în temeiul aceloraşi dispoziţii legale s-a admis şi acţiunea civilă a părţii civile U.D., fiind obligat inculpatul S.F. să plătească părţii civile suma de 200 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din ziua plăţii, cu titlu de daune materiale.
Potrivit art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 şi urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) s-a admis, în parte, acţiunea civilă a părţii civile P.B.M. (fostă B.) şi au fost obligaţi inculpaţii după cum urmează:
- inculpatul S.F. să plătească acesteia suma de 250 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din data plăţii, cu titlu de daune materiale.
- inculpata C.F. să plătească părţii civile suma de 325 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din ziua plăţii, cu titlu de daune materiale, din care de 200 euro, primiţi de la partea civilă la ajungerea acesteia în Grecia, drept comision pentru găsirea unui loc de muncă, 25 euro costul cazării la hotel, în lipsa rezervării făcute de inculpaţi, 100 euro costul transportului în Grecia, până în localitatea unde a fost trimisă de inculpată, respingându-se, ca neîntemeiate, celelalte pretenţii ale părţii civile cu titlu de daune morale.
Potrivit art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 şi urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) s-a admis, în parte, acţiunea civilă a părţii civile C.C. fiind obligaţi inculpaţii după cum urmează:
inculpatul S.F. să plătească părţii civile suma de 250 euro sau echivalentul în RON la cursul de schimb din data plăţii, cu titlu de daune materiale.
inculpata C.F. să plătească părţii civile suma de 200 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din ziua plăţii, cu titlu de daune materiale, sumă primită de la partea civilă la ajungerea acesteia în Grecia, drept comision pentru găsirea unui loc de muncă, respingându-se, ca neîntemeiate, celelalte pretenţii ale părţii civile cu titlu de daune morale.
S-a constatat că partea vătămată P.I.C. (cu domiciliul în Tg-Mureş, str. B., jud. Mureş) nu s-a constituit parte civilă în cauză, că partea vătămată P.D.I. nu s-a constituit parte civilă în cauză, iar conform art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 şi urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) a fost admisă, în parte, acţiunea civilă a părţii civile S.C.R. fiind obligaţi inculpaţii după cum urmează:
inculpatul S.F. să plătească părţii civile suma de 250 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din data plăţii, cu titlu de daune materiale.
inculpata C.F. să plătească părţii civile suma de 200 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din ziua plăţii, cu titlu de daune materiale, sumă primită, de la partea civilă la ajungerea acesteia în Grecia, drept comision pentru găsirea unui loc de muncă, respingându-se, ca neîntemeiate, celelalte pretenţii ale părţii civile cu titlu de daune morale.
S-a constatat că părţile vătămată S.S., H.V. nu s-au constituit parte civilă în cauză.
S-a constatat că părţile vătămate I.S., B.K., S.G., nu s-a constituit parte civilă în cauză şi potrivit art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 şi urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) s-a admis, în parte, acţiunea civilă a părţii civile A.M. fiind obligat inculpatul S.F. să plătească părţii civile sumele de 225 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din data plăţii, şi 1.000 RON, cu titlu de daune materiale, ultima sumă reprezentând contravaloarea călătoriilor făcute de partea civilă de la Târnăveni la Tg-Mureş, pentru a se prezenta în faţa organelor judiciare, precum şi a îmbrăcămintei şi hranei cumpărate pentru a pleca în Grecia, respingându-se, ca neîntemeiate, celelalte pretenţii ale părţii civile cu titlu de daune morale.
În baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 şi urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) a fost admisă acţiunea civilă a părţii civile G.V. fiind obligat inculpatul S.F. să plătească părţii civile suma de 225 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din data plăţii, şi 20 RON, cu titlu de daune materiale.
Conform art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 şi urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) s-a admis acţiunea civilă a părţii civile V.R. şi a fost obligat inculpatul S.F. să plătească părţii civile suma de 225 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din data plăţii, şi 20 RON, cu titlu de daune materiale.
Potrivit art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 şi urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) s-a admis, în parte, acţiunea civilă a părţii civile C.C. şi a fost obligat pe inculpatul S.F. să plătească părţii civile suma de 225 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din data plăţii, cu titlu de daune materiale, respingându-se, ca neîntemeiate, celelalte pretenţii ale părţii civile cu titlu de daune morale.
S-a luat act de faptul că partea civilă C.T.E. a renunţat la pretenţii, şi, potrivit art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 şi urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) a fost admisă, acţiunea civilă, a părţii civile M.L. fiind obligat inculpatul S.F. să plătească părţii civile suma de 175 euro sau echivalentul în RON la cursul de schimb din data plăţii, cu titlu de daune materiale.
În baza art. 353 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 163 C. proc. pen., s-a instituit sechestru asigurător asupra sumei de 615 euro, ridicată de la inculpatul S.F., sumă depusă la camera de corpuri delicte a I.P.J. Mureş cu dovada seria XX nr. X1. din data de 6 aprilie 2005, în vederea recuperării prejudiciilor cauzate părţilor civile şi în situaţia nefolosirii sumei respective, conform destinaţiei menţionate în baza art. 118 alin. (1) lit. c) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a acesteia.
În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, conform culpei procesuale a fiecăruia.
Pentru a pronunţa această soluţie în cauză, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. - S.T. Mureş din data de 19 decembrie 2008, emis în Dosarul nr. 68/D/P/2005, s-a dispus:
I. Punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor:
1. S.F., pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată -prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a art. 37 lit. a) C. pen.;
2. C.F., pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată - prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiţilor M.E. şi S.F., cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane în formă continuată - prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi constituirea unui grup infracţional organizat - prevăzută şi pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, dar şi scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului S.F., cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat - prevăzută şi pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.
În partea expozitivă a rechizitoriului s-a reţinut că, inculpatul S.F., în perioada decembrie 2004 - februarie 2005, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, sub promisiunea asigurării unor locuri de muncă, în condiţii avantajoase, în străinătate, a indus în eroare părţile vătămate: A.V., A.S., B.C.V., C.D., C.M., D.T., F.C., G.M.C., M.I.S., N.D.M., P.D., P.E., P.V., S.V., S.M., Ş.I., S.N.M., T.C., T.M., T.G., G.A., G.C.A., U.A., U.D., B.M., C.C., P.M.C., P.D.I., S.C.R., S.S., H.V., I.S., B.K., B.S.L., S.G., A.M., G.V., V.R., C.C., C.T.C. şi M.L., de la care a obţinut, astfel, acordul să plece în excursiile organizate de societatea comercială, pe care o conducea, obţinând, în acest fel, foloase materiale injuste şi pricinuind pagube părţilor vătămate, care au plătit inculpatului diverse sume de bani, pentru a obţine locurile de muncă promise.
Referitor la inculpata C.F. s-a reţinut că aceasta, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în aceeaşi perioadă, prin intermediul coinculpatului S.F., în baza unei înţelegeri, prealabile, cu acesta, a racolat mai multe persoane, din România, sub promisiunea asigurării unor locuri de muncă, bine plătite, în Grecia, persoane de la care, după ce au ajuns în această ţară, inculpata a încasat diverse sume de bani, după care Ie-a plasat la diferite locuri de muncă, aici fiind vorba de părţile vătămate A.V., A.S., B.C.V., C.M., D.T., F.C., G.M.C., M.I.S., P.D., P.E., P.V., V.P., S.V., Ş.I., S.N.M., T.C., T.M., T.G., G.A., G.C.A., B.M., C.C., P.I.C., P.D.I., S.C.R., S.S. şi S.G., unde au fost supuse exploatării prin muncă.
Din analiza lucrărilor şi materialului dosarului instanţa a reţinut următoarele cu privire la starea de fapt: în toamna anului 2004, inculpatul S.F. a purtat mai multe discuţii cu numita M.E., o cunoştinţă de-a sa, căreia i-a cerut relaţii despre persoane din străinătate, care l-ar putea sprijini în plasarea forţei de muncă, ştiind faptul că respectiva, M.E., a lucrat la o firmă cu un asemenea profil de activitate, respectiv plasarea forţei de muncă, în străinătate.
Întrucât numita M.E. cunoştea numărul de telefon, din Grecia, al inculpatei C.F., pe care-l primise, cu mai mulţi ani în urmă, de la o persoană a cărei identitate nu şi-a mai adus-o aminte, a transmis acest număr inculpatului S.F. Sus-numita i-a mai spus inculpatului că, din cunoştinţele sale, inculpata C.F. (pe care o cunoştea cu apelativul de „C.") avea în Grecia un birou, prin care se ocupa cu plasarea forţei de muncă.
După ce a intrat în posesia numărului de telefon al inculpatei C.F., inculpatul S.F. a contactat-o pe aceasta şi a primit confirmarea că era angajata, unei firme de plasare a forţei de muncă, în Grecia, precum şi promisiunea de a-l ajuta, în schimbul unui comision, să le găsească oamenilor, pe care urma să-i găsească, în România, inculpatul şi să-i trimită în Grecia, locuri de muncă în agricultură, pentru bărbaţi sau familii întregi, ori menaj, pentru femei singure.
Inculpata C.F. a redactat, pe calculator, o ofertă de locuri de muncă, în care a precizat comisionul pe care urma să-l încaseze, pentru intermedierea locurilor de muncă, respectiv câte 150 de euro pentru fiecare persoană, ce urma a fi trimisă în Grecia de către inculpatul S.F.
După discuţiile purtate cu inculpata C.F., inculpatul S.F. a început demersurile, pentru racolarea de persoane doritoare să meargă, în Grecia, la muncă, urmând ca, după racolare, acestea să fie trimise în Grecia, iar acolo să fie preluate de inculpata C.F., care trebuia să le găsească locuri de muncă.
De precizat că inculpatul S.F. înfiinţase, încă din anul 1992, SC F.T. SRL, societate care avea ca principal obiect de activitate turismul. În anul 1999, inculpatul a cesionat părţile sociale, pe care le deţinea, la societatea susmenţionată celor doi fii ai săi, M.S. şi S.F. În anul 2002, S.F. s-a retras din societate şi şi-a înfiinţat una nouă, SC F.T. SRL rămânând doar lui M.S. În realitate, cel care s-a ocupat, efectiv, de activităţile derulate, prin această societate a fost inculpatul S.F., în baza unei procuri autentice, date de M.S.
Începând cu anul 2003, inculpatul S.F. a început o colaborare cu numitul S.I., care înfiinţase SC E.S. SRL, societate având ca obiect de activitate plasarea forţei de muncă, în străinătate. Cu toate eforturile depuse de inculpatul S.F. nu s-a reuşit obţinerea pe numele SC E.S. SRL a acreditărilor necesare, din partea autorităţilor române, pentru ca societatea să poată desfăşura activitatea de plasare a forţei de muncă, în străinătate. Cu toate acestea, inculpatul S.F. a dat anunţuri, la mica publicitate, referitoare la recrutarea de persoane, în vederea trimiterii lor, la muncă, în Spania, Anglia şi Grecia.
În baza anunţurilor la mica publicitate făcute de inculpatul S.F., în toamna anului 2004, mai multe persoane s-au prezentat la adresa indicată, în anunţ pentru contactarea inculpatului şi solicitarea de relaţii suplimentare. Adresa indicată era, de fapt, sediul social al SC F.T. SRL în acest fel inculpatul S.F. şi-a creat o bază de date, cu sute de persoane doritoare să meargă la muncă, în străinătate; persoane care au depus la sediul societăţii, conduse de inculpat, câte un dosar conţinând mai multe formulare. În discuţiile purtate cu persoanele respective, inculpatul S.F. Ie-a prezentat acestora ofertele de locuri de muncă, asigurându-le că le va rezolva locuri de muncă, avantajoase.
Referitor la inculpata C.F., de precizat că, în luna ianuarie 2004, aceasta a obţinut prin intermediul SC I. SRL Tg-Mureş un contract de muncă în Grecia. În baza contractului respectiv inculpata a plecat în Grecia, însă, odată ajunsă acolo, a constatat că a fost indusă în eroare de reprezentanţii firmei, care au recrutat-o, nefiindu-i asigurat locul de muncă promis din România. Nemaiavând bani asupra sa, inculpata a început să lucreze ocazional, profitând şi de faptul că ştia limba engleză, reuşind, după un timp, să se redreseze financiar. În toamna anului 2004, inculpata a cunoscut un cetăţean grec care, conform afirmaţiilor sale, ar fi angajat-o, pentru a se folosi de cunoştinţele sale de limbi străine, cetăţeanul grec spunându-i că este în derularea formalităţilor pentru deschiderea unui birou de plasarea forţei de muncă, provenită din străinătate. În acest fel, inculpata a luat cunoştinţă cu specificul activităţii de plasare în Grecia a forţei de muncă din străinătate, ocupându-se, efectiv, de aceste activităţi, care au constat în traducerea discuţiilor, purtate cu persoanele care urmau să fie plasate la muncă, conducerea lor la gări şi autogări, pentru a fi expediate la locurile de muncă respective, cumpărarea biletelor de călătorie şi îndrumarea persoanelor spre locurile unde aveau să muncească.
Revenind la inculpatul S.F., de arătat că activitatea de racolare a persoanelor pentru a fi trimise în Grecia s-a desfăşurat, în concret, astfel:
1. După ce inculpatul S.F. a vorbit cu inculpata C.F. şi a făcut demersuri pentru căutarea de persoane, doritoare a merge la muncă, în Grecia (unde urmau să fie preluate de inculpată şi plasate în muncă), în cadrul acestor demersuri a apelat, mai întâi, la evidenţa deja constituită în numele SC E.S. SRL, despre care s-a amintit mai sus.
A contactat, telefonic, mai multe persoane, care-şi depuseseră deja dosarele şi, sub pretextul că nu mai sunt disponibile locuri de muncă, în Spania, Ie-a oferit posibilitatea unor locuri de muncă în Grecia, la cules de portocale, asigurând persoanele respective că, dacă acceptau oferta, urmau să aibă asigurate în Grecia cazare şi masă, precum şi câştigul de circa 30 de euro, pe zi, pentru munca prestată, cu posibilitatea de a ajunge chiar la 50 de euro, pe zi. A mai asigurat persoanele respective că li se vor încheia contracte de muncă. În schimbul serviciului pe care urma să-l facă, inculpatul solicita, de la fiecare persoană, plata unui comision de 200 euro, către firma pe care o conducea, iar pentru persoana care urma să aştepte doritorii în Grecia, şi să-i plaseze la muncă, un comision de 150 euro, de persoană. Pentru a le întări convingerea, Ie-a prezentat oferta, de locuri de muncă, din Grecia ce-i fusese trimisă de inculpata C.F.
Cu privire la suma de 200 de euro ce trebuia plătită, şi a fost plătită de fiecare persoană, firmei pe care o conducea inculpatul, acesta a precizat că banii erau necesari, deoarece plecarea persoanelor se urma a realiza sub forma unei excursii organizate de SC F.T. SRL, pentru a nu mai fi nevoie ca fiecare persoană să aibă asupra sa suma de 500 euro să-i prezinte la vamă (conform reglementărilor legale vamale din acea perioadă).
În plus, pentru a-şi dovedi buna-credinţă şi a câştiga încrederea persoanelor cu care a discutat, inculpatul S.F. Ie-a promis acestora că, în cadrul celor 200 euro pe care-i vor plăti, urmau să aibă asigurate patru nopţi de cazare, la un hotel din Atena, unde puteau sta până ce erau contactaţi de persoana de legătură din Grecia, respectiv de inculpata C.F., zisă „C.".
În acest mod, inculpatul S.F. a reuşit racolarea a circa 30 de persoane, pe care Ie-a constituit într-un grup, iar, drept acoperire, pentru transportarea acestora în Grecia, inculpatul a organizat prin intermediul SC F.T. SRL o excursie, cu ocazia revelionului 2004/2005, în capitala Greciei, Atena.
Plecarea a fost stabilită pentru data de 30 decembrie 2004, iar îmbarcarea persoanelor, în autocarul cu care s-a făcut deplasarea, s-a realizat la sediul SC F.T. SRL din Tg-Mureş.
Din grupul de persoane menţionat mai sus au făcut parte părţile vătămate A.V., A.S., B.C.V., C.D., C.M., D.T., F.C., G.M.C., M.I.S., N.D.M., P.D., P.E., P.V., V.P., S.V., S.M., Ş.I., S.I.M., T.C., T.M., T.G., G.A., G.C.A., U.A. şi U.D. Alături de aceştia, au mai plecat în Grecia şi martorul H.H., numita M.E. şi conducătorii auto M.C. şi S.M.
Inculpatul a trimis o adresă către inculpata C.F., cu numele persoanelor, din grup, pentru rezervare hotel în perioada 30 decembrie 2004 - 3 ianuarie 2005.
Autocarul a plecat din Tg-Mureş, la data de 30 decembrie 2004, însă, înainte de plecare, inculpatul S.F., personal, s-a ocupat de aranjarea pasagerilor în autocar, grupându-i astfel încât, pe fiecare banchetă, să fie aşezaţi un bărbat şi o femeie, pentru a da impresia că sunt cupluri care pleacă în excursie, în Grecia.
Călătoria a decurs, fără probleme, până la graniţa Greciei, unde câteva persoane, respectiv S.M., N.D.M., U.A., U.D. şi C.D., au fost coborâte din autocar şi nu li s-a permis intrarea în Grecia, de către autorităţile vamale, pe motiv că nu arătau şi nu se comportau ca nişte turişti, născând astfel suspiciunea că mergeau la lucru.
Ceilalţi călători au trecut graniţa şi au ajuns la Atena, la hotelul „C.", unde, au fost încunoştinţaţi de către inculpatul S.F., că li s-au făcut rezervări pentru câte patru zile, de persoană.
În realitate, călătorii au aflat că rezervarea la hotel Ie-a fost făcută pentru o singură zi şi nu li s-a asigurat nici masa, aceasta trebuind plătită de fiecare.
În aceeaşi seară la hotel s-a prezentat inculpata C.F., despre care toate persoanele care au ajuns în Grecia ştiau că se numeşte „C.", şi Ie-a cerut tuturor ca a doua zi să o aştepte cu bagajele, făcute, în holul hotelului. Le-a mai spus că urmează să fie trimis fiecare la muncă, iar pentru serviciul făcut, fiecare trebuia să-i plătească, sub formă de comision, suma de 150 de euro, conform înţelegerii pe care o avuse cu inculpatul S.F.
Parte din persoanele prezente i-au solicitat inculpatei C.F. să le permită să plătească aceste sume, după ce urmau să lucreze în Grecia şi să câştige ceva bani, însă inculpata s-a enervat şi i-a ameninţat că cei, care nu vor plăti, nu vor fi duşi la lucru.
De precizat că, din majoritatea declaraţiilor părţilor vătămate, a rezultat faptul că în acea seară, când inculpata s-a prezentat la hotel, aceasta era însoţită de un cetăţean care vorbea limba greacă, şi ale cărui discuţii cu oamenii din România au fost traduse de inculpată.
De menţionat, de asemenea că, din declaraţiile majorităţii părţilor vătămate a rezultat că, încă în acea seară, li s-a solicitat de către inculpată, şi mare parte din ele au achitat acesteia, comisionul de 150 euro. Alte părţi vătămate au achitat sume mai mici, întrucât nu aveau bani suficienţi, iar altele deloc, acestea urmând să achite diferenţa sau suma respectivă după ce reuşeau să câştige ceva din muncă. A mai rezultat, din unele declaraţii, că sumele respective au ajuns, de fapt, la cetăţeanul grec care a însoţit-o pe inculpata C.F., tot acesta fiind şi cel care a promis oamenilor locuri de muncă, inculpata făcând mai mult oficiul de translator între oameni şi cetăţeanul grec.
Cu toate acestea, de precizat că, a doua zi dimineaţa, persoanele ajunse în Grecia au aşteptat-o în holul hotelului pe inculpata C.F., care, într-adevăr, s-a prezentat, a împărţit oamenii în grupuri şi i-a condus astfel la gară, pentru a nu atrage atenţia autorităţilor.
Fiecărui grup de persoane, inculpata i-a indicat destinaţia şi, pe banii obţinuţi de la persoanele din grup, Ie-a cumpărat acestora biletele de călătorie necesare.
Inculpata Ie-a mai spus membrilor grupurilor că, la destinaţiile anunţate, vor fi aşteptaţi de patronii, la care urmau să lucreze.
În acest mod, mare parte a persoanelor trimise în Grecia au ajuns pe plantaţii de portocali, din zona localităţii Argos, unde au fost cazate în condiţii improprii, în barăci, 10-12 persoane într-o singură încăpere, fără geamuri şi fără acoperiş, cu paturi suprapuse, cu saltele rupte şi murdare, fără pături, bărbaţi şi femei împreună, fără condiţii de igienă personală. Neavând altă opţiune, şi cu dorinţa de a câştiga bani, persoanele respective, au acceptat, pe moment, condiţiile ce li s-au oferit.
Chiar de a doua zi dimineaţa a început exploatarea părţilor vătămate, prin luarea lor, de către patronii la care au fost trimise, prin transportarea la plantaţiile de portocali şi prin supunerea lor la muncă, de dimineaţa până seara, cu o singură pauză, la amiază, când părţile vătămate au şi primit de mâncare de la patronii greci (mâncare insuficientă însă), în toată această perioadă fiind supravegheate îndeaproape, pentru a li se impune un ritm alert de lucru.
După terminarea zilei de lucru, părţilor vătămate li s-a făcut calcului câştigului din ziua respectivă şi au constatat că, deşi au muncit întreaga zi în condiţii grele, cu o singură pauză, au reuşit să câştige doar circa 16 euro de persoană. Însă nici aceste sume nu li s-au achitat oamenilor, plata urmând a fi făcută la sfârşitul săptămânii.
Părţile vătămate au mai fost anunţate că, din banii respectivi, urma să li se reţină şi contravaloarea chiriei şi a celorlalte utilităţi ce li s-au oferit.
Patronii greci au refuzat să discute cu cetăţenii români, pe tema nemulţumirilor acestora, legate de condiţiile de muncă şi cazare.
Neavând sume de bani cu care să se întoarcă în România, multe părţi vătămate au fost nevoite, practic, să accepte condiţiile menţionate şi să continue să lucreze.
Pe măsură ce deveneau tot mai nemulţumite şi reuşeau să adune ceva bani, părţile vătămate au început să părăsească plantaţiile, pe care fuseseră trimise de inculpata C.F., şi, fie să-şi găsească de lucru pe cont propriu, fie să se întoarcă în România.
2. La începutul anului 2005, alte persoane l-au contactat pe inculpatul S.F., cerând relaţii despre locurile de muncă pe care le putea oferi doritorilor de plecare în străinătate.
În aceste împrejurări, inculpatul S.F. s-a hotărât să trimită un alt grup de persoane, în Grecia, luând legătura în acest sens cu inculpata C.F. Şi de această dată au pus la punct condiţiile trimiterii oamenilor, iar inculpata a solicitat acelaşi comision, de 150 de euro, de persoană.
Astfel, la începutul lunii februarie 2005, inculpatul S.F. a contactat un număr de 6 persoane, din cele care erau înscrise pe listele de aşteptare pentru plecare la muncă în străinătate, respectiv pe părţile vătămate B.M., C.C., P.I.C., P.D.I., S.C.R. şi S.S., pe care Ie-a anunţat că le poate intermedia locuri de muncă, în Grecia, unde persoanele respective urmau să aibă asigurate cazarea şi masa, şi să câştige circa 500 euro pe lună, urmând a le fi încheiate contracte de muncă.
Pentru că le intermedia locuri de muncă, inculpatul S.F. Ie-a pretins, părţilor vătămate menţionate mai sus, câte 150 de euro.
Şi de această dată Ie-a informat pe părţile vătămate că vor pleca sub forma unei excursii în Grecia, iar din sumele pe care urmau să le plătească, el urma să le facă rezervări la hotel, pentru o perioadă de 4 zile, pentru a avea unde să locuiască până urmau să plece la muncă. Inculpatul Ie-a mai cerut părţilor vătămate să aibă asupra lor câte 250 euro, din care 100 euro reprezenta contravaloarea transportului, iar 150 de euro trebuiau plătiţi persoanei, din Grecia, care urma să se ocupe de găsirea locurilor de muncă, adică „C." (inculpata C.F.).
Ziua plecării a fost fixată pentru data de 5 februarie 2005.
Inculpatul S.F. a închiriat un microbuz de la o firmă de transport, microbuz care urma să fie condus de martorii M.I. şi M.V.A.
La ziua fixată, cele 6 părţi vătămate s-au prezentat la sediul firmei inculpatului S.F. şi s-au îmbarcat în microbuz. Inculpatul s-a ocupat personal de aranjarea călătorilor în microbuz, grupându-i, în aşa fel, încât să pară perechi care pleacă în excursie.
Înainte de a pleca părţile vătămate i-au cerut inculpatului să le predea contractele de muncă, însă, acesta a motivat că procedura de obţinere a contractelor de muncă, în Grecia, era una greoaie şi nu era cazul să se întârzie plecarea, din cauza acestui fapt, însă a promis că se va ocupa, ulterior, de acest lucru, împreună cu persoana sa de legătură din Grecia.
Tot anterior plecării, fiecare din părţile vătămate, a achitat inculpatului câte 100 euro.
Ajungând la graniţa Greciei, părţilor vătămate nu li s-a permis de către autorităţi intrarea în această ţară, pe motiv că rezervările la hotel promise de inculpatul S.F. nu existau.
După mai multe insistenţe ale părţilor vătămate acestea au fost lăsate, totuşi, să intre în Grecia însă, ajungând la destinaţie, au constatat că, într-adevăr, rezervările la hotel nu au fost făcute şi nici nu li s-a plătit cazarea pentru patru zile. În aceste condiţii părţile vătămate au fost nevoite să-şi plătească cazarea, la hotel, din banii proprii.
A doua zi dimineaţa, părţile vătămate au fost contactate de inculpata C.F., care s-a prezentat ca fiind persoana de legătură a inculpatului S.F.
Aceasta Ie-a solicitat părţilor vătămate plata comisionului de 150 de euro de persoană, pentru a le trimite la locurile de muncă pe care, afirmativ, le rezolvase.
După ce au achitat sumele cerute, cele 6 părţi vătămate au fost trimise de inculpata C.F. la locurile de muncă respective, în diferite localităţi, însă, odată ajunse acolo, părţile vătămate au constatat că, cele promise de inculpată, nu erau adevărate.
Spre exemplu, părţii vătămate B.M. i se spusese că va lucra în menaj, urmând să îngrijească o casă, însă, în realitate, după ce a ajuns la destinaţie, a constatat că inculpata C.F. a plasat-o în casa unui bărbat, care intenţiona să se căsătorească cu ea, chiar agresând-o sexual pe aceasta şi determinând-o să fugă, după scurt timp.
Părţii vătămate S.S., deşi i s-a spus că va lucra, tot, la menaj, în realitate, a fost trimisă la o familie unde i s-a cerut să îngrijească o femeie infirmă, fiind prost plătită, deşi a lucrat de dimineaţa până seara şi nu i s-a permis să-şi ia vreo zi liberă. După ce a reuşit să-şi strângă o sumă mică de bani, partea vătămată a plecat de la acea familie şi şi-a găsit de lucru, pe cont propriu.
Părţile vătămate C.C. şi S.C.R., au fost trimise de inculpata C.F. într-o localitate în care urmau să ia legătura cu numitul „M.", care urma să-i angajeze. Ajunse acolo, l-au contactat pe numitul „M.", însă acesta a afirmat că nu o cunoştea pe inculpată. Din milă, numitul „M." Ie-a ajutat pe cele două părţi vătămate să-şi găsească, de lucru, la cules portocale.
Părţile vătămate P.I.C. şi P.D.I. nu au mai putut fi audiate, motiv pentru care nu s-a cunoscut destinaţia şi tratamentul la care au fost supuşi.
3. După circa alte două săptămâni, inculpatul S.F. a organizat o nouă deplasare, în Grecia, a unor persoane, sub camuflajul unei excursii.
Cu acea ocazie, au existat patru persoane care s-au înscris pentru „excursia" anunţată, respectiv martorii G.C., G.S., P.O.I. şi R.L.
Pentru a completa locurile rămase libere în microbuz, inculpatul S.F. a contactat alte patru persoane care, anterior, îşi exprimaseră dorinţa de a pleca la lucru, în străinătate, respectiv pe părţile vătămate H.V., I.S., B.K. şi martora B.S.L. Acestora, inculpatul S.F. Ie-a prezentat oferta de muncă din Grecia, promiţându-le locuri de muncă bine plătite, care urmau să fie intermediate de persoana sa de legătură, din Grecia, respectiv de inculpata C.F.
Şi acestor persoane, inculpatul S.F. Ie-a solicitat, şi a încasat de la fiecare, câte 150 de euro, drept comision pentru încheierea contractelor de muncă.
Grupul de persoane astfel constituit a plecat spre Grecia la începutul lunii martie 2005, însă autorităţile de frontieră elene nu Ie-a permis accesul în Grecia, fără a le explica motivul refuzului. Persoanele din grup au fost nevoite să se întoarcă în România.
Ulterior, persoanele din grupul respectiv, care voiau să meargă la lucru în Grecia, l-au contactat pe inculpatul S.F. şi i-au solicitat acestuia restituirea sumelor plătite de ei.
Inculpatul a restituit sumele doar martorei B.S.L. şi părţii vătămate B.K.
4. Tot în cursul lunii februarie 2005, inculpatul S.F. a fost contactat de partea vătămată S.G. şi de numitul S.A., care i-au solicitat să le intermedieze plecarea la muncă, în străinătate, în construcţii.
Inculpatul Ie-a spus celor doi că munca în construcţii în Grecia urma să înceapă doar în luna aprilie şi că avea posibilitatea să le rezolve locurile de muncă dorite, însă numai în schimbul unui comision de 50 de euro de persoană, sume pe care aceştia urmau a le achita, după ce începeau munca. Până atunci, însă, inculpatul Ie-a propus celor doi să meargă la cules de portocale, urmând ca şi pentru acest gen de muncă să fie bine plătiţi, cu 750 euro pe lună.
Inculpatul Ie-a şi prezentat celor doi ofertele de muncă şi i-a îndrumat să ia legătura telefonică cu inculpata C.F., care să le confirme cele promise.
Partea vătămată S.G. a contactat-o pe inculpata C.F. şi aceasta l-a asigurat că vor obţine locurile de muncă dorite, cu condiţia să plătească comisioanele solicitate.
În aceste condiţii cele două persoane au fost, de acord, să plece la lucru, în Grecia.
Inculpatul i-a înştiinţat că vor pleca în Grecia sub acoperirea unei excursii, pentru a nu crea suspiciuni autorităţilor elene.
După circa două săptămâni de la discuţiile menţionate mai sus, cei doi au fost înştiinţaţi de inculpatul S.F. că plecarea va fi întârziată, deoarece nu a reuşit să strângă suficiente femei şi bărbaţi, de vârste aproximativ egale, cu care să ocupe un întreg autocar, pentru a putea da impresia că nişte cupluri pleacă în excursie.
Pentru că partea vătămată S.G. a insistat, inculpatul i-a spus că i-a rezolvat să plece cu avionul.
Partea vătămată S.G. şi martorul S.A. i-au plătit inculpatului fiecare câte 350 euro, sume despre care inculpatul Ie-a spus că reprezintă contravaloarea biletelor de avion şi a cazării pe 5 zile, la hotelul unde urmau să aştepte, până când inculpata C.F. urma să le rezolve locurile de muncă.
În realitate, când cei doi au ajuns în Grecia, au constatat că hotelul a fost rezervat şi plătit pentru o singură noapte, deşi primiseră de la inculpatul S.F. un vaucher care confirma că hotelul era plătit pentru 5 nopţi.
În aceste condiţii, cei doi au luat legătura telefonică cu inculpata C.F., al cărei număr de telefon Ie-a fost dat de către inculpatul S.F., iar aceasta i-a trimis la muncă pe o insulă, dar nu înainte de a încasa de la fiecare câte 250 de euro, reprezentând comisionul pentru rezolvarea locurilor de muncă.
Deşi li s-au promis că li se vor încheia contracte de muncă şi li se vor da salarii decente, cei doi au fost nevoiţi să lucreze într-o carieră de piatră, în condiţii deosebit de grele, munca constând în spargerea pietrelor şi încărcarea lor în camioane. Cazarea Ie-a fost asigurată într-o baracă fără apă curentă şi grup sanitar. În urma muncii prestate, după o lună şi jumătate de lucru, aceştia au primit de la patronul societăţii pentru care au lucrat doar 70 de euro, restul aflând că a fost trimis inculpatei C.F.
La locul respectiv de muncă, cei doi s-au întâlnit şi cu alte persoane din România, respectiv cu parte din cei ce au fost trimişi în Grecia, de inculpatul S.F., la sfârşitul lunii decembrie 2004 şi care fugiseră de pe plantaţiile unde fuseseră plasaţi, după cum s-a arătat anterior.
După circa o lună şi jumătate, partea vătămată S.G. şi martorul S.A. au reuşit să fugă de pe insulă, iar după ce au lucrat, ocazional, o perioadă şi au reuşit să strângă o sumă mică de bani, s-au întors în România.
5. Întrucât avea un număr mare de solicitări de la persoane doritoare să plece la muncă în străinătate, la sfârşitul lunii februarie 2005, inculpatul S.F. a hotărât să mai organizeze o deplasare a oamenilor în Grecia.
De această dată grupul a fost constituit din părţile vătămate A.M., G.V., V.R., C.C., C.T.C. şi M.L.
Acestora, inculpatul Ie-a spus că le poate rezolva locuri de muncă, în agricultură, în menaj, sau la îngrijirea unor persoane.
Pentru serviciul făcut inculpatul Ie-a pretins un comision de 350 euro de persoană.
Inculpatul Ie-a spus că deplasarea urma să aibă loc sub forma unei excursii, iar din cei 350 de euro plătiţi, de fiecare parte vătămată, suma de 100 euro reprezenta contravaloarea transportului, 100 euro reprezenta rezervarea de la hotel, iar 150 de euro urmau a fi plătiţi inculpatei C.F., care urma să le rezolve efectiv locurile de muncă în Grecia.
Întrucât, între timp, organele judiciare au luat la cunoştinţă, prin metode specifice, de activităţile desfăşurate de inculpatul S.F., a fost autorizată introducerea unui investigator sub acoperire în cauză. Acesta a făcut parte din ultimul grup de persoane care urmau a fi trimise în Grecia.
Şi investigatorului sub acoperire inculpatul S.F. i-a spus aceleaşi lucruri ca şi celorlalte persoane din grup, cu referire la oferta de locuri de muncă în Grecia.
La data de 26 februarie 2005, a avut loc îmbarcarea persoanelor într-un microbuz, iar inculpatul S.F. s-a ocupat de aranjarea persoanelor în maşină în aşa fel încât să dea impresia că sunt nişte cupluri, care plecau în excursie.
La ieşirea din municipiul Tg-Mureş, microbuzul condus de martorul M.I. a fost oprit de organele de poliţie, stopându-se astfel activitatea celor doi inculpaţi.
Fiind audiaţi în cursul urmăririi penale, inculpaţii S.F. şi C.F. au recunoscut, parţial, materialitatea faptelor, însă au încercat tot timpul să dea vina unul pe celălalt, cu privire la ceea ce s-a întâmplat, cu persoanele trimise în Grecia.
Astfel, inculpatul S.F., în declaraţia dată, în calitate de învinuit, la data de 27 februarie 2005 a arătat că, pe firma pe care o administra în calitate de delegat, SC F.T. SRL, a organizat excursii în mai multe ţări, printre care şi Grecia, iar cu ocazia desfăşurării acelor excursii, s-a întâmplat ca, de multe ori, persoane din grupurile respective de turişti să nu se mai întoarcă în România. Pentru a evita acest lucru s-a întâmplat să dispună ca paşapoartele persoanelor din grupul, trimis în excursie, să rămână tot timpul la ghidul care însoţea grupul, lucru cu care persoanele, ce plecau în excursie, erau de acord. Cu ocazia Revelionului 2004/2005 a organizat o excursie în Grecia. Până la data plecării, 29 decembrie 2004, s-au înscris 24 de persoane. Le-a prezentat acestora oferta, costul excursiei fiind de 250 de euro, turiştii având inclusă masa de revelion, la restaurantul hotelului unde urmau a fi cazaţi. Cu câteva zile înainte de data plecării, au fost persoane care au venit şi i-au cerut să nu mai plătească masa de revelion, economisind astfel 50 de euro. Le-a spus acelor persoane că era imposibil pentru că niciun hotel din Grecia nu ar renunţa la rezervările făcute. Acele persoane i-au spus cu aveau o cunoştinţă în Grecia, care putea să le rezolve revelionul, aşa cum doreau ele. Chiar i-au dat un număr de telefon, ca aparţinând numitei „C.". A luat legătura telefonic cu numita „C." şi aceasta i-a spus că este din România şi este angajată a unei firme de plasare a forţei de muncă din Grecia şi că, în câteva ore, îi va trimite rezervarea de la un hotel, care urma să accepte cazarea unor turişti, fără masa de revelion. Pentru că înfiinţase, cu câteva luni în urmă, o firmă cu profil intermedierea locurilor de muncă în străinătate, i-a spus numitei „C." că ar vrea să colaboreze cu ea. Până la urmă a realizat rezervarea pentru grupul ce urma să-l trimită la hotelul „C.", fiind îndrumat în acest sens de „C.". Din modul de comportare a unor persoane din grup şi-a dat seama că pe acestea nu le interesa excursia de revelion, ci deplasarea în Grecia, unde să rămână la lucru. A fost sesizat, în acest sens şi de patronul firmei de la care urma să închirieze mijlocul de transport, care, afirmativ, ar fi recunoscut că pe unele persoane aveau de gând să rămână la lucru, în străinătate, însă în urma discuţiilor purtate cu reprezentanţii A.R.R. şi Ministerului Turismului, acesta a acceptat să facă transportul. I-a pus pe participanţi să scrie o declaraţie că nu vor rămâne în Grecia peste durata excursiei. Grupul a fost condus de o prietenă de-a sa, M.E., contra cost. Deplasarea grupului s-a făcut conform planificării. La graniţa Greciei au existat ceva probleme, motiv pentru care, 8 persoane din grup, au fost alese aleatoriu şi nu li s-a permis intrarea în această ţară. Restul grupului şi-a continuat drumul, însă excursia nu s-a derulat conform programului, întrucât a doua zi, majoritatea persoanelor au părăsit hotelul, iar de la M.E. a aflat că acestea au plecat împreună cu numita „C.". Autocarul a rămas în Grecia pe perioada stabilită a excursiei. După 2-3 zile, unele din persoane, au revenit la hotel şi au spus că nu pot accepta condiţiile de lucru oferite de „C.", motiv pentru care s-au şi întors în România. Ulterior a fost sunat de un domn CH., participant la excursie, care a rămas în Grecia, şi care i-a spus că le pare rău că nu l-au ascultat, atunci când Ie-a spus că nu poate organiza plecarea. Acea persoană i-a mai spus că va mai rămâne în Grecia o perioadă, chiar în condiţiile oferite de „C.". A arătat că nu a avut nici o înţelegere cu „C." sau cu persoanele din grup, cu privire la asigurarea unor locuri de muncă în Grecia. De asemenea, că nu a perceput nici o sumă de bani în afară de cei reprezentând costul excursiei. Unora din persoanele, cărora li s-a refuzat intrarea în Grecia şi unora din cele care s-au întors din Grecia, Ie-a restituit parte din banii încasaţi. A aflat că persoanele duse la muncă, de „C.", erau total nemulţumite de condiţiile de muncă, de câştig şi de faptul că nu li s-au întocmit contracte de muncă. În ianuarie 2005 a întrebat-o telefonic pe „C." ce fel de colaborare dorea să aibă, în condiţiile în care aflase despre ceea ce s-a întâmplat, cu cei din grupul menţionat mai sus. „C." I-a asigurat că nu vor mai fi probleme şi îi va trimite o ofertă de locuri de muncă şi condiţiile în care putea intermedia locuri de muncă pentru români, în speţă comisioanele, taxele, condiţiile de muncă etc. Primind aceste oferte de la „C." Ie-a pus, mai departe, la dispoziţia doritorilor, dându-le acestora şi numărul de telefon al „C.", pentru ca doritorii să poată discuta, direct, cu ea. În continuare, mai multe persoane s-au arătat interesate de plecarea la lucru în Grecia, deşi Ie-a atenţionat că nu li se vor încheia contracte de muncă şi Ie-a relatat ce s-a întâmplat cu cei din grupul precedent. Le-a spus persoanelor respective, care voiau să plece la lucru în Grecia, că putea organiza o excursie rentabilă, pentru firma sa, aspect cu care persoanele respective au fost de acord. La începutul lunii februarie 2005 a trimis 9 astfel de persoane. A organizat excursia, în mod legal, plătind rezervările la hotel, transportul şi încheind contracte de prestări servicii. A încasat de la persoanele menţionate doar contravaloarea excursiei. Nu a încasat sume pentru intermedierea locurilor de muncă. În aceleaşi condiţii a mai plecat un grup de persoane, tot în luna februarie 2005, care, însă, a fost întors de la graniţa elenă, pe motiv că nu ar fi avut rezervare la hotel, lucru total neadevărat (a susţinut că din acest motiv a şi sesizat Consulatul României din Salonic), iar la întoarcere a restituit, persoanelor din grup, banii plătiţi pentru excursie. În aceleaşi condiţii, la data de 26 februarie 2005, a plecat un alt grup spre Grecia, membrii acestuia urmând să lucreze în această ţară prin intermediul „C.". A arătat că nu se consideră vinovat de comiterea vreunei infracţiuni, pentru că nu s-a obligat să asigure locuri de muncă în Grecia şi nu a obţinut nici un folos de pe urma acestui aspect. Deşi ştia că persoanele plecate în Grecia urmau să rămână, acolo, la lucru, nu a avut nici o contribuţie la aceasta, ocupându-se doar de excursii, astfel încât persoanele respective să ajungă în Grecia şi să poată lua legătura cu „C.".
Într-o altă declaraţie din data de 22 septembrie 2006, inculpatul a arătat că, de fapt, cea care i-a spus că, dacă va găsi persoane din România, doritoare să meargă la lucru în Grecia, ea îl va ajuta, a fost inculpata C.F. („C."). A arătat, de asemenea, că inculpata C.F. i-a spus că persoanelor respective li se vor încheia contracte de muncă, aspect pe care I-a adus la cunoştinţa doritorilor. întrucât a aflat de nemulţumirile primilor oameni, care au ajuns în Grecia, i-a cerut inculpatei C.F. să-i trimită actele firmei, la care era angajată aceasta, pentru a putea încheia un contract între firma sa şi acea firmă, însă inculpata l-a tot amânat, iar, la un moment dat, i-a spus că s-a certat cu patronul grec al acelei firme şi că nu vor mai lucra prin intermediul lui. I-a făcut inculpatei chiar propunerea de a înfiinţa, amândoi, o firmă de profil, în Grecia, însă demersurile nu au fost demarate până la sfârşitul lunii februarie 2005.
Fiind audiat în cursul judecăţii, inculpatul S.F. şi-a menţinut declaraţiile din cursul urmăririi penale.
Inculpata C.F., în declaraţia sa de învinuită, din data de 18 septembrie 2006, a arătat că, în anul 2004, a obţinut un contract de muncă în Grecia, însă, odată ajunsă acolo, a constatat că a fost indusă în eroare de firma, prin care a plecat, motiv pentru care, profitând de faptul că ştia limba engleză, şi-a căutat de lucru, pe cont propriu. După mai multe încercări, în toamna anului 2004 l-a cunoscut pe cetăţeanul grec „T.", care i-a propus (şi ea a acceptat) să lucreze pentru el, la un birou de plasare a forţei de muncă, din străinătate, contra unui salariu de 600 euro pe lună. În atribuţiile sale de serviciu intra traducerea discuţiilor dintre patronul grec şi persoanele venite din alte ţări. A fost de acord şi, la solicitarea patronului grec, a şi condus persoanele cărora acesta Ie-a găsit locuri de muncă, la diverse gări sau autogări, cumpărându-le, pe banii lor, bilete de călătorie şi îndrumându-le spre destinaţii. Prin luna noiembrie 2004 a fost contactată de numita M.E., care a întrebat-o dacă poate intermedia locuri de muncă, în Grecia, l-a explicat interlocutoarei că ea era doar angajata unui birou de profil şi că, urma să discute, în sensul celor solicitate, cu patronul grec. Ulterior, a mai vorbit cu numita M.E. doar când aceasta a ajuns în Grecia. La începutul lunii decembrie 2004 a fost contactată, telefonic, de către inculpatul S.F., care i-a spus că a aflat de la M.E. că avea un birou de plasare a forţei de muncă şi că el era interesat să trimită oameni la lucru, în Grecia, l-a spus şi acestuia ceea ce i-a spus şi numitei M.E. Pe inculpat nu l-a interesat şi a insistat, permanent, să rezolve locuri de muncă persoanelor, pe care el urma să le trimită în Grecia, l-a spus cetăţeanului grec „T." despre discuţiile purtate cu inculpatul S.F., iar acesta i-a spus să-i transmită inculpatului S.F. că poate rezolva locuri de muncă, în agricultură pentru bărbaţi şi membrii unor familii, şi în menaj pentru femei, dar contra unui comision de 150 de euro. A trimis oferta respectivă inculpatului S.F. I-a cerut acestuia să aducă la cunoştinţa doritorilor condiţiile impuse de cetăţeanul grec. S.F. i-a lăsat să înţeleagă că era o persoană importantă în România, care ar fi lucrat chiar şi la Parlament. Cu câteva zile înainte de revelionul 2004/2005, a fost sunată de inculpatul S.F. care a anunţat-o că trimite un grup de persoane, care urma să petreacă Revelionul la hotelul „C.", din Atena, iar ea urma să discute cu aceştia pentru găsirea unor locuri de muncă. Cu o zi înainte de Revelion s-a dus la hotel împreună cu cetăţeanul grec „T.", unde au întâmpinat grupul venit din România. Oamenii au început să întrebe despre condiţiile de muncă. „T." Ie-a spus că nu discută decât cu cei care plăteau comisionul de 150 de euro. Oamenii au început să facă scandal, afirmând că nu cunoşteau această condiţie. Au luat-o la întrebări pe M.E., care era în grup, însă aceasta a spus că nu are nici o implicare. Inculpata a susţinut că a realizat doar traducerea, celor spuse de cetăţeanul grec „T." şi de cei din România. A arătat că, împreună cu „T.", s-au pus la o masă şi fiecare persoană din România a venit şi a discutat, cu ea, despre locul de muncă pe care urma să-l primească, iar „T." a încasat şi comisionul, funcţie de banii pe care i-a avut fiecare, ea notând sumele într-un caiet. Cei care nu au avut suficienţi bani s-au înţeles cu „T.", să plătească după ce urmau să câştige din muncă. În urma discuţiilor astfel purtate, a constatat că aproape întregul grup de persoane, venise la muncă, în Grecia, nu în excursie. A doua zi a revenit împreună cu „T." la hotel şi a dus la gară circa 20 de persoane, cărora „T." Ie-a spus că urmau să lucreze în agricultură, la cules de portocale. La gară, pe banii lor, Ie-a cumpărat oamenilor bilete de tren şi „T." Ie-a indicat destinaţiile, spunându-le totodată de cine urmau să fie aşteptaţi acolo. Ulterior, s-au întors la hotel unde mai erau nişte femei cărora „T." Ie-a promis locuri de muncă în menaj. „T." a fost cel care s-a ocupat de persoanele respective, aşa că nu ştia ce s-a întâmplat cu ele. Nu s-a interesat de ce s-a întâmplat cu oamenii, pentru că nu era responsabilitatea ei. În schimb, Ie-a spus oamenilor că erau condiţii grele de lucru, însă pe aceştia nu i-a interesat. După circa trei săptămâni a fost contactată, telefonic, de câteva din persoanele trimise la lucru, care i-au spus că sunt nemulţumite de condiţiile oferite. S-a deplasat la locul unde erau aceste persoane, pentru a le ajuta. Ajunsă acolo, oamenii i s-au arătat şi direct nemulţumiţi de condiţiile de lucru oferite şi de câştig. A apreciat totuşi că condiţiile de cazare erau rezonabile. Referitor la câştig, patronul grec, la care lucrau persoanele respective, i-a explicat că nu le putea plăti mai bine, pentru că acestea nu lucrau suficient din cauza vârstei şi a alcoolului. A rămas înţeleasă cu acele persoane că dacă, vor fi nemulţumite, în continuare, să o contacteze, iar prin „T." urma să încerce să le găsească alte locuri de muncă, fără plata vreunui alt comision. A vizitat şi un alt grup de români, trimişi în aceleaşi condiţii, la muncă, de T., însă aici nu s-au reclamat probleme, nemulţumirea oamenilor fiind legată doar de volumul de muncă, pe care-l prestau, aceştia afirmând că inculpatul S.F. Ie-a promis altceva. Întorcându-se la Atena, în zilele următoare a fost contactată, de unele din persoanele, menţionate mai sus, şi, prin intermediul lui „T.", Ie-a găsit alte locuri de muncă. În continuare nu a mai avut contacte cu persoanele respective. După circa două săptămâni de la sosirea primului grup, inculpatul S.F. a anunţat-o, telefonic, că urma să sosească alt grup, însă cu mai puţine persoane. I-a reproşat inculpatului de ce nu Ie-a spus oamenilor că, în Grecia, nu li se vor încheia contracte de muncă şi că vor trebui să plătească un comision, însă acesta a refuzat să dea explicaţii. La începutul lunii februarie 2005 au sosit în Grecia, cu un microbuz, vreo şase persoane, pe care, la fel ca şi în decembrie 2004, Ie-a pus în legătură cu „T.", cu care au discutat detalii despre locurile de muncă. Ea a făcut doar traducerea convorbirilor. A dus în continuare persoanele la gară sau la feribot, cumpărându-le bilete, spre destinaţiile stabilite de „T.". Cu aceste persoane nu s-a mai întâlnit ulterior, cu excepţia uneia singure, căreia, prin intermediul lui „T.", i-a găsit un alt loc de muncă, în continuare, inculpatul S.F. a anunţat-o că a mai trimis spre Grecia şi alte persoane, însă a aflat că acestea au fost întoarse de la vamă. La sfârşitul lunii februarie 2005 a mai sosit un grup format din circa 6 persoane, toţi bărbaţi, trimişi de inculpatul S.F., cărora „T." Ie-a găsit locuri de muncă, în construcţii. În fine, inculpatul S.F. a anunţat-o că urma să trimită un alt grup, însă, ulterior, a anunţat-o că acesta nu va mai ajunge în Grecia, fiind oprit pe teritoriul României, de poliţie. Altă dată l-a sunat pe inculpat să-l întrebe ce s-a întâmplat, însă acesta i-a interzis să-l mai contacteze. A negat că ar fi avut vreo înţelegere, cu inculpatul S.F., legată de recrutarea şi plasarea persoanelor venite din România.
Fiind audiată din nou la data de 26 octombrie 2006, inculpata a arătat că, de fapt, inculpatul S.F. a vorbit la telefon şi, direct, cu „T."; că „T." a fost cel care i-a indicat hotelul „C.", pentru rezervare; că a acceptat, la un moment dat, ca inculpatul S.F. să trimită pe numele său o sumă de bani, destinată rezervării unor locuri la hotel, întrucât susţinea inculpatul, persoana care trebuia să rezerve locurile, nu s-a mai putut deplasa să ridice banii trimişi din România; că nu a fost de acord cu propunerea inculpatului S.F. de a înfiinţa împreună o firmă mixtă în Grecia, cu profil plasarea forţei de muncă, pentru că nici ea nu avea acte legale, de şedere în acea ţară; că nu putea oferi relaţii mai multe despre „T.". A susţinut în continuare şi cele declarate anterior.
În cursul judecăţii şi-a menţinut şi aceasta declaraţiile din cursul urmăririi penale.
Analizând probele administrate, atât în cursul urmăriri penale cât şi al judecăţii, s-au constatat următoarele:
În privinţa faptei descrise la punctul 1 din hotărâre:
Faptul că inculpatul S.F. Ie-a racolat pe părţile vătămate A.V., A.S., B.C.V., C.D., C.M., D.T., F.C., G.M.C., M.I.S., N.D.M., P.D., P.E., P.V., V.P., S.V., S.M., Ş.I., S.I.M., T.C.C., T.M.C., T.G., G.A., G.C.A., U.A. şi U.D., propunându-le acestora să se deplaseze în Grecia, sub masca efectuării unei excursii de revelion, iar, în realitate, să li se ofere locuri de muncă, bine plătite, în această ţară, prin intermediul inculpatei C.F., cu încheierea unor contracte de muncă, promisiune neonorată, a reieşit cu certitudine din declaraţiile acestor persoane declaraţii care s-au reţinut a se corobora între ele.
Astfel, părţile vătămate (cu mici excepţii), au arătat, în cursul urmăririi penale, că, prin diferite modalităţi au aflat de firma inculpatului S.F., care se ocupa cu intermedierea locurilor de muncă, în străinătate. Acest aspect Ie-a atras către firma respectivă şi nu vreo excursie. Au existat şi anunţuri la mica publicitate, în acest sens. Au arătat, de asemenea, că inculpatul S.F., Ie-a asigurat că avea posibilitatea să le rezolve locuri de muncă, în Grecia, la cules portocale, în condiţii avantajoase, dându-le detalii referitoare la cazare, masă şi câştigul ce urmau să-l realizeze, însă cu condiţia ca deplasarea să fie făcută sub forma unor excursii, pentru a se evita problemele cu autorităţile.
Inculpatul S.F. Ie-a menţionat atât despre sumele pe care urma să le perceapă el, cât şi de comisionul pe care trebuiau să-l plătească, în Grecia, „C.".
În continuare, părţile vătămate au relatat despre preocupările inculpatului S.F. de a le aranja, în mijlocul de transport, pentru a nu isca bănuieli că merg la lucru.
De asemenea, au relatat cum au fost aşteptate în Grecia, la Atena, de inculpata C.F., ce au discutat cu aceasta, despre plata comisionului convenit, despre modalitatea în care au fost conduse spre locurile de muncă şi despre condiţiile existente acolo.
De subliniat că părţile vătămate au apreciat condiţiile de lucru ca fiind foarte grele, şi nici acestea şi nici câştigurile realizate nu a fost pe măsura celor promise, atât de inculpatul S.F., din România, cât şi de inculpata C.F., peste acestea suprapunându-se şi o supraveghere, strictă, din partea proprietarilor de plantaţii, care le zoreau să muncească cât mai mult.
În raport cu condiţiile de muncă găsite unele persoane au plecat din locurile unde au fost plasate, cu intenţia de a se întoarce în România, ceea ce s-a şi realizat întrucât autocarul a aşteptat în Grecia patru zile, atât cât a fost preconizată durata „excursiei".
Alte persoane au plecat cu intenţia de a-şi găsi de lucru, pe cont propriu (ceea ce au şi reuşit, în condiţii mult mai bune de lucru), fiind nemulţumite că nu li s-au oferit condiţiile, care le-au fost promise în România, de inculpatul S.F. Dar, înainte de a pleca aceste persoane, cetăţeanul grec pentru care lucrau Ie-a spus că el a avut o înţelegere cu „C." şi pentru că au refuzat să mai lucreze, acesta a sunat-o şi s-a certat cu „C.". Persoanele plecate, au fost căutate la locurile noi de muncă, de „C.", care Ie-a cerut comisionul sau diferenţa de comision, iar unele persoane au şi plătit, pentru a nu mai avea de-a face cu sus-numita.
Au fost şi părţi vătămate care, după ce şi-au găsit, noi, locuri de muncă, pe cont propriu, s-au hotărât să meargă la Atena pentru a discuta cu „C.". Aceasta Ie-a promis că le va găsi alte locuri de muncă, însă contra unui alt comision de 150 de euro. Persoanele respective nu au fost de acord şi s-au întors la locul de muncă, pe care şi l-au găsit pe cont propriu.
Alte persoane, însă, au rămas pe diferite perioade, întrucât nu aveau nici un ban asupra lor, fiind astfel nevoite să lucreze în continuare în acele condiţii. Şi aceste persoane, după ce nu au mai putut îndura condiţiile de lucru, au plecat, găsindu-şi de lucru pe cont propriu.
Au existat şi persoane care au rămas la lucru, la ferma respectivă, o perioadă de peste o lună, după care au contactat-o, din nou, pe „C.", căreia i-au spus că sunt nemulţumite de condiţiile oferite, iar aceasta, contra unui alt comision de 50 de euro, Ie-a găsit de lucru, în altă parte, după ce Ie-a promis că vor lucra în construcţii, cu un câştig de 650 euro pe lună. Persoanele respective au ajuns pe o insulă, unde au lucrat la spart pietre, însă având aceleaşi condiţii, vitrege, de cazare, fără asigurarea condiţiilor minime de trai. După ce au lucrat în acest loc circa o lună, patronul de acolo nu Ie-a plătit nici un ban, spunându-le că a trimis câte 500 de euro, pentru fiecare din ele, „C.", conform înţelegerii pe care au avut-o. În aceste condiţii părţile vătămate au plecat şi de acolo, reuşind, cu mari greutăţi, să se întoarcă în România. Părţile vătămate au mai precizat că s-au bazat pe buna credinţă a inculpatului S.F., atunci când acesta Ie-a descris condiţiile de muncă, din Grecia.
Altele părţi vătămate au declarat că „C." Ie-a dus, cu alte mijloace de transport, la alte locuri de muncă, precum sere, unde, tot aşa, nu li s-a asigurat câştigul promis din România, ci doar circa 16 euro pe zi.
Au fost şi părţi vătămate care, după ce au văzut condiţiile de la locurile de muncă oferite de inculpata C.F., l-au sunat pe inculpatul S.F., cerându-i să le trimită un mijloc de transport, pentru a se întoarce acasă, însă acesta i-a refuzat. Mai mult, aceleaşi persoane, la ieşirea din Grecia, au fost amendate cu câte 1.200 euro, iar până nu se achitau aceste amenzi, persoanele respective nu mai puteau intra pe teritoriul acestei ţări.
În fine, unele părţi vătămate, au declarat că au fost oprite la graniţa Greciei şi nu li s-a permis accesul, în această ţară, iar la întoarcerea în România, solicitându-i inculpatului S.F. să le restituie comisionul plătit, acesta, în unele cazuri, a restituit suma în mai multe tranşe, iar în altele cazuri a refuzat, motivând că el nu are nicio vină, pentru că nu au fost lăsaţi să intre în Grecia.
În cursul judecăţii, majoritatea părţilor vătămate şi-au menţinut declaraţiile din cursul urmăririi penale.
Altele şi-au nuanţat declaraţiile, arătând că, înainte de plecare, inculpatul S.F. nu Ie-a dat amănunte, concrete, despre locurile de muncă, urmând să discute aceste amănunte cu doamna care urma să le aştepte, acolo, în Grecia. Au afirmat că, totuşi, dacă nu li s-ar fi spus că găsesc locuri de muncă, în Grecia, nu s-ar fi dus în excursie. Atunci când s-au întâlnit, în Grecia, cu inculpata C.F., aceasta era însoţită de un cetăţean grec, care vorbea în limba greacă, iar inculpata traducea. Au apreciat că acel grec Ie-a găsit de lucru, şi a doua zi, când au fost concluse, la gară, au fost însoţite de inculpată şi de acel cetăţean grec.
Au fost situaţii în care inculpata a găsit şi câte trei locuri de muncă, în cazul unor părţi vătămate, funcţie de sezonul de cules citrice.
Unele părţi vătămate au arătat că s-au considerat înşelate doar de inculpatul S.F., pentru că acesta Ie-a spus cum o să fie în Grecia şi nu a fost deloc aşa, apreciind că inculpata C.F. a fost mai isteaţă ca ele şi „Ie-a fraierit", altele că nu au nici o problemă cu inculpatul S.F., ci o considerau responsabilă doar pe inculpata C.F., altele că nu se considerau înşelate de inculpaţi, ci de patronii greci, care nu le-au plătit pentru munca prestată, iar altele că se considerau înşelate, exploatate şi supuse la muncă, atât de inculpaţi, cât şi de cetăţenii greci, la care au lucrat. Au fost şi părţi vătămate care au apreciat că au fost vândute ca sclavi sau au fost umilite, batjocorite, exact ca nişte sclavi şi, deşi trebuiau să fie plătite cu 500 euro, pentru munca prestată, nu au primit nimic, spunându-li-se că banii au fost daţi inculpatei C.F.
Alte părţi vătămate au arătat că, după ce au lucrat o lună şi ceva pe plantaţie, fiind plătite cu 15 euro pe zi (şi nu cu 25 euro cât li s-a promis) şi au fost cazate în condiţii dezastruoase, au fugit de acolo, însă paşapoartele le-au fost reţinute de cetăţenii greci, la care au lucrat şi nu li s-au restituit, decât după ce Ie-a expirat viza de şedere în Grecia, fiind arestate de autorităţi, la sesizarea cetăţenilor greci.
Dimpotrivă, au fost părţi vătămate (doar două cazuri) care au arătat, în faţa instanţei, că s-au dus pe propriul lor risc, în Grecia, şi că nu se considerau înşelate, înjosite, exploatate de nimeni, convenindu-le condiţiile de muncă şi cazare.
În privinţa faptei descrisă la punctul 2 din hotărâre:
Faptul că inculpatul S.F. Ie-a racolat pe părţile vătămate P.B.M. (fostă B.), C.C., P.I.C., P.D.I., S.C.R. şi S.S., propunându-le acestora să se deplaseze în Grecia, sub pretextul efectuării unei excursii, iar, în realitate, să li se ofere locuri de muncă, bine plătite, în această ţară prin intermediul inculpatei C.F., cu încheierea unor contracte de muncă, promisiune neonorată, a reieşit cu certitudine, din declaraţiile acestora, care s-au coroborat între ele. Părţile vătămate au arătat, în cursul urmăririi penale, relativ aceleaşi aspecte, ca şi cele menţionate la punctul nr. 1, diferind doar amănuntele legate de locurile de muncă promise, sumele achitate inculpaţilor, modalitatea de transport.
Nici acestor părţi vătămate nu li s-au oferit locurile de muncă promise, ci, de pildă, în loc de menaj li s-a solicitat să îngrijească persoane infirme şi cu un câştig mai mic, decât cel promis, în România.
Au menţionat că, după ce au ajuns în Grecia şi au luat contact cu inculpata C.F., au fost conduse la gară, de aceasta, şi trimise la destinaţii.
Întrucât unele părţi vătămate nu au fost aşteptate la destinaţii, de nimeni, au sunat-o pe „C.". După mai multe insistenţe telefonice şi chiar ameninţări adresate „C.", că vor reclama cele întâmplate autorităţilor elene, au venit unele persoane şi le-au luat. Nemulţumite de câştigurile realizare (într-un caz 300 euro în loc de 500 euro, cât li s-a promis din România) au sunat-o, din nou, pe „C.", iar aceasta Ie-a spus că erau unele neînţelegeri care urmau a fi rezolvate şi să continue munca. Pentru aceste rezolvări, trebuia plătit alt comision, de 100 euro, „C.", sunându-I pe inculpatul S.F. acesta Ie-a spus că dacă nu le convenea să-şi găsească de lucru, pe cont propriu. Ulterior, nu au mai reuşit s-o contacteze pe „C.", şi-au găsit de lucru pe cont propriu şi au lucrat astfel, câteva luni, pentru a-şi face rost de bani, să se întoarcă în România. La ieşirea din Grecia au fost amendate cu 1.200 euro.
Au fost situaţii în care o parte vătămată a ajuns la un bărbat, mai în vârstă care, de fapt, voia ca partea vătămată „să-i fie soţie" şi nu menajeră, aspect cu care aceasta nu a fost de acord, fiind chiar agresată sexual; partea vătămată reuşind, ulterior, cu ajutor din partea unei alte persoane din România, să fugă de la acel bărbat.
În altă situaţie, părţile vătămate au fost trimise într-o localitate din Grecia, unde trebuia să-i aştepte numitul „M.", însă, după contactarea acestuia, de către părţile vătămate, li s-a spus că acesta nu o cunoştea deloc pe inculpata C.F. Sus-numitul a acceptat însă să ajute, într-un fel, părţile vătămate să-şi găsească de lucru în cursul judecăţii, unele părţi vătămate şi-au nuanţat declaraţiile, în sensul că, deşi nu au negat starea de fapt, deja descrisă, au arătat că nu s-au considerat înşelate deoarece li s-au spus, din start, condiţiile şi au acceptat.
Cu privire la fapta descrisă la punctul 3 din hotărâre. Faptul că inculpatul inculpatul S.F. Ie-a racolat pe părţile vătămate H.V., I.S., B.K. şi martora B.S.L., propunându-le acestora să se deplaseze în Grecia, sub pretextul efectuării unei excursii, iar, în realitate, să li se ofere locuri de muncă, bine plătite în această ţară prin intermediul inculpatei C.F., cu încheierea unor contracte de muncă, promisiune neonorată întrucât părţilor vătămate li s-a interzis accesul pe teritoriul elen, cu certitudine, a rezultat din declaraţiile acestora, care se coroborau între ele.
Părţile vătămate au declarat, în cursul urmăririi penale, aspectele redate succint la descrierea stării de fapt.
În cursul judecăţii, unele părţi vătămate şi-au nuanţat declaraţiile, în sensul că Ie-a interesat doar excursia organizată de inculpatul S.F. Cu privire la fapta descrisă la punctul 4 din hotărâre: Faptul că inculpatul inculpatul S.F. Ie-a racolat pe partea vătămată S.G. şi numitul S.A., propunându-le acestora să se deplaseze în Grecia, sub pretextul efectuării unei excursii, iar în realitate să li se ofere locuri de muncă, bine plătite, în această ţară, prin intermediul inculpatei C.F., cu încheierea unor contracte de muncă, promisiune neonorată, a reieşit cu certitudine, din declaraţiile părţii vătămate, care s-au coroborat între ele. Partea vătămată a declarat, în cursul urmăririi penale, aspectele redate succint la descrierea stării de fapt.
În cursul judecăţii, partea vătămată şi-a menţinut, în mare, declaraţia din cursul urmăririi penale.
Cu privire la fapta descrisă la punctul 5 din hotărâre:
Faptul că inculpatul inculpatul S.F. Ie-a racolat pe părţile vătămate A.M., G.V., V.R., C.C., C.T.E. şi M.L., propunându-le acestora să se deplaseze în Grecia, sub pretextul efectuării unei excursii, iar în realitate să li se ofere locuri de muncă, bine plătite, în această ţară, prin intermediul inculpatei C.F., cu încheierea unor contracte de muncă, promisiune neonorată, a rezultat cu certitudine din declaraţiile care se coroborau între ele. Părţile vătămate au arătat în cursul urmăririi penale, aspectele redate succint la descrierea stării de fapt, subliniind că au acceptat să plece în Grecia, convinse fiind de faptul că inculpatul S.F. le va rezolva obţinerea unor locuri de muncă, neavând nici o intenţie de a pleca în excursie, pe care au acceptat-o drept paravan.
În cursul judecăţii părţile vătămate şi-a menţinut declaraţiile, din cursul urmăririi penale, arătând, încă o dată, că speranţa unui loc de muncă Ie-a făcut să meargă în Grecia.
Ca atare, s-a constatat o contrazicere flagrantă, între ceea ce au declarat toate părţile vătămate, în privinţa iniţiativei şi scopului deplasării lor în Grecia (pentru a munci, neinteresându-i, cu mici excepţii, în nici un fel excursia, însă acceptând-o ca pe un paravan în vederea atingerii scopului de a ajunge în Grecia) şi ceea ce a declarat inculpatul S.F. (care susţinea că a trimis oamenii în excursie, fără a avea vreo legătură cu locurile de muncă). S-a constatat că existau contradicţii flagrante şi între declaraţiile celor doi inculpaţi, susţinerile inculpatului S.F., referitoare la modul în care a aflat de existenţa inculpatei C.F. şi la modul cum au decurs relaţiile cu aceasta, fiind contrazise, în primul rând, de declaraţiile părţilor vătămate, în al doilea rând, de declaraţiile inculpatei C.F. şi, în al treilea rând, de conţinutul înscrisului intitulat „oferta de muncă Grecia" trimis de inculpata C.F. inculpatului S.F. Inculpatul S.F. a recunoscut, totuşi, că a primit oferta de muncă de la inculpata C.F., însă doar pentru a o pune la dispoziţia doritorilor şi nu pentru a se implica în racolarea de persoane, aspect care a fost, de asemenea, contrazis flagrant de declaraţiile părţilor vătămate şi ale inculpatei C.F.
De asemenea, declaraţiile inculpatei C.F. au fost contrazise de declaraţiile tuturor părţilor vătămate, de declaraţiile inculpatului S.F. şi chiar de propriile declaraţii, întrucât, după ce a dat toate detaliile cu privire la primirea celor trimişi din România şi dirijarea acestora către locurile de muncă (confirmând inclusiv că unele părţi vătămate i-au adus la cunoştinţă, atât telefonic, cât şi direct, nemulţumirile lor legate de condiţiile găsite), a afirmat, pur şi simplu, că nu a avut nici o implicare în recrutarea şi plasarea la muncă a unor persoane, aruncând totul în sarcina cetăţeanului grec „T.", minimalizându-şi propriul rol la nivelul unui simplu translator.
În susţinerea acuzaţiilor aduse inculpaţilor au fost invocate şi alte aspecte, precum:
- cele reieşite din declaraţiile martorilor S.M., H.H., B.P., M.I., C.D., P.O.I., G.S.I., R.L., B.S.L., M.V.A., S.I., M.E.
- cele reieşite din procesul verbal din data de 26 februarie 2005;
-procesele-verbale întocmite ca urmare a activităţilor întreprinse de investigatorul sub acoperire cu numele de cod „R.B." şi înscrisurile obţinute de acesta;
- voucher-ele oferite părţilor vătămate de inculpatul S.F., din care rezultă că era rezervat hotelul pentru perioade de la 4 la 7 zile;
- cele reieşite din procesul verbal de investigaţii din data de 20 ianuarie 2005;
- programul excursiei intitulate „Pe urmele Zeilor- Grecia";
- anunţul de la mica publicitate privind intermedierea de locuri de muncă în Spania de către SC E.C.T. SRL;
Ca atare, s-a apreciat că toate acuzele aduse inculpaţilor erau întemeiate, în sensul că faptele, de care aceştia erau acuzaţi, au existat şi au fost săvârşite de aceşti doi inculpaţi cu formele de vinovăţie prevăzute de lege. Cu toate acestea, în opinia acestei instanţe, încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu nu era una legală şi temeinică.
Astfel, în privinţa a inculpatului S.F., procurorul a solicitat la termenul de judecată din data de 6 ianuarie 2012, schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute prin rechizitoriu în sarcina sa, din infracţiunea de înşelăciune sub formă continuată - prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a art. 37 lit. a) C. pen., în aceeaşi infracţiune dar prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a art. 37 lit. b) C. pen. După cum s-a observat s-a pus în discuţie felul stării de recidivă, în care se afla inculpatul, la momentul comiterii faptei, de care era acuzat în prezentul dosar.
După cum s-a reţinut, inculpatul S.F. a suferit, în trecut, condamnări la pedeapsa închisorii, fiind, la un moment dat, liberat condiţionat, însă fapta de care era acuzat în prezenta cauză a fost comisă după împlinirea duratei ultimei pedepse, astfel că forma de recidivă ce trebuia reţinută era aceea postexecutorie şi nu postcondamnatorie, sens în care s-a admis cererea procurorului.
Din oficiu, la termenul de judecată din data de data de 15 februarie 2012, instanţa a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice a faptei, reţinute prin rechizitoriu, în sarcina inculpatei C.F., din infracţiunea de trafic de persoane în formă continuată - prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (cu 27 acte materiale) în infracţiunea de înşelăciune sub formă continuată - prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. (cu 27 acte materiale). Cu privire la această chestiune, pusă în discuţie, din oficiu, de observat că, la momentul comiterii faptei de care este acuzată inculpata C.F. (decembrie 2004 - februarie 2005), art. 2 pct. 2 din Legea nr. 678/2001 avea următorul conţinut.
Prin exploatarea unei persoane se înţelege:
a) executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii, în mod forţat, cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate.
b) ţinerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire.
c) obligarea la practicarea prostituţiei, la reprezentări pornografice în vederea producerii ori difuzării de materiale pornografice sau alte forme de exploatare sexuală.
d) prelevarea de organe.
e) efectuarea unor alte asemenea activităţi prin care se încalcă drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Legea nr. 678/2001 a fost modificată, printre altele, şi prin O.U.G. nr. 79 din data de 14 iulie 2005, ocazie cu care la art. 2 pct. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 a fost introdusă conjuncţia „ori" înainte de sintagma „cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate", textul integral având următorul conţinut „ a) executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii, în mod forţat, ori cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate", ceea ce a dat elementului material al infracţiunii de trafic de persoane, cerinţe esenţiale alternative, respectiv că executarea muncii sau îndeplinirea de servicii poate fi făcută, fie în mod forţat, fie cu încălcarea normelor mai sus amintite. Anterior modificării, elementul material al infracţiunii presupunea o singură cerinţă esenţială respectiv ca executarea muncii sau îndeplinirea de servicii, cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate, să fi fost făcută, în mod forţat.
Termenul de „munca forţată" este definit şi de art. 2 din Convenţia nr. 29 din 28 iunie 1930 asupra muncii forţate, adoptată de Organizaţia Internaţională a Muncii potrivit căreia termenul semnifică: „orice muncă sau serviciu pretins sub ameninţarea unei sancţiuni şi pentru care persoana nu s-a oferit voluntar".
În raport cu dispoziţiile legale menţionate mai sus şi cu data epuizării faptei, de a cărei comitere era acuzată inculpata C.F. - februarie 2005, s-a observat că activitatea de recrutare a unor persoane, din România, de către inculpatul S.F., pe baza unei înţelegeri avute cu inculpata C.F., pentru a fi trimise în Grecia la lucru, promiţându-li-se, contra unor sume (comisioane) în valută, locuri de muncă sigure, bine plătite, cu asigurarea cazării şi a mesei, urmată de neonorarea celor promise, situaţie în care persoanele care au ajuns, totuşi, în Grecia, au fost obligate, practic, să accepte orice fel de muncă oferită, prost plătită şi fără îndeplinirea unor formalităţi de angajate (contracte de muncă), cu condiţii precare de cazare, dar fără a se înregistra în vreo situaţie forţarea, ţinerea în sclavie sau altă formă de lipsire de libertate sau de aservire, prin prisma legislaţiei de la acel moment nu putea fi încadrată decât la înşelăciune în convenţii. Toate persoanele recrutate au fost induse şi menţinute, în eroare, cu promisiunile de mai sus, achiesând la convenţia propusă de cei doi inculpaţi, iar, în baza acestor promisiuni, au acceptat plecarea spre Grecia şi plata unor comisioane către inculpaţi.
S-a mai apreciat că dispoziţiile legale menţionate mai sus trebuiau privite şi prin prisma principiului neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, principiu prevăzut în art. 15 alin. (2) din Constituţia României.
Ca urmare, în cauză, nu s-a putut reţine, în sarcina inculpaţilor, scopul exploatării persoanelor vătămate, întrucât inculpaţii nu au urmărit ca munca pentru care părţile civile au fost recrutate şi transportate în Grecia, să fie executată, în acelaşi timp, atât cu încălcarea normelor legale, cât şi muncă forţată. În consens cu reglementarea internaţională, munca forţată trebuia definită în interesul cauzei, ca muncă sub ameninţarea unei sancţiuni şi la care persoana nu a consimţit.
Nici diferenţa de tratament juridic dintre cei doi inculpaţi, făcută de procuror prin rechizitoriu, nu avea vreo justificare, în condiţiile în care între aceştia a existat o înţelegere clară, şi, fiecare din ei, şi-a adus propria contribuţie, unul la recrutarea şi lămurirea părţilor vătămate, iar cea de-a doua la lămurirea părţilor vătămate să accepte propunerile lor. Nu s-a putut accepta ideea că doar inculpata C.F. a acţionat în sensul traficului de persoane, iar inculpatul S.F. ar fi propus părţilor vătămate, doar ceea ce a primit ca informaţie, de la coinculpată, întrucât, într-un asemenea caz, a fost indus şi el în eroare de inculpată şi atunci nu trebuia acuzat de nimic. Prin acuza adusă inculpatului S.F. s-a acceptat implicit faptul că acesta avea toate cunoştinţele referitoare la locurile de muncă şi condiţiile care urmau a fi oferite părţilor vătămate, iar dacă atitudinea sa a fost considerată înşelăciune, tot la fel trebuia considerată şi atitudinea inculpatei, sau invers, dacă atitudinea inculpatei a fost considerată trafic de persoane, tot la fel trebuia considerată şi atitudinea inculpatului. S-a apreciat a fi injust a se reduce activitatea inculpatului S.F. la mijlocul de realizare a traficului de persoane, adică recrutarea prin fraudă sau înşelăciune, în condiţiile în care nu se făcea acelaşi lucru şi în cazul inculpatei C.F. Ca atare, s-a hotătât schimbarea încadrării juridice, dată prin rechizitoriu, faptei reţinute în sarcina inculpatei C.F., în sensul pus în discuţie.
Pe cale de consecinţă, faţă de toate cele arătate mai sus, s-a reţinut că, în drept: Fapta inculpatului S.F., care, în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada decembrie 2004 - februarie 2005, în înţelegere cu inculpata C.F., sub promisiunea asigurării unor locuri de muncă în Grecia, a indus în eroare 41 de părţi vătămate, de la care a pretins şi a primit diferite comisioane, în valută, şi acordul acestora de a pleca în Grecia, la lucru, sub masca organizării unor excursii, în această ţară, prin firma pe care o conducea, promisiuni neonorate, obţinând astfel foloase materiale injuste (pentru sine sau pentru societatea pe care o administra) şi pricinuind pagube părţilor vătămate, s-a constatat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în formă continuată -prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu reţinerea art. 37 lit. b) C. pen.
Fapta inculpatei C.F., care, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada decembrie 2004 - februarie 2005, în timp ce se afla în Grecia, în înţelegere cu inculpatul S.F., care se afla în România, sub promisiunea asigurării unor locuri de muncă în Grecia, a indus în eroare 27 părţi vătămate, de la care a pretins şi a primit diferite comisioane, în valută, pentru ca, odată ajunse în Grecia, acestora să li asigure locurile de muncă promise, ceea ce nu s-a întâmplat, obţinând astfel foloase materiale injuste (pentru sine sau pentru altul) şi pricinuind pagube părţilor vătămate, s-a constatat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în formă continuată - prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
La individualizarea pedepselor pe care Ie-a aplicat inculpaţilor, instanţa a ţinut seama de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. şi anume:
- limitele pedepselor fixate de lege pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor;
- gradul de pericol social al faptelor;- persoana şi antecedentele penale ale inculpaţilor;
Din acest punct de vedere s-a remarcat faptul că, potrivit extrasului de cazier judiciar inculpatul S.F. nu se afla la primul conflict cu legea penală.
Astfel, acesta, prin decizia penală nr. 2.979 din data de 19 decembrie 1997 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru comiterea infracţiunilor de trafic de influenţă şi înşelăciune, fiind arestat la data de 13 septembrie 1996 şi liberat condiţionat la data de 26 august 1998, cu un rest neexecutat de 748 zile.
Prin decizia penală nr. 110 din data de 22 iunie 1999 a Curţii de Apel Braşov, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru comiterea infracţiunilor de fals intelectual, uz de fals şi trafic de influenţă, fiind arestat la data de 18 iunie 1993 şi liberat la data de 18 noiembrie 1993.
Ca atare, în cauză, în privinţa inculpatului S.F., deveneau incidente dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen., întrucât până la data comiterii faptei de a cărei săvârşire a fost acuzat, în acest dosar, durata pedepsei anterioare a fost împlinită, având în vedere restul neexecutat de 748 zile închisoare şi data liberării condiţionate.
Inculpata C.F. nu era cunoscută cu antecedente penale. Împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală;
Din acest punct de vedere a fost notat comportamentul nesincer al ambilor inculpaţi, pe parcursul întregului proces penal. De aceea s-a apreciat că, în privinţa lor, nu putea fi reţinută vreuna din circumstanţele atenuante legale sau judiciare.
Ţinând seama de cele arătate, instanţa, în baza art. 215 alin. (1) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a art. 37 lit. b) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul S.F. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune sub formă continuată.
Inculpatul S.F. a fost reţinut 24 de ore la data de 26 februarie 2005, după care, prin ordonanţa din data de 27 februarie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 68/D/2005, s-a dispus de către procuror măsura obligării de a nu părăsi localitatea pe o perioadă de 30 de zile începând cu data de 27 februarie 2005.
Faţă de cele de mai sus, în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate acestuia durata reţinerii din data de 26 februarie 2005.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. i-au fost interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 215 alin. (1) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnată inculpata C.F. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune sub formă continuată.
Prin ordonanţa din data de 12 octombrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 68/D/2005, s-a dispus de către procuror şi faţă de inculpata C.F. măsura obligării de a nu părăsi localitatea pe o perioadă de 30 de zile începând cu data de 12 octombrie 2006.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. i-au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a ll-a şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
Fiind îndeplinite condiţiile referitoare la acordarea suspendării condiţionate a executării pedepsei şi apreciind că scopul pedepsei putea fi atins chiar fără executarea acesteia, în temeiul art. 81 alin. (1) C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, menţionate mai sus, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit potrivit prevederilor art. 82 C. pen.
Potrivit art. 359 C. proc. pen., i s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor, a căror nerespectare, aveau ca urmare revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei, prevăzute de art. 83 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a constatat suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate.
Referitor la latura civilă a cauzei:
1. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 1, A.V., a arătat, în cursul judecăţii, că se constituia parte civilă, pretenţiile urmând să le formuleze ulterior în scris.
Întrucât partea civilă nu şi-a mai precizat pretenţiile civile i-a fost respinsă, ca neîntemeiată, acţiunea sa civilă.
2. Persoana vătămată prin fapta descrisă la punctul 1, A.S., a arătat în cursul urmăririi penale că se va constitui parte civilă în cauză cu o sumă pe care o va preciza în faţa instanţei;
În cursul judecăţii, partea vătămată, a confirmat că se constituie parte civilă, pretenţiile urmând să le formuleze ulterior în scris.
Ulterior, partea civilă şi-a precizat pretenţiile la 1.500 euro cu titlu de daune materiale faţă de ambii inculpaţi şi 10.000 euro daune morale. Cu privire la sumele reprezentând daune materiale a arătat că a achitat 200 euro inculpatului S.F. reprezentând costul excursiei, 200 euro a achitat inculpatei C.F., în Grecia, la sosire, pentru asigurarea locului de muncă şi 500 euro salariul, de la al doilea loc de muncă, care nu i-a fost achitat. Întrucât s-a apreciat că, în cauză, erau întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale şi ale exercitării acţiunii civile alăturate acţiunii penale, în baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 şi urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) a fost admisă, în parte, acţiunea civilă a părţii civile iar inculpaţii au fost obligaţi astfel:
- inculpatul S.F. să plătească părţii civile suma de 200 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din ziua plăţii, cu titlu de daune materiale.
- inculpata C.F. să plătească părţii civile suma de 200 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din ziua plăţii, cu titlu de daune materiale.
- inculpaţii S.F. şi C.F., să plătească, în solidar, părţii civile suma de 500 euro, cu titlu de daune materiale şi au fost respinse, ca neîntemeiate, pretenţiile părţii civile cu titlu de daune morale.
3. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 1, B.C.V., a arătat, în cursul urmăririi penale că se va constitui parte civilă, în cauză, cu o sumă pe care o va preciza în faţa instanţei, dar în cursul judecăţii, persoana vătămată a arătat că nu are nici un fel de pretenţii de la nimeni, astfel că s-a luat act că partea civilă a renunţat la pretenţiile civile.
4. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 1, C.D., a arătat, în cursul judecăţii că se constituie parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpatului S.F. la plata sumei de 400 de euro, întrucât nu a fost lăsat să intre în Grecia, iar la întoarcere în România, inculpatul a refuzat să-i restituie sumele cheltuite; ulterior, partea civilă menţinându-şi pretenţiile.
Cu ocazia audierii sale în faţa instanţei, partea civilă a arătat că are pretenţii în sumă de 200 euro, de la inculpatul S.F., reprezentând suma pe care i-a achitat-o acestuia. Întrucât s-a apreciat că, în cauză, erau întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale şi ale exercitării acţiunii civile alăturate acţiunii penale, în baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 şi urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) s-a admis acţiunea civilă a acestei părţi, iar inculpatul S.F. a fost obligat să plătească acesteia suma de 200 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din ziua plăţii, cu titlu de daune materiale.
5. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 1, C.M., a arătat, în cursul urmăririi penale, că se va constitui parte civilă în cauză cu o sumă, pe care o va preciza în faţa instanţei şi întrucât partea civilă nu şi-a mai precizat pretenţiile civile a fost respinsă, ca neîntemeiată, acţiunea sa civilă.
6. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 1, D.T., a arătat, în cursul urmăririi penale, că se va constitui parte civilă, în cauză, cu o sumă pe care o va preciza în faţa instanţei şi în cursul judecăţii, aceasta a confirmat că se constituie parte civilă, pretenţiile urmând să le formuleze ulterior în scris. Cu ocazia audierii sale, partea vătămată a arătat că-şi menţine pretenţiile civile, dar tot nu a indicat vreo sumă şi întrucât partea civilă nu şi-a mai precizat pretenţiile civile s-a respins, ca neîntemeiată, acţiunea sa civilă.
7. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 1, F.C., a arătat, în cursul urmăririi penale, că se va constitui parte civilă în cauză cu o sumă pe care o va preciza în faţa instanţei, ia la termenul de judecată din 31 iulie 2009, aceasta a arătat, prin avocatul din oficiu, că-şi menţinea constituirea de parte civilă, fără a preciza vreo sumă. Întrucât partea civilă nu şi-a mai precizat pretenţiile civile s-a respins, ca neîntemeiată, acţiunea sa civilă.
8. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 1, G.M.C., a arătat, în cursul urmăririi penale că se va constitui parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpaţilor S.F. şi C.F. la plata sumei de 300 de euro, pentru ca u aceasta să-şi menţină pretenţiile în sumă de 300 euro.
Cu ocazia audierii sale în faţa instanţei, partea civilă a arătat că renunţă la pretenţiile civile formulate, astfel că s-a luat act că partea civilă a renunţat la pretenţiile civile.
9. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 1, M.I.S., a arătat, în cursul judecăţii, că nu avea niciun fel de pretenţii de la nimeni, şi, prin urmare, s-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
10. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 1, N.D.M., a arătat, în cursul urmăririi penale că se va constitui parte civilă în cauză cu o sumă pe care o va preciza în faţa instanţei şi în cursul judecăţii, cu ocazia audierii sale (deci mult timp după citirea actului de sesizare) aceasta a arătat că se consideră înşelată de inculpatul S.F., având pretenţii de la acesta în sumă de 400 euro.
A fost respinsă, ca tardivă, acţiunea civilă a părţii civile, pentru cele reţinute vis-a-vis de ea.
11. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 1, P.D., a arătat, în cursul urmăririi penale că se va constitui parte civilă în cauză cu o sumă pe care o va preciza în faţa instanţei, dar în cursul judecăţii, aceasta a confirmat că se constituie parte civilă, pretenţiile urmând să le formuleze, ulterior, în scris.
În cursul judecăţii partea civilă şi-a precizat pretenţiile la 3.000 euro cu titlu de daune materiale, faţă de ambii inculpaţi şi 20.000 euro daune morale. Cu privire la sumele reprezentând daune materiale a arătat că a achitat 200 euro inculpatei C.F., în Grecia, la sosire, alţi 200 euro i-a plătit aceleiaşi inculpate pentru a-i găsi alt loc de muncă, 400 euro costul hotelului în localitatea unde a fost dus de inculpata C.F., 500 euro salariul de la al doilea loc de muncă, care nu i-a fost achitat, 1.200 euro amenda pe care i-au aplicat-o autorităţile elene pentru depăşirea perioadei vizei. Întrucât s-a apreciat că, în cauză, erau întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale şi ale exercitării acţiunii civile alăturate acţiunii penale, în baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 şi urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) a fost admisă, în parte, acţiunea civilă a părţii civile, iar inculpaţii au fost obligaţi astfel:
- inculpata C.F. să plătească părţii civile suma de 1.300 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din ziua plăţii, cu titlu de daune materiale, din care de 200 euro, primiţi de la partea civilă la ajungerea acesteia în Grecia, drept comision pentru găsirea unui loc de muncă, 200 euro primiţi de la partea civilă, drept comision, pentru că i-a găsit al doilea loc de muncă, 400 euro plătiţi de partea civilă pentru cazarea la hotel în localitatea unde a fost dusă de inculpată, iar 500 euro, drepturi salariale încasate de inculpată în locul părţii civile pentru munca prestată de aceasta.
Au fost respinse ca neîntemeiate şi nedovedite, celelalte pretenţiile ale părţii civile cu titlu de daune materiale şi morale.
12. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 1, P.E., a arătat, în cursul urmăririi penale că se va constitui parte civilă în cauză cu o sumă pe care o va preciza în faţa instanţei şi în cursul judecăţii aceasta şi-a precizat pretenţiile la suma de 1.000 euro, din care 500 euro cu titlu de daune materiale, reprezentând suma pe care a cheltuit-o din banii săi, iar 500 euro cu titlu de daune morale.
Întrucât s-a apreciat că, în cauză, erau întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale şi ale exercitării acţiunii civile alăturate acţiunii penale, în baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 şi urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) s-a admis, în parte, acţiunea civilă a părţii civile, iar inculpaţii S.F. şi C.F. au fost obligaţi, în solidar, să plătească părţii civile suma de 500 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din ziua plăţii, cu titlu de daune materiale, respingându-se, ca neîntemeiate pretenţiile părţii civile cu titlu de daune morale.
13. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 1, P.V., a arătat în cursul urmăririi penale, că se va constitui parte civilă, în cauză, cu o sumă pe care o va preciza în faţa instanţei şi în cursul judecăţii, aceasta şi-a precizat pretenţiile la suma de 200 euro faţă de inculpata C.F.
Cu ocazia audierii sale, partea civilă a arătat că avea pretenţii de 200 euro, reprezentând contravaloarea muncii prestate, dar nu ştia de la cine.
Întrucât s-a apreciat căv în cauză, erau întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale şi ale exercitării acţiunii civile alăturate acţiunii penale, în baza art. 14 şi a art. 346 din C. proc. pen. raportate la art. 998 şi urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) a fost admisă acţiunea civilă a părţii civile iar inculpata C.F. a fost obligată să plătească părţii civile suma de 200 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din ziua plăţii, cu titlu de daune materiale.
14. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 1, F.V. (fostă P.), a fost prezentă la un termen în cursul judecăţii şi a solicitat doar plata biletului de călătorie în sumă de 50 euro.
Întrucât s-a apreciat că, în cauză, erau întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale şi ale exercitării acţiunii civile alăturate acţiunii penale, în baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 şi urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) s-a admis acţiunea civilă a părţii civile, iar inculpaţii S.F. şi C.F. au fost obligaţi, în solidar, să plătească părţii civile suma de 50 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din ziua plăţii, cu titlu de daune materiale.
15. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 1, S.V., a arătat, în cursul urmăririi penale că se va constitui parte civilă în cauză cu o sumă pe care o va preciza în faţa instanţei, dar întrucât partea civilă nu şi-a mai precizat pretenţiile civile, ia fost respinsă, ca neîntemeiată, acţiunea sa civilă.
16. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 1, S.M., a arătat, în cursul judecăţii că se va constitui parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpatului S.F. la plata sumei de 400 de euro, întrucât nu a fost lăsat să intre în Grecia, iar la întoarcere în România, inculpatul a refuzat să-i restituie sumele cheltuite;
Ulterior, partea civilă şi-a menţinut pretenţiile.
Întrucât s-a apreciat că, în cauză, erau întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale şi ale exercitării acţiunii civile alăturate acţiunii penale, în baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 şi următoarele din C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) a fost admisă acţiunea civilă a părţii civile iar inculpatul S.F. a fost obligat să plătească părţii civile suma de 400 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din ziua plăţii, cu titlu de daune materiale.
17. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 1, Ş.I., a arătat, în cursul urmăririi penale că se va constitui parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpatului S.F. la plata sumei de 200 de euro; întrucât s-a apreciat că, în cauză, erau întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale şi ale exercitării acţiunii civile alăturate acţiunii penale, în baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 şi urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) s-a admis acţiunea civilă a părţii civile, iar inculpatul S.F. a fost obligat să plătească părţii civile suma de 200 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din ziua plăţii, cu titlu de daune materiale.
18. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 1, S.N.M., a arătat, în cursul urmăririi penale că se va constitui parte civilă în cauză, solicitând obligarea doar a inculpatei C.F. la plata sumei de 100 de euro. A arătat că nu are pretenţii civile de la inculpatul S.F., întrucât acesta i-a restituit în mai multe tranşe suma de 200 euro, iar în cursul judecăţii, partea civilă şi-a menţinut pretenţiile.
Ulterior, partea civilă şi-a precizat pretenţiile la suma de 100 euro faţă de inculpata C.F.
Întrucât s-a apreciat că, în cauză, erau întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale şi ale exercitării acţiunii civile alăturate acţiunii penale, în baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 şi urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) a fost admisă acţiunea civilă a părţii civile, iar inculpata C.F. a fost obligată să plătească părţii civile suma de 100 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din ziua plăţii, cu titlu de daune materiale.
19. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 1, T.C.C., a arătat, în cursul urmăririi penale că se va constitui parte civilă în cauză cu o sumă pe care o va preciza în faţa instanţei, dar în cursul judecăţii partea civilă şi-a precizat pretenţiile la 3.000 euro cu titlu de daune materiale faţă de ambii inculpaţi şi 20.000 euro daune morale. Cu privire la sumele reprezentând daune materiale a arătat că a achitat 200 euro inculpatului S.F. reprezentând costul excursiei, 200 euro a achitat inculpatei C.F. în Grecia, la sosire, pentru a-i asigura locul de muncă, alte 200 euro i-a plătit aceleiaşi inculpate pentru a-i găsi alt loc de muncă, 400 euro costul hotelului în localitatea unde a fost dus de inculpata C.F., 500 euro salariul de la al doilea loc de muncă care nu i-a fost achitat, 1.200 euro amenda pe care i-au aplicat-o autorităţile elene pentru depăşirea perioadei vizei.
Întrucât s-a apreciat că, în cauză, erau întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale şi ale exercitării acţiunii civile alăturate acţiunii penale, în baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 şi urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) a fost admisă, în parte, acţiunea civilă a părţii civile, iar inculpaţii au fost obligaţi astfel:
- inculpatul S.F. să plătească părţii civile suma de 200 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din data plăţii, cu titlu de daune materiale.
- inculpata C.F. să plătească părţii civile suma de 1.300 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din ziua plăţii, cu titlu de daune materiale, din care de 200 euro, primiţi de la partea civilă la ajungerea acesteia în Grecia, drept comision pentru găsirea unui loc de muncă, 200 euro primiţi de la partea civilă, drept comision, pentru că i-a găsit al doilea loc de muncă, 400 euro plătiţi de partea civilă pentru cazarea la hotel în localitatea unde a fost dusă de inculpată, iar 500 euro, drepturi salariale încasate de inculpată în locul părţii civile pentru munca prestată de aceasta, respingându-se, ca neîntemeiate şi nedovedite, celelalte pretenţiile ale părţii civile cu titlu de daune materiale şi morale.
20. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 1, T.M.C., a arătat, în cursul urmăririi penale că se va constituie parte civilă în cauză cu o sumă pe care o va preciza în faţa instanţei, iar în cursul judecăţii, aceasta a confirmat că se constituie parte civilă, pretenţiile urmând să le formuleze, ulterior, în scris. La termenul de judecată din 31 iulie 2009, partea vătămată a arătat, prin avocat din oficiu, că-şi menţinea constituirea de parte civilă, fără a preciza vreo sumă. Nici cu ocazia audierii sale, partea vătămată nu a precizat vreo sumă, menţionând doar că-şi menţine pretenţiile formulate şi întrucât nu şi-a mai precizat pretenţiile civile, s-a respins, ca neîntemeiată, acţiunea sa civilă.
21. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 1, T.G., a arătat în cursul urmăririi penale că nu se constituie parte civilă în cauză menţinându-şi poziţia şi în cursul judecăţii, astfel că s-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
22. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 1, G.A., a arătat, în cursul urmăririi penale că se va constitui parte civilă în cauză cu o sumă pe care o va preciza în faţa instanţei; Cu ocazia audierii în faţa instanţei, partea vătămată a arătat că nu are nici o pretenţie civilă de la nimeni, astfel că s-a luat act de renunţarea părţii civile la pretenţii.
23. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 1, G.C.A., a arătat, în cursul urmăririi penale că se va constituie parte civilă în cauză cu o sumă pe care o va preciza în faţa instanţei, iar la termenul de judecată din 31 iulie 2009, partea vătămată a arătat, prin avocat din oficiu, că-şi menţine constituirea de parte civilă, fără a preciza vreo sumă. Cu ocazia audierii în faţa instanţei, partea vătămată a arătat că nu are nici o pretenţie civilă de la nimeni, motiv pentru care s-a luat act de renunţarea părţii civile la pretenţii.
24. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 1, U.A., a arătat în cursul urmăririi penale că se va constituie parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpatului S.F. la plata sumei de 200 de euro, dar ulterior, partea civilă şi-a menţinut pretenţiile în sumă de 200 euro. Cu ocazia audierii sale, partea civilă a arătat că-şi menţine pretenţiile civile faţă de inculpatul S., majorându-le la 300 euro, respectiv 200 euro, cât a plătit înainte de plecare şi 100 euro cât l-a costat drumul spre casă. Întrucât s-a apreciat că, în cauză, erau întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale şi ale exercitării acţiunii civile alăturate acţiunii penale, în baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 şi urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) s-a admis acţiunea civilă a părţii civile, iar inculpatul S.F. a fost obligat să plătească părţii civile suma de 300 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din ziua plăţii, cu titlu de daune materiale.
25. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 1, U.D., a arătat, în cursul urmăririi penale că se va constitui parte civilă în cauză cu o suma de 150 de euro, cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea transportului pe care l-a plătit pentru a se întoarce în România, pentru ca în cursul judecăţii, partea civilă să-şi menţină pretenţiile.
Ulterior, partea civilă şi-a precizat pretenţiile la suma de 200 euro, numai faţă de inculpatul S.F., precizând că suma respectivă a cheltuit-o pentru revenirea în România, de la graniţa elenă, după ce nu a fost lăsată să intre în Grecia. Întrucât s-a apreciat că, în cauză, erau întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale şi ale exercitării acţiunii civile alăturate acţiunii penale, în baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 şi urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) a fost admisă acţiunea civilă a părţii civile, iar inculpatul S.F. a fost obligat să plătească părţii civile suma de 200 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din ziua plăţii, cu titlu de daune materiale.
26. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 2, P.B.M. (fostă B.), a arătat, în cursul urmăririi penale că se va constitui parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpaţilor S.F. şi C.F. la plata sumei de 500 euro cu titlu de daune materiale;
În cursul judecăţii, partea civilă şi-a majorat pretenţiile la suma de 575 euro, arătând că 150 euro i-a achitat inculpatului S.F., înainte de plecare, 100 euro i-a achitat la urcarea în autocar şoferului, suma de 200 euro a achitat-o, în Grecia, inculpatei C.F., 25 euro o reprezentau costul cazării, pentru o noapte, la hotel, în lipsa rezervărilor ce trebuiau făcute de inculpaţi, iar 100 euro reprezentau costul transportului din Atena la Neos Pirgos, localitatea în care a fost trimisă, de inculpata C.F. Partea civilă a solicitat şi 10.000 RON cu titlu de daune morale pentru suferinţele psihice la care a fost supusă. Întrucât s-a apreciat că, în cauză, erau întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale şi ale exercitării acţiunii civile alăturate acţiunii penale, în baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 şi urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) a fost admisă, în parte, acţiunea civilă a părţii civile iar inculpaţii au fost obligaţi astfel:
- inculpatul S.F. să plătească părţii civile suma de 250 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din data plăţii, cu titlu de daune materiale.
- inculpata C.F. să plătească părţii civile suma de 325 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din ziua plăţii, cu titlu de daune materiale, din care de 200 euro, primiţi de la partea civilă la ajungerea acesteia în Grecia, drept comision pentru găsirea unui loc de muncă, 25 euro costul cazării la hotel, în lipsa rezervării făcute de inculpaţi, 100 euro costul transportului în Grecia până în localitatea unde a fost trimisă de inculpată, respingându-se, ca neîntemeiate, celelalte pretenţii ale părţii civile cu titlu de daune morale.
27. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 2, C.C., a arătat, în cursul urmăririi penale că se va constitui parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpaţilor S.F. şi C.F. la plata sumei de 400 euro cu titlu de daune materiale, iar în cursul judecăţii, aceasta şi-a majorat pretenţiile la suma de 450 euro, arătând că 150 euro i-a achitat inculpatului S.F. înainte de plecare, 100 euro i-a achitat la urcarea în autocar şoferului, iar suma de 200 euro a achitat-o în Grecia inculpatei C.F.
Partea civilă a solicitat şi 10.000 RON cu titlu de daune morale pentru suferinţele psihice la care a fost supusă.
Întrucât s-a apreciat că, în cauză, erau întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale şi ale exercitării acţiunii civile alăturate acţiunii penale, în baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 şi urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) s-a admis, în parte, acţiunea civilă a părţii civile, iar inculpaţii vor fi obligaţi astfel:
- inculpatul S.F. să plătească părţii civile suma de 250 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din data plăţii, cu titlu de daune materiale.
- inculpata C.F. să plătească părţii civile suma de 200 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din ziua plăţii, cu titlu de daune materiale, sumă primită de la partea civilă la ajungerea acesteia în Grecia, drept comision pentru găsirea unui loc de muncă, respingându-se, ca neîntemeiate, celelalte pretenţii ale părţii civile cu titlu de daune morale.
28. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 2, P.I.C., nu s-a constituit parte civilă în cauză, nici în cursul urmăririi penale şi nici al judecăţii, motiv pentru care s-a constatat că aceasta nu s-a constituit parte civilă în cauză.
29. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 2, P.D.I., nu s-a constituit parte civilă în cauză, nici în cursul urmăririi penale şi nici al judecăţii, astfel că s-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
30. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 2, S.C.R., a arătat, în cursul urmăririi penale că se va constitui parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpaţilor S.F. şi C.F. la plata sumei de 400 euro cu titlu de daune materiale;
În cursul judecăţii, partea civilă şi-a majorat pretenţiile la suma de 450 euro, arătând că 150 euro i-a achitat inculpatului S.F. înainte de plecare, 100 euro i-a achitat la urcarea în autocar, iar suma de 200 euro a achitat-o în Grecia inculpatei C.F.
Partea civilă a solicitat şi 10.000 RON cu titlu de daune morale pentru suferinţele psihice la care a fost supusă.
Întrucât s-a apreciat că, în cauză, erau întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale şi ale exercitării acţiunii civile alăturate acţiunii penale, în baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 şi urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) s-a admis, în parte, acţiunea civilă a părţii civile iar inculpaţii vor fi obligaţi astfel:
- inculpatul S.F. să plătească părţii civile suma de 250 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din data plăţii, cu titlu de daune materiale.
- inculpata C.F. să plătească părţii civile suma de 200 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din ziua plăţii, cu titlu de daune materiale, sumă primită de la partea civilă la ajungerea acesteia în Grecia, drept comision pentru găsirea unui loc de muncă, respingându-se, ca neîntemeiate, celelalte pretenţii ale părţii civile cu titlu de daune morale.
31. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 2, S.S., a arătat, în cursul urmăririi penale că nu se va constitui parte civilă în cauză, ea menţinându-şi poziţia procesuală şi în cursul judecăţii, astfel că s-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
32. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 3, H.V., a arătat, în cursul judecăţii că nu se constituie parte civilă, fapt pentru care s-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
33. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 3, I.S., nu s-a constituit parte civilă în cauză, nici în cursul urmăririi penale şi nici al judecăţii şi s-a constatat că aceasta nu s-a constituit parte civilă în cauză.
34. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 3, B.K., a arătat, în cursul judecăţii că nu se constituie parte civilă, întrucât şi-a recuperat integral prejudiciul suferit şi s-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
35. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 4, S.G., nu s-a constituit parte civilă în cauză, nici în cursul urmăririi penale şi nici al judecăţii, motiv pentru care s-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
36. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 5, A.M., a arătat, în cursul urmăririi penale că se constituia parte civilă în cauză, suma urmând să o precizeze în faţa instanţei, dar în altă declaraţie, partea vătămată a arătat că are pretenţia să i se restituie întreaga sumă achitată, adică 200 euro.
În baza dovezii, din data de 4 martie 2005, părţii vătămate i-a fost restituită suma de 75 euro.
În cursul judecăţii, partea civilă şi-a majorat pretenţiile la suma de 225 euro şi 1.000 RON, arătând că 150 euro i-a achitat inculpatului S.F. înainte de plecare, 75 euro i-a achitat la urcarea în autocar, suma de 200 euro a achitat-o în Grecia inculpatei C.F., iar 1.000 RON a cheltuit cu drumurile la Tg-Mureş.
Partea civilă a solicitat şi 10.000 RON cu titlu de daune morale pentru suferinţele psihice la care a fost supusă.
Cu ocazia audierii sale în faţa instanţei, partea civilă şi-a precizat, din nou, pretenţiile civile, arătând că are pretenţii doar de la inculpatul S.F., respectiv 225 euro, banii de drum (pentru că o parte din suma achitată i-a fost restituită de acest inculpat) şi 1.000 RON, costul drumurilor de la Târnăveni către Tg-Mureş, pentru a se prezenta în faţa organelor judiciare, şi contravaloarea hainelor şi a mâncării pe care Ie-a cumpărat înainte de a pleca în Grecia. Daunele morale Ie-a solicitat pentru că a fost făcută să sufere atâta.
Întrucât s-a apreciat că, în cauză, erau întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale şi ale exercitării acţiunii civile alăturate acţiunii penale, în baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 şi urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) s-a admis, în parte, acţiunea civilă a părţii civile iar inculpatul S.F. a fost obligat să plătească acestei părţi sumele de 225 euro sau echivalentul în RON la cursul de schimb din data plăţii, şi 1.000 RON, cu titlu de daune materiale, ultima sumă reprezentând contravaloarea călătoriilor făcute de partea civilă de la Târnăveni la Tg-Mureş, pentru a se prezenta în faţa organelor judiciare, precum şi a îmbrăcămintei şi hranei cumpărate pentru a pleca în Grecia, respingându-se, ca neîntemeiate, celelalte pretenţii ale părţii civile cu titlu de daune morale.
37. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 5, G.V., a arătat, în cursul urmăririi penale că se constituie parte civilă în cauză, suma urmând să o precizeze în faţa instanţei, dar în altă declaraţie, partea vătămată a arătat că are pretenţia să i se restituie întreaga sumă achitată 225 euro plus 20 RON pentru asigurare.
În baza dovezii din data de 4 martie 2005, părţii vătămate i-a fost restituită suma de 75 euro.
Întrucât s-a apreciat că, în cauză, erau întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale şi ale exercitării acţiunii civile alăturate acţiunii penale, în baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 şi urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) a fost admisă acţiunea civilă a părţii civile iar inculpatul S.F. a fost obligat să plătească acesteia suma de 225 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din data plăţii, şi 20 RON, cu titlu de daune materiale.
38. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 5,V.R., a arătat, în cursul urmăririi penale că se constituia parte civilă în cauză, suma urmând să o precizeze în faţa instanţei, dar în altă declaraţie, aceasta a arătat că are pretenţia să i se restituie întreaga sumă achitată 225 euro plus 20 RON pentru asigurare.
În baza dovezii din data de 4 martie 2005, părţii vătămate i-a fost restituită suma de 75 euro.
Întrucât s-a apreciat că, în cauză, erau întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale şi ale exercitării acţiunii civile alăturate acţiunii penale, în baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 şi urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) s-a admis acţiunea civilă a părţii civile, iar inculpatul S.F. a fost obligat să plătească părţii civile suma de 225 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din data plăţii, şi 20 RON, cu titlu de daune materiale.
39. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 5, C.C., a arătat, în cursul urmăririi penale că se constituia parte civilă în cauză, suma urmând să o precizeze în faţa instanţei, dar în altă declaraţie, partea vătămată a arătat că are pretenţia să i se restituie întreaga sumă achitată plus 100 euro daune morale.
În baza dovezii din data de 4 martie 2005, părţii vătămate i-a fost restituită suma de 75 euro.
În cursul judecăţii, partea civilă şi-a menţinut pretenţiile.
Întrucât s-a apreciat că, în cauză, erau întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale şi ale exercitării acţiunii civile alăturate acţiunii penale, în baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 şi urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) a fost admisă, în parte, acţiunea civilă a părţii civile, iar inculpatul S.F. a fost obligat să plătească părţii civile suma de 225 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din data plăţii, cu titlu de daune materiale, respingându-se, ca neîntemeiate, celelalte pretenţii ale părţii civile cu titlu de daune morale.
40. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 5, C.T.E., a arătat, în cursul urmăririi penale că se constituie parte civilă în cauză, suma urmând să o precizeze în faţa instanţei, dar în altă declaraţie, aceasta a arătat că are pretenţia să i se restituie întreaga sumă achitată 225 euro plus 20 RON pentru asigurare.
În baza dovezii din data de 4 martie 2005, părţii vătămate i-a fost restituită suma de 75 euro.
În cursul judecăţii, partea civilă şi-a menţinut pretenţiile.
Cu ocazia audierii sale în faţa instanţei, partea civilă a renunţat la pretenţii, astfel că s-a luat act de renunţarea părţii civile la pretenţii.
41. Persoana vătămată, prin fapta descrisă la punctul 5, M.L., a arătat, în cursul urmăririi penale că se constituia parte civilă în cauză, suma urmând să o precizeze în faţa instanţei, dar în altă declaraţie, aceasta a arătat că are pretenţia să i se restituie întreaga sumă achitată 225 euro plus 20 RON pentru asigurare.
În baza dovezii din data de 4 martie 2005, părţii vătămate i-a fost restituită suma de 75 euro.
În cursul judecăţii partea civilă şi-a precizat pretenţiile la suma de 175 euro numai faţă de inculpatul S.F., reprezentând cheltuielile efectuate cu transportul.
Întrucât s-a apreciat că, în cauză, erau întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale şi ale exercitării acţiunii civile alăturate acţiunii penale, în baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen. raportate la art. 998 şi urm. C. civ. (în vigoare la momentul comiterii faptei) s-a admis acţiunea civilă a părţii civile, iar inculpatul S.F. a fost obligat să plătească părţii civile suma de 175 euro sau echivalentul, în RON, la cursul de schimb din data plăţii, cu titlu de daune materiale. Cu ocazia activităţilor întreprinse, organele de urmărire penală au ridicat de la inculpatul S.F. suma de 615 euro, sumă depusă la camera de corpuri delicte a I.P.J. Mureş cu dovada seria XX nr. X1. din data de 6 aprilie 2005.
În baza art. 353 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 163 C. proc. pen. a fost instituit sechestrul asigurător asupra sumei de mai sus, în vederea recuperării prejudiciilor cauzate părţilor civile.
În situaţia nefolosirii sumei respective conform destinaţiei menţionate în baza art. 118 alin. (1) lit. c) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a acesteia. în baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Această soluţie a Tribunalul Mureş, în termen legal, a fost atacată cu apel, atât de către cei doi inculpaţi - S.F. şi C.F. -, cât şi de Ministerul Public - D.I.I.C.O.T. - S.T. Tg. Mureş.
În apelul declarat de către D.I.I.C.O.T. - S.T. Tg. Mureş, hotărârea primei instanţe a fost criticată sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei ei, învederându-se că:
În mod greşit prima instanţă a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, reţinute în sarcina inculpatei C.F., cu motivarea că, la momentul săvârşirii faptei, elementul material al infracţiunii de trafic de persoane presupunea o singură cerinţă esenţială, respectiv ca executarea muncii sau îndeplinirea de servicii să se facă în mod forţat, cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate, ori, chiar dacă părţile vătămate au fost obligate să accepte orice fel de muncă prost plătită, nu s-a înregistrat în vreo situaţie forţarea, ţinerea în stare de sclavie sau altă formă de lipsire de libertate sau aservire.
Din probele administrate în cauză, a rezultat fără îndoială că persoanele vătămate au fost duse în Grecia la muncă, sub promisiunea unor locuri de muncă bine plătite, dar, în scopul exploatării acestora, prin executarea unor munci cu nerespectarea normelor legale privind salarizarea, condiţiile de muncă referitoare la durata programului de muncă, la activităţile efectiv executate, la cazarea şi asigurarea hranei.
Persoanele vătămate au luat cunoştinţă de condiţiile grele de muncă, dar şi de condiţiile mizere de cazare, abia când au ajuns la locurile de muncă, unde au fost plasate, însă cele mai multe dintre ele au fost forţate, de împrejurări, să accepte acele locuri de muncă şi condiţiile de cazare pentru cel puţin o perioadă, neavând posibilităţi materiale pentru a se întoarce în ţară.
S-a arătat că, prin inducerea în eroare a persoanelor vătămate asupra tuturor acestor condiţii, în scopul exploatării acestora, inculpata a săvârşit infracţiunea de trafic de persoane, astfel cum era ea definită în art. 2 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.
În acest sens au fost invocate şi deciziile nr. 3368 din 22 octombrie 2008 şi nr. 2680 din 22 aprilie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţate în cauze similare.
De asemenea, s-a mai arătat că hotărârea primei instanţe era netemeinică sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate, celor doi inculpaţi, dar şi a modalităţii de executare a pedepsei aplicate inculpatei C.F.
Gravitatea şi modul de săvârşire a infracţiunilor deduse judecăţii - traficul de persoane cunoscând o creştere constantă în ultimii ani -, a relevat o periculozitate ridicată a inculpaţilor.
La individualizarea judiciară a pedepselor, se impunea a se avea în vedere numărul mare de persoane traficate, aproximativ 45, faptul că majoritatea persoanelor, la momentul recrutării nu aveau loc de muncă, erau lipsite de venituri şi aveau în întreţinere copii, inculpaţii profitând deci de situaţia materială precară a acestora, pentru a-şi atinge scopul, acela de a obţine venituri, prin exploatarea persoanelor vătămate.
În altă ordine de idei, deşi instanţa a reţinut comportamentul nesincer, al inculpaţilor, pe toată durata desfăşurării procesului penal şi, mai mult, faptul că inculpatul S.F. nu era la primul conflict cu legea penală, fiind recidivist, a aplicat totuşi celor doi inculpaţi pedepse orientate spre minimul special, pedepsele astfel cum au fost individualizate nefiind în măsură să-şi atingă scopul educativ, impunându-se deci, o majorare a cuantumului acestora.
Faţă de cele de mai sus, s-a solicitat în conformitate cu disp. art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea apelului, desfiinţarea parţială a sentinţei penale atacate, iar în rejudecare, schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatei C.F., din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen., majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor de către prima instanţă, precum şi schimbarea modalităţii de executare a pedepsei aplicate inculpatei C.F., în sensul executării în regim de detenţie. În apelul declarat de către inculpata C.F. s-a solicitat ca, în urma admiterii acestei căi de atac şi desfiinţării parţiale a hotărârii judecătoreşti pronunţate, rejudecându-se cauza să se dispună achitarea sa, potrivit disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., de sub acuza săvârşirii infracţiunii incriminate de înşelăciune, în formă continuată. S-a învederat că:
Din probele administrate nu au rezultat dovezi că inculpata ar fi avut activităţi de inducere în eroare a părţilor vătămate; din contră, părţile vătămate au declarat că au avut încredere în inculpata C., aceasta nu a avut decât o activitate de traducere, din limba greacă, pentru angajatorul din Grecia, numitul T., acesta a avut discuţii cu părţile vătămate, inculpata doar a asigurat traducerea. Inculpata C. nu Ie-a promis nimic, nu a avut nici un fel de activităţi de acest gen, acest cetăţean grec era cel care lua deciziile, în legătură cu părţile vătămate şi le promitea anumite sume de bani, pe care părţile vătămate urmau să le încaseze, după prestarea anumitor munci. Din probele administrate nu s-a demonstrat vreo legătură între inculpata C. şi coinculpatul S.F., care, acesta a avut activităţi de racolare a părţilor vătămate pe teritoriul României şi s-a ocupat de trimiterea lor în Grecia. Acesta Ie-a spus ce muncă urmau să facă, ce locuri de muncă urmau să găsească în Grecia şi nu s-a putut face dovada că inculpata C.F. ştia ce anume le spunea inculpatul S.F.
Din declaraţiile părţilor vătămate s-a desprins ideea că, chiar în momentul în care ajungeau, părţile vătămate, în Grecia, acestea aveau o anumită reprezentare a ceea ce urmau să facă, şi inculpata le spunea că nu existau astfel de locuri de muncă, eventual le spunea, dacă vor găsi de lucru, cam cât vor putea să câştige şi astfel asemenea lucruri care reieşeau din declaraţiile părţilor vătămate. S-a învederat că nu erau întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune şi s-a solicitat achitarea inculpatei pe temeiul prevăzut de art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Inculpatul S.F., prin apelul declarat, a solicitat ca, în urma reformării parţiale a hotărârii judecătoreşti criticate să se dispună achitarea sa de sub acuza comiterii infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, conform prev. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. S-a învederat că nu există nicio probă care să confirme susţinerile acuzei. În realitate anumite persoane, sau părţi vătămate s-au folosit de agenţia de turism SC F.T. SRL, ca paravan, pentru a se deplasa la muncă în străinătate. Aşa cum a rezultat din probele administrate, această agenţia s-a ocupat cu organizarea unor excursii şi nu cu plasarea forţei de muncă în străinătate. Faptul că între persoanele, care se deplasau în străinătate, se strecurau şi persoane care aveau intenţia de a-şi căuta un loc de muncă, în străinătate şi faptul că nu toate persoanele, care se deplasau în Grecia, s-au întors cu această agenţie, nu constituia un motiv pentru condamnarea sa.
Analizând cele trei apeluri astfel declarate prin prisma prev. art. 370-374 şi 378 C. proc. pen. s-a constatat că doar cel promovat, de D.I.I.C.O.T. - S.T. Tg.Mureş, are caracter fondat, impunându-se a fi admis, iar cele exercitate de către cei doi inculpaţi sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Reevaluându-se materialul probator administrat în prezenta cauză, s-a constatat că, în primul grad jurisdicţional, s-a stabilit o stare de fapt, parţial, corectă, care a primit, o parţială, adecvată încadrare juridică.
În mod corect, s-a concluzionat că inculpatul S.F., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în intervalul de timp cuprins între decembrie 2004 - februarie 2005 şi în baza înţelegerii prestabilite cu inculpata C.F., sub promisiunea asigurării unor locuri de muncă în Grecia, a inclus în eroare 41 de persoane (părţi vătămate) de la care a pretins şi primit diferite comisioane în valută şi acordul acestora de a pleca în Grecia la lucru. Cu toate că, inculpatul S.F. le dădea asigurări, respectivelor persoane, că odată ajunse în Grecia, ca urmare a înscrierii lor, la efectuarea excursiilor organizate, prin intermediul firmei ce o administra, vor fi angajate, în condiţiile anterior discutate şi cu toate că acest inculpat, pretindea pentru acest fapt (al angajării victimelor pe teritoriul Statului Elen) sume de bani substanţiale, acesta nu-şi onora obligaţiile asumate, inducând în eroare părţile vătămate, în scopul însuşirii, în interes propriu sau al firmei ce o administra, de importante sume de bani. De precizat că, atât la prim grad jurisdicţional, cât şi în faţa acestei instanţe de control judiciar, inculpatul S.F. a înţeles să recurgă la apărări, prin care susţinea că nici un moment nu a înţeles să inducă în eroare vreuna din părţile vătămate, învederând că toate se înscriau la excursuri organizate pentru vizitarea unor zone ale Greciei, şi nu pentru a rămâne pe teritoriul acestui stat, la muncă, de asemenea, acest inculpat, a înţeles să mai susţină că nu îi revenea, de la niciuna dintre persoanele înscrise, pentru efectuarea acestor excursii, vreo sumă de bani, în contextul în care sumele de bani primite de acestea, erau în cuantumul indicat, în afişele şi în reclamele editate, în diferite publicaţii, şi reprezentau contravaloarea acestor excursii, respectiv transport, cazare, asigurarea micului dejun şi/sau a unei mese festive de Revelion.
Aceste apărări ale inculpatului S.F., în mod corect, au fost înlăturate şi s-au reţinut a fi lipsite de orice suport, cât timp părţile vătămate/civile audiate în cauză au relatat faptul că, o dată ajunse pe teritoriul Statului Elen, au constatat că aveau cazarea asigurată pentru o singură noapte şi nu pentru numărul de nopţi menţionat în reclame (editate de societatea administrată de inculpat), au trebuit să îşi plătească din resurse financiare proprii, micul dejun (în unele cazuri), nu au avut achitată cina festivă pentru revelionul aferent anului 2004/2005, la hotelul unde erau cazate erau aşteptate de către inculpata C.F., care urma să le plaseze la locuri de muncă găsite şi asupra cărora părţile purtaseră discuţii în acest sens. De astfel, susţinerile expuse în apărare de către inculpatul S.F. sunt lipsite de fundament şi prin prisma aspectelor, rezultate tot din declaraţiile părţilor vătămate care au invederat că, acesta, se ocupa, personal, de situarea lor în autocar, respectiv în microbuz, aşezându-i pe banchete, perechi (bărbaţi-femei), pentru ca astfel să se creeze impresia vameşilor şi poliţiei de frontieră că sunt cupluri ce vizitează Grecia şi nu persoane că urmează să rămână, pe teritoriul Statului Elen, la muncă. Acest aspecte mai sus reţinute, rezultă din interpretarea coroborată a declaraţiilor date, în faza urmării penale şi în faţa Tribunalului Mureş, nu doar de inculpaţi, dar şi de părţile vătămate T.G., S.V., P.V. şi P.E., B.C.V., C.M., D.T., A.S., P.D., T.C., G.A., F.C., T.M.C., S.S., G.M.C., S.N.M., B.M., S.C.R., C.C., P.B.M., S.E., M.I.S., Ş.I., A.V., S.G. şi S.A. (declaraţiile acestora aflându-se în primul volum de urmărire penală). Instanţa va avea în vedere aspectele expuse de victime în primele declaraţii, pe care le-au dat în cauză, în faza urmării penale, deoarece au fost luate la scurt timp după producerea evenimentelor, erau detailate, iar inculpatul S.F. nu încercase, încă, să ia legătura cu acestea; astfel că se apreciază că realitatea descrisă, în aceste prime declaraţii, este nealterată, în niciun fel. Deci, s-a concluzionat cu privire la inculpatul S.F. că, în primul grad jurisdicţional, ca urmare a probelor analizate, în mod judicios s-a reţinut că acesta a comis infracţiunea de înşelăciune, în formă continuată, incriminată de disp. art. 215 alin. (1), (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu reţinerea disp. art. 37 lit. b) C. pen. Conduita infracţională, anterior descrisă, desfăşurată de acest inculpat, în intervalul de timp menţionat, s-a apreciat că întruneşte din punct de vedere, obiectiv şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în convenţii, în formă continuată. Totuşi această instanţă de control judiciar a apreciat că, la prim grad jurisdicţional, cuantumul pedepsei aplicate acestui inculpat este prea blândă, neasigurând atingerea scopului pedepsei, astfel cum este acesta reglementat de disp. art. 52 C. pen. Inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală, sub paravanul excursiilor organizate, prin intermediul firmei de turism ce o administra, şi-a însuşit, în mod injust, importante sume de bani (la nivelul anilor 2004-2005), şi nu a înţeles să manifeste o atitudine de colaborare, nu doar cu organele judiciare, dar şi cu instanţa, nu a acoperit integral, din punct de vedere material prejudiciul cauzat, părţilor vătămate, împrejurări faţă de care (alături de cele deja reţinute de către instanţa de fond) se impune majorarea pedepsei de la aplicată acestuia de la 3 ani închisoare la 4 ani închisoare. Prin urmare, legat de inculpatul S.F., s-a reţinut că nu poate fi acceptată (prin prisma celor anterior menţionate) solicitarea venită din partea avocatului desemnat din oficiu, pe seama acestuia, de a se dispune achitarea sa, de acuza ce i-a fost reţinută în sarcină, potrivit disp. art. 10 lit. c) C. proc. pen. Fapta penală, pentru care acesta a fost deferit justiţiei, există, ea fiind comisă de inculpat, ce a acţionat cu forma de vinovăţie a intenţiei directe şi a avut calitatea de autor.
În ceea ce o priveşte pe inculpata C.F., tot din reevaluarea probatoriului administrat în cauză (dându-se preeminenţă celui administrat în faza urmării penale, pentru considerentele reţinute în alineatele vizându-l pe inculpatul S.F., din prezenta motivare) s-a constatat că, în mod greşit, instanţa de fond a reţinut că aceasta ar fi comis infracţiunea de înşelăciune în convenţii, în formă continuată, prev. şi ped. de dip. art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., când conduita infracţională, expres manifestată de aceasta, în perioada de timp critică, întruneşte din punct de vedere obiectiv şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată, incriminată de disp. art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2011 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Din declaraţiile părţilor vătămate T.G., S.V., P.V., F.C., P.E., B.E., C.M., D.T., A.S., P.D., T.C.C., G.A. şi G.C., S.S., B.M., a a rezultat că o dată ajunşi, în Atena (dată fiind înscrierea lor la excursiile organizate de inculpatul S.F., prin firma de turism ce o administra) inculpata C.F., ce se prezenta sub pseudonimul „C.", venea la hotelul unde acestora le era asigurată cazarea pentru o noapte (şi nu pentru 4/5 nopţi cât se prevedea în reclamă, respectiv contractul încheiat cu firma administrată de inculpatul S.F., pentru efectuarea respectivei excursii). De menţionat, că această întâlnire pe care inculpata o avea cu victimele se realiza ca urmare a „relaţiilor de colaborare" statornicite în timp între cei doi inculpaţi (S. şi C.). Aici, la hotelul, unde victimelor li se asigura cazarea, pentru o singură noapte, inculpata discuta cu acestea condiţiile în care urma să le trimită să muncească, la patronii unde le găsise, deja, de lucru, ea percepând de la fiecare parte vătămată comisioane cuprinse între 150-200 euro/persoană. Dacă victimele încercau să obţină plata acestui comision, în rate sau până la momentul încasării primului salariu, de la locul de muncă, aceasta reacţiona violent,ameninţându-le şi transmiţând că nu se vor angaja nicăieri că le va deferi autorităţilor. Pe lângă faptul că victimele se aflau pe teritoriul unui stat străin, a cărui limbă nu o cunoşteau, inculpata C.F. le dirija pe acestea la gară sau autogara, pentru a le trimite la locaţiile unde trebuiau să muncească, doar după încasarea comisionului menţionat, de la fiecare persoană. Mai mult chiar.cum majoritatea victimelor s-au plâns, în mod repetat, acesteia, că, la locul de muncă, condiţiile (inclusiv cele de cazare, dar şi de salarizare) erau total opuse celor iniţial discutate, aceasta (inculpata C.), pentru a le face rost de un eventual alt loc de muncă, le pretindea plata unui alt comision cuprins între 70-100 euro/persoană. Nu este de omis nici împrejurarea că victimelor S.S., B.M., P.V., F.C., după prima lună de lucru, nu li s-a plătit salariul stabilit, integral, de către patronii respectivi, deoarece aceştia remiseseră inculpatei menţionate, pentru fiecare „salariat procurat", în modalitatea expusă, câte 500 euro/victimă. Deci, această inculpată, pe lângă comisionul de 150-200 euro, deja încasat de la fiecare victimă, la momentul întâlnirii sale, cu acestea, la hotelul unde ele erau cazate, mai încasa, suplimentar, de la patronii victimelor câte 500 euro/parte vătămată, care, astfel, nu îşi încasau salariul stabilit. Aceeaşi era situaţia părţilor vătămate cărora inculpata Ie-a asigurat locuri de muncă pe plantaţiile de portocali, la cules de portocale: acestea lucrau un program de muncă mai mare de 8 ore zilnic, condiţiile de cazare şi hrană erau la polul opus expus celor prezentate de inculpată; la sfârşitul săptămânii când părţilor vătămate trebuia să li se achite drepturile salariale, li se comunica, de patronul grec, că suma era mult diminuată, pentru că i se plătise „C.", (respectiv inculpata C.F.) comisionul cuvenit şi le fuseseră reţinute cheltuielile legate de cazare şi hrană.
Inculpata C.F., prin conduita infracţională, astfel manifestată s-a situat în planul unui „sclavagism modern", reglementat însă de dispoziţiile Legii nr. 678/2001, deoarece profitând de faptul că victimele se aflau pe teritoriul unui stat străin, a cărui limbă nu o cunoşteau, unde nu aveau prieteni sau cunoştinţe, obţinea de pe urma muncii grele, desfăşurate de acestea, de-a lungul unei zile de lucru de peste 10 ore, venituri substanţiale, pe care le utiliza în interes propriu. Astfel cum s-a mai arătat, inculpata C.F., anterior plasării victimelor, din prezenta cauză, la locurile de muncă găsite, încasa de la fiecare dintre acestea comisionul menţionat, neplata acestuia atrăgând din partea sa ameninţări şi violenţe verbale adresate acestora, factor tensionat ce a atras un evident stres, o evidentă stare de disconfort psihic a părţilor vătămate. Astfel cum s-a mai menţionat, pe baza înţelegerii prestabilite cu patronii greci, care le-au angajat, pe părţile vătămate din prezenta cauză, inculpata C.F. încasa şi de la aceştia importante sume de bani, cu titlu de comision, pentru faptul că Ie-a furnizat forţa de muncă ieftină. Deci, aceste sume de bani încasate de inculpată se cuveneau a reveni părţilor vătămate, pentru munca prestată, la patronii greci, în condiţii extrem de grele, ele erau remise, în mod injust, inculpatei, ce le folosea în interes propriu.
S-a reţinut că, este neîndoios faptul că această inculpată, în condiţiile anterior expuse, a comis infracţiunea de trafic de persoane, în formă continuată, astfel cum era această infracţiune incriminată de disp. art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678 din 2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., anterior modificării acestui act normativ. Fapta reţinută în sarcina inculpatei C.F., prin actul de inculpare, există, este calificată a fi, de către legiuitorul român, fapta penală, incriminată printr-o lege specială şi a fost săvârşită de aceasta cu forma de vinovăţie a intenţiei directe, astfel cum este aceasta reglementată de disp. art. 19 pct. 1 lit. a) C. pen. S-a reţinut deci că, la nivelul prim jurisdicţional, s-a realizat o eronată încadrare juridică a faptei comise de către această inculpată, care nu a săvârşit infracţiunea de înşelăciune în forma continuată (faptă penală pentru care Tribunalul Mureş a operat schimbarea încadrării juridice a infracţiunii şi a dispus condamnarea sa), ci a săvârşit infracţiunea de trafic de persoane în formă continuată. Pentru această faptă, pentru care în cauză s-a dispus schimbarea încadrării juridice,ca urmare a aplicării prev. art. 334 C. proc. pen., inculpatei i s-a aplicat o pedeapsă, cu luarea în considerare a disp. art. 72 C. pen., pedeapsă al cărei cuantum şi modalitate de executare trebuie să asigure reeducarea şi resocializarea sa. Date fiind cele anterior expuse, s-a constatat că, în cauză, se impune condamnarea acestei inculpate pentru comiterea acuzei, ce i s-a reţinut, în sarcină, prin actul de inculpare; neputându-se dispune achitarea sa, potrivit disp. art. 10 lit. d) C. proc. pen. de sub acuza săvârşirii infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, infracţiune pentru care a fost deja condamnată la prim grad jurisdicţional.
La momentul determinării pedepsei ce s-a impus a-i fi aplicată inculpatei C.F. au fost avute în vedere numărul mare de persoane traficate, perioada de timp în care aceasta a acţionat, foloasele materiale substanţiale obţinute de aceasta, atingerea adusă unor valori sociale, special ocrotite în orice stat democratic - libertatea de mişcare a persoanei, securitatea şi igiena muncii, atitudinea adoptată de aceasta pe întregul parcurs al derulării anchetei penale şi cercetării judecătoreşti, perioada de timp scursă de la data comiterii faptei imputabile, calitatea de infractor primar. S-a apreciat astfel că, pentru infracţiunea de trafic de persoane, în formă continuată, acestei inculpate (reţinându-i-se şi incidenţa disp. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. - se afla la primul conflict cu legea penală, anterior săvârşirii faptei a fost bine integrată socio-profesional şi familial) este necesar şi suficient a i se aplica pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de disp. art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
De asemenea, în baza criteriilor expuse în alineatul anterior, s-a apreciat că scopul pedepsei penale, ce i-a fost aplicate, poate fi atins şi fără privarea de libertate a acestei inculpate, dar prin supunerea ei respectării unor obligaţii, astfel încât, în viitor, aceasta să nu mai manifeste o conduită necorespunzătoare faţă de valorile sociale ocrotite de legiuitorul român. S-a apreciat de instanţa de apel că faţă de inculpata C.F. se pot aplica prev. art. 861 C. pen., dispunându-se suspendarea sub supraveghere a pedepsei astfel aplicate, pe durata unui termen de încercare de 7 ani (4 ani + 3 ani) calculat potrivit diosp. art. 862 C. pen. Pe durata termenului de încercare astfel stabilit, inculpata va trebui să respecte măsurile de supraveghere, imperativ expuse de legiuitorul român în primul alin. al art. 863 C. pen., atrăgându-i-se atenţia acesteia asupra necesităţii respectării prev. art. 864 alin. (1) şi (2) C. pen. cu referire la art. 83 C. pen.
În prezentele considerente au fost cuprinse şi următoarele aspecte, legate de măsura confiscării speciale ce se impunea a fi dispusă faţă de inculpata C.F. S-a dovedit, fără dubiu, faptul că aceasta a comis, cu intenţie, fapta penală pentru care a fost deferită justiţiei, la data de 19 decembrie 2008 prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. - S.T. Tg. Mureş. Deşi o mare parte din victime au înţeles să formuleze pretenţii, în special, faţă de inculpatul S.F. şi doar o mică parte şi faţă de această inculpată, s-a constatat că desfăşurând această activitate antisocială, inculpata a obţinut produse -, sume de bani, în mod ilicit, care se impun a fi confiscate în baza art. 19 din Legea nr. 678 din 2001 coroborate cu disp. art. 118 alin. (1) lit. c) C. pen. şi care au un cuantum total de 2.500 euro.
Pentru toate aceste considerente expuse în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-au respins ca nefondate apelurile promovate împotriva sentinţei penale nr. 38 din 30 martie 2012 a Tribunalului Mureş de către inculpaţii S. şi C.F.
Potrivit disp. art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admis apelul declarat împotriva sentinţei penale anterior menţionate de către D.I.I.C.O.T. - S.T. Tg.Mureş.
S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală nr. 38/2012 a Tribunalului Mureş şi rejudecând cauza în următoarele limite:
S-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului apelant S.F., pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, incriminată de disp. art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a art. 37 lit. b) C. pen. de la 3 ani la 4 ani închisoare şi s-au menţinut celelalte dispoziţii ale instanţei de fond cu privire la soluţionarea laturii penale a cauzei, în ceea ce-l privea pe inculpatul S.F.
În conformitate cu prevederile art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a infracţiunii, pentru care inculpata C.F. a fost condamnată de Tribunalul Mureş, din infracţiunea incriminată de disp. art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (înşelăciune în formă continuată), în infracţiunea incriminată de disp. art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza disp. art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reţinând şi incidenţa art. 74 alin. (1) lit. a) rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnată inculpata C.F. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de disp. art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen. pentru o perioadă de 2 ani, pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată.
Potrivit art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prev. de disp. art. 64 lit. a) teza II lit. b) C. pen.
Potrivit prevederilor art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea, sub supraveghere, a pedepsei principale de 4 ani închisoare, aplicată acestei inculpate, pe durata unui termen de încercare de 7 ani (4 ani + 3 ani) calculat conform prevederilor art. 862 C. pen.
În temeiul art. 863 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de încercare de 7 ani, a fost obligată inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte periodic, potrivit datelor care se vor fixa, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mureş;
- să anunţe acest serviciu, în prealabil, despre orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi despre orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a-i putea fi controlate mijloacele de existenţă;
S-a atras atenţia inculpatei asupra necesităţii respectării prevederilor art. 864 alin. (1), (2) C. pen., cu referire la art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere, a executării pedepsei.
Potrivit art. 71 alin. (5) C. pen. s-a constatat suspendată executarea pedepsei accesorii aplicată prin prezenta inculpatei C.F.
Au fost eliminate din sentinţa penală menţionată dispoziţiile referitoare la condamnarea inculpatei C.F. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată, de aplicare a pedepsei accesorii şi de suspendare condiţionată a executării pedepsei, astfel aplicată, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, precum şi cea prin care i s-a atras atenţia să respecte prevederile art. 83 C. pen., şi cea prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.
Potrivit prevederilor art. 19 din Legea nr. 678/2001 coroborate cu prevederile art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpata C.F. a sumei globale de 2.500 euro, sumă obţinută prin traficarea victimelor S.G., T.G., S.V., B.C., C.M., D.T., A.S., T.C., G.A., G.C.A., F.C., T.M., S.S., G.M.C., M.I.S., B.M. şi Ş.I. Legat de modul în care, la prim grad jurisdicţional, s-au soluţionat acţiunile civile exercitate în cauză de către părţile vătămate, se constată că prin prisma prev. art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 998, 999 din vechiul C. civ., acestea au primit dezlegarea necesară, despăgubirile acordate, atât cu titlu de daune materiale, cât şi cu titlu de daune morale, fiind asigurat, în acest mod, acoperirea prejudiciului încercat.
Au fost menţinute toate celelalte dispoziţii din hotărârea judecătorească apelată ce nu contravin prezentei.
Potrivit disp. art. 192 alin. (1) şi (4) C. proc. pen. au fost obligaţi fiecare inculpat apelant, conform culpei sale procesuale, să plătească statului cheltuielile judiciare cuvenite.
Împotriva acestei decizii au declarat, în termen, recurs inculpaţii S.F. şi C.F.
La termenul din data de 30 octombrie 2013, inculpatul S.F., prezent în instanţă în stare de deţinere într-o altă cauză şi asistat fiind de apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat ca instanţa să ia act de declaraţia de retragere a recursului formulat.
Recurenta inculpată C.F. a depus la dosarul cauzei motivele de recurs la data de 29 august (primul termen de recurs fiind fixat la 04 septembrie 2013), invocând cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 12, pct. 13, pct. 172 şi pct. 14 C. proc. pen. solicitând următoarele:
- în principal, achitarea inculpatei în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru inexistenţa faptei;
- în subsidiar menţinerea dispoziţiilor sentinţei pronunţate de către instanţa de fond.
Examinând recursul declarat de inculpata C.F. prin raportare la dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 3856 C. proc. pen. stabileşte, în alin. (2), că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 3859 din acelaşi cod. Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurentul şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 3859 C. proc. pen.
Instituind, totodată, o altă limită a devoluţiei recursului, art. 38510 C. proc. pen. prevede, în alin. (21), că instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deşi se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum se prevede în alin. (2) al aceluiaşi articol, cu singura excepţie a cazurilor de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.
În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, la data de 04 martie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. ll din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteza care însă, nu se regăseşte în speţă.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
În ce priveşte cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat. Se constată că, într-adevăr, acesta a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesar, pentru a putea fi examinat de către instanţa de ultim control judiciar, respectarea condiţiilor formale prevăzute în art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.
Verificând îndeplinirea acestor cerinţe, se observă, că recurenta inculpată şi-a motivat recursul la data de 29 august 2013 (primul termen de judecata acordat în cauză fiind 04 septembrie 2013), respectându-şi, astfel, obligaţia ce-i revenea potrivit art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
În speţa de faţă, instanţa de control judiciar. apreciază însă, că aceste critici formulate de recurenta inculpată nu se circumscriu cazurilor de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 12, 13, 14 şi 172 C. proc. pen. întrucât, la acest moment procesual nu mai este posibilă reanalizarea situaţiei de fapt.
Cu privire la critica vizând inexistenţa faptei pentru care inculpata C.F. a fost condamnată, se reţine că, fapta săvârşită de inculpată întruneşte din punct de vedere obiectiv şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată, incriminată de disp. art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2011 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cum în mod corect s-a stabilit în cauză. Existenţa faptei în materialitatea ei a fost dovedită prin întreg probatoriul administrat în cauză, respectiv, rezultând din, declaraţiile constante ale părţilor vătămate T.G., S.V., P.V., F.C., P.E., B.E., C.M., D.T., A.S., P.D., T.C.C., G.A. şi G.C., S.S., B.M.
Cu privire la critica vizând reindividualizarea pedepsei, Înalta Curte reţine că, şi aceasta este nefondată întrucât, prin Legea nr. 2 din 12 februarie 2013, publicată în M. Of. nr. 89/12.02.2013, articolul 3859 alin. (1), pct. 14 C. proc. pen., s-a modificat având următorul cuprins:
„14. s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege;" în speţa de faţă, inculpata C.F., a fost condamnată la pedeapsa de 4 ani închisoare în condiţiile suspendării sub supraveghere conf. art. 861 C. pen., pe durata unui termen de încercare de 7 ani (4 ani + 3 ani) calculat conform prevederilor art. 862 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reţinând şi incidenţa art. 74 alin. (1) lit. a) rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., astfel se constată că, pedepasa de 4 ani închisoare este legală, dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. neavând incidenţă în cauză.
Ori în speţa de faţă, inculpata a formulat critici de netemeinicie cu referire la o decizie care a fost pronunţată după intrarea în vigoare a textului de lege evocat anterior, respectiv. Decizia penală nr. 8/A din 04 martie 2013 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Înalta Curte, faţă de declaraţia recurentului inculpat S.F. făcută în şedinţa publică de la data de 30 octombrie 2013, în sensul retragerii recursului declarat, aceasta reprezentând manifestarea sa de voinţă, în baza art. 3854 alin. (2) raportat la art. 369 C. proc. pen., va lua act de retragerea recursului formulat de inculpatul S.F. împotriva deciziei penale nr. 8/A din 04 martie 2013 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Ca urmare, având în vedere toate aceste considerente anterior expuse Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata C.F. împotriva deciziei penale nr. 8/A din 04 martie 2013 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Va constata că recurentul inculpat S.F. este arestat în altă cauză.
Va obliga recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 650 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţi şi suma de câte 150 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părţi civile şi intimatele părţi vătămate, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
la act de declaraţia de retragere a recursului formulat de inculpatul S.F. împotriva deciziei penale nr. 8/A din 04 martie 2013 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata C.F. împotriva aceleiaşi decizii penale. Constată că recurentul inculpat S.F. este arestat în altă cauză. Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 650 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţi şi suma de câte 150 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părţi civile şi intimatele părţi vătămate, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3331/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3348/2013. Penal → |
|---|
