ICCJ. Decizia nr. 3333/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3333/2013
Dosar nr.1317/99/2013
Şedinţa publică din 30 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 100 din data de 07 martie 2013, Tribunalului laşi a dispus următoarele:
„Condamnă pe inculpata D.E.E., fără antecedente penale, în prezent arestată preventiv în Penitenciarul Bacău, pentru săvârşirea infracţiunii de „omor", prev. de art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (1)-(7) C. proc. pen., la pedeapsa închisorii de 9 ani şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani.
Aplică inculpatei D.E.E. pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pe durata şi în condiţiile art. 71 alin. (1), (2) C. pen.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. menţine măsura arestării preventive a inculpatei D.E.E., iar în baza art. 88 C. pen. deduce din pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 09 decembrie 2012 la zi.
În temeiul dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului National de Date Genetice Judiciare dispune prelevarea de la inculpata D.E.E. a probelor biologice în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul National de Date Genetice Judiciare.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., dispune confiscarea a două fragmente de lemn cilindrice folosite de inculpata D.E.E. la săvârşirea infracţiunii - corpurile delicte fiind depuse în prezent la arhiva depozit a Tribunalului laşi, ambalate în saci, identificate şi numerotate astfel conform procesului-verbal de cercetare la faţa locului încheiat la data de 09 decembrie 2012 întocmit de procurorul de la Parchetul de pe lângă Tribunalul laşi.
Constată că soluţionarea acţiunii civile a fost disjunsă de acţiunea penală.
În temeiul dispoziţiilor art. 191 C. proc. pen. obligă inculpata D.E.E. la plata sumei de 3.503 RON către stat cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de acesta, din care suma de 200 de RON reprezentând onorariul avocatului din oficiu va fi avansată iniţial din fondurile speciale ale ministerului de Justiţie către Baroul laşi.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
„Prin rechizitoriul emis la data de 1 februarie 2013 şi înregistrat pe rolul Tribunalului laşi la data de 1 februarie 2013, Parchetul de pe lângă Tribunalul laşi a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatei D.E.E. pentru săvârşirea infracţiunii de „omor", prev. de art. 174 alin. (1) C. pen.
Pentru a dispune astfel, Parchetul de pe lângă Tribunalul laşi a reţinut în fapt că în noaptea de 08 din 09 decembrie 2012, în jurul orei 19 - 19:30, în timp ce se afla în imobilul aparţinând mamei sale D.L., situat în comuna M., judeţul laşi, fiind în stare de ebrietate, pe fondul unui incident spontan avut cu numitul T.B.G., concubinul mamei sale, i-a aplicat acestuia multiple lovituri cu pumnii, picioarele şi cu corpuri contondente (o bucată de lemn cu dimensiunile de 30 de cm lungime şi o bucată de lemn de 40 de cm lungime) peste corp şi cap, cauzându-i astfel fractură de calotă craniană, de hioid şi tiroid, leziuni grave ce au condus la decesul acestuia în jurul orei 21:00, faptă ce ar întruni elementele constitutive ale infracţiunii de omor prev. şi ped. de art. 174 alin. (1) C. pen.
La termenul de judecată din data de 04 martie 2013, a fost audiată inculpata D.E.E., care a adoptat o poziţie procesuală de recunoaştere şi regret a faptelor puse în sarcina sa prin actul de sesizare. Inculpata D.E.E. a arătat că recunoaşte integral faptele puse în sarcina sa prin actul de sesizare aşa cum au fost descrise de procuror şi a solicitat aplicarea procedurii prev. de art. 3201 C. proc. pen. Ea a mai susţinut că îşi însuşeşte materialul probator administrat în cursul urmăririi penale şi nu are de propus probe noi.
Instanţa, după primirea concluziilor inculpatei D.E.E. şi procurorului, a constatat admisibilă cererea inculpatei stabilind că aceasta va fi judecată în procedura simplificată în caz de recunoaştere a vinovăţiei prev. de art. 3201 C. proc. pen.
În termenul legal prev. de art. 15 C. proc. pen. în cauză s-a constituit parte civilă T.F., fratele victimei, solicitând obligarea inculpatei la plata sumelor ocazionate de înmormântarea şi slujbele de pomenire organizate în memoria victimei, precum şi unor daune morale. La primirea dosarului, instanţa a dispus identificarea anexei privind moştenitorii victimei în vederea eventualei lor introduceri în cauză.întrucât pentru soluţionarea acţiunii civile se impune administrarea de probe în faţa instanţei, s-a dispus disjungerea acesteia, în condiţiile art. 3201 C. proc. pen. şi soluţionarea laturii penale a cauzei.
Instanţa, deliberând asupra ansamblului materialului probator administrat în faza urmării penale şi însuşit de inculpata D.E.E. reţine aceeaşi situaţie de fapt stabilită prin rechizitoriu:
În fapt:
lnculpata D.E.E. are 23 de ani, studii gimnaziale, este necăsătorită şi nu are antecedente penale. Până în luna octombrie 2012 inculpata D.E.E. a locuit în satul P., comuna T., judeţul Neamţ împreună cu concubinul său, V.C. În perioada octombrie 2012 - decembrie 2012, inculpata a locuit în satul şi comuna M., judeţul laşi precum şi la numita C.L., din acelaşi sat (declaraţie inculpat dosar de u.p.).
Victima T.B.G. avea 48 de ani şi locuia împreună cu mama inculpatei, D.L., cu care avea o relaţie de concubinaj şi cu cei 12 copii ai acesteia. Potrivit declaraţiei numitei D.L., relaţia sa cu victima era presărată cu certuri, dar fără a se ajunge vreodată la violenţă fizică.
La data de 08 decembrie 2012, în jurul orei 11:00, inculpata D.E.E. s-a deplasat la locuinţa mamei sale unde a consumat împreună cu aceasta şi cu victima 2 litri de vin, în intervalul orar 15-16:00, inculpata D.E.E., zisă „G.", împreună cu victima, a tăiat un porc, timp în care a mai consumat o cantitate de 2 litri de vin cu D.L. şi T.B.G. Ulterior, cei din urmă au intrat în locuinţă, iar inculpata a rămas în curte. În jurul orei 19:00, victima T.B.G. şi numita D.L., aflaţi fiecare pe câte un pat în părţi opuse ale paravanului locuinţei, au început să se certe şi să se înjure. Nu au existat acte de agresiune fizică între cei doi, aspect ce rezultă din declaraţia acestei din urmă martore. Inculpata D.E.E., intrând în locuinţă, a început să îl lovească pe T.B.G. cu pumnii şi picioarele peste corp. Ca urmare, victima a căzut între pat şi sobă. Inculpata a continuat să lovească victima în mod repetat cu pumnii şi picioarele, iar apoi şi cu un lemn de foc luat de lângă sobă. În momentul în care vedea victima inertă, inculpata D.E.E. o stropea cu apă, şi apoi continua să-i aplice lovituri cu fragmentul de lemn, preponderent în zona capului, repetând acest episod de trei ori potrivit propriei declaraţii coroborate cu cele ale martorei D.L. - martor ocular. La aceste acţiuni au asistat doi dintre fraţii inculpatei şi cinci nepoţi de soră ai acesteia, toţi fiind minori. Doi dintre aceştia au căutat-o prin sat pe B.P., în vârstă de 14 ani, sora mai mică a inculpatei pe care au chemat-o acasă. Aceasta a fost cea care a oprit-o pe inculpată din acţiunea sa agresivă, însă doar pentru câteva momente şi realizând gravitatea situaţiei şi a stării în care se afla victima, a luat copiii din locuinţă şi l-a rugat pe martorul F.M.C. întâlnit pe drum, să sune la Poliţie. Acesta a apelat Postul de Poliţie Comunal M. şi împreună cu fratele victimei, martorul T.F. s-a deplasat la locuinţa familiei D., unde sosiseră deja organele de poliţie şi un echipaj specializat în medicină de urgenţă. Din cauza gravităţii şi multitudinii loviturilor aplicate de inculpată, decesul victimei a survenit imediat.
Situaţia de fapt astfel reţinută rezultă din analiza coroborată a declaraţiilor inculpatei D.E.E. cu cele ale martorilor audiaţi D.L., B.P., F.M.C., a părţii civile T.F., precum şi cu aspectele consemnate în procesele-verbale întocmite de organele de urmărire penală, şi raportul medico-legal de necropsie din 31 ianuarie 2013 întocmit de Institutul de Medicină Legală laşi. Analizând depoziţia inculpatei D.E.E., prin aplicarea dispoziţiilor art. 70 C. proc. pen., Tribunalul o va primi ca reflectând adevărul în măsura în care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză. Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală şi în faţa instanţei de judecată, inculpata D.E.E. a arătat că recunoaşte în întregime comiterea faptei de omor reţinute în sarcina sa, astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare. Într-o prima fază a urmăririi penale, inculpata D.E.E. a încercat să arate faptul că a reacţionat violent asupra victimei, întrucât aceasta din urmă, lovită fiind în zona capului cu o cană aruncată de mama sa, D.L., ar fi pus mâna pe un cuţit. Abandonarea acestei versiuni este corespunzătoare adevărului faptic ce rezultă atât din declaraţiile martorei oculare D.L., cât şi din aspectele consemnate în procesul-verbal de cercetare la faţa locului întocmit de organele de urmărire penală la data de 09 decembrie 2012. Astfel, instanţa reţine că inculpata a fost oprită din acţiunea sa violentă de numita B.P. şi imediat a fost surprinsă lângă trupul victimei de organele de poliţie. Acestea au asigurat, aşadar câmpul infracţional imediat, iar cu ocazia cercetării la faţa locului, procurorul nu a identificat în locuinţă vreun cuţit. Au fost însă descoperite cioburi de porţelan alb cu motive florale, aspect ce acreditează ideea că D.L. a aruncat o cană spre T.B.G., fapt ce fost de natură de a o încuraja pe fiica sa în realizarea agresiunii asupra victimei. Astfel după cum rezultă din declaraţiile martorilor, inclusiv din declaraţia martorei D.L. rezultă că inculpata D.E.E. este consumatoare cronică de alcool şi are o fire foarte violentă. Mama inculpatei a declarat că nu a intervenit pentru a opri pe fiica sa întrucât aceasta ar fi agresat-o şi pe ea în trecut. Din declaraţia mamei inculpatei, D.L. rezultă violenţa deosebită şi lipsa oricărui sentiment uman al inculpatei: am început să ne înjurăm reciproc şi să ţipăm unul la celălalt fără a ne lovi. În timp ce ne certam pe uşă a intrat fiica mea şi văzând ce se întâmpla a început să îl lovească pe B. cu pumnii şi picioarele peste tot corpul. La un moment dat, B. a căzut jos. Atunci G. a luat lemne din faţa sobei şi a început să îl lovească peste tot corpul (...). La un moment dat în cameră a intrat fiica mea P. Aceasta, văzând ce se întâmplă, i-a luat lemnul din mână G. şi l-a aruncat jos în faţa sobei, după care a fugit afară. După ce a plecat P., G. a văzut că B. nu mai poate vorbi şi atunci a aruncat peste el cu apă din găleată. B. nu s-a trezit din starea în care era însă respira încă. Văzând că nu vrea să se trezească, G. a început să îl lovească cu picioarele peste tot corpul, s-a urcat cu picioarele peste piept şi a sărea după care a luat altă bucată de lemn şi l-a lovit peste tot corpul. La un moment dat, în uşa paravanului au apărut organele de poliţie."
Inculpata a recunoscut că a lovit victima de nenumărate ori, cu pumnii şi picioarele, cu o bucata de lemn, până nu mai mişca, udându-l cu apă şi lovindu-l din nou, în serii, până când acesta nu a mai respirat.
Martora B.P., sora inculpatei, în vârstă de numai 14 ani, a descris prin declaraţia sa, acţiunea violentă a inculpatei, percepută personal de ea şi de fraţii şi nepoţii săi, cu toţii mai mici, starea gravă în care se afla victima, chiar înainte de a o deposeda pe inculpată de primul lemn folosit de ea în cursul agresiunii. Înţelegând corect ce se întâmpla, minora B.P. a dezarmat-o pentru un scurt timp pe inculpată, a scos copiii mai mici din mediul violent şi a plecat la locuinţa unei alte surori, pe drum cerând martorului F.M.C. să sesizeze organele de poliţie întrucât „G. îl omoară pe B.".
Declaraţiile martorelor oculare amintite se coroborează pe deplin cu aspectele consemnate în procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi în raportul de necropsie a victimei. La faţa locului au fost descoperite două fragmente de lemn care conţin urme de sânge, ambele folosite de inculpată pentru a aplica lovituri victimei, precum şi numeroase urme de sânge pe diverse obiecte (perdea, televizor, masă), pe pereţi şi pe tavan, aspecte ce creează imaginea multitudinii şi gravităţii loviturilor aplicate de inculpată şi de violenţa deosebită, de sălbăticia cu care aceasta a agresat victima.
Din raportul medico-legal de necropsie din 31 ianuarie 2013 întocmit de Institutul de Medicină Legală laşi rezultă că moartea numitului T.B.G. a fost violentă, ea s-a datorat traumatismului cranio-facial acut deschis cu fractură de calotă iradiată la bază, contuzie cerebrală fractură cominutivă de oase piramidă nazală, fractură malaro zigomatică şi insuficienţă respiratorie acută consecutivă fracturii de hioid, tiroid şi fracturi costale multiple, leziunile s-au produs prin loviri repetate cu obiecte contondente grele (par) şi comprimarea gâtului cu obiect dur (picior, par); toate leziunile au avut caracter tanatogenerator; între agresiune şi deces există legătură directă de cauzalitate. Decesul datează din 08 decembrie 2012. Partea expozitivă a raportului de necropsie conţine referiri la nouă plăgi numai la nivelul capului victimei, la extrem de multe alte leziuni de tip tumefacţie, excoriaţie şi echimoză, plasate în general în partea superioară a corpului victimei, toate produse prin lovire activă cu pumnii, picioarele şi fragmentele de lemn de foc descoperite la locul faptei, precum şi prin acţiunile inculpatei de a sări pe pieptul victimei aflate în agonie. Toate acestea, sub aspect subiectiv dovedesc intenţia directă cu care a acţionat inculpata în vederea suprimării vieţii victimei. Multitudinea loviturilor, zonele corpului vizate, mijloacele cu care inculpata a acţionat, voinţa sa de a continua agresiunea după ce a fost oprită de B.P., episoadele repetate în care inculpata a lovit victima după ce o uda cu apă, continuarea actelor agresive de o mare gravitate până ce a constatat că victima nu mai respiră conduc la concluzia că actele obiective de lovire a victimei au fost realizate de inculpată cu scopul suprimării vieţii victimei, scop care a fost urmărit de inculpată şi atins.
În drept, faptele inculpatei D.E.E. care, în noaptea de 08 din 09 decembrie 2012, în jurul orei 19-19:30, în timp ce se afla în imobilul aparţinând mamei sale D.L., situat în comuna M., judeţul laşi, fiind în stare de ebrietate, pe fondul unui incident spontan avut cu numitul T.B.G., concubinul mamei sale, i-a aplicat acestuia multiple lovituri cu pumnii, picioarele şi cu corpuri contondente (o bucată de lemn cu dimensiunile de 30 de cm lungime şi o bucată de lemn de 40 de cm lungime) peste corp şi cap şi a sărit în mod repetat pe pieptul victimei, în scopul uciderii victimei, inculpata repetând actele agresive în episoade până la constatarea personală că victima nu mai respira cauzându-i acesteia astfel traumatismul cranio-facial acut deschis cu fractură de calotă iradiată la bază, contuzie cerebrală fractură cominutivă de oase piramidă nazală, fractură malaro zigomatică şi insuficienţă respiratorie acută consecutivă fracturii de hioid, tiroid şi fracturi costale multiple, leziuni grave ce au condus la decesul acestuia, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de omor prev. şi ped. de art. 174 alin. (1) C. pen.
Văzând că fapta există şi a fost comise de D.E.E. cu vinovăţie, în temeiul dispoziţiilor art. 345 alin. (2) C. proc. pen., instanţa va dispune condamnarea acesteia.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatei, instanţa are în vedere criteriile generale ale individualizării pedepselor prev. de art. 72 C. pen. - dispoziţiile părţii generale a acestui cod, limitele de pedeapsă fixate în partea specială reduse cu o treime în conformitate cu dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. (6 ani şi 8 luni - 13 ani şi 4 luni închisoare), gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana infractorului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală şi necesitatea realizării principiului prevenţiei generale şi speciale.
Instanţa retine că faptele inculpatei D.E.E. prezintă o maximă gravitate, atât abstractă - fiind apreciată ca atare de legiuitorul penal care a stabilit o pedeapsă cu închisoare în limitele de mai sus, pentru săvârşirea infracţiunii de omor dar şi concretă, inculpata suprimând prin gesturi extreme viata unei persoane fără a putea declara vreun motiv. Sub acest aspect, instanţa retine că D.E.E., consumatoare obişnuită de alcool, persoană lipsită de repere morale sănătoase, a acţionat cu o violentă deosebită asupra a unei persoane pe care o cunoştea, agresându-o în mod repetat şi grav. Gradul de pericol social extrem de ridicat al faptelor comise rezultă şi din lipsa unui mobil concret declarat (martora D.L. referindu-se la răzbunare) comiterii, dar şi din împrejurările comiterii faptelor - aşa cum au fost reţinute mai sus, atitudinea inculpatei fată de victimă. Inculpata D.E.E. a realizat gravitatea faptelor sale în momentul comiterii acestora, a observat starea gravă în care se afla victima şi a continuat să o lovească până ce nu a mai respirat, fără vreun sentiment de milă sau empatie.
Având în vedere toate aspectele de mai sus, cumulate cu atitudinea procesuală corectă a inculpatei pe parcursul procesului penal şi cu lipsa antecedentelor penale, potrivit legii, instanţa se va orienta spre o pedeapsă cu închisoare în limitele legale reduse conform art. 3201 C. proc. pen., apreciind că executarea acestei pedepse satisface exigenţele individualizării judiciare a pedepselor. În consecinţă, instanţa a dispus condamnarea inculpatei D.E.E., pentru săvârşirea infracţiunii de „omor", prev. de art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (1)-(7) C. proc. pen., la pedeapsa închisorii de 9 ani.
S-au interzis inculpatei D.E.E. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. - ca pedeapsă accesorie, instanţa reţinând că natura şi gravitatea infracţiunilor comise de aceasta o exclud de la exercitarea drepturilor electorale menţionate.
Având în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 65 alin. (2) C. pen.,este obligatorie aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 C. pen., alături de pedeapsa principală a închisorii stabilite pentru infracţiunea de omor comisă de inculpată, instanţa, raportat la natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite de inculpată, luând în considerare şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului care a statuat cu privire la aprecierea individuală, de la caz la caz, asupra oportunităţii interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 C. pen., a interzis inculpatei D.E.E. exercitarea, pe o durată de 5 ani, a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective precum şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat).
Instanţa a constatat că temeiurile de fapt şi de drept care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatei D.E.E. nu s-au schimbat, subzistă şi justifică în continuare menţinerea acestei măsuri preventive, fiind relevate probele de mai sus că inculpata este autoarea infracţiunii de „omor" prev. şi ped. de art. 174 C. pen.
Pericolul social pe care lăsarea în libertate a inculpatei D.E.E. l-ar putea prezenta pentru ordinea publică este unul cert şi actual, conturat prin prisma gravităţii faptei sub aspectul căreia inculpatul a fost condamnat, a importanţei valorilor sociale pretins lezate prin activitatea întreprinsă de inculpată, a modalităţii şi a împrejurărilor în care a fost comisă dar şi urmărilor grave ale acestei fapte constând în suprimarea vieţii victimei.
Pentru toate aceste considerente, constatând că măsura arestării preventive s-a dispus potrivit dispoziţiilor legale în materia arestării cu respectarea tuturor garanţiilor procedurale, şi având în vedere că temeiurile ce au stat la baza luării acestei măsuri preventive subzistă şi impun, în continuare, privarea de liberate a inculpatei D.E.E., tribunalul a constatat că măsura este legală şi temeinică şi, în consecinţă, în baza art. 350 C. proc. pen. art. 143 şi 148 lit. f) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatei D.E.E., iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 09 decembrie 2012 la zi.
În temeiul dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului National de Date Genetice Judiciare s-a dispus prelevarea de la inculpata D.E.E. a probelor biologice în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul National de Date Genetice Judiciare.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea a două fragmente de lemn cilindrice folosite de inculpata D.E.E. la săvârşirea infracţiunii - corpurile delicte fiind depuse în prezent la arhiva depozit a Tribunalului laşi, ambalate în saci, identificate şi numerotate astfel conform procesului-verbal de cercetare la faţa locului încheiat la data de 09 decembrie 2012 întocmit de procurorul de la Parchetul de pe lângă Tribunalul laşi, corpuri contondente folosite de inculpată la săvârşirea infracţiunii deduse judecăţii. Constată că soluţionarea acţiunii civile a fost disjunsă de acţiunea penală.
În temeiul dispoziţiilor art. 191 C. proc. pen., a fost obligată inculpata D.E.E. la plata sumei de 3.503 RON către stat cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de acesta, din care suma de 200 de RON reprezentând onorariul avocatului din oficiu, a fost avansată iniţial din fondurile speciale ale ministerului de Justiţie către Baroul laşi. "
În termenul prev.de art. 363 C. proc. pen., hotăra rea Tribunalului laşi fost apelată de către inculpata D.E.E., care a criticat-o sub aspectul temeiniciei, invocând faptul că pedeapsa aplicată este prea mare, raportat la faptul că nu are antecedente penale, a avut o colaborare foarte bună cu organele de anchetă, dar şi la circumstanţele reale al comiterii faptei, respectiv că ea însăşi a fost ameninţată cu un cuţit, iar fapta săvârşită a fost practic produsă sub imperiul legitimei apărări.
Analizând cauza prin prisma motivelor invocate de inculpata apelantă, precum şi, din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, în limitele prev. de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că apelul declarat este nefondat pentru următoarele considerente:
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, Curtea de Apel a constatat că, în cauză, instanţa de fond a făcut o analiză judicioasă a probelor interpretare corespunzătoare a acestora, reţinându-se în mod corect atât situaţia de fapt cât şi vinovăţia inculpatei, dându-se în drept o justă încadrare juridică a faptelor.
Constatând întrunite condiţiile tragerii la răspundere penală, instanţa de fond a hotărât, în mod corect, în opinia Curţii de Apel, condamnarea inculpatei D.E.E. pentru comiterea infracţiunii de „omor", reţinând în sarcina acesteia, în esenţă, că, în noaptea de 08 din 09 decembrie 2012, în jurul orei 19 – 19:30, în timp ce se afla în imobilul aparţinând mamei sale D.L., situat în comuna M. , judeţul laşi, fiind în stare de ebrietate, pe fondul unui incident spontan avut cu numitul T.B.G., concubinul mamei sale, i-a aplicat acestuia multiple lovituri cu pumnii, picioarele şi cu corpuri contondente (o bucată de lemn cu dimensiunile de 30 de cm lungime şi o bucată de lemn de 40 de cm lungime) peste corp şi cap, după care a sărit în mod repetat pe pieptul victimei în scopul uciderii acesteia, inculpata repetând actele agresive în episoade până la constatarea personală că victima nu mai respira, leziunile provocate conducând la decesul victimei, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 174 C. pen.
În baza propriului examen, Curtea a constatat că inculpata a avut o poziţie procesuală sinceră de la primele declaraţii date în faza de urmărire penală, poziţie ce s-a menţinut cu ocazia audierii de judecătorul care a soluţionat propunerea de arestare preventivă, dar şi după sesizarea instanţei de judecată când a solicitat aplicarea procedurii, prev. de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., privind judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei.
Vinovăţia inculpatei a fost pe deplin dovedită de întregul material probator administrat în cauză, relevante fiind: declaraţiile date de inculpată, inclusiv cea de aplicare a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.; procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşele foto anexă; raportul de necropsie medico-legală şi planşele foto anexă, declaraţiile martorilor D.L. (persoană care au văzut momentele în care inculpata a lovit, în mod repetat, victima), B.P. şi F.M.C. Însă prin motivele de apel, inculpata a solicitat să se constate că a săvârşit fapta în legitimă apărare, având în vedere că a sărit în ajutorul mamei sale, D.L., care era ameninţată cu un cuţit de victimă.
Analizând această apărare, Curtea a constatat, mai întâi, că împrejurarea învederată de inculpată nu a fost reţinută în situaţia de fapt prezentată prin rechizitoriu, situaţie de fapt, pe care inculpata şi-a însuşit-o în cadrul aplicării procedurii prev. de dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., privind judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei, şi astfel în mod corect nu a fost reţinută şi de către instanţa de fond.
Cum, manifestarea de voinţă a inculpatei de aplicare a procedurii simplificate este, de principiu, irevocabilă, Curtea a constatat că nu poate reaprecia probatoriul pentru a constata dacă situaţia de fapt din rechizitoriu, însuşită de către instanţa de fond, este corect stabilită.
Însă şi în situaţia în care legea ar permite reanalizarea probatoriului, Curtea a constatat că din declaraţiile inculpatei date în faza de urmărire penală nu rezultă că agresarea victimei de către inculpată a avut loc pentru a înlătura un atac material, direct şi imediat îndreptat asupra mamei sale, ci dimpotrivă, rezultă că victima a fost cea dintâi agresată, fiind lovită cu o cană în cap de către D.L., iar în momentul în care inculpata a intervenit şi a lovit victima, aceasta nu declanşase nici un atac, se afla pe pat şi ar fi luat în mână un cuţit.
Referitor individualizarea judiciară a pedepsei aplicate pentru infracţiunea dedusă judecăţii, ce a fost criticată prin apelul de faţă, Curtea a constatat că pedeapsă aplicată inculpatei apelante D.E.E. a fost individualizată cu respectarea criteriilor generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. şi anume: dispoziţiile părţii generale a C. pen., limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a C. pen., gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Cum, limitele speciale de pedeapsă în cazul infracţiunii de „omor calificat", prev. de 174 alin. (1) C. pen., astfel cum au fost reduse cu o treime, ca urmare a aplicării disp. art. 3201 C. proc. pen., sunt de la 6 ani şi 8 luni la 13 ani şi 3 luni, Curtea a constatat că pedeapsă aplicată de 9 ani închisoare a fost corect individualizată către mediul acestor limite speciale ale pedepsei.
Curte a constatat că în cauză nu se regăsesc împrejurări de natura celor prevăzute de art. 74 C. pen. care să justifice legal reţinerea unor circumstanţe atenuante în favoarea inculpatei şi, pe cale de consecinţă, reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Recunoaşterea unor împrejurări ca circumstanţe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse orientate sub minimul special se învederează a satisface în concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.
În mod corect instanţa de fond nu a reţinut circumstanţe atenuante în favoarea inculpatei, având în vedere că datele personale ale inculpatei (lipsa antecedentelor penale, comportament sincer) devin împrejurări lipsite de orice relevanţă juridică prin compararea cu fapta inculpatei, respectiv de omor.
Faţă de gravitatea deosebită a faptei săvârşite de către inculpată, ce rezultă din împrejurările concrete de comitere a acesteia, respectiv inculpata D.E.E. a lovit repetat victima, cele mai multe lovituri fiind aplicate după ce aceasta nu mai opunea rezistenţă, loviturile fiind în 3 reprize şi cu scopul vădit de a suprima viaţa victimei, fiind aplicate în marea lor majoritate în zona capului, dar şi din faptul că agresiunile de o ferocitate ieşită din comun au fost aplicate în prezenţa a 5 copii, Curtea a constatat că o eventuală redozare nu ar fi justificată în raport cu particularităţile cauzei, pedeapsa aplicată fiind aptă să asigure reeducarea inculpatei şi realizarea scopului preventiv educativ prevăzut de art. 52 C. pen.
Concluzionând, Curtea a constatat că pedeapsa individualizată de instanţa de fond răspunde atât principiului proporţionalităţii între gravitatea faptei cât şi scopului prev. de art. 52 C. pen., avându-se în vedere infracţiunea săvârşită - omor -, precum şi urmările produse concretizate în lezarea unui drept fundamental al victimei, respectiv dreptul al viaţă.
Întrucât criticile formulate în apel nu sunt fondate, iar din actele dosarului nu au rezultat existenţa unor motive de nelegalitate şi netemeinicie, ce pot fi constatate din oficiu, Curtea a respins, în baza disp. art. 379 pct. 1, lit. b) C. proc. pen., ca nefondat, apelul formulat de către inculpata D.E.E. împotriva sent. pen. nr. 100 din 07 martie 2013 a Tribunalului laşi, ce a fost menţinută ca legală şi temeinică
În ceea ce priveşte măsura preventivă a arestării inculpatei D.E.E., Curtea a constatat că temeiurile care au determinat luarea acesteia şi, ulterior, prelungirea şi menţinerea, nu s-au schimbat, ci dimpotrivă ele subzistă, au fost consolidate prin condamnarea inculpatei de către prima instanţă şi prin respingerea prezentului apel, şi impun în continuare, pentru motivele prezentate mai sus ce privesc gravitatea faptei şi a făptuitorului, privarea de libertate a inculpatului, drept pentru care se va dispune, în baza disp. art. 383 alin. (11) raportat la art. 350 C. proc. pen., menţinerea stării de arest a inculpatei.
S-a dispus deducerea din pedeapsa aplicată inculpatei D.E.E. a perioadei arestării preventive de după 07 martie 2013 la zi.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpata apelantă a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata D.E.E.
În şedinţa publică din data de 30 octombrie 2013, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpata D.E.E. a criticat decizia recurată pentru netemeinicie, prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate şi reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
Examinând recursul declarat prin raportare la dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 3856 C. proc. pen. stabileşte, în alin. (2), că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 3859 din acelaşi cod. Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurentul şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 3859 C. proc. pen.
Instituind, totodată, o altă limită a devoluţiei recursului, art. 38510 C. proc. pen. prevede, în alin. (21), că instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deşi se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum se prevede în alin. (2) al aceluiaşi articol, cu singura excepţie a cazurilor de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.
În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la data de 04 aprilie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteza care, însă, nu se regăseşte în speţă.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogatejar altele au fost modificate substanţial, intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
În ce priveşte cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., invocat de către recurenta inculpată, se constată că, într-adevăr, acesta a fost modificat sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013, în sensul că, pot fi supuse casării de care instanţa recurs doar hotărârile în care „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; şi potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, acest caz de casare a fost menţinut în categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu.
Ori în speţa de faţă, inculpata a criticat decizia pentru netemeinicie, decizie prin care s-a menţinut condamnarea inculpatei, pentru săvârşirea infracţiunii de „omor", prev. de art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (1)-(7) C. proc. pen.,la pedeapsa închisorii de 9 ani şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani.
Aşadar Înalta Curte reţine că pedeapsa stabilită de instanţa de fond şi menţinută în apel este legală, limitele speciale de pedeapsă în cazul infracţiunii de „omor calificat", prev. de 174 alin. (1) C. pen., astfel cum au fost reduse cu o treime, ca urmare a aplicării disp. art. 3201 C. proc. pen., sunt de la 6 ani şi 8 luni la 13 ani şi 3 luni, instatnţa de control judiciar constată că, pedeapsă aplicată inculpatei, în cuantum de 9 ani închisoare, este situată în limitele legale, dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. neavând incidenţă în cauză.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata D.E.E. şi va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatei, durata reţinerii şi arestării preventive de la 09 decembrie 2012 la 30 octombrie 2013.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurental inculpată va fi obligată la cheltuieli judiciare către stat, conform dispozitivului deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata D.E.E. împotriva deciziei penale nr. 56 din 04 aprilie 2013 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatei D.E.E., durata reţinerii şi arestării preventive de la 09 decembrie 2012 la 30 octombrie 2013.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3324/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3334/2013. Penal → |
|---|
