ICCJ. Decizia nr. 3336/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3336/2013
Dosar nr. 169/110/2013
Şedinţa publică din 30 octombrie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 32/D din 05 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul penal nr. 169/110/2013 s-a dispus condamnarea inculpatului B.A.D., cetăţean român, domiciliat în mun. Slobozia str. C.D.G., fără forme legale în com. S. sat S. jud. Bacău, aflat în Penitenciarul Bacău, la-o pedeapsa de 11 ani închisoare şi 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. art. 64 lit. a) teza a-ll-a şi lit. b) din C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 şi art. 35 din C. pen. s-au contopit cele două pedepse principale şi s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare la care s-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. art. 64 lit. a) teza a-ll-a şi lit. b) din C. pen. timp de 5 ani.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) din C. pen., în condiţiile art. 71 alin. (2) din C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
În temeiul art. 88 din C. pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reţinerii şi arestul preventiv începând cu data de 14 noiembrie 2012 la zi.
În baza art. 109 C. proc. pen. s-a dispus păstrarea mijloacelor materiale de probă aflate la Camera de Corpuri delicte a Tribunalului Bacău până la soluţionarea definitivă a cauzei.
În temeiul art. 14 alin. (3) lit. b) şi alin. (5) şi art. 346 din C. proc. pen. a fost obligat inculpatul B.A.D. la plata sumei de 33.000 RON către partea civilă A.C. (13.000 RON daune materiale şi 20.000 RON daune morale).
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat la data rămânerii definitive a hotărârii.
S-a constatat că inculpatul a fost asistat de apărător desemnat din oficiu.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 RON către stat reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a avut în vedere că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău nr. 1803/P/2012 din 07 ianuarie 2012 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B.A.D., fără forme legale în com. S. sat S., jud.Bacău, pentru săvârşirea infracţiunilor de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. şi violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen. constând în aceea că în noaptea de 9 din 10 noiembrie 2012, prin escaladarea gardului, a pătruns fără drept în curtea locuinţei numitului A.D. din com. S., sat S. jud. Bacău cu intenţia de a sustrage bunuri şi bani,dar în timp ce forţa un geam de la o cameră, a fost surprins de victimă pe care înjunghiat-o cu un cuţit în zona toracelui şi în alte părţi ale corpului, iar în urma acestor lovituri, A.D. a decedat.
Înaintea citirii actului de sesizare inculpatul B.A.D. a declarat că recunoaşte comiterea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, aşa cum s-a reţinut în rechizitoriu, fiind de acord ca judecata sa se facă în baza probelor administrate în timpul urmăririi penale, aplicându-se astfel procedura simplificată prevăzută de art. 3201 din C. proc. pen. Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt în seara zilei de 09 noiembrie 2012, în jurul orei 22 : 30, după ce a consumat băuturi alcoolice, s-a hotărât să sustragă o drujbă şi cartofi de la numitul A.D., persoană la care lucrase anterior şi cunoştea că deţine aceste bunuri în bucătărie.
S-a deplasat la locuinţa victimei din loc. S. având asupra sa un cuţit de bucătărie cu o lamă de aprox. 25 cm. A pătruns pe poarta neasigurată, a intrat pe fereastră în bucătărie fără a aprinde lumina, dar nu a găsit nici drujba, nici cartofii. A insistat şi a pătruns în locuinţa propriu-zisă înlăturând un geam de la fereastra de la sufragerie, a scos siguranţele de la panoul electric din hol, şi a spart un geam de la o altă cameră moment în care A.D. s-a trezit şi a încercat să-l prindă. Inculpatul a reuşit să scape, a fugit în curte, dar a fost ajuns din urmă în spaţiul verde de lângă aleea de acces. Pentru a scăpa inculpatul a înjunghiat victima cu cuţitul pe care-l avea asupra sa, de mai multe ori inclusiv în zona toracală, reuşind astfel să fugă.
În urma acestor lovituri victima a decedat, reuşind anterior să ajungă până la un scaun auto de pe prispă, loc în care a fost găsit de organele de poliţie.
Inculpatul Ie-a spus martorilor R.V., O.A. şi R.E. la care s-a dus în acea noapte, că l-a omorât pe A.D. Chiar dacă martorul R.V. l-a sfătuit să se predea organelor de poliţie, inculpatul a fugit în loc. M. jud.Galaţi, revenind la domiciliu abia în data de 13 noiembrie 2013 la solicitarea concubinei sale R.E. care i-a spus că a anunţat organele de poliţie cu privire la fapta sa.
În urma necropsiei efectuate, medicii legişti au stabilit că moartea numitului A.D. a fost violentă şi s-a datorat şocului hemoragie prin hemoragie acută determinată de o plagă tăiată, penetrantă hemitorace stâng posterior cu interesarea plămânului stâng şi cordului, hemopericard şi hemitorax stâng consecutiv, iar leziunile s-au putut produce prin lovire cu un corp tăietor şi au fost sigur şi direct tanatogeneratoare. La cadavru s-au mai identificat s-au identificat plăgi tăiate superficiale la nivelul coapsei stângi, a membrelor superioare precum şi a degetelor.
Fapta descrisă mai sus a fost recunoscută de inculpat în declaraţiile date pe tot parcursul procesului penal, declaraţia acestuia coroborându-se cu cele ale martorilor R.V., O.A. şi R.E. cărora Ie-a spus ce l-a omorât pe A.D., cu procesul verbal de cercetare la faţa locului şi raportul de constatare medico-legală.
În drept, fapta inculpatului B.A.D. de a-l ucide pe numitul A.D. prin aplicare unor lovituri cu un cuţit întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor prev. de art. 174 alin. (1) din C. pen.
Astfel, constatând că fapta pentru care a fost trimis în judecată există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, instanţa, în temeiul art. 345 alin. (2) din C. proc. pen. a dispus condamnarea acestuia.
La alegerea pedepsei, precum şi la individualizarea cuantumului acestora instanţa, conform art. 72 din C. pen., a avut în vedere pericolul social concret al faptei săvârşite, determinat atât de modul de producere, cât şi de importanţa valorilor sociale afectate, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru aceasta infracţiune, datele ce caracterizează persoana inculpatului, dar şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În concret instanţa a constatat că fapta inculpatului este de o gravitate deosebită, aducând atingere dreptului la viaţă, un drept fundamental a cărei încălcare reprezintă acţiunea cea mai reprobabilă şi odioasă a fiinţei umane.
În acelaşi timp instanţa a avut în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, dar a încercat să se sustragă de la urmărirea penală, nu avea ocupaţie şi un loc de muncă.
Totodată instanţa a avut în vedere limitele de pedeapsă prev. de art. 174 din C. pen. şi art. 192 din C. pen. reduse cu o treime conform art. 3201 alin. (7) din C. proc. pen. întrucât s-a aplicat procedura simplificată prev. de art. 3201 din C. proc. pen.
Având în vedere aceste aspecte, instanţa a apreciat că o pedeapsă principală de 11 ani închisoare la care s-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. art. 64 lit. a) teza a-ll-a şi lit. b) din C. pen. timp de 5 ani pentru infracţiunea de omor şi o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru infracţiunea de violare de domiciliu sunt de natură să asigure realizarea scopurilor prev de art. 52 din C. pen.
Constatând existenţa unui concurs de infracţiuni, în temeiul art. 33 lit. a), art. 34 şi art. 35 din C. pen. a contopit cele două pedepse principale şi a aplicat pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare la care s-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. art. 64 lit. a) teza a-ll-a şi lit. b) din C. pen. timp de 5 ani.
În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, s-a reţine că natura faptei săvârşite şi circumstanţele personale ale inculpatului conduc la concluzia unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prev. de art. 64 lit. a) şi b) din C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.
Inculpatul a fost cercetat în stare de arest, fiind reţinut şi arestat preventiv în prezenta cauză începând cu data de 14 noiembrie 2012 astfel încât, având în vedere şi condamnarea acestuia prin prezenta hotărâre, conform art. 350 instanţa a menţinut această măsură şi a dedus perioada executată de la 14 noiembrie 2012 la zi, conform art. 88 din C. pen.
S-a dispus păstrarea mijloacelor materiale de probă la Camera de Corpuri delicte a Tribunalului Bacău, conform art. 109 din C. proc. pen.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat la data rămânerii definitive a hotărârii.
În ceea ce priveşte latura civilă instanţa a constatat că prin fapta sa ilicită inculpatul a cauzat un prejudiciu moral însemnat fratelui victimei - A.C. care a suportat şi cheltuielile de înmormântare, astfel încât, art. 14 alin. (3) lit. b) şi alin. (5) şi art. 346 din C. proc. pen. a obligat inculpatul B.A.D. la plata sumei de 33.000 RON către partea civilă A.C. (13.000 RON daune materiale şi 20.000 RON daune morale), sumă solicitată de acesta şi acceptată de inculpat.
Conform art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul B.A.D. să plătească statului suma de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău şi inculpatul B.A.D., solicitările apelanţilor şi criticile exprimate la adresa sentinţei apelate fiind expuse în preambulul prezentei decizii.
În raport de împrejurarea că faptele expuse în actul de sesizare pot fi încadrate în conţinutul constitutiv al infracţiunii de omor deosebit de grav, în apel s-a procedat la efectuarea cercetării judecătoreşti, prin audierea martorilor din lucrări. Tot în raport de această încadrare, faţă de dispoziţiile art. 117 alin. (1) C. proc. pen. a fost efectuată în cauză de către I.N.M.L „M.M." o expertiză medico - legală psihiatrică a inculpatului, raportul de expertiză fiind ataşat la dosar.
Procedând la verificarea sentinţei apelate în raport de actele şi lucrările dosarului şi de motivele de apel invocate, luând în considerare probele administrate în cauză, inclusiv în mod nemijlocit de către instanţa de apel, Curtea a reţinut următoarele:
Ca situaţie de fapt rezultă următoarele:în seara zilei de 09 noiembrie 2012, în jurul orei 22:30, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul s-a hotărât să sustragă o drujbă şi cartofi de la numitul A.D., persoană la care lucrase anterior şi cunoştea că deţine aceste lucruri în bucătărie. S-a deplasat la locuinţa victimei din comuna S., judeţul Bacău, având asupra sa un cuţit de bucătărie cu o lamă de aproximativ 25 cm.
A pătruns pe poarta neasigurată, a intrat pe fereastră în bucătărie, fără a aprinde lumina, dar nu a găsit nici drujba şi nici cartofii. A insistat şi a pătruns în locuinţa propriu-zisă, înlăturând un geam de la fereastra de la sufragerie, a scos siguranţele de la panoul electric din hol, a spart un geam de la o altă cameră, moment în care A.D. s-a trezit şi a încercat să-l prindă. Inculpatul a reuşit să scape, a fugit în curte, dar a fost ajuns din urmă în spaţiul verde de lângă aleea de acces. Pentru a scăpa inculpatul a înjunghiat victima cu cuţitul pe care îl avea asupra sa, de mai multe ori, inclusiv în zona toracală, reuşind astfel să fugă. În urma acestor lovituri, victima a decedat, reuşind anterior să ajungă până la un scaun auto de pe prispă, loc în care a fost găsit de organele de poliţie. În urma necropsiei efectuate s-a stabilit că moartea numitului A.D. a fost violentă şi s-a datorat şocului hemoragie prin hemoragie acută, determinată de o plagă tăiată, penetrantă hemitorace stâng posterior cu interesarea plămânului stâng şi cordului, hemopericard şi hemotorax stâng consecutiv, iar leziunile s-au putut produce prin lovire cu un corp tăietor şi au fost sigur şi direct tanato - generatoare. La cadavru s-au mai identificat plăgi tăiate superficial la nivelul coapsei stângi, a membrelor superioare, precum şi a degetelor.
Împrejurările de fapt mai sus expuse au rezultat din procesul verbal de cercetare la faţa locului, raport de necropsie, proces-verbal de căutare a inculpatului, declaraţii de martor, declaraţiile părţii civile, precum şi declaraţiile inculpatului.
În speţă, faptele mai sus expuse, s-a apreciat că, întrunesc elementele constitutive ale următoarelor infracţiuni, toate săvârşite cu intenţie directă:
- violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. inculpatul pătrunzând fără drept în locuinţa victimei, pe timp de noapte şi înarmat cu un cuţit.
- tentativa la infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. c) C. pen., întrucât inculpatul a pătruns noaptea in locuinţa părţii vătămate pentru a sustrage bani şi bunuri, acţiune care nu s-a materializat întrucât a fost surprins de către victimă, iar pentru a-şi asigura scăparea a întrebuinţat violenţe asupra victimei.
- omor deosebit de grav prevăzută de art. 174- 176 alin. (1) lit. d) C. pen., întrucât violenţele exercitate asupra victimei au culminat cu aplicarea unor lovituri cu cuţitul în zona toracică, care au condus la decesul victimei, omorul fiind săvârşit pentru a ascunde săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, rămasă în faza tentativei.
Prin urmare, s-a apreciat ca fiind fondate criticile exprimate de parchet cu privire la modalitatea de soluţionare a laturii penale, şi s-a impus admiterea apelului şi desfiinţarea în parte a sentinţei penale apelate în sensul celor mai sus menţionate.
Ca urmare a reţinerii cauzei spre rejudecare în ceea ce priveşte soluţionarea laturii penale s-a procedat, în temeiul art. 334 C. proc. pen. la schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracţiunile de violare de domiciliu şi omor prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen. şi art. 174 C. pen. în infracţiunile de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., tentativa la infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. c) C. pen. şi omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 - 176 alin. lit. d) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., împrejurările de fapt expuse demonstrând periculozitatea crescută a inculpatului şi generând unui grad de pericol social extrem de ridicat al faptelor comise.
Pe de altă parte, în sens favorabil inculpatului, trebuie avut în vedere că acesta s-a predat organelor de poliţie la câteva zile de la data săvârşirii faptelor şi a avut pe întreg parcursul procesului penal o poziţie procesuală cooperantă, recunoscând faptele comise.
Faţă de aceste aspecte, s-a apreciat că nu pot fi reţinute circumstanţe atenuante faţă de inculpatjnsă limitele de pedeapsă au fost orientate totuşi spre minimele speciale prevăzute de textele legale incriminatoare.
În conformitate cu prevederile art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen. s-a procedat la contopirea pedepselor aplicate în pedeapsa cea mai grea la care s-a adăugat, în conformitate cu art. 35 alin. (1) C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi b) C. pen., aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav.
Au fost interzise, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi b) C. pen.
Având în vedere că inculpatul se află în stare de arest preventiv s-a procedat la deducerea acestei perioade de la data pronunţării sentinţei apelate, respectiv 05 februarie 2013 la zi.
Ca o consecinţă a menţinerii soluţiei de condamnare, a fost menţinută starea de arest preventiv a apelantului - inculpat.
În ceea ce priveşte apelul formulat de către inculpat, s-a reţinut că acesta nu a contestat situaţia de fapt reţinută în prima instanţă iar cu ocazia dezbaterilor apelurilor apărătorul inculpatului nu s-a opus schimbării încadrării juridice solicitată de parchet. În condiţiile în care unica critica formulată de inculpat asupra sentinţei apelate s-a referit la cuantumul pedepsei rezultante în mod evident, faţă de aspectele mai sus reţinute,defavorabile apelantului - inculpat, s-a impus respingerea apelului ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen.a fost obligat apelantul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii a declarat, în termen, recurs inculpatul, solicitând casarea ei doar sub aspectul laturii penale.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, a depus la dosarul cauzei motivele scrise de recurs, invocând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., solicitând următoarele:
- schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului, în infracţiunile prev. de art. 192 alin. (1), (2) C. pen., art. 20 rap. la art. 208 alin. (1) - 209 lit. b), g) şi i) şi art. 174, 175 lit. h) C. pen.
- reţinerea circumstanţelor atenuante prev.de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen., şi reducerea cuantumului pedepsei de 16 ani închisoare ce a fost aplicată inculpatului.
Examinând recursul declarat de inculpatul B.A.D. prin raportare la dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 3856 C. proc. pen. stabileşte, în alin. (2), că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 3859 din acelaşi cod. Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurentul şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 3859 C. proc. pen.
Instituind, totodată, o altă limită a devoluţiei recursului, art. 38510 C. proc. pen. prevede în alin. (21), că instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deşi se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum se prevede în alin. (2) al aceluiaşi articol, cu singura excepţie a cazurilor de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu. În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, la data de 05 iunie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteza care, însă, nu se regăseşte în speţă.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
În ce priveşte cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesar, pentru a putea fi examinat de către instanţa de ultim control judiciar, respectarea condiţiilor formale prevăzute în art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.
Verificând îndeplinirea acestor cerinţe, se observă, că recurentul inculpat şi-a motivat recursul la data de 22 octombrie 2013 (primul termen de judecata acordat în cauză fiind 30 octombrie 2013), respectându-şi, astfel, obligaţia ce-i revenea potrivit art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
În speţa de faţă, instanţa de control judiciar, apreciază însă, că aceste critici formulate de recurentul inculpat nu se circumscriu cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., întrucât, schimbarea încadrării juridice dată faptei era prevăzută anterior în cazul de casare prevăzut de pct. 17 al art. 3859 C. proc. pen., iar reindividualizarea pedepsei era prevăzută în cazul de casare prevăzut de pct. 14 teza I , al art. 3859 C. proc. pen., însă aceste cazuri de casare, au fost abrogate, prin Legea nr. 2/2013.
Ca urmare, având în vedere toate aceste considerente anterior expuse Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 38515 pct 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.A.D. împotriva deciziei penale nr. 95 din 05 iunie 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului B.A.D., durata reţinerii şi arestării preventive de la 14 noiembrie 2012 la 30 octombrie 2013.
Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.A.D. împotriva deciziei penale nr. 95 din 05 iunie 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului B.A.D., durata reţinerii şi arestării preventive de la 14 noiembrie 2012 la 30 octombrie 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3335/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3337/2013. Penal. Lovirile sau vătămările... → |
|---|
