ICCJ. Decizia nr. 3334/2013. Penal

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3334/2013

Dosar nr.2280/97/2013

Şedinţa publică din 30 octombrie 2013

Asupra recursului de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 2280/97/2013, pronunţată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. 2280/97/2013, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului O.I.C., din tentativă la infracţiunea de omor prev.de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen., în tentativă la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

A fost condamant inculpatul O.I.C. la:

- 7 (şapte) ani închisoare pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat prev. şi ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi interzicerea pe o perioadă de 5 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen.

- 1 (un) an închisoare pentru infracţiunea de port fără drept a cuţitului prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. f) C. pen.,au fost contopite pedepsele de mai sus şi i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare şi interzicerea pe o perioadă de 5 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. în baza art. 61 C. pen. a fost revocat beneficiul liberării condiţionate cu privire la restul de pedeapsă de 725 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 687/2011 pronunţată de Judecătoria Petroşani.

S-a contopit pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare şi interzicerea pe o perioadă de 5 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) teza a ll-a C. pen. cu restul de pedeapsă de 725 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 687/2011 pronunţată de Judecătoria Petroşani şi i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare şi interzicerea pe o perioadă de 5 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) teza a ll-a C. pen., care a fost sporită cu 1 an închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare şi interzicerea pe o perioadă de 5 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. I s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. în condiţiile şi pe durata prev. de art. 71 C. pen. în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului, de la 25 ianuarie 2013 şi până la 25 martie 2013.

În baza art. 1357 şi urm. C. civ., art. 16¹ C. proc. pen., a fost obligat inculpat la plata sumei de 10.000 RON daune materiale şi 50.000 RON daune morale către partea civilă B.S.P.I. şi la plata sumei de 869,53 RON, cu titlu de daune materiale, către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean Timişoara. S-a dispus conservarea mijloacelor materiale de probă înregistrate în Registrul de corpuri delicte al Tribunalului Hunedoara sub nr. 69/2013, până la rămânerea definitivă a sentinţe. În temeiul art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpat un cuţit - corp delict, înregistrat în Registrul de corpuri delicte al Tribunalului Hunedoara sub nr. 69/2013.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, în vederea introducerii acestora în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, fără notificare.

În temeiul art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 200 RON, s-a dispus a fi achitat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a constatat următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 54/P/2013 emis la 15 februarie 2013 de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, s-a dispus trimiterea in judecată a inculpatului O.I.C., cu antecedente penale, arestat preventiv, pentru tentativă la infracţiunea de omor prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen. şi pentru infracţiunea de port fără drept a cuţitului în locuri şi împrejurări în care s-ar putea primejdui viaţa sau integritatea corporală a persoanelor, ori s-ar putea tulbura ordinea şi liniştea publică, prev.de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată.

În sarcina inculpatului O.I.C. s-a reţinut, în actul de sesizare, că:

1. Fapta inculpatului O.I.C. care, în noaptea de 24 din 25 ianuarie 2013, aflându-se în locuinţa de pe strada M. din Petroşani, a aplicat părţii vătămate B.S.P.I. o lovitură cu un cuţit de mari dimensiuni, în zona gâtului, cauzându-i o plagă înjunghiată de cea 7 cm. profunzime, în regiunea latero - cervicală dreapta, cu extravazare de sânge şi cu secţionarea întregii musculaturi a gâtului până la nivelul corpilor vertebrali, interzicând ulterior martorilor prezenţi la faptă să anunţe serviciul de ambulanţă pentru a acorda îngrijiri medicale părţii vătămate, după care a abandonat victima la acea oră târzie, între aleile dintre blocuri, cu hemoragie avansată, ameninţând-o că dacă va spune la cineva cine este autorul faptei, o va căuta şi o va omorî, constituie infracţiunea de tentativă la omor prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen.

Partea vătămată a suferit leziunile descrise mai sus, leziuni vindecabile în 14 zile de îngrijiri medicale, nefiindu-i pusă viaţa în primejdie.

Cu toate că din punct de vedere medico-legal leziunea nu a fost de natură să pună în pericol viaţa victimei, s-a apreciat că toate aspectele descrise mai sus referitoare la modalitatea în care inculpatul a creat plaga prin înjunghiere, instrumentul folosit la producerea acesteia (un cuţit de mari dimensiuni), zona vitală vizată şi comportamentul postinfracţional imediat al inculpatului, în contextul căruia a încercat să înlăture toate urmele materiale pentru ascunderea faptei, apelând inclusiv la mijloace de ameninţare reală a persoanelor care au asistat la derularea evenimentelor au condus la concluzia indubitabilă că inculpatul a intenţionat să suprime viaţa părţii vătămate.

În aceeaşi ordine de idei, trebuie reţinut şi comportamentul inculpatului care este o persoană violentă, purtătoare a cuţitului în locuri publice,predispusă la declanşarea de conflicte în orice moment şi la utilizarea cuţitului pentru aplicarea de corecţii persoanelor care ar face greşeala să-i ignore poziţia dominantă.

2. Fapta inculpatului O.I.C. care, pe parcursul zilei de 24 ianuarie 2013, a purtat, fără drept, în locuri publice în care s-ar fi putut primejdui viaţa sau integritatea corporală a persoanelor, respectiv în barul „E." din Petroşani, un cuţit, constituie infracţiunea de port fără drept al cuţitului în locuri şi împrejurări în care s-ar putea primejdui viaţa sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea şi liniştea publică prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată.

De asemenea, Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara a solicitat a se face aplicarea disp. art. 33 lit. a) C. pen.

În faţa instanţei, reprezentantul Ministerului Public a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei cu privire la prima infracţiune, din tentativă la infracţiunea de omor prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen., în tentativă la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

În faţa instanţei, inculpatul a declarat că recunoaşte integral fapta reţinută în sarcina sa prin rechizitoriu, indiferent de încadrarea juridică ce urmează a fi dată acesteia,că nu contestă niciuna din probele administrate în cursul urmăririi penale şi a solicitat să fie judecat după procedura instituită de art. 320¹ C. proc. pen.

Cu privire la constituirile de parte civilă, a arătat că este de acord cu sumele solicitate de cele două părţi civile.

Examinând actele şi lucrările dosarului, respectiv: procesul - verbal de cercetare la faţa locului, procesul - verbal de examinare criminalistică a articolelor de îmbrăcăminte şi leziunilor prezentate de inculpatul O.I.C.; procesele - verbale de conducere în teren; planşe foto; declaraţia părţii vătămate B.S.P.I.; raportul de constatare medico - legală; bilet de diagnostic; fişa medicală de transfer; acte medicale; declaraţie inculpat; declaraţii martori U.A., U.M.V., T.A.G., B.N.V., U.W., U.C., U.M., prima instanţă a reţinut următoarele:în data de 24 ianuarie 2013, inculpatul O.I.C. s-a deplasat de la locuinţa sa în mai multe locuri din Petroşani, printre care Barul „E.", Parcul Central şi străzile dintre aceste locaţii, având asupra sa, ascuns în mâneca hanoracului, un cuţit. În timpul deplasării între locaţiile prezentate mai sus,respectiv la Barul „E.", cuţitul a fost scos şi pus pe masă în mod repetat de către inculpat,iar în câteva împrejurări a fost scăpat accidental. Din declaraţiile martorilor T.A. şi U.W. rezultă că aceştia au văzut cuţitul asupra inculpatului, şi întrebându-l pe acesta dacă îl poartă permanent, inculpatul a confirmat că poartă acest cuţit tot timpul, iar la nevoie nu ezită să-l folosească.

Inculpatul O.I.C. a recunoscut portul cuţitul in împrejurările de mai sus, pentru fapta descrisă anterior, care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, şi a cărei săvârşire de către inculpat este dovedită mai presus de orice îndoială rezonabilă, inculpatul fiind condamnat la pedeapsa închisorii. În perioada 21 ianuarie 2013 - 24 ianuarie 2013, martorul U.M.V. a primit în vizită, în mod repetat şi pe perioade relativ extinse de timp, în imobilul situat in Petroşani, str. M. (proprietatea numiţilor U.C. şi U.C.) mai multe cunoştinţe ale sale şi prieteni, respectiv pe U.W.,T.A.G., B.N.V., U.A., pe partea vătămată B.S.P.I. şi pe inculpatul O.I.C.

În data de 24 ianuarie 2013, seara, după ora 18:00, in imobilul de pe strada M. s-au aflat toate persoanele menţionate mai sus. După ce au consumat vin, partea vătămată B.S.P.I. a plecat pentru a-şi vizita un prieten, iar inculpatul şi martorii nominalizaţi anterior au plecat în plimbare prin municipiul Petroşani, s-au reîntâlnit cu partea vătămată şi au consumat alcool la barul „E." şi în zona Parcului Central.

În jurul orei 23:30, grupul a revenit în casa de pe strada M., după ce, în prealabil, au cumpărat de la un magazin din zonă vin şi bere. După 10-15 minute de la sosire, după ce au turnat alcool în pahare, fără nici un motiv inculpatul O.I.C. a scos cuţitul pe care îl avusese asupra sa în cursul deplasării prin municipiul Petroşani şi l-a înfipt, pe toată lungimea lamei în gâtul părţii vătămate în partea din spate lateral dreapta a gâtului. Ulterior a extras cuţitul din gâtul victimei, a aprins o ţigară şi a cerut martorilor prezenţi în încăpere să înlăture toate urmele de sânge, să strângă şi să dea foc tuturor obiectelor impregnate cu sânge, respectiv mochetă şi cearşafuri folosite de martori pentru limitarea hemoragiei părţii vătămate. În acelaşi timp, a solicitat ca martorele U.A. şi T.A.G. să spele pardoseala şi obiectele murdare cu pete de sânge. Concomitent, a interzis martorilor prezenţi la eveniment să solicite prezenţa Ambulanţei, afirmând chiar posibilitatea ca persoanele care „au văzut prea multe" să fie ucise ulterior. Folosindu-se de starea de teamă în care se aflau martorii, inculpatul a impus martorului B.N. să o ia pe partea vătămată şi să o conducă în afara locuinţei în care s-a petrecut incidentul, martorul B.N., supravegheat îndeaproape de inculpat, a condus pe partea vătămată pe o alee dintre blocurile din apropiere, unde, din dispoziţia inculpatului O.I.C., partea vătămată a fost abandonată, nu înainte ca inculpatul să îl ameninţe cu moartea, în cazul în care va relata organelor de poliţie cine l-a înjunghiat.

Inculpatul a pus în vedere părţii vătămate ca, în cazul în care se vor demara cercetări cu privire la leziunile suferite, să declare că a fost înjunghiat de o persoană necunoscută în timp ce aştepta o maşină de ocazie.

Partea vătămată a fost abandonată în stradă, cu hemoragie în zona gâtului, iar inculpatul a revenit în locuinţa unde s-a petrecut incidentul, unde l-a condus şi pe martorul B.N. şi s-a asigurat că martorii au curăţat urmele de sânge, i-a ameninţat pe aceştia din nou cu moartea dacă vor relata cele întâmplate, martorei U.A. i-a plasat, în zona gâtului, un alt cuţit decât cel folosit la înjunghierea părţii vătămate şi ameninţând-o explicit cu moartea, a determinat-o să îl însoţească pe mai multe străzi din municipiul Petroşani, până în zona Cartierului A., unde a lăsat-o pe aceasta în apartamentul numitului A.D., după care s-a deplasat la locuinţa sa pentru a verifica dacă a fost căutat de poliţie şi pentru a-şi schimba hainele purtate în timpul săvârşirii faptei. În timp ce se afla în locuinţa sa, a fost găsit şi ridicat de organele de poliţie întrucât partea vătămată, abandonată în apropierea locului unde a fost înjunghiat, a solicitat intervenţia unei ambulanţe prin serviciul 112 şi, deşi într-o primă fază a relatat lucrătorilor de poliţie că ar fi fost înjunghiat de două persoane necunoscute, aşa cum fusese instruit de inculpat, ulterior a indicat adevărata identitate a autorului faptei.

Aspectele reţinute mai sus de prima instanţă au fost relatate de partea vătămată şi toţi martorii prezenţi la incident, cât şi de inculpat, cu ocazia audierilor sale. Actele medicale şi medico - legale confirmă starea de fapt relatată de martori şi de părţile implicate, a mai reţinut prima instanţă.

Fapta inculpatului O.I.C., care, în noaptea de 24 din 25 ianuarie 2013, în jurul orei 24 : 00, într-o locuinţă din municipiul Petroşani în prezenţa a cinci persoane, a aplicat părţii vătămate B.S.P.I. o lovitură cu un cuţit de dimensiuni mari în zona gâtului, cauzându-i o plagă înjunghiată profundă în regiunea latero - cervicală dreapta, cu extravazare de sânge şi secţionarea musculaturii gâtului, şi care a împiedicat intervenţia Ambulanţei, abandonând partea vătămată într-o zonă necirculată, la o oră târzie, întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., a mai reţinut prima instanţă.

În consecinţă, prima instanţă a admis cererea de schimbarea încadrării juridice a faptei formulată de reprezentanta Ministerului Public, şi a schimbat încadrarea juridică a faptei din tentativă la infracţiunea de omor prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen., în tentativă la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., reţinând că fapta a fost săvârşită în public, în înţelesul art. 152 lit. d) C. pen., respectiv într-o adunare de mai multe persoane, care nu a avut caracter de reuniune de familie. Prima instanţă l-a condamnat pe inculpatul O.I.C., la 7 (şapte) ani închisoare pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat prev. şi ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi interzicerea pe o perioadă de 5 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) teza a ll-a C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen.

La individualizarea acestei pedepse, prima instanţă a avut in vedere criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., antecedentele penale ale inculpatului, respectiv împrejurarea că acesta a mai fost anterior condamnat de trei ori pentru săvârşirea unor infracţiuni de tâlhărie şi o dată pentru violare de domiciliu, din fişa de cazier judiciar rezultând o evoluţie a inculpatului, de la infracţiuni grave, spre infracţiuni foarte grave, şi lipsa efectului educativ al condamnării anterioare şi a măsurilor educative aplicate în trecut. De asemenea, prima instanţă a avut în vedere gravitatea faptei săvârşite, gradul de violenţă ridicat exercitat atât asupra părţii vătămate, cât şi asupra celor cinci martori, cu intenţia de a determina persoanele care aveau cunoştinţă de fapta săvârşită, să nu o aducă la cunoştinţa poliţiei, respectiv să înlăture probele materiale create la momentul săvârşirii faptei. Acţiunile inculpatului au avut o durată mare în timp şi au vizat un număr mare de persoane. La aplicarea pedepsei complementare, prima instanţă a avut în vedere împrejurarea că inculpatul, urmare a săvârşirii unei infracţiuni grave, este nedemn de a fi ales în funcţii public şi de a exercita funcţii ce implică exerciţiul autorităţii de stat.

Prima instanţă l-a condamnat pe acelaşi inculpat şi la 1 (un) an închisoare pentru infracţiunea de port fără drept a cuţitului prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen.

La individualizarea acestei pedepse, prima instanţă a avut in vedere criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., antecedentele penale ale inculpatului şi, mai ales, împrejurarea că portul fără drept al cuţitului a fost un factor importat în săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat şi în exercitarea unor presiuni psihice asupra martorilor. Prima instanţă a procedat apoi conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. şi a dat eficienţă art. 61 C. pen. cu privire la restul de pedeapsă de 725 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 687/2011 pronunţată de Judecătoria Petroşani, contopind apoi prima pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare şi interzicerea pe o perioadă de 5 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) teza a ll-a C. pen. cu restul de pedeapsă de 725 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 687/2011 pronunţată de Judecătoria Petroşani şi aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare şi interzicerea pe o perioadă de 5 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) teza a ll-a C. pen., care a fost sporită cu 1 an închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare şi interzicerea pe o perioadă de 5 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) teza a ll-a C. pen. La aplicarea sporului de pedeapsă prima instanţă a avut în vedere că restul de pedeapsă neexecutat de 725 zile închisoare reprezintă echivalentul a aproape doi ani închisoare (mai puţin cu 5 zile), pedeapsa fiind aplicată pentru tâlhărie. În ipoteza în care nu s-ar aplica un spor, pedeapsa din a cărei executare a fost liberat condiţionat inculpatul ar rămâne diminuată nejustificat cu aproape doi ani, deşi pe perioada liberării condiţionate inculpatul a săvârşit o infracţiune de o gravitate deosebită, lucru pentru care trebuie sancţionat, a mai apreciat prima instanţă.

Prima instanţă a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. în condiţiile şi pe durata prev. de art. 71 C. pen., având în vedere că inculpatul, care urmare a săvârşirii unei infracţiuni grave, este nedemn de a fi ales în funcţii publice şi de a exercita funcţii ce implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. prima instanţă a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului, având în vedere că toate elementele de fapt şi de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă şi la data pronunţării sentinţei iar caracterul violent al faptelor săvârşite de inculpat şi cu caracter repetitiv, prin raportare la fişa de cazier judiciar, impune menţinerea acestuia în stare de arest preventiv, pentru a evita săvârşirea altor acte cu caracter violent. În baza art. 88 C. pen. prima instanţă a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului, de la 25 ianuarie 2013 şi până la 25 martie 2013. În baza art. 1357 şi urm. C. civ., art. 16¹ C. proc. pen., prima instanţă a admis şi acţiunile civile, cum mai sus s-a arătat. Prima instanţă a mai dispus conservarea mijloacelor materiale de probă înregistrate în Registrul de corpuri delicte al Tribunalului Hunedoara sub nr. 69/2013, până la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe, confiscarea în temeiul art. 118 lit. b) C. pen. a cuţitului corp delict, înregistrat în Registrul de corpuri delicte al Tribunalului Hunedoara sub nr. 69/2013 şi prelevarea, în temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, de probe biologice de la inculpat, în vederea introducerii acestora în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, fără notificare. În temeiul.art. 191 C. proc. pen. prima instanţă a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 3.200 RON sumă ce include şi cheltuielile judiciare din faza de urmărire penală.

Împotriva acestei sentinţe a declarat în termen, apel inculpatul, solicitând desfiinţarea ei doar sub aspectul laturii penale.

Deşi inculpatul nu şi-a motivat în scris apelul, prezent fiind în faţa instanţei de apel, personal şi prin apărător din oficiu, a solicitat a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului din tentativă la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în tentativă la infracţiunea de omor simplu prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. şi reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului pentru tentativă la infracţiunea de omor prev. de art. 20 C. pen., rap. la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu motivarea consemnată în partea introductivă a prezentei.

Apărătorul părţii vătămate şi reprezentantul parchetului şi-au exprimat poziţia procesuală în sensul respingerii apelului, cu motivările consemnate de asemenea în partea introductivă a prezentei decizii.

Analizând apelul inculpatului conform art. 371 C. proc. pen., pe baza motivelor invocate şi cu verificarea tuturor aspectelor de fapt şi de drept, în limitele învestirii, Curtea a reţinut că acesta nu este fondat, pentru următoarele considerente:

Prima instanţă a reţinut o corectă stare de fapt, astfel cum aceasta rezultă din ansamblul materialului probatoriu administrat în faza de urmărire penală, pe care inculpatul şi l-a însuşit în totalitate prin declaraţia de recunoaştere şi de solicitare a judecării în baza procedurii simplificate prev.de art. 320¹ C. proc. pen.

Făcând o proprie analiză a aceluiaşi material probatoriu, în conformitate cu art. 62 şi urm C. proc. pen., Curtea, la rându-i, a reţinut că inculpatul a comis cele două fapte reţinute în sarcina sa, anume: - fapta de port fără drept a unui cuţit, în împrejurări care pot pune în pericol viaţa sau integritatea corporală a persoanelor, constând în aceea că, în data de 24 ianuarie 2013, în mai multe locuri din Petroşani, printre care Barul „E.", Parcul Central şi străzile dintre aceste locaţii, inculpatul a avut asupra sa, ascuns în mâneca hanoracului, un cuţit, pe care chiar l-a scos şi l-a pus pe masă la Barul „E.", astfel cum rezultă din declaraţiile martorilor T.A. şi U.W., care se coroborează cu recunoaşterea inculpatului; - fapta de tentativă la omor, constând în aceea că,în noaptea de 24 din 25 ianuarie 2013,în jurul orei 24:00, într-o locuinţă din municipiul Petroşani în prezenţa a cinci persoane, a aplicat părţii vătămate B.S.P.I. o lovitură cu un cuţit de dimensiuni mari în zona gâtului, cauzându-i o plagă înjunghiată profundă în regiunea latero-cervicală dreapta, cu extravazare de sânge şi secţionarea musculaturii gâtului.

Încadrarea juridică a faptelor inculpatului a fost, de asemenea, corect stabilită de prima instanţă. Prima faptă, aceea de port de cuţit, s-a apreciat că întruneşte toate elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, portul fiind comis în locuri publice (stradă, localuri de consum), în condiţii apte să pună în primejdie viaţa şi integritatea corporală a persoanelor, în acest sens fiind relevante afirmaţiile inculpatului cu referire la scopul pentru care purta cuţitul dar şi faptul că nu a ezitat să folosească cuţitul la săvârşirea tentative la omor. Cea de-a doua faptă, de tentativă la omor, a fost, de asemenea, corect încadrată juridic de către prima instanţă în dispoziţiile art. 20 C. pen. rap. la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Ca şi prima instanţă, Curtea a apreciat că reuniunea în cadrul căreia inculpatul a săvârşit fapta de înjunghiere a părţii vătămate nu reprezenta o reuniune de familie în accepţiunea art. 152 lit. d) C. pen., deoarece între membrii reuniuni nu existau relaţii specifice celor de familie (rudenie, afinitate) ci relaţii de prietenie mai mult sau mai puţin ocazională, specifică persoanelor care obişnuiesc să petreacă împreună şi să consume băuturi alcoolice, prin aceasta solicitarea apărătorului inculpatului de a se schimba încadrarea juridică a faptei de tentativă la omor fiind considerată ca neîntemeiată.

La fel de neîntemeiată, s-a apreciat a fi şi solicitarea inculpatului de a se reduce pedeapsa aplicată, în condiţiile în care prima instanţă a dat oricum, dovadă de clemenţă în stabilirea cuantumului pedepsei pentru tentativa la omor clemenţă nemeritată de inculpat, având în vedere antecedenţa penală a acestuia, violenţa extremă a faptei în sine şi comportamentul de după săvârşirea faptei, peste care Curtea, în considerarea dispoziţiilor art. 372 alin. (1) C. proc. pen., nu a putut trece.

Atitudinea de recunoaştere a inculpatului, s-a reţinut că, nu poate justifica o reducere de pedeapsă pentru nici una dintre fapte în condiţiile în care este una pur formală, materialul probatoriu al dosarului dovedind, cu prisosinţă, faptele, recunoaşterea primind, de altfel, valenţele prev. de art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

Cu referire la sporul de pedeapsă aplicat ca urmare a contopirii pedepsei rezultante pentru faptele din cauză cu restul rămas de 725 zile neexecutat, Curtea a considerat că acesta este într-un cuantum (de 1 an) potrivit pentru a asigura o justă echivalenţă cu pedeapsa ce nu se execută şi pentru a nu crea inculpatului sentimentul de impunitate.

Pentru toate aceste considerente, Curtea, văzând şi dispoziţiile art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul O.I.C. împotriva sentinţei penale nr. 69 din 25 martie 2013, pronunţată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. 2280/97/2013.

În baza art. 383 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., Curtea a menţinut măsura arestării preventive luată faţă de inculpat, pericolul social al lăsării în libertate a inculpatului, un individ deosebit de violent, care a manifestat o vădită lipsă de respect pentru valoarea umană supremă, viaţa, apreciind că subzistă şi în prezent.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen., Curtea a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestului preventiv începând cu data de 25 ianuarie 2013 şi până la data de 13 mai 2013.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel în sumă de 300 RON, iar în baza art. 5 lit. a) din Protocolul privind onorariile apărătorilor din oficiu, a acordat onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului în sumă de 200 RON, care a fost avansat din fondul special destinat al Ministerului de Justiţie.

Împotriva acestei decizii a declarat, în termen, recurs inculpatul, solicitând casarea ei doar sub aspectul laturii penale.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, a depus la dosarul cauzei motivele scrise de recurs, invocând cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., solicitând următoarele:

- schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului din tentativă la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în tentativă la infracţiunea de omor simplu prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. şi reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului pentru tentativă la infracţiunea de omor prev. de art. 20 C. pen., rap. la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Examinând recursul declarat de inculpatul O.I.C. prin raportare la dispoziţiile art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385⁶ C. proc. pen.stabileşte, în alin. (2), că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385⁹ din acelaşi cod. Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurentul şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată,ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385⁹ C. proc. pen.

Instituind, totodată, o altă limită a devoluţiei recursului, art. 385¹⁰ C. proc. pen. prevede în alin. (2¹), că instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deşi se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum se prevede în alin. (2) al aceluiaşi articol,cu singura excepţie a cazurilor de casare care, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Alba lulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la data de 13 mai 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385⁹C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. ll din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteza care însă, nu se regăseşte în speţă.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluţiei recursului în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17² al art. 385⁹ C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

În ce priveşte cazul de casare prevăzut în art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesar, pentru a putea fi examinat de către instanţa de ultim control judiciar, respectarea condiţiilor formale prevăzute în art. 385¹⁰ alin. (1) şi (2) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea acestor cerinţe, se observă, că recurentul inculpat şi-a motivat recursul la data de 24 octombrie 2013 (primul termen de judecata acordat în cauză fiind 30 octombrie 2013), respectându-şi, astfel, obligaţia ce-i revenea potrivit art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen.

În speţa de faţă, instanţa de control judiciar, apreciază însă, că aceste critici formulate de recurentul inculpat nu se circumscriu cazului de casare prevăzut în art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., întrucât, schimbarea încadrării juridice dată faptei era prevăzută anterior în cazul de casare prevăzut de pct. 17 al art. 385 C. proc. pen., iar reindividualizarea pedepsei era prevăzută în cazul de casare prevăzut de pct. 14 teza I, al art. 385⁹ C. proc. pen., însă aceste cazuri de casare, au fost abrogate, prin Legea nr. 2/2013.

Ca urmare, având în vedere toate aceste considerente anterior expuse Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 385¹⁵ pct 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.I.C. împotriva deciziei penale nr. 90/A din 13 mai 2013 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului O.I.C., durata reţinerii şi arestării preventive de la 25 ianuarie 2013 la 30 octombrie 2013.

Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.I.C. împotriva deciziei penale nr. 90/A din 13 mai 2013 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului O.I.C., durata reţinerii şi arestării preventive de la 25 ianuarie 2013 la 30 octombrie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 octombrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 3333/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3335/2013. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 3300/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Revizuire - Recurs ICCJ. Decizia nr. 3324/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 3333/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 3335/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 3336/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 3337/2013. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3339/2013. Penal